Author Archives → Florina Neghina

Cei care o susțin pe ea vs cei care susțin justiția

Sînt vinovată, onorat public, recunosc. Mi-am făcut chip cioplit din oameni, iar ei au ajuns să spună prostii. Prostii mari. Luluțaaa, unde pleci și cui ne lași??? Ce-ți fac nenorociții ăștiaaa???

Dar măcar nu sînt singura vinovată. Una cu siguranță mai vinovată decît mine aveți aici. Adriana Stoicescu, judecător, președintele Tribunalului Timiș:

În anul 2017, într-o Românie atinsă de corupţie în toate segmentele societăţii, lupta anticorupţie a ajuns sa fie aruncată în derizoriu, iar cauzele sunt multiple. 
După ani de telejustiţie, în zornăit de cătuşe, pare că s-a uitat cu desăvârşire că, aşa cum justiţia nu stă într-un singur om, anticorupţia nu înseamnă o singură instituţie.

Anticorupţia se fundamentează pe educaţie. In primul rând pe cei şapte ani de acasă, când fiecare e învăţat să nu fure şi să nu minta, continuata de educaţie juridică in şcoală, aşa cum se tot încearcă, dar nu se prea reuşeşte…

(…)

Anticorupţia înseamnă judecători independenţi. 
Magistratura înseamnă întâi de toate onestitate. Aplicarea legii, în litera şi spiritul ei, cu responsabilitate şi curaj. 
Magistratura nu înseamnă privilegii şi putere. Înseamnă respectul faţă de cei aflaţi în faţa noastră, care aşteaptă de la noi să fim drepţi şi atât. 
Ca judecători ne credem prea des mici dumnezei şi sărim ca arşi ori de câte ori suntem criticaţi; fugim în faţa CSM-ului şi cerem apărarea reputaţiei, uitând că noi suntem singurii răspunzători de imaginea justiţiei.

Şi da, trebuie să răspundem atunci când greşim, la fel ca orice cetăţean. 
Legea răspunderii magistraţilor există, trebuie doar să fie aplicată. Iar pentru asta avem nevoie de o Inspecţie Judiciară puternică, cu adevărat independentă, formată din profesionişti care identifica si corectează din timp orice derapaje ale unora care se cred deasupra legii.

Anticorupţia înseamnă avocaţi profesionişti si netimoraţi, care se lupta pentru drepturile persoanelor pe care le apără.

Nu in ultimul rând, anticorupţia înseamnă procurori independenţi, a căror onestitate să nu fie pusă la îndoială nici un moment.

Drepturile şi libertăţile fundamentale nu sunt un moft. Ne amintim de ele doar când România mai bifează o condamnare la CEDO, apoi trecem cu lejeritate peste ele, sperând că încălcările flagrante vor fi trecute cu vederea.
Între timp, destine sunt distruse pentru capriciile si gloria deşartă a unora….

Pentru că am fost la rândul meu hăituită şi vânată de pigmei ce se pretind magistraţi, avizi de publicitate şi putere, care fac din distrugerea vieţilor altora un ţel; pentru că am fost ameninţată voalat cu excluderea din magistratură dacă voi continua să vorbesc; pentru că nu înţeleg să abdic de la principiile mele, 
Astăzi, in calitate de judecător independent, susţin demersul procurorilor din DNA şi solicit, la rândul meu, Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenţei justiţiei, apărarea independenţei procurorilor din DNA care au cerut acest lucru.

Mă uit în ce hal se bat cîmpii și vă spun atît:

Uneori ne iese, alteori nu. În cazul în care e ”nu”, eu solicit scuze. Alții, nu. E problema lor, nu a mea. Dar nu poți vorbi despre umilință, căință, credință și altele asemenea fără să recunoști măcar o dată că ai greșit. Și nici fabulații din capul tău nu poți scrie, chiar dacă ai talent la scris. Sau numai vocabular. Eu consider că dacă ieși public cu niște afirmații, știri, informații, ai o responsabilitate față de oamenii care te ascultă sau citesc. Și ei merită respect, măcar prin neinducerea în eroare.

Revenind, ideea e să fie un procent cît mai mare din ”uneori”.

Ce faci pentru asta?

Simplu: ții cu dinții și cu toată mintea de principiu, nu de oameni. Oamenii pot greși, principiul nu. Eu asta fac.

Asta-i tot.

PS: Astăzi, secția Procurori a CSM ia în discuție cererea LCK de revocare a lui Doru Țuluș și a Mihaelei Moraru Iorga. Revocare cerută după declanșarea anchetei interne a DNA privind înregistrările date publicității din ședințele instituției, revocare cerută, evident, pentru alte motive decît contestarea șefului. Motive care, miraculos, au apărut tocmai acum.

Cîți procurori a mai revocat LCK pînă acum și de ce?

Basmele românilor: Azi, Anticorupția

Anticorupția a murit. Și a murit urît, într-o schimonoseală horror: 

„Kovesi incarneaza figura justitiarului in Romania. Totusi, cea care a rascolit lumea politica aruncand-ul in spatele gratiilor pe Adrian Nastase, alaturi de alti oameni politici si de afaceri, a devenit un personaj controversat”, se arata in articol, care mai scrie ca sefa DNA este fiica unui fost procuror, produsul fostului regim. – Hotnews

Cînd nesimțirea atinge asemenea culmi încît ajungi să-ți arogi meritele altui om, Daniel Morar, cel care ocupa funcția de șef DNA înaintea ta, pe vremea instrumentării dosarului Năstase, asta se întîmplă, omori anticorupția. Din interior, de la cel mai înalt nivel, nici nu mai ai nevoie de dușmani. 

Cînd îți place să se facă filme din seria ”Mirela bugetara” despre tine, chiar și de către ambasade, așa se întîmplă.

Cînd îți place să fii asociată cu Serviciile, și apari în poze alături de șefii lor, așa se întîmplă. 

Cînd apar în presă fragmente din stenograme, și tu nu știi că în SUA, de exemplu, așa ceva duce la eliminarea probei, așa se întîmplă. 

Cînd te bucuri că te susțin ambasadele, și nu știi ori nici nu te interesează de ce, așa se întîmplă. 

Cînd te faci că nu vezi Negulești, Portocali și alte lighioane din ogradă, de care te împiedici, așa se întîmplă. 

Devii mama vitregă a Albei ca Zăpada. Lacomă și rea. 

Pentru cine are impresia că toate țările UE și SUA știu tot ce mișcă în România și de aceea sprijină lupta anti-corupție, am o veste proastă. Ele știu ce le dăm noi. Dacă despre anticorupție și nimic altceva se vorbește de ani buni, dacă anticorupția și nimic altceva considerăm problema noastră națională, atunci ei vor spune că ne sprijină pe acest segment. Dacă spuneam pisci și acvacultură era la fel. Viermi de mătase și cultura dudului? La fel. Mori de vînt și panouri solare? La fel. Orice am considera noi că este problema numărul 1, cea care ne arde în România, va fi sprijinită în rezolvarea ei de căte occident.

Numai că omul este permanent supus greșelii, iar anticorupția, de aceea, va funcționa sau va intenționa să funcționeze permanent. Omul este supus greșelii nu de acum, nu de zece ani, nu după Revoluție. Omul este supus greșelii din facere, ceea ce a atras, de-a lungul vremii, mijloace de pedeapsă și soluții de îndreptare pe măsura vremurilor, de la codul lui Hammurabi (circa 1760 î.e.n, ”Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.”) și de la cele 10 legi transmise lui Moise (porunca a opta, ”Să nu furi”, și porunca a noua, ”Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”) pînă la codurile concepute astăzi, și acestea concepute diferit de la țară la țară. 

Anticorupția este, așadar, unul dintre mecanismele de păstrare a unei bune cuviințe, a unei bune purtări și bune practici în societate. A face din anticorupție o problemă care se poate termina azi, mîine sau peste 10 ani, după care să urmeze pace și înțelegere este nu numai copilăresc, este și contraproductiv. Anticorupția nu este nici confiscarea averilor de către comuniști și nici retrocedarea a ce a mai rămas, după 1989, ca să se poată da termene fixe de eradicare. Corupția și anticorupția țin de factorul uman și vor dăinui atîta timp cît va dăinui și omul. Iar în timp ce alte state au proiecte de țară cu termene precise, privind modernizarea și eficientizarea statului, noi rămînem cantonați în pretinsa rezolvare a unei probleme care ține de caracterul, educația și evoluția personală a omului. Prăpastie pe care ne-am creat-o singuri.

A spune că te ocupi de celelalte probleme ale societății după ce ai terminat cu anticorupția ar fi de o naivitate cruntă dacă nu ar fi periculos de-a dreptul. Asta însemnînd că ai trecut deja la omul nou, nesupus greșelii, la omul curat și bun, așa cum este desenat în viziunea comunistă. Cum experimentul a eșuat lamentabil și criminal în secolul trecut, fiind pus în practică de naziști și comuniști, de ce să mai încercăm o practică criminală și cu efecte dintre cele mai nenorocite pe termen scurt și lung?! 

Ce semnale vin acum din partea DNA, cu ocazia anchetei interne care este în curs de desfășurare nu se constituie deloc în semne bune. E drept, vin pe surse uneori obscure, dar! 

A o da afară sau supune testului poligraf pe procuror Moraru acum, cînd este vorba strict despre șefa DNA, în condițiile în care nu ai tras nici un semnal de atenționare cînd a fost vorba despre dosarul Microsoft, de exemplu, din care chirurgical, pentru noi, spectatorii, au fost extrași pesediștii și lăsați numai doi oameni din nenumărații cîți au fost anunțați inițial, nu e semn de profesionalism. Poate asta percepem noi, cei care nu știm ce se află în dosarul cu pricina, dar atunci cîneva ar trebui să ne explice de ce se iau anumiți oameni, iar alții sînt lăsați să trăiască iniștiți, chiar cu sumele de bani suspecte. Niște clarificări ar fi nu numai binevenite, dar și necesare, cel puțin atîta vreme cît sîntem făcuți părtași la actul de justiție, prin publicarea de stenograme. Stenograme care, altfel, nu sînt excluse ca probe, precum în sistemul american de justiție. 

Procurorul Țuluș, perceput ca un apropiat al fostului președinte, are parte de cerere de revocare chiar acum, ”pentru existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea sa este afectată, având în vedere că a soluţionat dosare penale în care era implicată o persoană cu care avea raporturi civile”. 

Acum. Repet, chiar acum. 

Aceste acte trebuie, e imperios necesar să le interpretăm drept niște simple coincidențe. Simple, banale coincidențe. Și din ce va mai apărea, nimic nu trebuie crezut. Pentru că oamenii sînt oameni, cu bune și cu rele, cu păcate și cu fapte meritorii, numai pînă cînd devin sfinți. 

Iar Sfînta Luluța nu poate face excepție. 

PS: Urmează basmul numărul 2, Serviciile. 

 

 

 

 

Si atunci, de ce ne-ar pasa noua? Vedeti, aceasta-i intrebarea.

Unele trenduri induse sunt pe termen scurt. Vezi isteria cu Rusia. In mai putin de jumatate de an s-a dezumflat. Mai mult, in procesul de demantelare si expunere publica a isteriei si manipularii, s-au pus in lumina si cinismul si bataia de joc la adresa democratiei si principiilor mass media ce au stat in spatele acestei povesti instrumentata de elitele mediatice si politice americane.

Acum stim. N-a durat prea mult ca politicianismul si oportunismul sa iasa la suprafata ca untul de lemn. Consecintele negative ale taraseniei asupra legitimitatii democratice, a credibilitatii sistemelor de informare publica si sistemului de guvernanta liberala vor lua insa ani si decenii ca sa fie reparate. Raul a fost facut.

Alte trenduri insa sunt pe termen mult mai lung. Trenduri si entuziasme si isterii de durata ce vor lua decenii sau generatii pana cand efectele lor reale vor putea fi evaluate concret in consecintele lor empirice. Multi dintre noi nu vom mai fi pe aici, prin zona, cand experimentul asta sau celalalt vor ajunge sa se intalneasca fatal cu realitatea. Caci realitatea are niste legi ale ei. Exista niste constante sociale, economice, culturale care in conjunctie obliga orice evolutie sociala, politica si culturala sa nu poata pluti indefinit in retorica si imaginatie si abstractii.

As vrea, imi doresc, regret ca nu pot face mai mult ca oamenii sa aiba capacitatea de a trage aer in piept si sa spuna: Stai, ce fac, nu cumva sarind in vaporul asta atat de vast si cu un traseu secular atat de extins, nu cumva fac aceeasi greseala pe care am vazut-o facuta recent de atatia sarind in barcuta aia propagandistica conjuncturala, sau aialalta, sau aialalta…?!!

Pana la urma insa, prieteni, oamenii isi au logica lor, atat cata e: De fapt ce au de pierdut? NU au gandit si nu gandesc la ce fac, sustin sau zic pe termen scurt. Si atunci de ce le-ar pasa cu privire la chestiuni a caror scadenta va veni cand personalitatile lor avansate, in trend cu veacul etc etc etc nu vor mai fi decat o amintire statistica, o nota demografica de subsol?

La altii, mimarea gandirii este profesie, practica si nota identitara. Obiectivul e sa fii in trend, sa mimezi gandirea rationalizand pozitia ta fata de trend iar in trend fiind, sa fii confortabil, sa te simti autentic. Trendul e Realitatea. Realiatea este Trend. Pe termen scurt, mediu sau lung: nu conteaza. Nu le pasa.

Si atunci: de ce ne-ar pasa noua? Vedeti: acesta-i intrebarea.

Cum să faci din președinte bici

Nu trebuie decît să spui adevărul – să nu minți, adică, cu știință, mai ales – să spui și să scrii ce crezi tu, rezultatul raționamentelor tale, și să ai răbdare. Toți proștii care te-au făcut pesedistă își vor mușca limba, iar lucrurile se vor așeza exact așa cum ai spus. Și să nu ai vreo poamă de promovat, că altfel mori de foame.

Asta am făcut. Și acum:

Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier, era cît pe aci să fie linșat. 
Acum, cînd Iohannis l-a desemnat pe Tudose, și se pare că l-a preferat chiar pe Tudose, este o mișcare de geniu sau, pentru mai ponderați, ceva de care nu putea scăpa, ceva ce nu avea încotro să facă. Destinul crunt, implacabil al președintelui, zugrăvit în presa vremii. 

Ăsta este unul din modurile în care se manipulează la greu. 

Sigur că avea ce să facă. Putea încerca o altă majoritate parlamentară, avînd în vedere că moțiunea trecuse numai cu votul minorităților. Putea discuta cu Dragnea să nu facă astfel de propuneri. Putea respinge prima propunere. Putea recunoaște măcar că a mai primit o propunere de premier, cea a PMP, Siegfried Mureșan.

Putea. Putea dacă voia. Guvernul este un dezastru. Cel mai mare de după ’90 încoace. 

Șeful Cancan a devenit ministru la Cultură. Altuia i se spune ”Pițiponcul”. Altul mergea cu Hayssam la vînătoare. 

Dar poate ”președintele meu”, ”am cu adevărat președinte”, incoruptibilul de astă iarnă și chiar de acum puțină vreme are o taină, ceva secret, altceva decît bilete de tratament la băi, care l-a determinat să ceară atît de rapid un guvern. Numit și ”soluționarea crizei”. Poate a făcut chiar blat cu Dragnea, lansează timid presa bănuiala. 

Pentru că atunci cînd lucrurile nu sînt clare, la vedere, cînd  un om, cel mai sus om în statul român își încalcă singur cerințele și acceptă fără crîcnire ce i se oferă, asta se întîmplă, dă naștere la bănuieli. 

Iar bănuielile se chinuie să le înlăture băeții din hăul de potențial. Spunîndu-ne că nu avem ce face, ăsta este rezultatul  alegerilor, ăsta guvernul, cel pe care îl merităm și ne reprezintă. 

No shit! Ia întorceți-vă la ”Cînd Băsescu l-a desemnat pe Ponta premier…”. Ei, cum e? 

Simplu. Fețe duble, duble comenzi. Sau nu neapărat duble comenzi, dar fețe duble sigur.

Dar cum să ajungă toți susținătorii fostului premier de la Grivco și ai porcului de la penele (nu-i de colo să reușești să-ți bați joc de Unirea cu Basarabia) la concluzia că nu mai există nimic în afară de PSD, doar ca să nu pronunți Băsescu?! Cum să minți pe față o țară, tu, președintele țării respective, spunînd că ai avut o singură propunere?!? 

Măcar aveți curajul și ieșiți în piață și spuneți-le oamenilor acelora: Plecați acasă, totul nu a fost decît o minciună. USL trăiește.

Și singurul care se luptă cu monstrul este ăl bătrîn, că vă convine sau nu. Da, bețivul, curvarul, violentul și, mai nou, penalul. Pentru că așa vreți voi să se creadă, nu pentru că așa ar și fi. 

 

 

Ziua jegoșeniei naționale

Președintele Klaus Iohannis a făcut ieri tot ce a vrut. Tot ce a vrut PSD. Mihai Tudose, cel propus de Dragnea ca prim-ministru, a fost acceptat de președinte. 

Cînd spuneam că PSD trebuie să-și asume guvernarea pînă la capăt, mă refeream la un premier integru, cum spusese președintele că dorește. 

Prea mic pentru lupte atît de mari, apoi îl acceptă fără crîcnire pe omul care a plagiat, pe cel desființat de raportul Vâlcov, în urmă cu nici două săptămîni, care a dus la căderea guvernului Grindeanu. Pe un, considerat pînă acum puțină vreme, un incompetent.

Jocurile sînt atît de încîlcite încît SRI iese cu o declarație, fără să-i fi cerut nimeni, în care afirmă că nu s-a implicat în nominalizarea premierului. 

Cum??? În ce hal am putut ajunge dacă se întîmplă așa ceva?

Fostul  președinte Băsescu acuză o mascaradă la Cotroceni. 

Băsescu, acuzat la rîndul lui infect de Orban, șeful PNL, ieri, pentru că este ”ocupat” cu problema Basarabiei. 

Cît de cîine să fii să faci asemenea afirmații? Cît de gros jegul pe tine? Cum poți face și repeta asemenea afirmații cînd nu se dusese la curve, nu se dusese să bea, cum se rosteau pe vremuri celebrele mantre, ci era prins într-un proiect de țară a cărui importanță un Orban nici măcar nu poate să o realizeze? Dar nu trebuia, pare-mi-se, să uităm.*

Ce se putea face? 

Se putea schimba majoritatea parlamentară. S-a dovedit la votul moțiunii de cenzură, fără cel al minorităților, moțiunea nu trecea. Se putea măcar încerca schimbarea majorității parlamentare. Se puteau purta discuții serioase, cum de altfel este și situația. Dar pentru toate acestea trebuia să vrei. Să ai curajul și insistența de a produce schimbări, nu tupeul și prostia să ataci colegii de aceeași presupusă parte a baricadei. 

Președintele mai putea negocia cu Dragnea numirea altcuiva. Nu că e vreunul mai bun, mai capabil decît celălalt, dar e vorba și despre imagine. 

Cu cine rămînem?

Cu PSD și PMP, cu Dragnea și cu Băsescu. Cu singurii care știu ce înseamnă putere și opoziție. Cu cel care nu își bate joc, rămas singur în jocul mare al puterii și opoziției. Restul parlamentarilor, chiar și buni sau răi de gură, sînt plătiți degeaba din banii noștri. Fac acte de prezență și, la nevoie, se presupunea că pot conta nu individual, ci la număr. Se dovedește că nu are cine juca cu ei. 

Iohannis scapă de o concurență serioasă pentru campania mandatului doi la Cotroceni, anihilînd, prin înțelegerea cu Dragnea, despre care se vorbește, posibila candidatură a lui Ponta. 

Cu ce rămînem? 

Cu senzația pregnantă că jocurile se fac departe de ochii noștri, subteran și nu neapărat corect. Cu o mascaradă.**

Ce avem de făcut?

De susținut PMP sau de făcut partid. Despre mișcare de tip Tea Party v-am vorbit deja și este, după mine, cea mai bună  soluție în momentul de față. 

PS: *Orban acum cinci ani.

„Sustin ca USL are obligatia sa demareze procedura de demitere a presedintelui, rezultata din faptul ca majoritatea zdrobitoare a populatiei vrea schimbarea lui Traian Basescu. Orice presedinte aflat in situatia lui Traian Basescu si-ar fi prezentat demisia”, a declarat fostul ministru al Transporturilor, la Realitatea TV.

„Procedura e fundamentala, o coabitare cu Traian Basescu va fi nociva, va fi un razboi permanent, in care guvernului i se vor pune permanent bete in roate”, a adaugat acesta. – ziare.com

 

*

Anunț. Și două politichii

Ne-am mutat. Ne-am mutat domeniul, vastele domenii vreau să spun, pe org. Dacă acum citiți articolul acesta, ați ajuns cu bine. Dacă nu, e mai complicat. Pentru că acolo unde se afla blogul nu poate ajunge nimeni. E pierdut în imensitatea net-ului și nu se mai întoarce niciodată. Din această cauză, a inaccesibilității, nu putem pune nici anunț că ne-am mutat aici. Cum pe rețelele sociale am anunțat deja schimbarea, rătăciților nu ne rămîne decît să le dorim orientare rapidă. 

Politici.

1. București – Chișinău

Ieri a avut loc ceea ce deputatul Eugen Tomac, președintele Partidului Mișcarea Populară, a numit ”Mișcarea politică a anului 2017”. Din București, a participat la Chișinău, la Congresul extraordinar al Partidului Unității Naționale (PUN), o delegație a PMP, partid care are, ca și cel gazdă, ca obiectiv Unirea Republicii Moldova cu România. Cu această ocazie s-a semnat un protocol de colaborare între PMP și PUN, colaborare care să canalizeze toate forțele unioniste de pretutindeni în vederea atingerii scopului, înlăturarea efectelor pactului sovieto-nazist Ribbentrop – Molotov, prin care României i s-a smuls o bucată de teritoriu în mod absolut samavolnic, conform intereselor celor două puteri de atunci, ajungînd să trăiască o populație românească cu aceeași limbă și cu aceeași istorie în două state separate. 

Președinte de Onoare al PUN a fost ales Traian Băsescu. Urmăriți mai jos discursul acestuia rostit cu această ocazie. 

2. București

Astăzi, partidele parlamentare se întîlnesc la Cotroceni cu președintele Klaus Iohannis în vederea înaintării propunerilor de premier. Dacă PSD are de unde alege, aproximativ 8 variante, opoziția este prinsă din nou – a cîta oară?! – pe picior greșit. Pentru că umblă vorba prin tîrg că Orban nu vrea să se întîlnească cu Băsescu și să aibă aceeași propunere. Vorba este cumva confirmată de Băsescu, care a declarat aseară că dacă PNL nu face nici o propunere, PMP își va asuma rolul de partid parlamentar și va veni cu una. 

Despre ceea ce numim criza politică de la București se va vorbi în continuare, acum numai mie îmi pare că președintele nu pare afectat de ce se întîmplă și tratează lucrurile ca normale, firești? ”O rezolv rapid, Romania e o tara stabila…”, e ca un piece of cake. Ceea ce, chiar și în condițiile date, este foarte bine, să nu dea amploare unei smardoieli de gașcă, de clan pesedist.

Iar PSD să-și asume pînă la ultima consecință actul guvernării. 

Sinistru românesc de secol XXI

Tot circul făcut de PSD este din cauză că lui Liviu nu-i mai plăcea de Sorin și voia să-l dea jos. Iar Sorin refuza. Ceilalți lingăi, miniștrii, ar accepta să fie numiți oricum – proști, incapabili – numai să rămînă în funcție.

Dar dacă cineva își bate joc de noi, nu cu intenție, ci cu prostie colosală, acela este USR.

USR anunță că ar intra la guvernare, și chiar cere Ministerul Justiției, modest, cu condiția ca PSD să nu facă parte din următorul guvern.

Pe ce planetă cresc ăștia???

Marea găselniță politică a alegerilor trecute, marea speranță pe care, la disperare, și-au pus-o în ei atîția oameni, fără un om, fără un program, fără absolut nimic legat de justiție, vrea Ministerul Justiției! Nici mai mult, nici mai puțin. O singură idee, dar fixă să fie. 

PNL, cu o nouă conducere, forțează declarativ intrarea la guvernare. Cum PSD a pierdut coaliția în parlament, moțiunea trecînd numai cu voturile minorităților, cele la care nu s-a mai uitat nimeni atunci, nu e imposibil, dar e foarte greu. Să armonizezi atîtea partide pentru o coaliție de guvernămînt înseamnă prea multe cedări și prea multe compromisuri, în plus posibilitatea ca PSD să declanșeze suspendarea președintelui, în cazul în care reface majoritatea parlamentară.

De ce și-ar face Iohannis singur probleme, fără să-l deranjeze nimeni?!?

Rămînem noi, electoratul non-PSD. La fel de buimac, la fel de dornic să-și găsească o formațiune politică în care să poată avea încredere, la fel de disperat ca mai tot timpul. Ai tuturor și ai nimănui, privind din ce în ce mai stins cum trec toate ale vieții pe lîngă el, nebăgat în seamă de nimeni.

Poziționări

Astăzi este ziua cea mare în care PSD va încerca să-și dea jos propriul guvern. În ciuda opoziției, care nu ar fi reușit acest lucru nici într-o sută de ani. 

Poziționarea partidelor parlamentare cu această ocazie ne dovedește cît de nepregătiți, cît de naivi sau cît de iresponsabili sînt cei aleși să ne conducă în momente importante. Pentru că, oricum am lua-o, este un moment important. De el depind cel puțin  urrmătorii trei ani și jumătate de guvernare.

Cea mai bună poziționare a avut-o pînă acum PMP. Băsescu a anunțat ieri că parlamentarii partidului nu participă la dezbaterea și votul pentru moțiune, dar vor fi prezenți la numărătoarea voturilor. Ceea ce mă face să cred că tot PMP știe cel mai bine că nu contează cine votează, contează cine numără ce s-a votat.

Pînă și USR a reușit să-și clarifice poziția de data asta, neparticipînd. Dacă ei, care atunci cînd intervine ceva pe ordinea de zi a nației, organizează un referendum, apoi încă un altul, intern, ca pe urmă să decidă cel care răspunde la întrebarea ”pe care din cele două anterioare să-l luăm în considerație?”, ca și UDMR, prezentă ieri în mijlocul negocierilor, s-au hotărît să nu participe, atunci ce poate determina PNL să se afle în sală?

Răspunde noul șef al partidului, Ludovic Orban:

Am văzut comentariile din mediul online care ne critică pentru că vom fi prezenţi în sală la votul moţiunii de cenzură. Suntem acuzaţi că în felul acesta asigurăm cvorumul pentru şedinţa. De aceea, vreau să clarific această chestiune:

1. Bătăliile se câştigă pe câmpul de luptă, nu părăsindu-l. Oamenii ne-au votat ca să le apărăm interesele.

2. Suntem prezenţi pentru a împiedica fraudarea voturilor şi pentru a ne exprima poziţia critică faţă de aceste două capete ale hidrei, Dragnea şi Grindeanu.

3. Nerealizarea cvorumului este în interesul lui Dragnea, pentru că nu duce la căderea moţiunii, ci la amânarea dezbaterii şi a votului. În acest fel, Dragnea poate câştiga timp pentru a mai cumpăra voturi de susţinere.

Vă întreb şi eu: ce s-ar fi întâmplat dacă noi am fi ieşit din sălile de şedinţă în timpul dezbaterii legilor care au făcut parte din trocul trădării dintre Dragnea şi UDMR?

Acum:

  1. este slogan de campanie, fără absolut nici o valoare sau semnificație astăzi. 
  2. da, dacă numai acesta este scopul. dar ușurel cu hidra Grindeanu, nu uitați că el este acela care s-a înțeles cu președintele Iohannis să nu intre pe ordinea de zi a guvernului ordonanța 13, în iarnă. 
  3. slabă argumentație, valabilă numai prin prisma creșterii cursului valutar și prin presiunea exercitată de acelați Iohannis să fie criza soluționată cu celeritate. 

Singurul motiv valabil pentru care PNL se va afla în sală este să vadă cine din parlamentarii partidului va vota pro demiterea lui Grindeanu. Care, ușurel cu caracterizările pe scări, încă nu a dovedit că este hidră. Posibil  să nici nu o facă, în cazul în care va cîștiga. Repet ce spuneam săptămîna trecută, PSD trebuie să se transforme în partidul social democrat de rit european, nou, modern, cu idei crețe și mai greu de combătut decît celebra și atît de prezenta pînă acum în spațiul public a corupției. Care anticorupție, la rîndul ei, va ieși încet din spațiul public, rezervat fiindu-i rolul de a veghea la buna desfășurare a actului guvernamental și a actului public în administrațiile centrale și locale. 

Să speri, precum Ludovic  Orban, că va cîștiga tabăra Dragnea, care ulterior ar fi dată jos de la putere este fantasmă pură. Nu se poate, nu așa funcționează un stat democratic, în care un partid cîștigă alegerile iar altul ajunge, prin cine știe ce conjunctură, la guvernare. Acest lucru se poate întîmpla accidental, o singură dată, dar nu permanent. 

În final, eu cred, în momentul de față, și după revolta parlamentarilor PSD din Ardeal, de aseară, că moțiunea nu va trece. 

Dragnea sau Grindeanu?

Pe cine alegem, dacă e vorba despre Dragnea și Grindeanu? Dar trebuie să alegem pe cineva? Și de ce? 

Se poate întreba orice om neimplicat în politică, dar în același timp curios ce se întîmplă în România. 

Da, din punctul meu de vedere, trebuie să ne intereseze ce se întîmplă în PSD. De ce?

1. Din lupta dintre doi golani, dacă ambii ar fi așa, ar rămîne numai unul. Cîștigul incontestabil ar fi al nostru, cu cît mai puțini, cu atît mai bine. 

2. Dar din ce știm pînă acum, și e imposibil să nu fi apărut pînă acum, numai unul e golan, adică are dosar penal pe rol. Celălalt a reușit să se mențină de 20 de ani, de cînd spune că e membru PSD, curat. Ceea ce, pentru PSD, e o performanță. 

3. Dacă tot trebuie să avem social-democrație de tip european, spălată, învățată și necoruptă, atunci în nici un caz Dragnea nu răspunde acestor solicitări. Și trebuie. Nu pentru că nu am putea trăi fără, a dus-o omenirea bine mersi și a avansat din toate punctele de vedere pînă la apariția comunismului, dar așa ne trebuie, cînd dezvoltăm societăți libere, riscăm să contribuim și la apariția minunilor ăstora. Asta e, ne-am făcut-o cu mîna noastră, acum suportăm consecințele. 

4. Dacă tot am ajuns aici, și numai pe plan intern, PSD este partidul care a cîștigat alegerile și a format guvernul, Grindeanu este șeful acestui guvern. Sînt realități incontestabile. De cum va evolua sau regresa PSD, de cum va administra țara în perioada următoare depindem toți. 

5. Nu lipsit de importanță, iarna trecută, Grindeanu a dat curs solicitării președintelui Iohannis, prezent la Guvern, de a nu promova ordonanța 13. 

Puncte slabe Grindeanu.

Are. 

1. Nu se știe unde este cartea pe care a publicat-o, ”Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”, cea trecută în CV.

2. Se știe însă că este rudă prin alianță cu Ponta, mama lui și mama Dacianei Ponta fiind surori. 

Știu că multora li se pare că nu e nici o șmecherie dacă Dragnea va fi înlocuit cu Grindeanu, chiar dacă nu așa se pune problema. Știu că abia așteaptă să spună ”Toate partidele/Aceeași mizerie”. Știu că e posibil ca Grindeanu să ofere multe surprize neplăcute pe viitor. Știu ce susțin.

Dar îl susțin numai și numai pentru că decizia trebuie luată acum, nu pe viitor. Un viitor incert, pentru care nimeni nu poate băga mîna în foc ca va fi așa sau într-un alt fel. Pentru care putem oferi numai proiecții. 

Și pentru că, în primul rînd, PSD este cel mai mare partid din România. E simplu, nimic mai simplu decît să spui că nu te interesează gașca de golani, pînă trebuie să treci pe lîngă ei sau prin deciziile ei. 

Dacă, sprijinindu-l pe Grindeanu & comp, creștem un monstru este nesemnificativ acum, cînd trăim deja cu tatăl monștrilor la putere. 

 

Noul și vechiul PSD

Avem premier în funcție. Grindeanu nu a demisionat și nici nu arată că ar intenționa să o facă.

Și mai avem o majoritate parlamentară care poate fi obținută din PNL + USR + ce mai adună Ponta și Constantin.

Avem PSD Grindeanu și PSD Dragnea. Noul și vechiul PSD. 

Cum poate fi aruncat PSD Dragnea în afara puterii?

Moțiunea de cenzură pică cu majoritatea despre care spun  mai sus. Grindeanu alege alți miniștri în locul celor demisionari, din PSD + ALDE, păstrînd rezultatul alegerilor neschimbat în structura guvernamentală. 

Grindeanu prezintă președintelui Iohannis lista noilor membri propuși ai guvernului. Aceștia obțin validarea parlamentară prin aceeași majoritate de mai sus. 

Dragnea pierde puterea și partidul. 

Domnul Cioloș poate sta liniștit în continuare.

Varianta 2. Grindeanu nu face nimic din cele mai sus. Președintele Iohannis nominalizează premier, majoritatea pro-europeană, pro-atlantistă, anticoruptă, de mai sus, îi validează guvernul. 

Dragnea pierde puterea și partidul. 

Domnul Cioloș dă semne de viață.

Avantaje 1:

Dragnea pierde tot și dispare. 

PSD devine partidul social-democrat de rit nou, necorupt, pro-atlantist sau pro-european.

Dezavantaje 1:

Revine Ponta în viața publică. O majoritate parlamentară fragilă. 

Avantaje 2:

Dragnea pierde tot și dispare. 

Dezavantaje 2:

O majoritate parlamentară fragilă. 

Concluzie: în orice situație, Dragnea pierde tot și dispare. Aventura politică a luat sfîrșit. 

Atenționare: alegerile parlamentare sînt puternic contraindicate acum, efect secundar masiv, pe fondul celor întîmplate, absenteismul. 

2. Anticipatele îl pot readuce pe Dragnea în jocul politic.