Puterea politica se muta de la Presedinte la partidele mici, au decis partidele mari

Inițial, mă întrebam în titlu dacă liderii PSD și PNL sînt idioți sinucigași. Am zis totuși că e un titlu cam de cartier (nu că n-aș avea talent la titluri d-astea de Sălăjaaa).

Cheia sistemului politic românesc sînt alianțele și negocierile. Dacă pînă acum, Președintele a funcționat pe post de primă electorală, după noul sistem propus de USL, prima electorală sînt partidele medii și mici. Care vor decide guvernarea. Și care vor avea putere chiar mai mare decît are Președintele în sistemul actual.

PSD și PNL s-ar fi înțeles asupra unei variante de Constituție, anunță Gândul.

Iată cîteva schimbări propuse:

  • mandat prezidențial de 4 ani
  • președintele desemnează, obligatoriu, premierul propus de partidul (nu alianța) cu cel mai mare număr de mandate. Dacă acesta nu trece guvernul, atunci următoarea propunere o face al doilea partid ca număr de mandate. Dacă nici acesta nu-și trece guvernul, se fac alegeri anticipate.
  • miniștrii sînt demiși prin moțiune simplă
  • premierul va reprezenta România la Consiliul European, mai puțin atunci cînd se discută chestiuni de securitate și politică externă a UE
  • Parlament bicameral, cu Senat care reprezintă regiunile (ca în statele federale) și cameră cu 300 de parlamentari
  • sistem electoral proporțional, pe liste

Astfel, avem două efecte importante asupra sistemului politic:

  1. Singura forță politică a Președintelui va rămîne reprezentarea partidului din care provine, dar și aceasta va fi scădea. Președintele nu mai poate influența guvernarea și tot ce îi rămîne e să facă campanie pentru partidul său. Însă nici această campanie nu va fi foarte convingătoare, atîta timp cît Președintele e lipsit de puteri. Preferințele politice ale unui președinte perceput ca fiind irelevant nu vor fi percepute nici ele ca relevante și demne de luat în serios de către electorat. Miza funcției prezidențiale și, în consecință, a alegerilor prezidențiale scade drastic. Partidele vor investi mult mai puțin în alegerile prezidențiale, recrutarea candidaților în cadrul partidelor va avea o miză mult mai scăzută, ceea ce va duce la promovarea în funcția prezidențială a unor personalități politice de rang inferior. Paradoxal, toată influența politică a Președintelui nu se va transfera la liderii partidelor mari ci la liderii partidelor-balama, așa cum vom vedea mai jos.
  2. Al doilea partid ca număr de mandate are șanse mai mari decît primul partid să dea guvernul, iar partidele mici devin extrem de puternice. Astfel, partidul cel mai mare primește dreptul de a nominaliza premierul. Negociază cu celelalte partide și nu ajunge la o soluție. Guvernul nu trece. Al doilea partid ca număr de mandate primește dreptul de a nominaliza premierul. De frica anticipatelor, partidele se vor înțelege între ele și de data asta guvernul va trece. Partidele mici vor negocia mult mai dur cu primul partid decît cu al doilea. În același timp, partidele mici nu vor ieși niciodată de la guvernare, cu excepția situației în care cele două partide mari se înțeleg să guverneze împreună (lucru care se întîmplă rar și nu durează prea mult). Un partid mic aflat la guvernare poate amenința partidul mai mare că va susține moțiunea de cenzură a opoziției și poate primi absolut tot ce-și dorește. Pînă acum, moțiunile de cenzură reușite reintroduceau în scenă Președintele, cel care devenea un centru major de forță în asemenea situații. În noul sistem politic, partidele mici au butonul ghilotinei iar partidele mari capul pe butuc. Ba mai mult, se introduce și demiterea miniștrilor prin moțiune simplă. Nu primește ministrul sănătății de la partidul mic suficiente fonduri de la ministrul de finanțe de la partidul mare? Nu-i nimic, partidul mic împreună cu opoziția pune de o moțiune simplă și îl execută pe impertinentul de la finanțe. Ce face partidul mare? Se supără și dă afară de la guvernare partidul mic? Da, dacă vrea să plece și el în urma unei moțiuni de cenzură care aduce la guvernare partidul mic. Desemnarea premierului, moțiunile de cenzură și moțiunile simple sînt tot atîtea ocazii de șantaj pentru partidele-balama. În sistemul actual, Președintele are putere în ceea ce privește guvernarea doar în momentul desemnării premierului sau după o moțiune de cenzură reușită. În noul sistem negociat de PSD și PNL, partidele-balama au putere în fiecare secundă a guvernării, fiindcă oricînd pot înlocui guvernul sau miniștrii, individual, fără să ajungă vreodată în opoziție. Pînă acum, o parte din putere aparținea Președintelui, care aparținea unuia dintre partidele mari și astfel putea contrabalansa influența partidelor mici.

Hotărît lucru, cele mai mari partide de la noi, PSD și PNL, au negociat să dea puterea UDMR-ului. Sau, mă rog, partidelor-balama. Așa cum am mai spus, nu orice partid își poate permite să fie balama. Doar cele care reprezintă minorități etnice, ideologice, religioase omogene și disciplinate electoral. Un astfel de sistem scade drastic puterea partidelor mari și implicit a conducerilor acestora. În aceste condițiuni, nu înțeleg de ce liderii PSD și PNL au negociat o astfel de Constituție. Sau sînt idioți?

Să luăm următorul scenariu:

  • Partid Socialist: 36%
  • Partid Popular: 32%
  • Partid Liberal: 16%
  • Partid Extremist: 9%
  • Partid Etnic: 7%

Sistemul actual: Președintele nu poate aparține decît unuia dintre cele două partide mari, Partidul Socialist și Partidul Popular. Forța prezidențială va fi decisivă și va înclina balanța înspre partidul prezidențial, care va forma guvernul. Dacă partid prezidențial e Partidul Socialist, vom avea o majoritate PS+PL (52%) sau PS+PX+PE (52%). Prima variantă e cea mai probabilă. Al treilea partid și celelalte partide mici au putere de șantaj și negociere însă aceasta este contrabalansată de Președinte, care aparține unuia dintre partidele mari. Dacă partid prezidențial e Partidul Popular, avem următoarele majorități: PP+PL+PE (55%) sau PP+PL+PX (57%). Varianta cea mai probabilă e prima. Partidele vor evita pe cît posibil o alianță cu Partidul Extremist. Dacă ținta extremismului acestuia este etnia reprezentantă de Partidul Etnic, atunci orice alianță în care să intre cele două este exclusă. Într-un asemenea sistem cel mai puternic partid este partidul prezidențial, cel pentru care Președintele este echivalent cu o primă electorală. Majoritățile sînt stabile din cauza fricii parlamentarilor de anticipate. Orice schimbare de majoritate trece pe la Președinte care poate forța anticipatele. Forța de negociere a partidelor-balama este limitată de forța prezidențială. Partidul Liberal va fi la guvernare aproape sigur, indiferent de care este partidul prezidențial, însă capacitatea sa de negociere este limitată de posibilitatea Președintelui de a declanșa alegeri anticipate. Dacă Partidul Liberal își amenință partenerul de guvernare cu moțiunea de cenzură, acesta, la rîndul lui, fiind partid prezidențial, amenință Partidul Liberal cu alegerile anticipate. Astfel, se creează un echilibru între partidul prezidențial și partidul-balama. Care vor trebui să se suporte și să guverneze.

Sistemul USL: Partidul Socialist primește dreptul de a desemna premierul. Majorități posibile: PS+PL (52%) sau PS+PX+PE (52%).Dacă Partidul Socialist nu ajunge la o înțelegere cu celelalte partide, guvernul va fi format de Partidul Popular. De frica anticipatelor, parlamentarii vor trece acest guvern. Majorități: PP+PL+PE (55%) sau PP+PL+PX (57%). Majoritățile se pot schimba mult mai repede, în funcție de cum vor partidele medii sau mici. Astfel, atît Partidul Socialist cît și Partidul Popular sînt la mîna celorlalte partide, cu precădere la mîna Partidului Liberal. Nu există decît o singură variantă de majoritate fără Partidul Liberal, și aceea foarte fragilă. Mai mult decît atît, puterea de șantaj a Partidului Liberal este practic nelimitată. Partenerul de guvernare al Partidului Liberal, Partidul Socialist sau Partidul Popular, nu-i pot opune acestuia nimic altceva în afară de o posibilă alianță între cele două, lucru care se întîmplă rar și nu durează mult. Partidul Liberal, prin moțiunea de cenzură și moțiunile simple, poate schimba oricînd guvernul sau miniștrii care nu-i convin.

În timp, prin guvernare perpetuă, partidul-balama își securizează o nișă de electorat fidel și constant, pe care îl întreține legislatură de legislatură cu măsuri dedicate. Avînd în vedere puterea de șantaj pe care partidul-balama o are, va fi capabil ca de fiecare dată să satisfacă cerințele electoratului său. În schimb, din cauza șantajului la care sînt supuse, partidele mari își vor lăsa alegătorii frustrați aproape de fiecare dată. Ceea ce înseamnă că vor trebui ca la fiecare alegeri să pună în joc resurse tot mai mari pentru a putea cîștiga alegerile. În același timp, vor face curte elecoratului partidului-balama. Electorat care se va vedea curtat e aproape toate partidele (căci e posibil să apară partide noi care să încerce să ocupe locul partidului-balama). Repet însă, partid-balama nu poate fi orice partid. Partidul-balama presupune nu numai existența unui sistem care să favorizeze un astfel de partid, ci și existența unui electorat-balama. Partidele etnice și cele radicale au cele mai mari șanse de a fi partide-balama. Trebuie să mai spunem că partidul-balama (al treilea partid) este specific sistemelor politice cu vot majoritar uninominal, cu două mari partide și un al treilea partid mai mic. Un partid-balama trebuie să aibă un electorat care să accepte asocierea partidului cu cele două mari partide, cu stînga sau cu dreapta. Astfel, valorile care îi unesc pe alegătorii partidului-balama trebuie să fie mai puternice decît cele care duc la împărțirea între stînga și dreapta. Apartenența la o minoritate etnică sau religioasă sînt astfel de valori. Pentru această minoritate prezența la guvernare a partidului care o reprezintă trebuie să fie relevantă și să-i aducă satisfacții, să aducă, legislatură de legislatură, realizări palpabile. Partidul-balama trebuie să facă promisiuni realizabile prin prezența sa la guvernare din poziția de partid mai mic. Oricît de puternică ar fi credința în monarhie, de exemplu, aceasta nu va putea susține un partid-balama, fiindcă prezența la guvernare a acelui partid este irelevantă pentru monarhiști, ea nu schimbă nimic, nu aduce monarhia în locul republicii.

Adevărul e că în sistemul proporțional nu avem partid balama. Sau, mai bine zis, nu avem un singur partid balama. Avem mai multe partide care, în diverse combinații, arbitrează lupta dintre cele două mari partide. Iar sistemul Pîrvulescu e un fel de sistem proporțional cu accente comice și aberații tragice. Tot mai mulți vorbesc însă de reîntoarcerea la sistemul proporțional clasic (personal, sistemul proporțional pe liste deschide mi se pare o variantă bună atît pentru partide cît și pentru electorat și parlamentari). Am folosit oarecum abuziv termenul partid-balama însă e un termen la modă și simplifică mult discuția. Însă putem vorbi mai degrabă de partide mari, medii și mici. În sistemul proporțional, libertatea de alegere a electoratului e mult mai mare iar curentele politice și nemulțumirile se pot manifesta în voie și da naștere mai multor partide parlamentare. Accesul la putere e mai ușor din postura unui partid mic, iar asta e o motivație pentru ruperea partidelor mari și apariția de partide mici. Nu trebuie să investești pentru un partid de 30% sau 45%. E suficient să faci un partid de 7% sau 11% ca să ai acces la putere.

Partidele mari vor intra în tot felul de combinații politice și vor face compromisuri care le vor frustra permanent electoratele, ducînd la rupturi politice și apariția de noi aripi sau partide. În general, electoratul va fi frustrat și nemulțumit și va crește absenteismul. Electoratul gîndește în termeni de bătălii, de noi și ei, de finalități victorioase. Fără Președinte, întregul sistem politic se va transforma într-un joc complicat și fără satisfacții pentru publicul larg. Analiștii și consultanții vor avea numai de cîștigat, atît pe plan intelectual cît și pe plan financiar. Cu cît scena politică e mai complicată, cu atît e mai multă nevoie de specialiști care să se descurce în hățișul tactic. Deși electoratul are mai multe șanse de reprezentare, un sistem complicat și fără finalitate, așa cum e sistemul propus de liderii USL, va frsutra și va îndepărta publicul de politică. Un asemenea sistem va duce la creșterea instabilității politice, la certuri tot mai dese, le nesiguranță.

Daca justitiarii il scuza pe Morar ca n-a infirmat un NUP din principiu si respect pentru independenta procurorilor, de ce ii cer acum lui Nitu sa incalce independenta procurorilor?

Fiindcă mințiți și chinuiți logica, fiindcă folosiți dubla măsură, fiindcă dezinformați și nu dați doi bani pe adevăr și pe cititorii și publicul vostru, nu mă las și nu vă las.

Ponta a primit două NUP-uri. Unul, în dosarul ”uzurpare”, cînd PG era Morar, și unul pe plagiat, în prima zi de PG a lui Nițu. Morar nu a infirmat NUP-ul dat de subalternul său în februarie. Justițiarii îi cer acum lui Nițu să infirme NUP-ul dat de subalternul său. Văd că procuroarele care au dat cele două NUP-uri sînt acum ”fetele lui Nițu”, deși una dintre ele a dat NUP-ul în 11 februarie cînd Procuror General era Daniel Morar iar cealaltă a lăsat dosarul nelucrat timp de aproape 6 luni, sub conducerea lui Daniel Morar.

Am înțeles că Morar nu putea infirma NUP-ul dat de procuror în dosarul Ponta-uzurpare în 11 februarie fiindcă Morar era de principiul că procurorul șef nu trebuie să se bage peste procurori. Pe de altă parte, ni se spune că procurorul a dat NUP în cazul Ponta-plagiat în prima de zi de șefie a lui Nițu fiindcă n-a îndrăznit să dea acest NUP pe timpul lui Morar. De ce? Dacă Morar era de principiul că șeful nu trebuie să se bage peste procurori și nu a infirmat NUP-ul în cazul Ponta-uzurpare, să înțelegem că în cazul Ponta-plagiat ar fi încălcat acest principiu și ar fi infirmat NUP-ul? Și dacă justițiarii îi cer lui Nițu să infirme NUP-ul dat de subalternul său, nu-i cer de fapt să intervină în dosarul subalternului și să-i încalce independența? Procuorarea Litvin n-o putea întreba pe procuroarea Damian: Auzi, fată, cînd i-ai dat NUP lui Ponta, ce ți-a făcut Morar? Ți-a infirmat NUP-ul? Ar fi primit răspunsul liniștitor: Nu mi l-a infirmat. Poți să dai NUP liniștită. El e de principiu să nu se bage peste procurori. Deși nici nu era nevoie să-și întrebe colega. Știe foarte bine ce principii are Morar. Dacă pe ea a lăsat-o să stea 163 de zile cu dosarul în nelucrare fără să-i zică nimic, deși avea dreptul legal să-i ia dosarul, de ce s-ar băga peste ea dacă dă NUP? Argumentul cu frica procuroarei din dosarul plagiatului de a da NUP sub Morar nu stă în picioare. Morar nu se băga peste subordonații săi, așa cum nu se băgase peste procuroarea Litvin cînd aceasta lăsase dosarul să zacă nelucrat, și nici nu infirma NUP-uri, așa cum nu a infirmat nici NUP-ul dat de procuroarea Damian în dosarul ”uzurparea”, în care era implicat tot Victor Ponta.

Morar nu a putut face nimic în dosarul plagiatului deși acesta a zăcut la sertar 163 de zile sub conducerea sa fiindcă nu voia să intervină în dosarele procurorilor și să le încalce independența, deși avea dreptul de a-i lua dosarul procurorului dacă l-a lăsat nelucrat mai mult de 30 de zile. Morar nu a putut infirma NUP-ul dat lui Ponta sub conducerea sa, în dosarul uzurpării, fiindcă nu voia să intervină în dosarele procurorilor și să le încalce independența.

Dacă Morar nu poate infirma un NUP din principiu și nu poate cere unui subaltern să scoată la lumină și să lucreze un dosar ascuns la sertar, atunci la ce folosește Morar ca procuror general? Fiindcă toată lumea bună l-a vrut pe Daniel Morar ca procuror general. Să facă ce? Să lupte împotriva corupției cum? Dacă el nu poate opri subalternii să dea NUP-uri politicienilor și nu poate cere subalternilor să lucreze dosarele politicienilor, cum poate face ca justiția să meargă mai bine, dosarele politicienilor să fie duse la capăt și vinovații aduși în fața justiției?

Lege nr. 304/2004

din 28/06/2004

Versiune actualizata la data de 25/11/2010

privind organizarea judiciară

Art. 64. – (1) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.

(2) În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.

(3) Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.

(4) Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele situaţii:

a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii;

b) în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;

c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.

(5) Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4), de procurorul ierarhic superior.

 

Mecenat versus etatism

Care este relația dintre piața liberă și mecenat? Se exclud cele două? Este mecenatul explicația limitelor pieței? Nicidecum. Mecenatul este piață liberă.

Să vedem care sînt condițiile mecenatului/filantropiei/voluntariatului:

  1. Libertatea de decizie – cel care susține, donează, face voluntariat ia liber această decizie. Singurele restricții sînt cele legale și cele date de conștiința sa.
  2. O motivație, un interes – mecena, filantropul, voluntarul nu așteaptă o contraprestație materială. Motivația poate fi satisfacția spirituală, respectul de sine, statutul social și respectul comunității, vanitatea, plăcerea, binele comun, un interes social concret sau mai larg, cîștigurile de imagine publică transformate în cîștiguri financiare (în cazul firmelor private).
  3. O activitate pe care mecena/filantropul/voluntarul o consideră utilă societății și pe care este dispus să o susțină

Mecena/filantropii/voluntarii și activitățile și proiectele susceptibile de a fi susținute funcționează pe o piață liberă în care se iau decizii în mod liber, se negociază, se fac schimburi.

Subvenția de stat depinde de decizia unui conclav de funcționari și înțelepți ai statului care utilizează banii altora și a căror responsabilitate este diluată într-un hățiș birocratic. Contribuabilii, spre deosebire de mecena/filantropi/voluntari sînt obligați, sub amenințarea amenzilor și chiar a închisorii, să susțină activitățile pe care le alege conclavul funcționarilor statului și în proporția în care decide conclavul funcționarilor statului. Dacă conclavul decide ca fiecare cetățean care realizează venituri să susțină activitățile x, y și z cu 40% din veniturile sale, atunci cetățeanul este obligat să se supună deciziei ori va fi amendat sau închis pentru evaziune fiscală.

De ce funcționarii statului ar fi mai capabili în a alege activitățile ce urmează a fi susținute decît o firmă privată sau o persoană fizică? De ce funcționarii statului ar fi mai atenți și mai responsabilii cu banii contribuabililor decît contribuabilii înșiși? De ce un conclav de funcționari ar selecta mai bine activitățile cele mai bune pentru societate decît ar face-o piața liberă a mecenatului, acolo unde concurează toate activitățile și proiectele susceptibile de a fi susținute și se întîlnesc cu potențialii susținători?

Dacă admitem că conclavul funcționarilor statului selectează mai bine decît piața liberă a mecenatului, atunci trebuie să admitem că conclavul funcționarilor statului selectează mai bine și decît piața liberă a produselor și serviciilor. Cu ce diferă, de exemplu, artiștii de stat de capitaliștii de stat? Și într-un caz și în celălalt, sînt plătiți de contribuabili în condițiile decise de conclavul funcționarilor statului. Dacă statul decide mai bine decît piața liberă în artă, cultură, educație, sănătate, asistență socială, de ce n-ar decide și în economie, în comerț, în industrie sau agricultură?

Conclavul politicienilor și funcționarilor știe mai bine iar alegerea liberă este inacceptabilă, ni se spune. Căci inamicul etatiștilor cu adîncimi sufletești și piscuri intelectuale nu e mercantilismul, e chiar libertatea. Explicația celor care consideră că statul trebuie să facă mecenat e ”defecțiunea oamenilor”. Oamenii nu știu ce e bine pentru ei, sînt motivați de egoism și profit și de aceea nu sînt dispuși să susțină activități utile pentru societate și care nu le aduc un profit material, imediat. Nu și oamenii-funcționari-de-stat. Aceștia nu sînt motivați de egoism și profit și de aceea sînt dispuși să susțină activități utile pentru societate și care nu le aduc un profit material, imediat. Aici sînt două explicații: ori îi considerăm pe politicieni și funcționari supraoameni, ceea ce e surprinzător, avînd în vedere opinia generală proastă despre respectivii, ori nu sînt entități individuale ci părți ale unui Organism Omnipotent Omniscient Obiectiv și Infailibil, numit mai pe scurt, ca să înțeleagă toată lumea, Stat. Fără să ne dăm seama, învestim statul…adică, scuzați, Statul, cu puteri divine. Statul e Dumnezeu, politicienii și funcționarii publici sînt preoții. Cel puțin așa spune religia etatistă, cea care are drept satană libertatea.

Mai bine să se ocupe statul, fiindcă noi nu avem domnule cultura generozității, nouă nu ne place să dăm, spun milioane de contribuabili în timp ce scot banii și îi pun umili pe tejgheaua statului. Iar contribuabilul dă bani ca și mecena/filantropul sau micul donator, însă nu alege activitățile pe care le susține din resursele sale și nici nu primește în schimb recunoaștere, statut social, confort psihologic sau pur și simplu satisfacerea vanității, așa cum primesc aceștia din urmă.

De ce cultura, arta, educația, sănătatea, cultele religioase, civismul, asistența socială nu ar fi mai bine susținute de societate, prin intermediul pieței libere a mecenatului, decît sînt susținute de Stat? S-o spunem p-aia dreaptă, standardul e atît de jos încît nici nu va fi greu. Bine, conclavul polticienilor și funcționarilor statului și clientela sa vor avea de pierdut, însă restul societății va avea de cîștigat.

Resursele fiecărui cetățean sînt limitate. De aceea ele trebuie eliberate prin scăderea drastică a fiscalității. Fiindcă veți întreba: păi și cine îi oprește pe privați să dea mai mult, fie ei simpli cetățeni sau companii? Ca să dea mai mult, trebuie să aibă de unde, iar în condițiile în care, în medie, cel puțin la noi, în România, 30% din veniturile acestora se duc la Stat, nu prea le mai rămîne și de dat.

Morar, moralitatea si NUP-ul lui Ponta

Am înțeles că primul lucru pe care l-ar fi făcut Tiberiu Nițu la venirea în funcția de Procuror General a fost să-i dea NUP lui Ponta pe dosarul de plagiat. Ok, să admitem că așa e. Dar de ce nu s-a făcut nimic în dosarul respectiv din 28 august 2012, data plîngerii penale, și pînă în martie 2013, cînd presa a început să facă scandal? Cu atît mai mult cu cît în această perioadă procurori generali au fost Laura Codruța Kovesi (34 de zile, 28 august-30 septembrie 2012),  Daniel Morar (187 de zile, 1 octombrie 2012-5 aprilie 2013), Gabriela Scutea (6 aprilie 2013-15 mai 2013). Prima declarație din dosar s-a luat în 12 martie 2013, la 163 de zile de cînd Morar a preluat conducerea Parchetului General iar în 14 martie 2013 s-a dispus expertiza ORDA. După ce s-a făcut scandal în presă.

E un simplu dosar de plagiat în care se compară două texte, se discută cu specialiști, cu autorii textelor presupus plagiate și cu făptașul. Un procuror relativ competent își dă seama dacă dosarul e solid și cere UP sau e subțire și cere NUP, în cîteva săptămîni. Hai să zicem o lună. Hai două luni. Văd că pe Facebook și pe bloguri lumea a decis ce și cum e cu plagiatul în cazul ăsta, în cîteva zeci de minute, deci nici procurorului n-ar fi trebuit să-i ia foarte mult. Deci putem presupune că la Parchetul General se știa încă de anul trecut cam cît de solid sau subțire e dosarul și ce trebuie făcut cu el. Însă dosarul plagiatului lui Ponta a stat la Parchetul General din 28 august 2012 pînă în 16 mai 2013 iar în primele 200 de zile nu s-a făcut nimic. Rezultatul expertizei ORDA a venit în 2 luni (a fost cerut în 14 martie 2013 iar răspunsul a venit în 15 mai 2013). Declarațiile autorilor plagiați au luat 2 zile (12 martie, unul dintre ei, cel care a refuzat să declare ceva, și 9 aprilie ceilalți doi).

Plîngerea penală e din 28 august 2013. Pînă în 30 septembrie 2012 Procuror General a fost Kovesi. O mafioată incompetentă, știm. Deci nu putem avea pretenții.

În 1 octombrie vine Procuror General Daniel Morar. Unul din dosarele subalternilor este un dosar în care este implicat prim ministrul și candidatul cu cele mai mari șanse la prim ministeriatul de după alegeri. Sînt foarte mari șanse ca Președintele să-l desemneze premier. O rușine națională. Nu e bine ca justiția să afle ce hram penal poartă individiul înainte ca acesta să urce și mai mult în carieră? Procurorul General Daniel Morar își cheamă la evaluare procurorii din subordine. A venit acum la PG și vrea să afle cum lucrează procurorii și în ce stadii sînt dosarele. Se țin subalternii de treabă sau o freacă? Sînt incompetenți, corupți, e ceva nașpa acolo? Ajunge la procurorul de caz din dosarul plagiatul lui Ponta. Să ne imaginăm următorul dialog:

– Micky, tu cum stai, fată?

– Păi am dosarul x, dosarul y, dosarul de plagiat al prim ministrului acestei țărișoare, dosarul z.

– Și cum merg  cercetările? Procentual, pe fiecare caz, în ce stadiu ești?

– Păi cu dosarul x sînt la 15%, în dosarul plagiatului prim ministrului acestei țărișoare sînt la 0%…

– Ha! Te-am prins! De ce n-ai făcut nimic? N-ai timp? N-ai resurse? Ce-ți lipsește, puișor? Se fac presiuni? Zi-mi și îți dau resursele. Și zi cine presează și de ce, că-i prindem cu ambientalul și flagrantul! Vreau ca pînă pe 30 noiembrie să ajungi la o concluzie! Declanșăm urmărirea penală sau dăm NUP? Ce dreacu, am fost și eu procuror și știu cum e. Nu e un dosar cu mafie-caracatiță-internațională-interpol-mii de martori, trebuie doar să ceri expertiza ORDA și să vorbești cu autorii presupus plagiați. Hai mă Micky mă, dă-o dracului de treabă! Sînt două texte de comparat, măi Micky, dă-o în pizda mă-sii!

Micky cere expertiza ORDA și vorbește cu autorii plagiați în două luni, dar nu între 12 martie 2013 și 15 mai 2013, cum s-a întîmplat de fapt, ci între 12 octombrie 2012 și 15 decembrie 2012. În 16 decembrie, Micky decide începerea urmăririi penale sau NUP-ul, în funcție de cît de solid sau subțire e dosarul. Să nu zicem înainte de 9 decembrie, că atunci ar fi fost ideal. Cum ar fi desemnat Președintele drept premier un politician asupra căruia a fost declanșată urmărirea penală?

Ei bine, nu s-a întîmplat așa. Pînă cînd presa nu face scandal, în dosar nu se întîmplă nimic, deși e un dosar simplu, în care trebuie comparate două texte, cerută o expertiză ORDA și luate declarații autorilor plagiați, în care nu sînt zeci sau sute de martori, rețele mafiote, inginerii financiare complicate și caracatițe bine ascunse și extinse internațional și în condițiile în care din 1 octombrie 2012 și 5 aprilie 2013, adică timp de 187 de zile, Procuror General a fost Daniel Morar, cel mai curat, competent și dur om de justiție din țara asta.

Adică omul de la care toată lumea așteaptă mîntuirea justiției și îl consideră indispensabil, Daniel Morar, și de a cărui prezență în fruntea Parchetului General se leagă toate speranțele dreptății în țara asta, nu reușește, timp șase luni, să-și strunească subalternii și e nevoie de scandal făcut de presă ca să înceapă cercetările într-un dosar notoriu, care stătea în nelucrare de 200 de zile. Ok, veți spune că Micky, procurorul de caz, era o incompetentă sau o mafioată sau pur și simplu îi era frică să lucreze la un dosar în care e implicat premierul. Dacă e așa, atunci de ce timp de șase luni Procurorul General nu a făcut nimic? De ce nu a cerut ca la dosar să lucreze alt procuror, mai capabil, mai curajos și mai curat? Dacă nu avea putere asupra procurorului de caz, atunci de ce funcția de procuror general e considerată atît de importantă și de ocupantul acestei funcții se pune că depind independența și eficiența justiției? Iar dacă avea putere, atunci de ce n-a făcut nimic?

Apoi vine Tiberiu Nițu și, chiar înainte să calce pe la sediul Parchetului General, în chiar ziua în care se publică decretul de numire a sa în fruntea Parchetului, Micky se decide să dea NUP. Și uite așa izbucnește scandalul în lumea bună: ”Tiberiu Nițu, procurorul pus de Ponta, i-a dat NUP lui Ponta în dosarul plagiatului. Iată unde duce coabitarea. Gata! Justiția nu e independentă, mafioții și politicul au pus mîna pe procurori.”

Daniel Morar nu poate influența mersul dosarelor de la Parchetul General timp de 165 de zile, din poziția de Procuror General, iar Tiberiu Nițu-Chuck Norris decide NUP-uri chiar înainte să ajungă la sediul Parchetului?

Păi nu era mai simplu dacă șase luni, cînd a avut dosarul în curtea sa, Daniel Morar grăbea o soluție? Dacă dosarul era solid și începea urmărirea penală în decembrie, pînă în 16 mai, cînd Tiberiu Nițu a devenit oficial Procuror General, păi dosarul era deja înaintat și extrem de greu de dat înapoi. Poate că era deja trimis în judecată. De fapt, sigur era trimis în judecată, că doar n-o fi teribil de complicat să iei declarații autorilor plagiați și să compari două texte. Dacă în 15 decembrie venea răspunsul ORDA, dacă autorii plagiați fuseseră deja audiați, ce mai era de făcut pînă în 16 mai 2013? Atenție, aici nu putem învinui instanța că a tergiversat dosarul. Tergiversarea a fost făcută de Parchetul General 34 de zile sub Laura Codruța Kovesi și 163 de zile sub Daniel Morar. Abia pe 12 martie s-a făcut prima audiere (în fapt, unul dintre autori a refuzat să declare ceva) și abia pe 14 martie s-a cerut expertiza ORDA. Ceilalți doi autori plagiați au fost audiați pe 9 aprilie, la patru zile după ce Morar a plecat din fruntea Parchetului General, sub Procurorul General Gabriela Scutea.

De ce nu s-a grăbit acest dosar? De ce, dacă e atît de important în sistemul de justiție și e decisiv pentru eficiența justiției, Procurorul General n-a fost în stare sau n-a vrut să grăbească și să clarifice acest dosar?

De ce s-a tergiversat acest dosar atît de mult și timp de 200 de zile nu s-a făcut nimic la el? Cui i-a folosit?

Dacă dosarul era solid, nu era în interesul Parchetului General să lucreze la el, să înceapă urmărirea penală apoi să-l trimită pe făptaș în judecată? Și nici măcar nu era ceva complicat. Erau doar două texte de comparat și o modalitate facilă a justiției de a face dreptate cu eforturi minime. Să începi urmărirea penală și să trimiți în judecată un prim ministru ale cărui fapte de plagiat au ajuns celebre în toată lumea nu e de ici, de colo.

Să fi uitat Morar de dosarul respectiv? Să fie pur și simplu neglijență? Greu de crezut, era un dosar important, în care era implicat premierul și pentru o faptă notorie, plagiatul. Să nu fi avut putere Daniel Morar asupra subalternilor? Păi și atunci de ce ni se mai spune că este important Procurorul General și este decisiv pentru justiție și de ce-l mai acuzăm pe Nițu pentru NUP dacă oricum procurorul general e un fluture pe căcat? Greu de crezut că toată lupta și tot scandalul pentru funcția de procuror general n-avea nicio miză.

Să fi trenat Morar dosarul la ordinul lui Băsescu? Dar Morar nu asculta de Băsescu și de nimeni altcineva. Deci iese din discuție.

Să fi trenat Morar dosarul pentru a-l șantaja pe Ponta? Dacă era așa, se lucra intens la dosar la început, era bine pus la punct, apoi, pe diverse pretexte, era ținut la sertar, gata oricînd să iasă la suprafață. Nu putea trena un dosar nelucrat. Pînă cînd l-ar fi trenat? Și dacă Ponta făcea pe nasolul și-l supăra pe Morar, ce făcea Morar? Scotea de la naftalină un dosar nelucrat iar peste două zile pleca de la Parchetul General? Și ce făcea cu dosarul ăla nelucrat? La ce-ți folosește un dosar nelucrat? Iese și varianta asta din discuție.

Voia Morar să-l acopere pe Ponta? Exclus.

Să fi fost convinși procurorii că vor primi răspuns negativ de la ORDA fiindcă acolo conducerea e nasoală? Nu se face. Nu tratăm cu celelalte instituții în funcție de componența conducerii. Justiția e oarbă și legea nu ține cont de numele șefului de la instituția x. Și oricum, dispoziția de expertiză ORDA s-a făcut în 14 martie 2013, cînd procuror general era Morar.

Toate cele de mai sus pornesc de la premisa că dosarul era solid și că l-ar fi lovit pe Ponta rău la lingurică. Adică începea urmărirea penală, apoi dosarul era trimis în instanță și așa mai departe. Era nasoală treaba pentru Ponta. Era nevoie de mai multe instanțe, de un întreg și prelungit scandal pentru a-l spăla pe Ponta.

Dar dacă dosarul era subțire? Dacă dosarul era subțire, procurorul de caz trebuia să dea NUP. Sub Procurorul General Daniel Morar? Nasol. Atît îi trebuia lui Ponta. ”Dacă nici în Morar, Prim Gizăsul vostru nu aveți încredere….” Lumea finuță și curată la suflet și intenții nu mai avea ce zice. Avea de ales între a-l considera nevinovat pe Ponta în cazul respectiv și a-l bănui de chestii nasoale pe Daniel Morar. Ori Ponta era curat să trăiești șefule n-ai plagiat, ori Ponta era murdar dottore ai plagiat dar te-a scos din căcat domnul Daniel Morar. Mnea. Nu merge.

Uite, ne putem imagina un alt dialog.

– Micky, cum mai merge treaba cu dosarul ăla?

– E un căcat, Gizăs. NUP îi dau prin gard.

– Micky, te bat mă fată mă!  Tu mă scoți din Biblie și mă dai jos de pe cruce, mă! Mă, Micky, mă, tu nu știi mă să citești și tu Noul Testament, mă fato? Mă Micky mă, cum să dau eu NUP lui Scaraoțchi? Deci dacă Scaraoțchi mă urcă pe cruce și îi zice lui Zeus Însuși și mă trimite ăla prin nuștiuce Siberie sau chiar mai rău, la Curtea Constituțională, cum mai mă martirizez eu, mă, fată, mă, dacă îi dau NUP acum? Dacă nu mă urcă pe cruce și nu mă trimite Zeus în Siberia Curții Constituționale și rămîn aicea, nu-i nicio problemă. O să fie un NUP de care n-o să știe nici dracu, că lumea nu țipă așa, aiurea, nerațional, fără un ce impuls acolo, dacă mă înțelegi. O să iasă Scaraoțchi și o să urle ”NUP de la Morar”? Nu, că oricum lumea va zice: ”Da bine, băi șmechere, că l-ai pus tu procuror general, ce voiai să-ți dea?”  O să iasă haiducii mei să zică ceva? Nu, evident că nu. Dar dacă Scaraoțchi mi-o trage la fapt de seară și mă bagă cu șuturi în cur în Noul Testament, direct pe cruce? E, atunci, fato, să-i dea NUP Tiberiu…auzi tu?, celălalt Gizăs, originalul, n-a urcat pe cruce tot în vremea lui Tiberiu? Mă rog. Deci, să-i dea NUP Tiberiu. Asta e, mi-a tras-o, ne-a tras-o, nouă, ăstora curați la suflet, ca să scape de dosarul cu plagiatul. Nu sună bine? Cum ar fi ca în prima zi de șefie a lui Tiberiu tu să-i dai NUP lui Scaraoțchi? N-ar fi tare? Nu înțelegi măi Micky că NUP-ul ăsta e motivul pentru care Scaraoțchi nu mă vrea Procuror General? Cum să dau eu NUP-ul de argint acum? Micky, tu fată, nu vrei să înțelegi că noi trebuie să dovedim că fără mine și haiducii mei justiția nu e independentă și că ăștia abia așteaptă să scape de noi ca să dea NUP-uri la politicieni? Păi și ce facem, dăm noi NUP-urile de acum? Ne-am tîmpit?

Bine, noi ne putem imgina orice, nu știm ce s-a întîmplat de fapt. Știm doar că dosarul respectiv a stat nelucrat 200 de zile, sub Kovesi și Morar, că a început lucrul doar după ce presa a făcut scandal și că NUP-ul a fost dat chiar în ziua publicării decretului de numire a lui Tiberiu Nițu în funcția de procuror general. Și mai știm că imediat justițiarii au început să țipe: Nițu i-a dat NUP lui Ponta din prima zi!

PS1, NUP-ul pentru dosarul Ponta La Usurpadora s-a dat în 11 martie 2013, cînd Procuror General era Daniel Morar. De ce a ieșit la suprafață în aceeași zi cu NUP-ul pe plagiat și după ce Tiberiu Nițu a devenit procuror general astfel încît toată lumea să țipe ”În prima săptămînă de procuror general, Nițu i-a dat două NUP-uri lui Ponta”, nu mai știu.

PS2. Cronologia dosarului, via Elenina Nicuț, de aici.

UDPATE.

Deci.

Dacă aș fi Parchetul care l-ar vrea scăpat pe Ponta, aș da NUP în chiar ziua în care vine noul procuror general atît de contestat, astfel încît să se iște scandal și să dovedesc, iată, că justiția nu mai e independentă și că noul procuror general își face datoria de slugă chiar din prima zi? Nu. Dacă tot s-a ajuns cu dosarul pînă acum și s-a întîrziat 9 luni, de ce nu aș amîna NUP-ul încă 3 săptămîni? Sau 2 luni? De ce noul procuror general n-ar aranja astfel încît NUP-ul să fie dat pe șest, în timpul unui scandal sau al unui meci? De ce n-aș da NUP-ul în minutul 75 al meciului decisiv România-Ungaria? De ce l-aș da în prima mea zi de procuror general?

NUP-ul în 16 mai 2013, în chiar ziua în care Nițu devine oficial procuror general dovedește că Nițu lucrează pentru Ponta, că justiția e servilă și că uite la ce a dus coabitarea. Justiția a fost vîndută!

În 16 mai, directorul de la expertize al  ORDA anunță că încă mai lucrează la expertiză și nu știe cînd va fi terminată însă pe răspunsul către Parchet se spune că expertizarea s-a terminat în 15 mai. ORDA aparține PNL-ului. Conducerea e pusă de PNL.

Știți ce înseamnă asta? O muie combinată la Ponta. Crin+Justițiarii. Adică nemulțumiții pentru numirile de procurori și pentru coabitare.

ORDA+Parchet+presă, sincronizare pe ”Tiberiu Nițu, servilul lui Ponta, Ponta spălat de justiția vîndută și de coabitare”

Răspunsul ORDA dat Parchetului a coincis cu semnarea decretelor de numire de către Băsescu (15 mai). NUP-ul dat de Parchet a coincis cu publicarea decretelor și deci preluarea oficială a lui Nițu a funcției de Procuror General (16 mai).

Coabitarea Basescu-Ponta ar putea insemna Isarescu presedinte?

Vorbeam cu Barbu Mateescu despre un sondaj, una alta, prezidențiale, și cînd Barbu a zis că peneliștii au probleme cu o posibilă candidatură a lui Isărescu, pac, m-a trăznit. Dacă din coabitarea Băsescu-Ponta face parte și Mugur Isărescu? O înțelegere mediată internațional, în care Mugur Isărescu e asumat drept candidat prezidențial de cele trei părți: Băsescu și Partidul Popular, Ponta și PSD, cancelariile occidentale (adică US, UK și UE). Isărescu se obligă în cadrul înțelegerii să desemneze premier în 2016 pe președintele partidului cu cele mai multe mandate sau reprezentantul unei majorități parlamentare create prin negocieri post-electorale, bazele negocierii unei asemenea viitoare coaliții punîndu-se chiar la negocierile dintre Băsescu, Ponta, Isărescu și Occident.

Ponta ar face orice să scape de prezidențiale acum. Însă nu poate accepta un președinte penelist care ar putea trimite PSD-ul în opoziție în 2016, PSD care apoi i-ar lua gîtul lui Ponta. Băsescu nu poate accepta un președinte iresponsabil, reprezentant al unui partid extremist și iresponsabil și al lui Felix, capabil să scoată România din Occident și să o readucă în sfera de influență rusă.

Coabitarea de acum, gentlemen’s agreement-ul dintre Ponta și Băsescu e testul pentru adevărata înțelegere, cea care va veni. Dacă părțile își respectă acum înțelegerile, se poate merge pe o înțelegere cu bătaie mult mai lungă: Isărescu președinte și garanție a rămînerii României în Occident, o garanție a responsabilității la cel mai înalt nivel, în condițiile în care Antonescu președinte este o garanție a iresponsabilității.

Astfel, pe scurt, înțelegerea ar putea avea următoarele puncte:

  1. Isărescu susținut la prezidențiale de formațiunile responsabile, anti-extremiste (PSD, Partidul Popular, UDMR etc, mai puțin PNL, evident).
  2. O coaliție postelectorală formată din aceste formațiuni, cu un premier asumat de Isărescu și partidele respective (ghici ciupercă cine?). În fapt, Isărescu ar putea semna cu Ponta și celelalte părți un acord de coabitare anticipat, așa cum e cel dintre Băsescu și Ponta. Isărescu nu s-ar băga prea mult în afacerile politice și am avea sistem parlamentar de facto.
  3. Băsescu într-o poziție internațională care să fie o garanție în plus a păstrării României în alianța occidentală (secretar general NATO, am luat o funcție la întîmplare)

Acordul ar putea conține și un punct cu privirea la modificarea Constituției. Nu știu dacă aceasta mai e posibilă în această legislatură.

Isărescu candidat prezidențial i-ar bloca discursul anti-Băsescu, anti-PSD, pro-dreapta unită lui Crin Antonescu. Ar rămîne un păsăroi isteric în curul gol.

Controleaza Basescu justitia?

Avizul pozitiv dat ieri de CSM candidaților pentru funcțiile de procurori șefi ar fi rezultatul înțelegerii politice dintre Băsescu și Ponta, ne spun justițarii. Băsescu și Ponta au făcut presiuni și au influențat magistrații din CSM pentru a lua decizia dorită de ei. Cu alte cuvinte, Băsescu poate determina magistrații să ia anumite decizii. Și nu orice magistrați, ci pe reprezentanții acestora în CSM, cea mai importantă instituție care controlează activitatea magistraților.

Mă uit șocat cum oameni care ani de zile au susținut că justiția este independentă sub Băsescu astăzi ne spun senin că nu e așa, că de fapt Băsescu controlează justiția.

Dacă Traian Băsescu controlează magistrații și îi poate determina să ia deciziile dorite de el, atunci putem face legătura între inamiciția politică a lui Traian Băsescu față de anumite personaje publice și problemele grave pe care le au acestea cu justiția? Cel mai mare inamic politic al lui Băsescu, fostul său contracandidat în 2004 și cel care a vorbit prima oară de suspendare, în ianuarie 2005, Adrian Năstase, a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare. Sorin Ovidiu Vântu, cel care și-a folosit banii și imperiul media pentru a-l îndepărta de la conducerea statului pe Traian Băsescu, a primit condamnare un an la închisoare cu executare. Un alt mare dușman al lui Traian Băsescu, cel care și-a folosit și își folosește imperiul media și puterea politică pentru a-l demite, Dan Voiculescu, are un dosar pe rol și nu se simte prea bine.

Justițiarii ne spun acum că Traian Băsescu poate controla justiția dacă vrea, poate determina magistrații să ia o anumită decizie care îi convine lui politic. În cazurile Năstase-SOV-Felix avea motivul, dar avea voința și puterea de a o face? Justițiarii ne spun că da. Atunci cînd mizele o cer, Traian Băsescu are voința și puterea de a forța magistrații să ia o anumită decizie. Dacă Traian Băsescu poate influența magistrații din CSM, instituția care controlează și păstorește magistrații din România, atunci influențarea a cîțiva procurori și judecători care au condus sau judecat dosarele Năstase-SOV-Felix era o nimica toată pentru Băsescu. Dacă Băsescu și Ponta aveau interesul să-l bage pe Năstase la mititica? Băsescu, fiindcă vrea să se răzbune pe el pentru hăituirea și umilințele din 2000-2004, pentru că vrea să scape de unul dintre cei mai puternici inamici politici, iar Ponta fiindcă îl consideră un concurent mult prea puternic la conducerea PSD și la candidatura pentru prezidențiale.  Astfel, cei doi decid, într-o înțelegere secretă, să-l îngroape penal pe Năstase. Nu știm dacă așa s-a întîmplat, dar putem bănui, așa cum bănuiesc astăzi justițiarii că Băsescu și Ponta s-au înțeles să dea ordin magistraților din CSM să treacă cei șase procurori șefi. Băsescu și Ponta aveau motivele, aveau și voința și puterea de a o face, așa cum ne-au explicat ieri justițiarii. Așa se explică unanimitatea din cazul Trofeul Calității. Fiecare și-a influențat judecătorii săi. Băsescu, fiind președinte și mai vechi la putere, a influențat trei sau patru judecătoare, Ponta, fiind doar premier și fiind mai nou la putere, a influențat una, cel mult două, judecătoare. Le-a ieșit 5-0, mai bine decît în CSM, unde scorul a fost 4-1.

Ce ne spun nouă justițiarii de cîteva luni încoace și, mai ales, zilele acestea? Ne spun că Traian Băsescu controlează justiția. Și îi reproșează că n-o controlează pentru ei, în direcția în care vor ei. Eu am două pisici, negre evident, acasă. Cînd mai intră cîte un bărzăune în casă îl aleargă ca disperatele și dacă îl pierd, vin amîndouă la noi și ne miaună. Ele sînt convinse că tot ce se întîmplă în lumea lor stă în puterea noastră. Dacă le dăm mîncare și apă, atunci înseamnă că și bărzăunii sînt sub controlul nostru. Iar dacă dispar, dispar fiindcă i-am ascuns noi undeva. Și trebuie să-i scoatem de-acolo și să reîncepem joaca. Așa și cu justițiarii. Dacă Băsescu a dat mîncare și apă în anii ăștia, înseamnă că poate controla și bărzăunii. Iar acum i-a ascuns și justițiarii nu mai au cu ce se juca.

Cînd unui politician i se deschide dosar penal, instituțiile justiției sînt controlate de Băsescu iar dosarul este politic. Cînd Curtea Constituțională ia decizii care nu convin puciștilor în plină lovitură de stat, Curtea Constituțională este controlată de Traian Băsescu. Cînd Consiliul Superior al Magistraților ia decizii care nu convin justițiarilor, este controlat de Băsescu și de inamici.

Dacă Traian Băsescu controlează justiția, ei, cei care au gravitat în jurul lui Băsescu și al justiției în ultimii nouă ani, de ce n-au zis nimic? De ce nu a ieșit niciunul dintre ei să denunțe încălcarea independenței magistraților de către Băsescu? Justițiarii ar trebui să se decidă. Dacă într-adevăr avizele date de CSM sînt opera lui Băsescu și Ponta, atunci să explice cum l-au acoperit în toți acești ani pe Băsescu cel care încălca independența justiției și controla magistrații și de ce consideră mari victorii ale justiției condamnarea unor politicieni la ordinul lui Băsescu. Repet, dacă justițiarii spun că Băsescu are interesul, vrea și poate controla fără probleme crema magistraturii, CSM-ul, cu atît mai mult a avut interesul, a vrut și a putut controla procurorii și judecătorii din dosarele lui Năstase, Vântu și Voiculescu.

Cei Buni, Chestiunea Măreață și definiția totalitarismului

Justițiarii au fost convinși în toți acești ani, indiferent de declarațiile publice pe care le-au dat, de editorialele pe care le-au scris, de rapoartele și studiile pe care le-au făcut, că Traian Băsescu controlează justiția. Vorbeau de independență însă indenpendența însemna controlul lor, prin intermediul lui Traian Băsescu, asupra justiției. Mă rog, nu chiar control. Oamenii erau acolo, în sferele puterii, gravitau pe orbită, și se simțeau importanți. Aveau informații la primă mînă și aveau, mult mai important, gustul puterii. Iar toate acestea li se cuveneau. Ei erau cei buni, infailibili etic, cei de bună credință, cu intenții generoase iar asta justifică veșnicia la putere. Dacă noi, cei buni și generoși și cu bune intenții, lăsăm puterea din mînă, vă dați seama că ea va fi luată de cei răi, egoiști și cu rele intenții? Este justificată astfel păstrarea veșnică a puterii? Da. Fără noi lumea se prăbușește, deci mulțumiți-ne că existăm și că păstrăm puterea veșnic. Aceasta nu are nicio legătură cu statul de drept. De fapt, este definiția totalitarismului.

Veți spune unii dintre voi: stai, dom’le, că nu poți face comparația între Cei Buni și totalitarism, care este apanajul răilor, așa cum am citit noi. Ei bine, totalitarismul nu e o afacere a răilor. Este o afacere a celor buni. N-o să vedeți niciodată totalitarismul venind îmbrăcat în haina răului, rîzînd ca Dr Evil. Justificarea totalitarismului tocmai asta e: cei buni nu pot lăsa puterea din mînă, că ar putea să încapă pe mîna celor răi. Și nu pot lăsa puterea din mînă cînd au un proiect măreț de realizat. Un proiect care cere timp. Un proiect a cărui țintă finală e perfecțiunea. Și știm bine că perfecțiunea nu se atinge niciodată, dar merită s-o urmărești. Veșnic. Totalitarismul presupune o grupare bună, infailibilă etic, și un proiect măreț, pe termen lung și care nu poate fi lăsat de izbeliște. Nu poți realiza chestiuni mărețe cu indivizi mediocri sau imorali, egoiști și fără intenții bune. Și nu poți realiza chestiuni mărețe cînd periodic ești îndepărtat de la putere. Cei răi vin și strică și uite așa, chestiunile mărețe, marile proiecte ale perfecțiunii, rămîn nefăcute. Intră în paragină și peste ani trebuie s-o iei de la capăt. Chestiunile mărețe presupun voința unui grup restrîns de sfinți și drum neabătut, nu negociere cu tot felul de personaje imorale. Chestiunile mărețe presupun stare de necesitate, ba chiar stare de urgență, adică suspendarea oricăror mecanisme sau reguli care i-ar putea îngrădi pe Cei Buni sau ar putea întîrzia realizarea Chestiunii Mărețe. Avem nevoie de un Dictator Bun și de cîțiva îngeri în jurul lui. De spațiu și de timp. Avem nevoie de libertatea de mișcare pe care regulile nu fac decît s-o îngrădească, și avem nevoie de timp, de foarte mult timp. Cum am spus, chestiunile mărețe nu se fac peste noapte. Ele cer muncă, concentrare și timp. I-ai îndepărtat pe Cei Buni de la putere, pac, fundația, parterul și primul etaj al Chestiunii Mărețe s-au năruit. Trebuie s-o luăm de la capăt peste cîțiva ani. Nu se poate, domnule, așa ceva! În felul ăsta nu mai terminăm Chestiunea Măreață de Cleștar niciodată. Dați-o dracului de treabă! Nu cerem decît un răgaz. Lăsați-ne pe noi, Cei Buni, nederanjați de reguli și de ceilalți, și într-o anumită perioadă (4 ani, 10 ani, 500 de ani, 1000 de ani) vom termina Chestiunea Măreață de Cleștar. Va fi perfectă. Problema e că după ce vom fi terminat-o, dacă vin Cei Imorali, nu există riscul s-o strice? QED. E nevoie de noi la putere, nederanjați, timp de o veșnicie.

Nu spun, Doamne ferește, că ne paște vreun totalitarism din partea justițiarilor, însă asta e mentalitatea. După 23 de ani, cu asta defilăm. Cu două grupări care nu dau doi bani pe statul de drept, pe reguli și mecanisme democratice.

UPDATE.

Aproape 4 ani, din septembrie 2007 pînă în iunie 2011, Parchetul General a avut următoarea conducere: Procuror General, Laura Codruța Kovesi, prim-adjunct al Procurorului General, Tiberiu Nițu. Nu țin minte ca atunci cineva să se fi legat cu lanțuri din cauză că justiția ar fi controlată de mafioți. Astăzi ni se spune că Kovesi și Nițu sînt incompetenți, plagiatori și corupți, că reprezintă Partida Mafiotă. Timp de 4 ani, din 2007 pînă în 2011, cînd gruparea Justițiarii era pe cai mari, cei doi nu erau reprezentanții Partidei Mafiote? De ce nimeni n-a zis nimic atunci? Cum au acceptat în tăcere ca Parchetul General să fie condus de două personaje nefrecventabile? Fiindcă atunci toată lumea era bine mersi. D-aia.

Campaniile mediatice organizate de servicii straine sint sau nu vulnerabilitati ale sigurantei nationale?

Mircea Toma vorbește despre campanii în presă făcute de agenți ai serviciilor de informații care lucrează sub acoperire în presă iar în același timp îl acuză pe Băsescu de atentat la libertatea presei pentru solicitarea CSAT de a introduce la capitolul ”vulnerabilități ale statului român” fenomentul anumitor campanii de presă care atacă instituțiile statului.

Dacă am înțeles bine, Mircea Toma admite că anumite campanii de presă pot fi inițiate și executate de servicii secrete însă nu consideră că aceste campanii pot aduce atingere siguranței naționale. Dacă servicii de informații din exterior, din state străine, din Rusia de exemplu, inițiază și execută campanii de presă care țintesc exploatarea resurselor naturale (gaze, aur etc) ale României și independența energetică a țării noastre, în opinia lui Mircea Toma aceste campanii, care admite că pot fi făcute de servicii de informații prin intermediul presei, nu reprezintă un atentat la siguranța națională.

Cum poți contracara sau preveni campaniile media organizate de servicii de informații, autohtone sau străine, dacă ele nu reprezintă o temă pentru siguranța statului?

Ia stați puțin! Abia acum mi-am dat seama ce-am scris. Deci, repetir: Dacă servicii de informații străine, rusești, să zicem, organizează campanii prin intermediul presei, al unor organizații neguvernamentale și chiar al unor organizații politice, care țintesc exploatarea resurselor naturale ale României, aceste campanii nu trebuie contracarate sau prevenite. Am zis bine?

Eu nu cred că toți utilii sînt idioți. Unii știu foarte bine ce fac.

PS. Active Watch: În vara anului trecut a avut loc un război politic între Băsescu și USL, jandarmii au reprimat manifestații iar medicul de familie și familia lui Bumbeș de la Miliția Spirituală au fost întrebați dacă respectivul Bumbeș deține arme de foc și materiale explozive iar serviciile de informații românești nu vor să facă publice modalitățile prin care strîng informații.

Daca Basescu si-ar da demisia miine

Conform Constituției*, ar trebui organizate alegeri prezidențiale anticipate pînă cel tîrziu în 9 august 2013. Cel care va cîștiga alegerile prezidențiale va fi președintele României pînă în august 2018. Demisia lui Băsescu l-ar pune într-o situație extrem de dificilă, spre imposibilă, pe Victor Ponta. Acesta ar trebui să provoace o ruptură de PNL cît mai repede și să-și depună candidatura la prezidențiale. Nici Antonescu și PNL nu ar fi într-o situație prea bună. În cazul în care Ponta vrea la prezidențiale, și, fie vorba între noi, vrea, peneliștii vor trebui să accepte candidatura sa ori vor fi dați afară de la guvernare. Nu m-ar mira să văd un adevărat exod dinspre PNL spre PSD și Antonescu să rămînă doar cu sprijinul lui Voiculescu și al cîtorva întîrziați mintal (adică cu sprijnul a unei importante părți din PNL). Nici PNL și nici PSD nu sînt pregătite pentru o ruptură. Fiecare așteaptă momentul propice iar miza principală e preluarea puterii cvasitotale în 2014, după alegerile prezidențiale. Cît despre opoziție, aceasta nu contează, iar demisia lui Băsescu și organizarea de alegeri prezidențiale anticipate în această vară ar pulveriza-o cu un an mai devreme (niciuna dintre actualele formațiuni ale ”dreptei” nu va supraviețui lui 2014 și nu se va alinia la startul parlamentarelor din 2016). Toții actorii politici vor fi luați pe nepregătite și prinși pe picior greșit. Ponta și Antonescu nu-și vor fi pregătit profilul public pentru prezidențiale, PSD și PNL nu se vor fi înfruptat destul din buget în pregătirea viitorului război fratricid, ”opoziția” nu-și va fi negociat susținerea cu Crin Antonescu și PNL.

Efectul asupra stabilității politice și economice a României și asupra credibilității diplomatice și financiare externe ar fi devastator. Iar începînd cu august, timp de cinci ani, îl vom avea președinte pe Crin Antonescu sau pe Victor Ponta. Traian Băsescu ar fi principalul vinovat pentru acestea. Va ceda, va renunța, nu își va duce mandatul la capăt și va lăsa în urmă instabilitate și riscul ca România să aibă un președinte inacceptabil și catastrofal pentru orice stat european (la Crin Antonescu mă refer, evident). De aceea, Traian Băsescu nu-și va da demisia.

PS. Am citit presa internațională și n-am avut timp să urmăresc audierile procurorilor. Visez însă la eliminarea statului din sănătate, educație, economie, imobiliare, asistență socială, cercetare, transporturi, chiar energie și infrastructură. Astfel, am scăpa de statul-cel-mai-mare-client și statul-cel-mai-mare-angajator. În asemenea condițiuni corupția ar scădea dramatic, cu 90% chiar. Visez la o dreaptă libertarian-creștină. Vă dați seama ce minuni ar face statul minimal, piața liberă și etica creștină? Hoții nu numai că vor pierde cea mai mare țintă a furtului (proprietatea statului), nu numai că vor fura mult mai greu (proprietarii privați își apără mult mai bine proprietatea), dar vor avea de-a face și cu oprobiul societății și chiar cu propria conștiință. Vom scăpa și de capitaliștii de stat (cine să mai facă afaceri cu statul, dacă statul nu mai are cu ce face afaceri?) și de angajările pe pile (statul va fi un angajator mic, de forțe militare și de ordine și de administrație minimală). Capitalism și cele zece porunci. Acolo e soluția. Dar nu vrem noi s-o vedem și tot ne învîrtim în cerc.

ARTICOLUL 97
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

Lovitura de stat din 2012. Cum au raspuns penelistii. Ce zicea Tariceanu la momentul respectiv.

M-am gîndit să-i vin în ajutor lui MRU și să-i fac lista cu peneliștii cu care nu va colabora (a declarat că nu va colabora cu cei care au participat la lovitura de stat din 2012). Aceștia sînt parlamentarii PNL prezenți în ședința comună a Camerelor din 6 iulie 2012, data desăvîrșirii loviturii de stat:

Deputați PNL (6 iulie 2012)

  1. Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton – prezent
  2. Dobre Victor Paul – prezent
  3. Nicolăescu Gheorghe-Eugen – prezent
  4. Scutaru Adrian George – prezent
  5. Dumitrică George Ionuţ – prezent
  6. Almăjanu Marin – prezent
  7. Atanasiu Teodor – prezent
  8. Balcan Viorel – prezent
  9. Berci Vasile – prezent
  10. Bordeianu Dan – prezent
  11. Bot Octavian – absent
  12. Buda Viorel-Vasile – prezent
  13. Budurescu Daniel-Stamate – prezent
  14. Buican Cristian – prezent
  15. Calimente Mihăiţă – prezent
  16. Cazan Mircea Vasile – prezent
  17. Câmpeanu Mariana – prezentă
  18. Chiţoiu Daniel – prezent
  19. Chiuariu Tudor-Alexandru – prezent
  20. Cristian Horia – prezent
  21. Donţu Mihai-Aurel – prezent
  22. Dragomir Gheorghe – prezent
  23. Fenechiu Relu – prezent
  24. Florea Damian – prezent
  25. Gabor Gheorghe – prezent
  26. Gavrilescu Graţiela Leocadia – prezentă
  27. Gerea Andrei Dominic – prezent
  28. Gorghiu Alina-Ştefania – prezentă
  29. Hogea Gheorghe – prezent
  30. Holban Titi – prezent
  31. Horj Pavel – prezent
  32. Irimescu Mircea – prezent
  33. Leşe Doru Braşoan – absent
  34. Lupu Mihai – prezent
  35. Motreanu Dan-Ştefan – prezent
  36. Orban Ludovic – prezent
  37. Palaşcă Viorel – prezent
  38. Palăr Ionel – prezent
  39. Pardău Dumitru – prezent
  40. Plăiaşu Gabriel – prezent
  41. Pocora Cristina-Ancuţa – prezentă
  42. Popa Octavian-Marius – prezent
  43. Potor Călin – prezent
  44. Rusu Valentin – prezent
  45. Săpunaru Nini – prezent
  46. Stroe Ionuţ-Marian – prezent
  47. Stroe Radu – prezent
  48. Ştirbu Gigel-Sorinel – prezent
  49. Taloş Gheorghe-Mirel – prezent
  50. Tuşa Adriana Diana – prezentă
  51. Ţintean Ioan – prezent
  52. Ţîmpău Radu Bogdan – prezent
  53. Varga Lucia-Ana – prezentă
  54. Voicu Mihai Alexandru – prezent
  55. Zoicaş Gheorghe – prezent

SENATORI PNL (6 iulie 2012)

  1. Antonescu George-Crin-Laurenţiu – prezent
  2. Banias Mircea-Marius – prezent
  3. Boitan Minerva – prezentă
  4. Borza Dorel-Constantin-Vasile – absent
  5. Plăcintă Sorina-Luminiţa – prezentă
  6. David Cristian – prezent
  7. Dumitru Constantin – prezent
  8. Ghişe Ioan – prezent
  9. Haşotti Puiu – prezent
  10. Ichim Paul – prezent
  11. Luca Raymond – prezent
  12. Marian Ovidiu – prezent
  13. Nicoară Marius-Petre – prezent
  14. Nicoară Romeo-Florin – prezent
  15. Nistor Vasile – prezent
  16. Niţă Mihai – prezent
  17. Oprea Mario-Ovidiu – prezent
  18. Păran Dorin – prezent
  19. Panţuru Tudor – prezent
  20. Paşca Liviu-Titus – prezent
  21. Popa Mihaela – absentă
  22. Prodan Tiberiu-Aurelian – prezent
  23. Rădulescu Şerban – prezent
  24. Ruşanu Dan-Radu – prezent
  25. Secăşan Iosif – prezent
  26. Ţopescu Cristian-George – prezent
  27. Vosganian Varujan – prezent

SURSA

Acestora li se adaugă întreaga conducere a PNL la momentul respectiv.

BONUS despre Tăriceanu:

Fostul premier, Calin Popescu Tariceanu, a enumarat, miercuri, la Antena 3 cateva dintre motivele pentru care Traian Basescu trebuie suspendat. Printre acestea, faptul ca “Basescu l-a numit pe Ponta fara sa vrea”.

“Printre alte motive, l-a numit pe Ponta fara sa vrea, el a declarat inainte ca nu va numi dupa alegeri pe nimeni de la USL ca premier, indiferent de rezultatul alegerilor”, a spus Tariceanu.

Fostul premier a mai adaugat ca Basescu trebuie suspendat si pentru ca “a vorbit despre negocierile cu FMI, nu avea voie sa dea declaratii, era atributia Guvernului” si pentru “atitudini xenofobe”.

Tariceanu a mai adaugat ca Curtea Constitutionala a luat mereu decizii “in favoarea presedintelui”.

“Este perfect legitim si democratic ca faptele presedintelui de dupa anul 2009 sa fie supuse evaluarii romanilor. Parlamentul convoaca astazi un referendum, iar poporul va spune daca are nemultumiri fata de ceea ce a facut Traian Basescu in ultimii trei ani”, a explicat liderul liberal.

Calin Popescu Tariceanu s-a declarat convins ca “evenimentele de astazi si decizia referendumului popular vor reprezenta in Romania un moment decisiv de trecere spre o democratie parlamentara”.

“Va fi sfarsitul ceausismului, al ideologiei prezidentialismului, obsesiilor unui om care se considera seful statului situat deasupra legii. Va fi sfarsitul ideii de comandant suprem”, a continuat fostul prim-ministru PNL.

“Cred ca nimeni nu are dreptul sa spuna Statul sunt eu. Din contra, alternanta la guvernare este o conditie a democratiei. Romania este o democratie, iar institutiile vor functiona in continuare si fara Basescu si fara cuplul Anastase-Blaga. Oamenii nu sunt institutii.

Institutiile trebuie sa functioneze in continuare indiferent cine le conduce la un moment dat. Consider ca uzurparea puterilor Executivului de catre presedinte este foarte grava. Constitutia noastra stabileste clar ca Parlamentul cenzureaza actele Guvernului. Presedintele nu este supus controlului parlamentar”, a mai transmis Tariceanu.

Nu in ultimul rand, fostul premier a apreciat ca presedintele Basescu “ne mai da o proba de dispret, de nepasare si de deconsiderare a Parlamentului”.

“Procedurile din Parlament se desfasoara in conformitate cu Constitutia, iar decizia finala va fi luata de popor. Suntem constienti ca refacerea dupa regimul Basescu nu va fi usoara”, a mai spus Tariceanu.

“Din acest motiv, cred că şi conştiinţa fecăruia va fi trezită pentru a-i determina să vină la vot în ziua referendumului. Acest lucru trebuie făcut prin toate canalele media, trebuie dat acest mesaj foarte clar că românii îşi decid într-o manieră foarte importantă viitorul pe următorii ani şi, dacă vor să rămână într-o Românie marcată de conflicte, de tesiune, de certuri, de dezbinare, atunci sigur că pot să stea acasă”, a mai declarat Călin Popescu Tăriceanu.

Potrivit lui Tăriceanu, boicotarea referendumului anunţată de către PDL reprezintă “un grav atentat la democraţie”.

“Spun acest lucru, deoarece participarea la vot a cetăţenilor este, aş spune, un drept, dar şi o importantă obligaţie civică pe care fiecare dintre noi o avem pentru ca să putem influenţa destinul nostru, al copiilor noştri, al fiecăruia în parte. Cred că nu avem dreptul, dacă nu participăm la alegeri, să ne plângem de situaţia care ne afectează din punct de vedere social, din punct de vedere economic sau din punct de vedere politic”, a apreciat Călin Popescu Tăriceanu.

El a menţionat că, după anunţul PDL privind boicotul, prima reacţie a fost să se gândească la un proverb popular: “Fuga este ruşinoasă, dar este sănătoasă”.

“În felul acesta, Partidul Democrat şi preşedintele Băsescu încearcă să găsească o soluţie, alta decât votul liber exprimat al cetăţenilor, pentru a reveni la Cotroceni”, a adăugat Călin Popescu Tăriceanu, arătând că boicotarea referendumului de către PDL poate pune în pericol cvorumul necesar.

Potrivit liderului deputaţilor PNL, decizia PDL “este extrem de gravă şi în acest fel se demonstrează încă o dată că minciuna este arma preferată a preşedintelui”.

“După ce s-a plâns, după ce s-a văicărit, după ce a uzat de toate legăturile posibile pentru a se impune această majoritate de jumătate plus unul, acum decizia pe care o iau este aceea de a refuza participarea la referendum şi eu cred că cei care au acceptat această solicitare au fost induşi în eroare de acest demers pe care Băsescu şi acoliţii lui l-au făcut”, a mai declarat Tăriceanu.

“Ar trebui să aibă (Traian Băsescu, n.r.) o reflecţie serioasă asupra viitorului său politic, să ia exemplu de ceea ce se întâmplă în ţările democratice, şi am să dau exemplul generalului de Gaulle, care în anul 1968, în urma unui referendum organizat pe o cu totul şi cu totul altă temă, nu un referendum referitor la admitere, ci un referendum referitor la un proiect pe care el îl iniţiase şi care a fost respins, a considerat pe bună dreptate că francezii l-au dezavuat şi şi-a dat demisia”, a exemplificat Tăriceanu.

El a precizat că în cazul României, preşedintele suspendat Traian Băsescu ar trebui să-şi dea demisia din funcţie, după ce afirmase că optează pentru “întoarcerea la popor”, iar cele mai multe voturi de la referendum au fost pentru demiterea sa.

“Aici lucrurile sunt cu mult mai clare pentru că, politic vorbind, cetăţenii au votat direct pentru demiterea lui într-un număr extrem de mare (…) când peste 7 -8 milioane de cetăţeni îi spun preşedintelui că nu-l doresc, el trebuie să ţină cont de voinţa cetăţenilor, aşa cum în trecut a spus că numai întoarcerea la popor este soluţia validă pentru ieşirea din crizele politice. Suntem într-o criză politică, motiv pentru care preşedintele trebuie să-şi dea demisia şi să nu se ascundă în spatele unor proceduri de ordin administrativ, care îi pot permite eventual să se întoarcă în funcţia pe care a deţint-o”, a susţinut Tăriceanu.

Fostul premier a mai precizat că este normal ca reprezentanţii USL să nu rămână “resemnaţi sau impasibili” în faţa situaţiei post-referendum, iar juriştii USL lucrează la o strategie privind rezultatul referendumului.

El a fost întrebat dacă preşedintele interimar, Crin Antonescu, ar trebui să-şi dea demisia în urma prezentării la urne a sub 50% din cei cu drept de vot, motiv care duce la invalidarea referendumului.

“După părerea mea, pentru impasul în care ne găsim este vinovat exclusiv preşedintele care a îndemnat în mod făţiş cetăţenii să se abţină de la vot, punând astfel sub semnul îndoielii valabilitatea pragului stabilit de Curtea Constituţională”, a mai spus Tăriceanu, precizând că rezultatul referendumului este “viciat şi nu este în spiritul a ceea ce a hotărât Curtea Constituţională”.

 ”Boicotarea referendumului anuntata azi de PDL as califica-o ca un grav atac la democratie. Spun acest lucru deoarece participarea la vot a cetatenilor este un drept si o importanta obligatie civica pe care fiecare dintre noi o avem pentru ca sa putem influenta destinul nostru, al copiilor nostri, al tuturor. Cred ca nu avem dreptul daca nu participam la alegeri sa ne plangem de situatia care ne afecteaza din punct de vedere social, din punct de vedere economic sau din punct de vedere politic. La auzul acestei decizii, prima reactie a fost sa ma gandesc la un proverb popular: ‘Fuga este rusinoasa, dar este sanatoasa”, a spus Tariceanu, care a precizat ca Traian Basescu incearca sa gaseasca solutia revenirii la Cotroceni, aratand ca prin boicotarea referendumului este pus in pericol pragul validarii scrutinului.
Surse: ziare.com, stirileprotv, jurnalul.ro, rtv.

MRU, lovitura de stat, PNL, unitatea dreptei si niste contradictii

MRU se contrazice de la o declarație la alta sau chiar în aceeași declarație.

Declară că dorește unitatea dreptei și un candidat comun la prezidențiale însă în același timp declară că Alianța FC-PNȚcd (mi-e jenă să zicAlianța DA- e ca și cum aș cita din lucrarea de doctorat a lui Ponta) va avea candidat propriu la prezidențiale. Păi ori te unești cu ceilalți și stabiliți, după ce v-ați unit, un candidat comun, ori ai candidat propriu și asta înseamnă că mergi separat, nu te mai unești cu ceilalți. Sînt curios dacă MRU va fi de acord cu unitatea dreptei în condițiile în care candidatul comun al dreptei unite la prezidențiale nu va fi augusta și premianta sa persoană.

MRU spune că nu va colabora cu nicio persoană care a luat parte la lovitura de stat din vară, deci nu va colabora cu Crin Antonescu. E de înțeles, atîta timp cît îl consideră pe Crin Antonescu un rival la prezidențiale. Acesta este motivul pentru care nu vrea să colaboreze cu el, nu participarea acestuia la lovitura de stat. În aceeași declarație MRU declară ”Cu PNL este altceva.” Cum adică? PNL n-a luat parte la lovitura de stat din vară? Nu a fost vîrful de lance al loviturii? Nu a votat demiterea președinților celor două camere, schimbarea Avocatului Poporului și suspendarea președintelui, nu a susținut preluarea Monitorului Oficial și ordononanțele împotriva Curții Constituționale? Nu au susținut toți liderii PNL, fără excepție, inclusiv Tăriceanu și IRL-iștii, prin declarații publice, vot în organele de conducere ale PNL și în Parlament lovitura de stat? Cum adică cu PNL e altă treabă? Dacă MRU nu vrea să colaboreze cu nicio persoană implicată în lovitura de stat din vara lui 2012 atunci înseamnă că nu va colabora cu nicio persoană care a făcea parte din conducerea PNL, din guvernul Ponta și din grupul parlamentar PNL la acea dată. Ah, stați că am uitat, unul dintre susținătorii loviturii de stat e chiar parlamentar FC acum, mă refer la Cristian Dan Popescu.

MRU ar trebui să se decidă. Ori Alianța FC-PNȚcd are candidat propriu la prezidențiale, ori se unește cu celelalte partide presupus de dreapta și acceptă candidatul decis de această alianță. Ori nu colaborează cu niciunul dintre cei care au participat și au susținut lovitura de stat din 2012, și deci nici cu Cristian Dan Popescu (plecat din PNL în septembrie 2012, bosumflat că Crin Antonescu nu l-a pus candidat la sectorul 2), nici cu cei care în vară făceau parte din structurile de conducere ale PNL și reprezentau PNL în Parlament, în guvern și în structurile administrației, ori colaborează și găsește altă scuză să refuze colaborarea cu Crin Antonescu (”stă în sondaje mai bine decît mine, îmi suflă candidatura prezidențială”).

După demisia lui Felix din Parlament, MRU a decis, fără să-și consulte foștii parteneri din ARD, să-l pună candidat în colegiul acestuia pe Iulian Crăciun. La momentul cînd MRU a luat această decizie, ARD nu mai exista (ARD a fost alianță electorală care s-a desființat o dată cu validarea alegerilor, imediat după 9 decembrie) și nu se justitica o candidatură din partea unei alianțe inexistente. Dacă MRU dorea o nouă colaborare pentru parțialele din colegiul respective, trebuia să semneze un protocol cu foștii aliați (PDL, PNțcd). Nu a făcut-o. A anunțat candidatul propriu al FC, dar l-a anunțat în numele unei inexistente alianțe a dreptei. MRU are partid mic, de buzunar, dar a găsit soluția cîștigătoare: anunță toate candidaturile fără să se consulte cu nimeni apoi le impune unei posibile alianțe, care să sprijine candidatul respectiv. Noi vom avea candidat propriu care va fi susținut de dreapta unită. Aceasta e strategia MRU. Repet, ori ai candidat propriu și-l susții tu cu partidulețul tău de buzunar, ori te unești cu ceilalți și aștepți decizia uniunii în ceea ce privește candidații.

SURSA

SURSA