Pentru că nu pricep ei cum să faci un pas mai în față și să vezi întreaga perspectivă, ori cît mai mult din ea, niște oameni de bine, altminteri, s-au gîndit să găsească dușmanul în toiul acestor manifestări provocate de PSD & guvernul Grindeanu și ce a urmat după. 

Și l-au găsit. M-au găsit pe mine, mai precis. 

Acum citiți cu încredere, nu vă vede nimeni cînd faceți asta. 

Cînd procurorul Negulescu, de la DNA Prahova, spune în înregistrări clar: ”Am devenit o mașină de ucis destine.”, chiar dacă portdrapelul revoluției nu pomenește nimic despre asta, credeți că pentru noi, restul, nu contează? Mai rău, credeți că pentru Ponta și Ghiță, al cărui procuror a fost, nu contează? 

Nu contează că Ponta, Ghiță, Blaga sau Pinalti pot oricînd să acuze – poate să și cîștige la CEDO, nu știu – comportamentul procurorului de caz? Nu contează nici măcar că nu ar mai fi victimizare aiurea, ci cu probe, adevăr? 

Ba contează, și încă mult. Așa se pot victimiza, nu comentez dacă pe drept sau nu, cum au mai făcut-o și pînă acum. Dar acum nu mai este vorba despre interpretarea aceleiași declarații, acum este vorba despre ceva concret. Iar atîta vreme cît DNA îl mută pe Negulescu mai întîi la Cîmpina, iar apoi acesta se retrage din magistratură, mai considerați că nu sînt motive pentru aceste mișcări?

Strict la aceste vorbe, care ar trebui să răsune în capetele tuturor, m-am referit cînd am comparat situația de acum cu cea din anii negri ai prigoanei comuniste, cînd procurorii făceau legea. Nu cum o făceau, unde lucrurile diferă incontestabil, ci ideea de la care s-a pornit, de ucis destine. 

Acum e clar?

Acum e clar că și în ograda anticorupției pot exista uscături ca Negulescu? Ca să nu mai pomenesc de un om politic – uitat fie-i numele pentru partea de Facebook acum adulatoare și imediat ulterior degrabă vărsătoare de minciuni, citește interpretări după picior, prea puțini după ce le cade-n mînă – care spunea că: ”fiind vase comunicante în societate, îmi închipui că procentul de procurori corupți e apropiat de cel al politicienilor, de ce ar fi altfel?”. 

Eu nu spun că sînt vase comunicante, eu spun că toți sînt oameni, toți supuși greșelii. Poate cu cît ajung în funcții mai înalte sau mai importante, cu atît mai mult. 

Ne întrebăm de 27 de ani de ce dreapta nu are nici o șansă. Nu are pentru că, și știu cît de greu va pica asta, nu i-am dat vreo șansă. Atîta vreme cît susții că aperi partea bună, necoruptă a societății, și se descoperă ce face exact partea pe care o susții, nu avem nici cea mai mică șansă să curățăm societatea de corupție. Avem nesperata șansă să o mutăm de colo colo, cu rezultate din cele mai imprevizibile. 

Adică avem șansa să dăm cu ai noștri, după cum se vede nu mai buni decît ai lor, în ai lor. Asta însemnînd că am distrus ideea de justiție, reducînd-o la un caft între găști. Iar gașca lor este mai numeroasă și cîștigă alegerile. 

Pentru că noi nu furăm, dar ne furăm căciula. Cînd oamenii noștri, să le zicem așa, și acțiunile lor nu sînt bune sau chiar sînt blamabile, ne facem că plouă și că nu am aflat. Nu știm, nu contează. Și avem pretenția să nu conteze pentru nimeni.

Așa cum s-a întîmplat în Italia și cum vă voi povesti într-un articol viitor. 

Deocamdată, acesta este ”pesedismul” meu. Înghiți-v-ați vorbele! 

PS: Dați o căutare Google după numele procurorului și vedeți-i isprăvile. Și este numai un exemplu! 

(Foto: bugetul.ro)