Posts Tagged → PSD

Alegerile locale, partea a II-a. Anticoruptia si Partidele

Rezultatele alegerilor se stiu deja. Bucureștiul e roșu, Firea la capitală și toate celelalte sectoare adjudecate de PSD, în țară au fost aleși și primari care se află în pușcărie.

Anticorupția nu (mai) e o miză pentru societate. Prea mult spectacol, prea multă atenție, prea mult ocupat spațiul public cu aceasta, prea puține rezultate în plan concret. Alegerile locale sînt despre cum le va fi oamenilor în următorii ani, în iar asta nu depinde de cît a furat sau este suspectat că ar fi furat X și Y. Sau depinde în condițiile în care, tot noi plîngîndu-ne de statul care ne jupoaie, cei care au probleme în justiție să fie considerați haiduci, cei care au riscat pentru binele oamenilor – și-au luat și ei porția, dar au dat și la oameni. Șocant probabil pentru unii, dar așa este. Politica e o piață. Nu te întreabă și nu întrebi la piață de unde e produsul, cum l-ai obținut. Sau știi, sau bănuiești, cumperi și taci. Pentru că îți e mai bine, pentru că e ieftin, pentru că ai impresia că ai faultat statul, acest colos care nu face decît să ia, niciodată să dea cu adevărat.

Alegătorii nu sînt proști, cum spuneam și în articolul precedent. De fapt, nu există proști în politică. Dacă pleci de la premisa că alegătorii sînt proști, atunci ai pierdut din start, poți pleca deja acasă înainte de alegeri. Alegătorii știu ce vor. Și vor să le fie bine. Că binele lor nu corespunde cu binele nostru, cu binele tău, asta e altă poveste. Pentru toți ar trebui să existe piață politică. Asistații, de exemplu, nu pot, nu au cum – să fim serioși, cine își găsește cu ușurință un loc de muncă ca să-i trimiți să muncească? – sau chiar nu vor să muncească. Depind de ajutorul de stat, de rețele mafiote locale, de clanuri, toate neintrate în vizorul legii. Anticorupția ar fi trebuit să se orienteze și spre aceste zone, dacă ar fi fost eficientă, nu numai spre nume mari, sonore.

Alegătorii sînt și neinformați, și needucați. Că toată ziua-bună ziua văd la televizor aceleași figuri, eventual plimbate pe la DNA, e una. Că asta nu le face cu nimic mai bună lor viața e cu totul altceva. Dintre cele două, va alege întotdeauna pe cel sau pe cea care consideră că îi poate acorda sau înlesni ceva în viață. Anticorupția, din punctul ăsta de vedere, nu le aduce nimic. Așadar, nu au cum să o voteze și votează cu cei care consideră că îi pot ajuta practic, concret în următorii ani.  Și au perfectă dreptate, vă place sau nu.

Societatea românească mai are mult pînă la însănătoșire morală, civică, politică, iar asta e numai parțial treaba anticorupției. Concomitent trebuie oferite alternative la partide și la candidați.

PSD se adaptează din mers, din punctul acesta de vedere, PNL își pune singur piedică.

Intrată de numai patru ani în politică, Gabriela Firea, bine pregătită și cu targetul extrem de bine țintit, Primăria Municipiului București, cu o campanie foarte bine condusă, cîștigă în fața penelistului Cătălin Predoiu care, deși cu bază politică și administrativă, ba prim-ministru din umbră, ba candidat la primărie, nici el nu mai știe ce-i rezervă partidul, a fost a patra alegere a PNL. A patra! Și asta spune tot.

Interesant de urmărit parcursul politic al Gabrielei Firea, fiind posibilă chiar și o eventuală candidatură la prezidențiale, în 2019. Deși declară că nu intenționează să fie șefa pesediștilor, partidul poate să  i-o ceară. Dragnea va fi șef la pesediști în funcție de rezultatele Gabrielei Firea la primărie. Se poate spune că se profilează o candidată, eventual și o finală pentru 2019, Firea – Nicușor Dan, asupra celui din urmă voi reveni.

PNL s-a dovedit la fel de paralel cu electoratul și cu pretențiile lui, pierzînd absolut tot în București. Rezultatele bune, aparent, din țară, nu îl fac decît să rămînă o anexă a PSD-ului, pentru care se bate pe același electorat. Nu reprezintă urbanul, modernitatea, ”oamenii frumoși și liberi”, așa cum era de așteptat. Blaga și Gorghiu au așteptat aproape o zi de la anunțul exit poll-ului pentru a ieși ”victorioși” și senini în conferință de presă, dovedind ori existența în universuri paralele, ori o nesimțire atroce și anunțîndu-ne că, șoc! – rezultatele de la aceste alegeri sînt cele mai bune înregistrate de partid din 1990. E adevărat că Bucureștiul, dar Bucureștiul, știți… Da, știm, și ne așteptam la cu totul altceva. Nu se va întîmpla, nici unul nu și-a anunțat demisia. Partidul, așadar, va rămîne în coada PSD-ului, urmînd ca, în neînțelegerea, deci imposibilitatea schimbării, să fie absorbit într-un final, rezultatul alegerilor parlamentare din toamnă fiind de pe acum ușor anticipabil în ceea ce-l privește. De unde și anunțul președintelui Iohannis, cu puțin timp înaintea alegerilor, că după parlamentare se gîndește tot la un guvern tehnocrat.

A da vina pe președinte pentru rezultatul obținut pe președinte, pentru că a venit vorba despre el, este nimic altceva decît dovada imposturii și a fugii de răspundere ale partidului, al cărui candidat a fost chiar președintele. Nu l-au știut, nu l-au cunoscut, era o gaură neagră și pentru ei, ne-au propus – și am ales! – o totală necunoscută la sfîrșitul anului 2014, ori l-a stricat anturajul?!

Despre candidatul Predoiu, dacă mai contează, a dat totul pe teren, dar a avut ghinion (ha!). Un discurs ciudat, lăsat de unul singur, la aflarea rezultatelor, un discurs de învingător mai mult, cu zîmbete, mulțumiri tuturor celor care au contribuit la campanie, nu dau decît imaginea unui om căruia i s-a luat o greutate de pe umeri, unui om a cărui carieră politică e aproape de final.

Dacă adunăm procentele celor trei candidați anti-PSD, vom avea o cu totul altă situație, cei trei ar fi obținut mai mult sau la limită cu procentele obținute de Gabriela Firea. Dar așa se întîmplă cînd orgoliile, blaturile și toate celelalte mizerii din politică primează.

PMP a obținut un rezultat așteptat, bun, aș putea zice, avînd în vedere și candidatul, și susținătorul, ale cărui defecte sînt încă folosite de adversari, și blocajul media la care a fost supus. PMP are de arătat de acum încolo ce poate, alegerile locale putînd fi considerate de antrenamemt. Este singura formațiune de dreapta pe care o avem și depinde numai de ei dacă va mai crește sau dimpotrivă. Rămînerea la acest scor nu ar face altceva decît să transforme partidul într-unul balama, lucru deloc de dorit.

Și pentru că a venit vorba de fostul preșesinte, Emil Boc, cel pe care l-a sfătuit să se retragă, a obținut un enorm 63% la Cluj.

Două experimente au stat în vizorul atenției publice, Dan Mașca la Târgu Mureș și Ovidiu Raețchi la București, sector 5. Dacă Raețchi e produsul unui partid pe care, din cîte arată, nu-l mai înțelege, deși mi-e greu să cred că și-ar fi făcut iluzii, Dan Mașca este produsul antreprenoriatului politic, care trebuie cultivat, care este necesar și care ne poate scoate din captivitatea monopolului politic în care sîntem captivi din 1990.

Am ajuns la final la USB, transformat în seara alegerilor în USR. Nu știu de ce se mai complică cu ”U” în loc de ”R”, avînd în vedere faptul că e adevărata stîngă-caviar, poate de aici și îngrijorarea președintelui PSD, Dragnea, vizibilă la anunțarea exit-poll-ului de după alegeri. Președintele partidului, Nicușor Dan, și-a făcut un început perfect de carieră politică oficială, cu prezența, imediat după alegeri, în studiourile Antenei 3. Dacă țara o cere, de ce nu, nu?!

Adevărata stîngă-caviar – nici la stînga, nici la dreapta, cum spune Dan, adică ce nu se poate, partidele înființîndu-se în jurul unor valori, ale unor principii – ne va face să scuturăm de praf tratatele vechi de politică și să le luăm iar la puricat. Pentru că asta este stînga urbană, modernă, stînga care cucerește, care amețește, pînă la atingerea scopului, cîștigarea alegerilor. Și pentru că acesta este trendul și în occident, se anunță de succes.

Ceea ce înseamnă că vom avea așa: stînga de pînă acum, tradițională, cea care fură cu anticorupția la ușă, stînga cu ifose și pretenții de dreapta, respectiv PNL și stînga adevărată, adică USB.

Iar dacă cei de pînă acum s-au făcut că fac politică, că-s oameni politici, cu doctorate agățate la portofel USB(R) este hotărît să facă politică, în ciuda apelor în care o scaldă încă Dan. Partid care să stea și să se ocupe numai de greșelile celorlalți nu există.
Ei sînt cei cu doctorate adevărate, nu plagiate, agățate la portofel, de ei va depinde cînd va începe curățenia doctoratelor plagiate din politică, ei sînt sau vor deveni oameni politici în accepțiunea corectă a termenului, înlocuind, în timp, ce a fost pînă acum, adică majoritar veleitari și impostori.  Va fi o bătălie cruntă pe stînga, și pun de pe acum pariu că veți ține cu această stînga. Pentru că e modernă, e cool, e pe bicicletă, cu pălărioară și nu fură. Ne va da la toți lopățele de arheolog, pentru început, ca să conservăm tot ce întîlnim în cale.
Asta se întîmplă cînd furăciunile ne ocupă tot timpul, cînd ochii sînt pe DNA și nu pe construcția de partide, pe cine a mai încătușat Codruța în loc de principii și valori.
Dreapta românească e tare: a construit și a unit pînă a ieșit o construcție mare și de toată frumusețea, numai că pe stînga.

Noi mai avem de lucru la noi înșine, în primul rînd. Trebuie să înțelegem electoratul, trebuie să coborîm din online, să convingem măcar un om să voteze, cum vrem noi e deja mare lucru. Așa vom scăpa, treptat, de crizele de isterie provocate de rezultatele alegerilor, așa vom putea construi sau ajuta la construcție.

‪În final, tragedia de la clubul Colectiv nu e subiect nici pentru alegeri, nici pentru orice altceva în politică. Și va trebui să ne calibrăm corect așteptările, astfel încît să nu mai credem că toată lumea gîndește ca noi.
Colectiv a luat sfîrșit, politic vorbind, cu demisia lui Ponta și a întregului guvern, implicit. Ponta și-a luat atunci pedeapsa. Că vrem noi, că vreti voi să faceți din Colectiv un subiect nu înseamnă că și este. O tragedie nu setează agenda politică, nu scoate brusc oameni din pălărie (bine ascunsi pîna la acea vreme, nu se știe de ce, mister!) în politică. Ori învățam ceva, ori visăm în continuare și după fiecare rundă de alegeri dăm ochii peste cap și ne sufocăm de furie din cauză că poporul, poporul, poporul nu știe, nu vrea, nu ne merită, precum chivulețele. Timp în care, cu meticulozitate și răbdare, stînga, după cum se vede, construiește. 


În decembrie 1989 au murit peste 1500 de oameni și a venit Iliescu, pentru 6 ani, la conducerea țării. Gîndiți-va la asta. 

alegeri locale

(Foto: tribuna.md)

Romania Stingii. Analiza spectrala.

Rezultatul alegerilor din Bucureşti spune tot adevărul despre ţara în care trăiţi şi despre viitorul ei, care este trecutul. Normal. Mergem înainte, că înainte era mai bine. Trecutul este Stînga, fireşte. Care, adăugîndu-şi prezentul şi viitorul, este tot. Mai bine nici că s-ar putea (fără nici o ironie)! Iată: politica bazată pe minciună este politica favorită a României. Deal with it! Fără iluzii. Aşa e cel mai bine.

Adunînd procentele obţinute de Gabriela Pandele şi de Nicuşor Dan, săriţi de 70%. Fără iluzii (minciună), se înţelege uşor că Firea este Pandele, iar Nicuşor Dan e de stînga. Stînga a cîştigat cu peste 70%! Cu iluzii, nu se mai înţelege nimic. Minunat. Pentru stînga, e limpede că România a fost, este şi va fi a lor. Minunat pentru ei. Şi restul? Electoratul “de dreapta?” Aici, trebuie o lămurire esenţială. Politica “de centru” e de stînga. Explicaţia e clasică şi de domeniul evidenţei. Şerbetul cu balegă e balegă. Nu e “de centru,” între şerbet şi balegă. E balegă.

Dar balega nu-i bună? De consumat, nu. Consultaţi istoria. Nici de îngrăşat ogorul nu era bună, de fapt, din pricina bolilor transmise, prin balegă, la oameni. Acelea erau condiţiile pe atunci. Postmodern, balega poate fi dezodorizată, concentrată, liofilizată. Organoleptic, nu atrage atenţia din prima. Dar rămîne balegă, normal. Cu aceleaşi efecte. În formă retard, cu eliberare lentă, efectele se prelungesc pe perioade foarte lungi. Gen trecut, prezent şi viitor. Pentru încă o generaţie. Şi încă una. Cîte doresc.

Bun, bun, dar “dreapta”? Electoratul de dreapta se împarte între: dreapta de stînga, stînga de dreapta (ţepe) şi dreapta. Cu alte cuvinte, mulţi sînt atraşi de “centru.” Nedrept, dat fiind că stînga e doar de stînga, dar asta e: organoleptic, nu toată lumea e atentă, cu simţurile treze. Iar simţul politic esenţial rămîne bunul-simţ. De pildă: conform lui Nicuşor Dan, PSD e cel mai corupt partid. Pentru prima dată, PSD a cîştigat pe faţă Primăria Bucureştiului şi toate sectoarele! E fără precedent! Cel mai corupt partid din România, conform lui Nicuşor Dan, controlează, pentru prima dată, Capitala României! Acest triumf fără precedent i se datorează lui Nicuşor Dan. Care nu a luat voturi de la PSD. A luat voturi de la PNL. “De ce aţi votat cu Nicuşor Dan?” Ca să iasă Pandele. Iar PSD să pună mîna pe Bucureşti. Total.

 Niii-nooo! Niiii-noooo!

Nicuşor Dan a refuzat, principial, orice colaborare cu PNL, fiindcă toate partidele sînt corupte. Dar, după propria-i mărturisire, corupţia PNL este diferită de corupţia PSD, cel mai corupt partid fiind PSD. Totuşi, pentru a nu-şi dezamăgi suporterii, Nicuşor Dan a refuzat să împiedice intrarea Bucureştiului pe mîna celui mai corupt partid. Dimpotrivă: refuzînd colaborarea cu PNL, şi cu o campanie care a atacat masiv PNL, Nicuşor Dan a garantat intrarea Bucureştiului pe mînă celui mai corupt partid. Conform lui Nicuşor Dan, obiectivul lui Nicuşor Dan este binele comun al cetăţenilor. Binele comun al cetăţenilor se atinge aducînd la putere, total, cel mai corupt partid din România. Ce, nu-i de bun-simţ?

Ba da. Este. Pentru Nicuşor Dan. Obiectivul lui nu era să o bată pe Pandele. Nu era să bată PSD. Nu era să “salveze Bucureştiul.” Obiectivul lui era partidul. Lui. Ca să ne salveze pe toţi, nu doar Bucureştiul, prin partidul lui. USB, devenit USR. De la Uniunea Salvaţi Bucureştiul, la Uniunea Salvaţi România. USB, partidul cu nume de mufă, trebuia lansat prin campania din Bucureşti. Ca să fie, imediat, mufat la USR. Lansarea (mufarea) USR s-a făcut, evident, la Antena 3, cunoscutul canal prodemocraţie, imediat după omagierea fostei salariate Gabriela Pandele, venită împreună cu condamnatul Liviu Dragnea să celebreze acasă, între prieteni, triumful electoral datorat lui Nicuşor Dan.

Fireşte, Nicuşor Dan a fost invitat de Gâdea M. să-şi facă intrarea dînd mîna cu Gabriela Pandele şi cu Liviu Dragnea, reprezentanţii celui mai corupt partid din România. Candidatul anticorupţie absolut, Nicuşor Dan, a acceptat invitaţia, dînd mîna cordial, pe fond de zîmbete, cu reprezentanţii celui mai corupt partid din România, pe care i-a adus la putere. După care Nicuşor Dan, solo, şi-a făcut lansarea naţională a partidului la Antena 3, post de larg interes, într-o atmosfera de zîmbet, felicitări şi mici înţepături, ca la orice televiziune imparţială. Ce nu-i de bun-simţ aici?

Mori! Da’ mori odată!

Ce? Faptul că electoratul din Bucureşti, partea scîrbită de corupţie, a fost împins să aleagă între stînga şi stînga, ca să iasă stînga? Stînga lui Pandele, stînga lui Nicuşor Dan, cîştigător absolut: PSD! Faptul că stînga şi stînga au atacat, ambele, PNL? Faptul că Nicuşor Dan, ca să cîştige notorietate naţională pentru partidul lui, printr-un scor bun la Bucureşti, a refuzat să oprească PSD printr-o colaborare cu PNL? Faptul că tema campaniei, şi din stînga, şi din stînga, a fost “să moară dreapta, că merită?” Sigur că merită. Anticorupţia reală, nu imaginară, a fost lansată de dreapta. Dreapta, adunată în PNL, a început o asanarea. Ce cretini! Uite, PSD, rămas neasanat, a luat potul! Mai vrea cineva asanare? Nu mai e nevoie! Între timp, a venit Salvarea.

E magic. Dar aşa e stînga, magică. Magia fiind scamatorie, evident. Cu vorbe. Bunăoară, Nicuşor Dan vorbeşte despre cei care l-au finanţat dezinteresat. Greşit. Au făcut-o strict interesat, cum e şi normal. Interesul unora fiind, poate, să oprească PSD? Mai ştii? Interesul lui Nicuşor Dan a fost să-şi lanseze naţional partidul, abandonînd Bucureştiul la PSD. Dezinteresat. Cinism? Minciună? Falş? Da’ de unde! Anticorupţie. Totală. Cu corupţia maximă total la putere. Doamna Clotilde Armand: “Lumea s-a săturat de clasa politică! Bine, acum şi eu sînt în clasa politică, trebuie să-mi schimb limbajul.” Da, doamnă, aşa e. De stînga, de dreapta, limbajul, cum să fie? Nici, nici? Cu obstinaţie, Nicuşor Dan refuză să spună dacă el şi partidul lui sînt de stînga sau de dreapta. Spune: “Nici, nici.” Aşa se cheamă, postmodern, politica “de centru.” Ce este politica “de centru” scrie mai sus. Reluaţi. E o concluzie ştiinţifică, puteţi face oricînd experimentul. Şerbet, balegă, amestecaţi. Analizaţi. Nici, nici?

Magic and bullshit

Şi mai e ceva, legat tot de vorbe: continuitatea stîngii în “magie.” E tulburător. Venit, independent, desigur, la TVR, după fuga lui Ceauşescu, Ion El Însuşi a vorbit de “întinarea” nobilelor idealuri ale stîngii. Ca să fie clar: aveam stînga veche, rea,  Ceauşescu, şi stînga nouă, bună, Iliescu. Acum avem stînga rea, PSD. Iar noua stîngă, bună, e mult mai bună! Nici nu mai vorbeşte de vreo stîngă! E “nici, nici.” Apoi, tema “salvării.” Ion Iliescu ne-a salvat prin Frontul Salvării Naţionale. Acum, ni se propune, iar, Salvarea. Prin Uniunea Salvaţi România. N-au găsit alt cuvînt, de. De la “Uniţi, salvăm!” Toată România. De capitalism. Iar anticapitalismul nu-i de stînga, se ştie. E “de centru.” Sigur, nu merge din prima. Pas cu pas.

Mai întîi, salvarea Bucureştiului. Uuups! N-a mers! A ieşit Pandele! PSD a luat toate sectoarele! Nu contează! Este făcut partidul? Esteee! Urmează România. Imprudentă alegere, totuşi, asta cu Salvarea… Dar, dacă a mers o dată, de ce n-ar merge iar? Nu asta vor oamenii? Şi USL a mers la fix. Era “şi, şi.” Şi stînga, şi dreapta. O idioţenie, dar a intrat unsă. USR e “nici, nici.” Mult mai bine. Ce mi-e L, ce mi-e R. PSD ce-o vrea, „pentru de dimineaţă” pînă seara, la alegeri, în toamnă? Să nu meargă USR? Cu nişte apariţii la Antena 3, cordiale, joviale? Cu “să moară dreapta” şi din stînga, şi din stînga? S-ar aduna, aşa, de-un parastas al dreptei? În morţii ei de dreaptă. Şi de-o lejeră victorie a PSD? “Nici, nici?” Vom vedea sigur. Mai ales că Bucureştiul nu e vreun reper. N-a fost niciodată. Nu?

left

(Foto: twitter.com)

Doamne, pupa-ti-as miinile ca i-ai facut prosti! Sau poate nu.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1056664807737524″ mbottom=”50″]

Asta scriam ieri pe Facebook. ”Sufletește și pragmatic”, știm deja că Dragnea îl dorește pe Ponta președinte al Camerei. Dar, în prostia lor – pentru că altfel nu pot să-mi explic mișcările – s-au grăbit. Întîi l-au dat afară din PSD pe Zgonea, în urma unui schimb de replici care țin de regnul animal, Discovery Channel și poezie, apoi s-au gîndit să-l înlocuiască de la șefia Camerei Deputaților. De fapt, s-au gîndit la ambele deodată, doar ordinea au greșit-o. Și astfel, cum regulamentul prevede că președintele Camerei nu poate fi schimbat decît la propunerea partidului din care face parte, manevra s-a blocat. Zgonea nu mai este membru PSD din 27 aprilie curent.

Problema nu e rămînerea sau debarcarea lui Zgonea, cu tot jihadul anti-justiție de care vorbește, ci posibila aducere a lui Ponta în fruntea Camerei. Pentru că dacă asta se va întîmpla, e cea mai josnică, cea mai mizerabilă mișcare din vara lui 2012, de la tentativa de lovitură de stat încoace. Dacă după șase luni de la demisia din funcția de prim-ministru, Ponta revine ca președinte la deputați, asta este echivalentul – nici mai mult, nici mai puțin – unei avansări. De la numărul 4 în stat la numărul 3.

Carevasăzică, tot circul de atunci, cu consultarea societății civile, cu nu știm pe cine vom avea prim-ministru, cînd numai cine nu voia nu știa, a fost nu doar inutil, dar posibil o mascaradă de proporții orchestrată de PSD. Încercarea lui Piedone de a candida – stopată, între timp – la alegerile locale e nimic pe lîngă mîrșăvia asta. Poate însemna că Ponta a fost retras, în scopul protejării, din funcția deținută pînă în noiembrie trecut, ceea ce echivalează cu un machiavelism de care numai PSD-ul poate fi capabil. Poate însemna orice, de fapt. Batjocura societății care a umplut străzile atunci, batjocura morților și răniților din Colectiv, batjocura ideii de, cît de cît, aer salubru în politica românească. Mai rămîne să revină în politică și Oprea, și e ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat vreodată.

Și pentru că iarăși sînt proști, Gabriela Vrînceanu-Firea, candidata PSD pentru Primăria Municipiului București, declară:

Ei (Liviu Dragnea şi Victor Ponta-n.r.) trebuie să ia decizia, dacă domnul Ponta îşi doreşte această postură pentru (…) şapte luni dintre care două de vacanţă parlamentară, practic de patru luni şi jumătate de activitate la Camera Deputaţilor, sau să vină pe această postură, direct, în noiembrie, pentru un mandat de patru ani” – Mediafax

Dar poate că nu sînt, de data asta, proști deloc, și, în absența unei opoziții real credibile, știu de pe acum că pot face ce vor în politica românească.

ponta dragnea

(Foto: gandul.info)

Sturzu si Dragnea, candidati unici

Mihai Sturzu, președintele Tineretului Social Democrat, era ultimul om care să ceară invalidarea alegerii lui Dragnea la Congresul PSD de duminică, 18 octombrie. Asta pentru că:

1. El însuși a  fost ales, în urmă cu exact doi ani – 19 octombrie 2013, președinte TSD din poziția de candidat unic. Amănunte, aici.

2. A fost permanent în partid, ba chiar dinainte de intrarea în PSD, un apropiat al lui Ponta. Cum singur a declarat:

Cu Victor Ponta aveam o relaţie mult mai apropiată înainte sa fiu membru de partid. Eram aproape prieteni. Am tras în camp pentru Victor Ponta cum am putut mai tare. Am dormit in parcari. Daca mi se reproşează ca am tras pentru Victor Ponta, eu spun că am tras pentru candidatul PSD. –realitatea.net

La sugestia căruia, în 2010, se înscrie în PSD, și devine, la scurt timp după, purtător de cuvînt TSD, iar în mai 2012 este numit de către Ponta consilierul său pe probleme de tineret. În urma alegerilor din noiembrie 2012, susținut de PSD, obține un mandat de deputat în Parlamentul României. Informațiile sînt la îndemîna oricui, pe Wikipedia. La rîndul lui, își susține prietenul în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2014, și între cele două tururi de scrutin.

Anterior intrării în PSD, demarase proiectul ”Modelul meu”, ”cu scopul de a direcționa atenția tinerilor către persoanele publice care au adus beneficii reale României, adevăratele modele demne de urmat. Dupa câțiva ani de încercări de a implementa proiectul “Modelul meu” la scară națională, Mihai Sturzu a considerat că soluția reușitei acestui proiect este implementarea lui din zona clasei politice, a instituțiilor statului care au ca atribuții grija pentru generațiile următoare. Astfel, în anul 2007, începe să colaboreze cu Partidului Social Democrat.” Tot de pe Wiki.

Acum, că la congresul  de duminică a fost pîrvulescul PSD, care a fluierat în biserică, ori pentru a simula o disidență, ori sincer rămînîndu-i fidel prietenului Ponta, nu cred că mai are vreo importanță. Important rămîne faptul că modelul lui este Ponta, iar prin extensie, modelul promovat în rîndul tinerilor a fost de tip Ponta. un plagiator dovedit încă din 2012, în momentul de față inculpat penal pentru 17 infracțiuni de fals în inscrisuri publice, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani. Și că, revenind la punctul 1 de mai sus, a fost chiar el într-o situație similară lui Dragnea.

Nu văd, așadar, nici un motiv pentru care ar merita respect, așa cum se vehiculează în spațiul public. Pentru că a pierdut funcția de vicepreședinte PSD? A pierdut-o odată cu pierderea puterii în partid de către Ponta, în virtutea prietenie cu care a și ajuns, în atît de scurt timp, atît de sus în politica românească. Rezultatul intervenției la congres a fost zero, pe Dragnea nu l-a afectat nici cît o ciupitură de țînțar. Merită respect pentru modelul promovat în rîndul tinerilor? Asta vrem, găștile lor de plagiatori inculpați penal?

Ce rămîne de văzut este dacă anticomunismul declarat duminică va fi cartea pe care o va juca pentru a rămîne în continuare util PSD-ului – a declarat deja că nu părăsește partidul, iar Dragnea că nu va fi sancționat – sau dacă îl va face să dispară din politică. Lucru de care mă îndoiesc. Anticomunismul de duminică îl poate face recuperabil într-un alt partid, dacă nu cumva îl va propulsa chiar în PSD. În ambele situații, însă – aureolat de disidență  sau continuîndu-și cariera politică, în PSD sau în altă formațiune politică, mișcarea îi va fi utilă numai lui.

Intervenția la congres.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/414619175285562/videos/909642062449935/” mbottom=”50″]

(Foto: pressone.ro)

 

 

PSD, aceeasi Marie cu alt statut penal

Congresul PSD de ieri, 18 octombrie, al doilea act – primul desfășurîndu-se cu o săptămînă în urmă – al piesei jucate de cel mai mare partid din România nu a furnizat, așa cum era de așteptat, nici o surpriză. (Primul semn, Iliescu trăiește.) A consfințit, în unanimitate, rezultatul alegerii lui Dragnea ca președinte – în urma votului, în premieră exercitat de toți membrii de partid – în 11 noiembrie. O demonstrație de forță atît în interiorul partidului, cît și sau mai ales în afara lui, avînd în vedere și recursul care urmează în dosarul proaspătului președinte, Frauda la referendum. PSD a schimbat, așadar, un Ponta inculpat penal cu un Dragnea condamnat penal în primă instanță.

De remarcat:

1. Atmosfera.

Sobrietatea Sălii palatului, același spațiu cald, tovărășesc și prăfuit, spre deosebire de pamponada precedentelor manifestări de gen. Primul semn că și-au luat partidul înapoi.

2 Discursurile și mesajele.

a) Ponta – Vizibil stînjenit, lipsit de tupeul caracteristic, umil chiar, glumind forțat în fața unei săli care, tot forțat, abia a zîmbit. Atitudine caracteristică omului care știe că se află la mîna altcuiva.
b) Iliescu -Trezit din ațipeală la momentul de reculegere, s-a recules cu totul cînd a vorbit, nefiind altcineva decît cel pe care-l știam, fără mască.
c) Dragnea – Serios, așezat, sigur pe el, a tras linia de demarcație dintre fosta și actuala conducere. N-a scăpat nici o categorie de oameni ai muncii de care partidul să aiba grijă și a bifat toate temele care, în mod normal, ar trebui să fie ale dreptei. A vorbit de doctrină, de modernizarea partidului, despre baroni. Mesaj de autoritarism, seriozitate, disciplină și înnoire. Semnal de forță politică, atît pentru Ponta – va rămîne în funcție atît cît va mai fi util partidului – cît și pentru președintele Iohannis – în curtea căruia a aruncat pisica, declarînd că așteaptă să fie chemat la Cotroceni pentru consultări în vederea desemnării unui alt prim-ministru, în cazul în care președintele va avea inițiativa. Și cu ajutorul Legii Defăimării, pe care a inițiat-o, se poziționează ca cel mai important actor politic al momentului.

3. Momente.

a). Ceea ce s-a vrut asumarea și despărțirea de trecut, comemorarea victimelor comunismului și ale violențelor din Piața Universității – 1990.

Dar, cu Iliescu președinte de onoare al partidului, și prezent în sală, totul s-a transformat într-o blasfemie. Victimelor comunismului și mineriadelor nu li se face dreptate prin manifestări ipocrite și răfuieli între membri de partid.

b). Contestarea candidaturii lui Dragnea, din cauză că a fost candidat unic, de către Mihai Sturzu, președintele TSD, urmată azi de intezicerea intrării în sediul PSD.

Declarația lui Dragnea, privind faptul că Sturzu nu va fi sancționat în vreun fel, arată mai degrabă că s-a jucat bine de tot disidența, exact pe segmentul tineret. PSD are permanent bazin de cadre. Pentru că vrea și știe cum să le crească. Iar Sturzu – el însuși fiind unic candidat acum doi ani, cînd a fost ales președinte TSD – va rămîne în partid atîta vreme cît alt șef TSD mai bun nu există.

4. Concluzii.

Congresul PSD nu a fost altceva decît se aștepta toată lumea. Ai lor nu, noi sigur nu. Problema care rămîne în continuare, dincolo de analize este că nu avem opoziție deloc credibilă. Și nici nu se arată a deveni. Cu gesturi teatrale de hălăduit prin țară și pe linia de centură a Bucureștiului, cu grevă japoneză în Parlament, și aceea amînată din cauza lipsei banderolelor, cu patetism discursiv și fără ofertă politică concretă, actualul PNL permite PSD-ului să ocupe în continuare poziția de cel mai puternic partid din țară.

UPDATE:

Senatul a adoptat proiectul legii votului prin corespondență. Dragnea avea nevoie și de o certificare prin acțiune parlamentară a funcției obținute. Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu legea la Camera Deputaților.

 (Foto: pressalert.ro)

On this day – 9 octombrie

2015. 

1. – Băsescu s-a înscris în PMP. Să fie primit bine!

2. – Cînd am citit că Premiul Nobel pentru Pace s-a acordat, anul acesta, unui quartet, am zis că poate, mai nou, s-a introdus și subsecțiunea muzică, și n-am aflat eu. Dar nu. Încă, bănuiesc. Detalii, aici. Dacă va fi să fie, iar ne-a fost istoria potrivnică, Cenaclul Flacăra și Cîntarea României ar fi candidat cu șanse serioase.

3. – Justificarea acceptării valului migrator musulman din punct de vedere demografic este o dublă imbecilitate.

1. – mă scuzați, dar pe femeile din Europa le-a întrebat cineva dacă vor copii cu hăndrălăii ăștia musculoși? ori va fi obligatoriu, nu m-ar mira, la politica de diktat care se întrezărește?
2. – sau respectivii vor face copii tot cu femeile lor, ceea ce va duce la schimbarea întregii civilații europene, așa cum o știm? la dispariție, mai exact, pentru că, odată ce musulmanii vor fi majoritari, ce-i va mai putea împiedica să schimbe fundamentele, principiile și valorile pe care este constituită Europa, cu tot ce înseamnă lumea din care provin?!

Nu vreau să cred încă, dar se pare că, încă o dată, în nici o sută de ani, tot Germania o comite. Cel mai probabil fatal, de data asta, avînd în vedere întregul ansamblu geopolitic în care ne aflăm.

4. Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului. 

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/1495500084076015/photos/a.1495501234075900.1073741828.1495500084076015/1512816015677755/?type=3″ mbottom=”50″]

5. – Monica Macovei a cîștigat pe fond procesul cu Autoritatea Electorală Permanentă

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/photo.php?fbid=999915546739553&set=a.416754028389044.98236.100001633512506&type=3″ mbottom=”50″]

Din anii trecuți.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/730741483663193″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546842912053052″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546938442043499″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546744002062943″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/546885428715467″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/731279183609423″ mbottom=”50″]

 

Ponta, Plesu, violul si Robbie Williams

Acestea au fost subiectele cel mai aprig discutate din actualitatea internă a ultimelor două săptămîni. Codul Fiscal e pentru specialiști, chiar dacă-l votează politicienii, iar despre codul vestimentar vom discuta într-un articol viitor.

Notam pe Facebook, cu puțin timp în urmă:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/878407978896542″ mbottom=”50″]

Între timp, lui Ponta i se poate spune: nici nu știi cît de nimic ai început să fii. Deși știe și deși mai este, încă, șeful Guvernului. Al PSD nu, și nu neapărat pentru că și-a dat demisia din funcție, ci pentru că nu și-a putut impune omul, pe Rovana Plumb, la conducerea partidului. Preluată interimar, pînă hăt, în 2016, de Liviu Dragnea. Un pas mic pentru el, un pas uriaș pentru partid. De la un inculpat la un condamnat în primă instanță. Este atît de tipic ”am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su” situația, încît îmi pare de prisos orice comentariu. Să-i urăm lui Ponta, așadar, sănătate cu ocazia celei de-a doua operații la genunchi, și recuperare rapidă. Sau, mai degrabă, multă răbdare justiției care-l așteaptă. Și scaunului de prim-ministru, de care se agață mai abitir decît Iliescu de viață.

Cum de Ponta se ocupă ai lui, trecem la cultură. Concertul lui Robbie Williams la București. Un eveniment, o mare de oameni și mult prea puțină apă. Nici măcar la punctele de prim ajutor.  Cum 65000 de persoane nu s-ar aduna, gratis, să dea jos un guvern, nici dacă ar avea la dispoziție lichide, secretul este, deci, să le iei bani grămadă pe bilet, după care să-i aduci la limita deshidratării. De ținut minte.

Ca și cei care s-au găsit să scuze organizarea dezastruoasă, declarînd superior că doar nu te duci la un concert să bei ceva, orice, și că dacă erai deștept, te hidratai înainte, începînd de dimineață. N-aș fi băgat în seamă fița asta de chiulangii la orele de biologie din școala primară, dacă nu s-ar găsi destui care să ignore un minimum bun simț și-n politică. Par toți făcuți de-o mamă, de-o făptură și de-o seamă. Ideologice.

Dacă pentru Robbie Williams, pe care-l știu atîția, s-a plătit la greu pentr-un bilet, surpriză! Pe Andrei Pleșu nu l-a recunoscut o librăreasă nici cînd a vrut să dea bani. Mai puțini, e drept, că omul are discount la Humanitas, acolo unde este publicat. Și să te ții scandal! Nu pornit de Pleșu, care n-a pomenit nimic de întîmplare, ci de cineva care auzise de la altcineva și uite așa, lanțul slăbiciunilor de minți. Acum, dacă tot s-a deschis sezonul intelectuali la cumpărături, ce-ar mai putea urma? Cîte ore a ținut Liiceanu coada ca să-și aleagă sărurile de baie și cum a făcut scandal Patapievici că nu găsește în magazin modelul de papion preferat? Nație isterico-depresivă, îți vine să concluzionezi, nici să cancanizăm cu umor nu sîntem în stare.

Dar cea mai mare vîlvă și cele mai aprige discuții le-a stîrnit povestea violului petrecut la sfîrșitul anului trecut, într-un sat din județul Vaslui. De ce acum? Pentru că acum s-a descoperit că cei șapte indivizi implicați în oroare sînt judecați în stare de libertate și, mai mult, amenință prin mama unuia dintre ei victima. Adus în atenție cu bune intenții, nu mă îndoiesc, cazul a generat, firesc, revoltă, dar și isterie. Și după ce-a ținut zile în șir pagini de ziare, Facebook și bloguri, s-a terminat cum nu se putea mai rău. Cu prezentarea detaliilor și, într-un final, cu expunerea victimei la televizor. Victimă la care toată lumea părea că e ultima la care se mai gîndește, în inflamarea spiritelor întru cele mai diverse moduri de pedepsire a făptașilor.

Cazul acesta ar trebui să ni-l aducă aminte pe Adrian Năstase care, la un moment dat, nefast pentru el, a spus o vorbă mare și adevărată: există două Românii. Și acum, la peste zece ani de atunci, avem, din nefericire, ilustrarea perfectă. Ce lumea civilizată consideră a fi o barbarie, într-un sat din Moldova nu numai că nu înseamnă mare lucru, dar tot victima este considerată vinovată. Două Românii care, și după amenințările localnicilor la adresa presei deplasate acolo, par ireconciliabile. Una care știe unde și cum se înfăptuiește justiția, alta pentru care această justiție aproape nu există. Ce din păcate lipsește și celei dintîi este acea educație care spune că înainte de orice te concentrezi pe victimă, încerci să o ajuți cumva, abia apoi pe agresor. De fapt, victima trebuie să fie grija societății civile, iar agresorii lăsați în seama justiției. Dar cum nici aceasta, din ce s-a constatat, nefiind aceeași peste tot, generează neîncredere, societatea nu poate face altceva decît să plutească în derivă, creînd haos în locul rezolvării problemelor.

Sintetizînd, din teoria grupurilor și teoria conflictului rezultă că daca grupul nu se încadrează în ansamblul societății, aceasta este imatură. Aici ne aflăm, că ne place sau nu, de aici pornim. Încotro, cum și cu cine, rămîne de văzut.

UPDATE: Cu seninătate, Andrei Pleșu povestește ce s-a întîmplat, de fapt. Aici. Mie nu-mi mai rămîne decît să mă mir cum i se poate da atîta importanță cuiva care se recomandă ”sunt o pizdă lirică”. Poate mai multă atenție la orificiiile prin care se exprimă unele/unii ar face aerul mai respirabil. Mai ales pe canicula asta.

Nu rezist să nu mă uit pe blogul care mă demascase ca distrugător de destine. Aparţine unei doamne, Petronela Rotar, despre care aflu că e scriitoare. Blogul dînsei e foarte îndrăzneţ, provocator, lipsit de prejudecăţi şi de prudenţe filistine. O spune limpede în textul program: „sunt o pizdă lirică” (să mă ierte cititorul, dar nu fac decît să citez dintr-un site accesibil oricui).

Off topic/ Cred că sîntem unici în Europa! La fiecare trecere a mașinilor de gunoi, străzile sînt răcorite cu zeamă de pepene roșu. Sau poate că nu-i chiar off topic, civilizația nu începe neapărat cu condamnarea unui viol într-un sat din Moldova, ci cu grija fiecăruia pentru spațiul propriu și cel comun în care trăiește. Cu atît de banala ambalare a gunoiului menajer în saci de plastic. Aici, în capitală, unde avem pretenții că sîntem deja civilizați.

PS: Dacă mai pică blogul zilnic, de nu știu cîte ori, trec la contra-atac. M-apuc să-nvăț blesteme!

(Foto: descopera.ro)

Raul mai mic. Dar cit de mic? Si pina cind?

La prezidenţialele de anul trecut, a fost mai bun Iohannis decît Ponta. Acum, mai bun Oprea decît Ponta. Ei, asta e problema care trebuie rezolvată, raportarea continuă la Ponta. Va fi imposibil să ne fie mai bine atîta vreme cît punctul de reper va fi Ponta.

Ceea ce îngrijorează serios este faptul că Ponta nu e apărut de ieri, de azi în politica românească, ci de ani buni. Urmînd exact calea de ascensiunea a răului cunoscută deja din istorie.

În septembrie 2010, se împlinesc curînd cinci ani,  scriam:

Criza politică în care ar fi aruncată ţara şi afectarea gravă a credibilităţii ei externe, ca urmare a suspendării preşedintelui, nu-l preocupă cîtuşi de puţin pe Victor Ponta. Drept pentru care plusează chiar, chemînd cetăţenii în stradă în ziua votării moţiunii de cenzură şi solidarizîndu-se cu protestul ilegal al poliţiştilor. Să fie inconştienţă? – Ponta şi iresponsabilitatea opoziţiei

În primăvara anului 2012, Ponta şi aliaţii dărîmă prin moţiune de cenzură guvernul Ungureanu. În vară, suspendă preşedintele şi schimbă sefii celor două Camere ale Parlamentului în interval de trei zile, în ceea ce s-a constituit, împreună cu toate acţiunile premergătoare, în tentativa de lovitură de stat. La numai trei luni după, USL cîştiga cu un incredibil procent alegerile parlamentare şi formează o majoritate care pune stăpînire, practic, pe Parlament, opoziţia, să zicem, „reuşind” să stabilească un record negativ, ~16%, cel mai prost scor electoral al (aşa zisei) dreptei post-decembriste.

Dacă ne întrebăm astăzi de ce, răspunsul este simplu: din cauza mafiei transpartinice existente. În stare latentă înainte de 1989, prin anumiţi oameni, consolidată apoi temeinic an de an. Cît de temeinic, se poate constata din activitatea Justiţiei.

Aşadar, raportarea la Ponta (& asociaţii), a cărui toxicitate era demult cunoscută, s-a făcut nu numai contra, dar şi pro. Mai rău decît atîta poate fi? Mai rău poate fi oricînd, mai bine cum facem să fie, asta-i întrebarea, asta-i provocarea.

Pe termen foarte scurt, numirea lui Oprea ca prim-ministru interimar nu este ceva rău. Numire care a fost aşa un şoc, ca atunci cînd află bărbatu’ ce ştia tot satu’. Ţinînd cont însă de repetatele declaraţii pro-justiţie din ultima vreme şi de faptul că s-a ţinut de cuvînt în trecut, este singura acceptabilă. Pînă la rezolvarea situaţiei lui Ponta, cel puţin. Asta şi pentru că propunerea opoziţiei, de a se organiza alegeri anticipate, este imposibilă spre utopică acum. Iar ce i se poate reproşa preşedintelui nu este persoana numită, Oprea, ci întîrzierea cu care a acţionat. Este inacceptabil să ceară documente medicale după mai bine de o săptămînă de la plecarea premierului din ţară, cînd la nici un loc de muncă nu-ţi este permis să lipseşti mai mult de 48 de ore fără să anunţi. Personal, nu pe Facebook, nu prin presă. Este inacceptabil să le ceară după ce zile întregi au vuit Facebook-ul şi unele televiziuni pe acest subiect, şi după ce fostul preşedinte a declarat ce ar fi făuct el într-o situaţie similară. Este inacceptabil să aştepte mişcările lui Ponta şi abia apoi să reacţioneze, dînd impresia că face ce-i spune acesta. Şi reuşind, astfel, să-şi mai şifoneze imaginea şi aşa deteriorată într-un timp foarte scurt. Dumnezeu a facut lumea în şase zile, lui Iohannis i-a trebuit mai mult ca să-i solicite prim-ministrului în funcţie documente oficiale din care să rezulte motivul absenţei. Să sperăm că le-a primit şi oficial, şi nu a trebuit să le descarce de pe pagina de Facebook a lui Ponta, acolo unde au fost postate. Altfel, ce mai poţi să zici?! La conducerea ţării, doi absenţi.

Şi aşa am revenit la răul cel mai mic. Cel ales în noiembrie 2014 se dovedeşte, pe măsură ce trece timpul, a fi nimic. Urmează alegerile locale şi parlamentare de la anul. Acela va fi testul PNL-ului, este sau nu este opoziţie, este sau nu este de dreapta? Vom vedea ce candidaţi propune şi ce ofertă electorală prezintă. Deocamdată, Ponta şi PSD le fură ideile, uneori înainte de a fi exprimate.

Şi inevitabil, iar am ajuns la Ponta. Care, totuşi, nu reprezintă întregul PSD. Dacă Ponta nu va mai fi, nu înseamnă, cum se aşteaptă mulţi, să dispară PSD-ul, să se dezintegreze, Va urma, cu siguranţă, o perioadă de cădere, apoi de adunare din bucăţi şi posibil reconfigurare. Timp extrem de util opoziţiei să devină semnificativă, să stabilească agenda publică, să nu mai tolereze corupţi dovediţi în partid, să se impună ca variantă credibilă pentru 2016. Dacă vrea şi dacă poate. Dacă nu, chiar elimininarea politică a lui Ponta îi va fi utilă tot PSD-ului, a cărui capacitate de regenerare nu trebuie sub nici o formă neglijată. Socialiştii nu mor, socialiştii se transformă.

UPDATE: Răul cel mai mic în politică există. Nu numai la noi, există peste tot în lumea civilizată. Problema e numai de raportare.

(Foto: napocanews.ro)

Desene animate

Scriam pe Facebook, în 10 iunie, că sfîrşitul de săptămîna ne va găsi cu un PSD mai puternic decît ne/vă /închipuim/închipuiţi. Oricum nu moare, cu sau fără Ponta. Comuniştii nu mor, comuniştii se transformă. Şi că motiunea de cenzură nu va trece, Ponta nu va demisiona, dar se va victimiza de acum încolo cu fiecare chemare la DNA, că nu e lăsat să guverneze, să-si facă datoria faţă de ţară. După care va spune ca economia suferă, investitorii sînt sceptici şi toate cele rele se întîmplă exclusiv din vina justiţiei care îl hărţuieşte şi nu-l lasă să lucreze.

Era previzibil. Chiar şi circul din Parlament, cu o senatoare ex-grevistă a foamei nu numai cu un discurs alături mult cu drumul, pînă la a trebui să fie întreruptă, dar şi cu o ţinută care a fost de rîs, dar e de fapt de plîns. Sacou cu personaje din desene animate în forul legislativ al României! Prostie, susţinere pentru premier sau situaţia financiară care-i permite acum să-şi satisfacă fantezii vestimentare? Nu mai contează.

Contează că nu sînt soluţii şi că nici nu se întrevăd curînd. Contează că ‘interesul naţional’ nu ne lasă la greu şi îşi prezintă răspicat susţinerea pentru Justiţie. „O susţin total pe Laura Codruţa Kovesi pentru încă un mandat la şefia DNA”, a declarat Gabriel Oprea, odată cu trecerea ministrului Justiţiei, cu portofoliu cu tot, la UNPR. Tot e bine, altceva ce mai aveam de făcut, să apelăm la mentalişti?

Contează că PNL şi-a anulat mitingul din ziua discutării moţiunii de cenzură sub presiunea ameninţărilor PSD cu o contramanifestaţie.  Putea fi organizat în alt loc, renunţarea nu-mi pare deloc o dovadă de responsabilitate, ci de slăbiciune. Nemaiavînd pe cine să intimideze, nici PSD nu şi-a mai scos oamenii în stradă. S-au evitat, în final, nişte cheltuieli de ambele părţi, situaţie win-win, şi a fost linişte. Numai Ionescu Quintus ce a mai zgîriat urechile mult prea sensibile cu declaraţia:

„Eu am propus să se anuleze. Am experienţa mitingurilor anticomuniste”, a declarat Quintus. Acesta a mai explicat că PSD a organizat o contramanifestaţie şi exista riscul producerii unor violenţe. „Nu vrem ca românii să sufere. Nu strada votează în parlament” – ziuanews.ro

Gînd la gînd cu Ponta – ce surpriză! – care declarase anterior „Cred ca într-o democraţie lucrurile nu se tranşeaza în stradă, prin fortă.”. 

Şi contează sau ar fi contat într-adevăr scuzele Alinei Gorghiu  (cu un discurs bun la discutarea moţiunii), că şi cu ajutorul PNL a ajuns Ponta prim-ministru, dacă justificarea nu ar fi fost lamentabilă, „nu am crezut că un om aşa de tînăr este capabil…”. Inacceptabil în politică să nu-ţi cunoşti adversarul, nu mai zic şi fostul aliat, că nu mai e trendy să avem ţinere de minte şi să mai şi arătăm asta, ba e chiar sancţionabil.

După moţiune, premierul s-a deplasat la Baku, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene. Evenimentul, boicotat de majoritatea liderilor europeni, i-a permis astfel să apară în poză în vecinătatea lui Putin şi nu a colegilor socialişti europeni, la congresul cărora nu a fost prezent. Gurile rele spun că nu a fost dorit acolo, dar noi ştim cît de pasionat de sport este, aşa că de ce am da crezare zvonurilor răutăcioase? Sau lui Dan Mihalache, care a declarat că preşedinţia nu a fost informată în privinţa deplasării? Mai mult ca sigur, o altă eroare de comunicare, cum s-a mai întîmplat.

Credem, în schimb, că bacalaureatul bate doctoratul, dacă premierul Republicii Moldova, Chiril Gaburici, a demisionat în urma scandalului privind falsificarea respectivei diplome de studii.

Urmează o perioadă veselă şi prosperă în care, prin ajutorul de stat, în valoare de 15 000 000 de euro, pe care prim-ministrul vrea să-l acorde televiziunilor private, vom deveni toţi mici mogulaşi mass media. Şi ne vom îmbăta de fericire cu bere, că doar de-asta a şi fost ieftinită, nicicum ca să abată atenţia de la asaltul la Justiţie despre care tot vorbesc prăpăstioşii.