Vă mai amintiţi cumva ce a spus preşedintele Iohannis a doua zi, 17 noiembrie, după turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale? „Parlamentul să puna pe ordinea de zi legea amnistiei şi gratierii şi s-o pice”. Cum Ponta a fost imediat de acord şi cum a declarat că PSD şi parlamentarii coaliţiei vor vota pentru încuviinţarea cererilor Justiţiei? Cum apoi, a treia zi după scripturile din procesele verbale, Camera Deputaţilor s-a şi conformat? Şi ce freamăt de-ncîntare, ce speranţe am avut atunci? Ce mîndrie şi ce veselie că am ales ce trebuia? Cum a măturat neamţul cu ei dintr-o frază şi-o privire şi imediat s-au executat?

Asta e, ne-am veselit prematur şi n-ar fi trebuit. Iar cine a crezut vreo clipă că Ponta, prin „normalizarea” colaborării instituţionale, odată cu venirea noului preşedinte, prin „impecabilele” relaţii pe care le au, cum declara cu mai puţin de o lună în urmă, va fi altceva decît un lup care a îmbrăcat temporar o blană de oaie, s-a înşelat amarnic. Cameleonismul fantastic al acestui om n-ar fi trebuit să-l inducă în eroare, însă, pe preşedintele ţării.

Ieri, la reluarea (neconstituţională) a votului în cazul Şova, Ponta s-a scos, a mai dat o lovitură de imagine. Ilie Sîrbu, socrul, a votat pentru. Iar preşedintele a mai scos un porumbel, declarînd după vot:

Constat, din păcate, că prin votul dat astăzi în Senat, Parlamentul perseverează în a obstrucționa procesele din justiție, apelând la tertipuri procedurale. Atunci când este vorba de statul de drept, este din ce în ce mai greu de lucrat cu acest Parlament și această majoritate.

Nu cu acest parlament şi nu cu această majoritate are o problemă domnul Preşedinte, în primul rînd, ci cu înţelegerea politicii şi a funcţiei ocupate. Nu cu observaţii de diriginte îngăduitor – nu mai faceţi, că nu-i frumos, data viitoare vă trec la colţ – nu cu însăilări de cuvinte goale, rostite liniar şi soporific ori scrise pe Facebook se oferă sprijin justiţiei. Sprijinul acela pe care declara că îl va avea justiţia în el nu se exprimă într-un status constatator de nici patru rînduri.

Nu cu acest parlament în integralitate – a fost Senatul, mai precis, de această dată- are în primul rînd o problemă, ci cu parlamentari ai partidului care l-a adus la putere, Unsprezece dintre penelişti au lipsit astăzi la vot. Antonescu Crin, Boagiu Anca, Bodea Cristian Petru, Chiru Gigi Cristian,Dumitrescu Iulian, Popa Mihaela, Popescu Corneliu, Popescu Dumitru Dian, Mihai Neagu, Grigoras Viorel, Florian Daniel Cristian. Faceţi un calcul simplu, ce-ar fi însemnat încă unsprezece voturi la scorul 72 împotrivă, 66 pentru şi vedeţi ce rezultat obţineţi. Fie şi în plan de imagine numai, situaţia, din punct de vedere juridic, fiind mai complicată.

Iar dacă acum este abia la nivel de constatări în ce priveşte actuala componenţă a legislativului şi hotărîrile arbitrare privind solicitările DNA, unde a fost în ultimii doi ani şi jumătate, cel puţin? Nu-i ştie, nu-i  cunoaşte pe politicieni, nu are habar de ce s-a întîmplat pînă acum? A crezut cumva că acum va fi altfel? Şi dacă da, de ce? Pe baza eternelor promisiuni că data viitoare nu se va mai întîmpla?

Votul de astăzi în cazul Şova nici nu trebuia să mai existe, conform hotărîrii CCR. La Cotroceni există constituţionalist printre consilieri, preşedintele avea cu cine se sfătui, putea întreba care este situaţia exactă în acest caz. Care s-a transformat într-o nouă demonstraţie a punerii unui om deasupra legii, o demonstraţie a forţei lor de a obstrucţiona Justiţia. O demonstraţie clară că unii sînt mai egali decît alţii, chiar şi între ei, demnitarii.

Dacă în privinţa poziţiei PSD-ului faţă de Justiţie nu cred că mai are cineva dubii, începînd de la sprijinul pentru cazul Nicolescu de la Argeş, trecînd prin condamnarea lui Năstase şi pînă astăzi, la cazul Şova, altceva se mai aşteaptă încă de la opoziţie. Încă. Dar timpul trece în defavoarea ei, de parlamentarele din 2016 ne mai desparte puţin peste un an. Continuînd politica zen, lipsită de incisivitate, neconvingătoare, plutind neputincioasă chiar şi în planul comunicării peste problemele grave ale momentului, şi pe fondul transformării imaginii preşedintelui în strict decorator şi decorativ-constituţional, e greu de crezut că va putea cîştiga la anul suficiente procente pentru formarea unei majorităţi parlamentare. Cînd, la anul, oricum s-ar putea să fie prea tîrziu pentru justiţie.

PS: Şi acum să mai aud pe cineva cu Băsescu, capul Mafiei şi alte mizerii! Acum să mai aud, după tot ce se întîmplă  în cazul Şova, de mai bine de două luni, în timp ce în privinţa fostului preşedinte numai procese de intenţie am văzut, dar nimic concret în justiţie.

Şi doi, e de reţinut şi cum au decurs lucrurile, cu acelaşi parlament de care vorbeşte domnul preşedinte Iohannis, în cazul Elenei Udrea. Tot o demonstraţie de forţă, dar de sens opus.

(Foto: agerpres.ro)