Dacă USL se rupe mîine, cu cine se va întîlni PNL în opoziție? Cu PDL-ul lui Blaga. PDL e un partid cu structuri, cu parlamentari, cu primari, cu procente în sondaje, cu candidat prezidențial. Este singura structură serioasă în opoziție cu care PNL poate negocia și face alianțe. Nu există alte structuri.

PDL e unul dintre cele trei mari partide care își poate susține candidatul prezidențial să ia peste 10%. În lupta umăr la umăr din turul II, 10% sau 15%, cît poate lua Predoiu, este extraordinar de mult. Poate fi decisiv.

Astfel, Vasile Blaga îi poate oferi lui Crin Antonescu și PNL-ului parlamentari, o portiță spre electoratul PDL, primari, structuri și procente bune în turul II al prezidențialelor. La schimb, Antonescu îi poate oferi lui Blaga funcția de premier după parlamentarele din 2016 sau chiar în 2015, dacă guvernul Ponta poate fi demis printr-o moțiune de cenzură, iar PDL-ului îi poate oferi acces, din nou, la resurse.

Ce îi poate oferi Traian Băsescu lui Crin Antonescu, dacă mîine se rupe USL? Partid cu parlamentari, primari, structuri și procente nu are. Candidat prezidențial care să-l susțină în turul II pe Antonescu nu are. De aici și anunțul fuziunii dintre Mișcărea Populară și Forța Civică și a susținerii lui MRU la prezidențiale. Cînd USL se va rupe, Băsescu trebuie să aibă niște cărți în mînă, orice, măcar o pereche de doiari.

Cum se va numi reprezentantul ”dreptei” care va negocia cu Crin Antonescu? Vasile Blaga sau Traian Băsescu?

Să presupunem (corect, dealtfel) că Traian Băsescu nu a renunțat la PDL și că încearcă în continuare să-i sufle partidul lui Blaga. Ce poate oferi Traian Băsescu pedeliștilor? Vasile Blaga le poate oferi o alianță cu PNL și Crin Antonescu care ar putea readuce PDL la guvernare. În luptă pentru preluarea PDL Crin Antonescu e un atu serios. El e pașaportul spre guvernare pentru pedeliști. Aici, Blaga stă foarte bine. Nici nu trebuie să-i facă declarații de amor lui Antonescu. Fiindcă nici PNL nu are de ales. Dacă se rupe de PSD va trebui să se alieze cu PDL, altă variantă nu are.

2014 e un an în care partidele, structurile teritoriale, voturile și candidații prezidențiali sînt monede de negociere importante. Cine le are, are ce da la schimb pentru a primi la schimb chestii. Chestii gen participarea la guvernare. Cine n-are partid cu parlamentari, primari, structuri teritoriale, procente, voturi și candidați prezidențiali cu scoruri decente, nu există în acest joc al negocierilor politice.

Da, există și alte variante, însă cred că e realist să ne păstrăm în acest registru minor. Din păcate.

Aceasta e situația și acestea sînt mizele, minore, al anului și politicienilor. Aceasta e bătălia. Este acest trio amoros relevant pentru români? Nu. E relevant doar pentru românii direcți implicați.