Timp de 8 ani Morar și Kovesi au fost negociați politic de Băsescu, premierii în funcție, partidele de la guvernare, miniștrii de justiție. Toate numirile, delegările, redelegările, detașările și redetașările au fost rezultatul voinței politice și negocierilor politice. Cei doi nu au cîștigat niciun concurs, nu au fost propuși sau votați de cei din sistem. Au fost negociați și numiți politic.

Au fost numiți de un om politic care a făcut selecția cum a crezut el de cuviință. Propunerea a fost făcută cu acordul premierului (Tăriceanu sau Boc), partidelor de la guvernare (PNL, PD, UDMR, UNPR etc) iar numirea a făcut-o Basescu. Dacă partidele sau premierii se opuneau, ministrul nu putea propune niciun Morar sau Kovesi. Dacă premierul sau partidul de guvernare zicea; eu nu-l vreau pe ăsta sau pe ăsta și daca îi propui pleci din guvern sau trîntim guvernul, ministrul de justiție nu putea numi pe nimeni. Nu a fost niciun concurs ci o selectie organizată de ministru. Prima oară. După aia n-a mai fost nimic, ci doar numiri și delegări/redelegări decise politic. Politicienii de la putere au zis: noi îi vrem pe ăștia, ăștia să fie.

În 2005 și 2006 Monica Macovei a organizat o selecție bazată pe interviuri. Nu au fost criterii și punctaje publice. Ministrul Justiției, Monica Macovei, om politic, a ales cîștigătorii și și-a asumat alegerea. Nu a existat un concurs organizat de un organism independent, cu criterii și punctaje clare. Monica Macovei a intervievat candidații, i-a evaluat și i-a ales pe cîștigători. Propunerile sale au fost acceptate de prim ministrul Călin Popescu Tăriceanu, de partidele din arcul guvernamental, PNL, PD, UDMR și PC și au fost transmise mai departe CSM-ului. Unul dintre cei doi propuși, Laura Codruța Kovesi, nu a primit aviz pozitiv de la CSM, însă Monica Macovei i-a susținut, politic, cauza în fața Președintelui Băsescu și a obținut numirea sa ca Procuror General.

Cei doi s-au dovedit a fi alegeri foarte bune, deși astăzi văd că Laura Codruța Kovesi a fost reevaluată și s-a descoperit, după opt ani, că e incompetentă și fraternizează cu mafioții. Îngerii se împart în grupări care judecă după criteriul apartenenței la grupare.

Este Tiberiu Nițu o alegere bună? L-am văzut la interviul de la CSM și, judecînd după acel interviu, este o alegere catastrofală. Nu mi-a venit să cred că omul ăla e procuror. Un golănaș labil psihic, un isteric cu capsa pusă, suferind de mania persecuției, impertinent și plin de tupeu. Societatea civilă, presa, poporul în integralitatea sa, chiar și oamenii politici au dreptul de a critica propunerea lui Ponta, de a încerca să-l convingă să renunțe la ea, de a-i cere socoteală. Însă nimeni nu-i poate lua ministrului justiției dreptul de a propune procurori șefi și de a-și asuma propunerea. Așa au făcut și Monica Macovei, și Cătălin Predoiu.

Macovei a făcut două alegeri bune (înțeleg acum că de fapt ar fi făcut o alegere bună și una proastă). Ponta a făcut o alegere bună și una proastă sau foarte proastă.

În continuare, să recapitulăm faptele de arme ale Grupării Justițiarii:

• I-au acuzat pe Băsescu și Ponta că au făcut un troc politic, în condițiile în care toate numirile, delegările și redelegările la limita legii ale lui Kovesi și Morar au fost rezultatul unor trocuri politice patronate de Băsescu
• L-au acuzat pe Băsescu că a trădat justiția și a pactizat cu dușmanul (nu numai cu Ponta, dar și cu Voiculescu) în condițiile în care Morar și Kovesi au ajuns și au rămas procurori șefi timp de aproape opt ani datorită trocurilor politice făcute de Băsescu, cel care a luptat cu întreaga clasă politică și mediatică pentru a proteja justiția și politicienii justițiari
• Au acuzat-o pe Laura Codruța Kovesi de incompetență, susținere a mafioților și pactizare cu dușmanul după ce șase ani au susținut-o în funcția de Procuror General fără să zică nimic (adică au mințit publicul șase ani de zile). Kovesi a devenit nefrecventabilă și chiar indezirabilă în mai puțin de 24 de ore, după șase ani, un record greu de atins (trebuie să recunoaștem că trebuie să ai un caracter yoghin pentru un asemenea șpagat cu săritură și întoarcere de 180 de grade în numai o fracțiune de secundă)
• L-au acuzat pe Ponta că nu alege candidații în urma unui concurs transparent în condițiile în care nici Kovesi, nici Morar nu au fost propuși niciodată la șefia PG și DNA în urma unui concurs transparent
• Au transformat demisia de la PG a lui Daniel Morar dintr-un gest normal și tardiv într-un gest eroic și un cap de acuzare la adresa trădătorului Băsescu, în condițiile în care Daniel Morar nu a refuzat numirea la CCR și a cauționat astfel un posibil troc politic făcut între Băsescu și Ponta (dacă Ponta și Băsescu au făcut un troc politic, numirile lui Pivniceru și Morar la CCR sînt parte a acestui troc).
• L-au acuzat pe Băsescu că a făcut un troc politic și că acest lucru e imoral, dar în același timp i-au cerut să facă un troc politic prin care să-l pună pe Morar Procuror General. Au cerut competiție și în același timp au cerut ca Morar să fie numit procuror general.
• În loc să critice propunerile lui Ponta și să încerce să-l convingă pe acesta, prin presiuni publice, să le schimbe, au sărit copilărește la gîtul lui Băsescu. Și asta fiindcă în toți acești ani au dezvoltat un comportament de răzgîiați iresponsabili care se dau cu curul de pămînt, urlă și astfel primesc tot ce vor de la Băsescu. Cînd Băsescu nu le dă ce vor, îl scuipă. Toate acestea în condițiile în care mingea e în terenul lui Ponta, nu al lui Băsescu. Propunerile lui Ponta nu au fost încă transmise CSM-ului, nu au primit avizul CSM și nu au ajuns la Băsescu. Băsescu nu a numit pe nimeni încă. Deci nu el trebuia să fie ținta. Pînă acum Băsescu a făcut trocurile politice prin care i-a impus pe Morar și Kovesi aflîndu-se în poziții de putere, cînd avea guvernul și majoritatea parlamentară. Acum nu mai are guvernul și majoritatea parlamentară. Iar majoritatea parlamentară este cea care propune procurorii șefi. Să fie extrem de clar. Așa a decis Gruparea Justițiarii în 2005, fiindcă atunci avea majoritatea parlamentară.

Băsescu s-a aliat, s-a împrietenit, a negociat și s-a afișat cu tot felul de politicieni nefrecventabili, a suportat toate lăturile inimaginabile timp de nouă ani, inclusiv la adresa familiei, a dus campanii electorale, a cîștigat alegeri, a devenit inamicul numărul 1 al clasei politice și al poporului și pentru a le ține spatele lui Morar și Kovesi și tuturor celor din Gruparea Justițiarii, ca să-i protejeze de mocirla politică și să-i lase să se joace de-a Imaculații. Da, ei toți au cămășuțe albe, curate, imaculate, iar el e plin de noroi din cap pînă în picioare. Acum îl arată cu degetul acuzator.

Cît despre Morar, o fi un foarte bun profesionist și un luptător, dar ca să-și măsoare caracterul are nevoie de un cîntar cu precizie atomică, care cîntărește la miimea de gram. Și nu e singurul din Gruparea Justițiarii în situația asta. Eu încă mai aștept retragerea lui Morar de la Curtea Constituțională și revenirea în lupta anticorupție, chiar dacă nu pe un post de șef.

Ne place sau nu, procurorii șefi sînt propuși de un om politic, ministrul justiției. Așa e din 2005. Pentru a putea propune anumite nume, ministrul are nevoie de susținere politică din partea prim ministrului, partidului politic din care face parte și liderilor coaliției guvernamentale care menține guvernul în funcție. Poate că nu e cea mai bună soluție. Poate că propunerea de către CSM e o soluție mai bună (personal, nu sînt de acord cu castele necontrolabile și mă bucur cînd o castă e demantelată – pe termen lung e sănătos). Poate că e mai bine ca Institutul Național al Magistraturii să organizeze un concurs cu locuri iar primii clasați să devină procurori șefi, fără a mai fi nevoie nici măcar de numirea de către Președinte (o soluție care ar putea entuziasma pe mulți dar mie orice soluție care nu implică controlul cetățenilor asupra funcționarilor publici direct sau prin intermediul reprezentanților, politicienii, mi se pare sinistră). În opinia mea, toți funcționarii publici, aparținînd tuturor autorităților statului, care ocupă funcții de conducere, trebuie validați politic, dacă nu prin vot direct măcar prin intermediul reprezentanților cetățenilor (politicieni se numesc acești reprezentanți). Dar dacă actualul sistem  nu e bun de ce nimeni nu a zis nimic pînă acum? De ce nu s-a încercat schimbarea legii în 2006? Sau în 2009? Sau în 2011?

Evenimentul Zilei, 10 august 2005: Ministrul Macovei a explicat că l-a ales pe Daniel Morar în urma unui interviu la care au participat mai mulți procurori și că a ținut cont și de recomandările primite. ”L-am chemat la interviu pe Morar, iar la selecție au participat, alături de mine, și consilieri din afara instituției”, a explicat ministrul justitiei. (sursa)

Știrile ProTV, februarie 2009: Predoiu a afirmat ca are zece motive pentru care il sustine pe Morar la conducerea DNA. Printre motive, Catalin Predoiu a enumerat increderea procurorului general al Romaniei, Codruta Kovesi, in Daniel Morar, precum si faptul ca acesta si-a schimbat atitudinea in ultima perioada fata de presa. Predoiu a mai invocat increderea pe plan extern de care se bucura procurorul sef al DNA. (sursa)

PS. Morar și Kovesi aveau dreptul la maximum două mandate a cîte trei ani în funcția de Procuror Șef al DNA și Procuror General. Adică șase ani. Morar a fost procuror șef DNA din august 2005 pînă în august 2012, adică șapte ani și două luni.

PS2. Nu este o bătălie între principii și realpolitik. E o bătălie între grupări.

Care sînt variantele de reacție a PNL la nominalizările lui Ponta?

1. PNL numește ministrul justiției iar acesta retrage numirile lui Ponta. Exclus. Ar fi fost un afront inacceptabil pentru Ponta și PSD și USL-ul se rupea imediat.  Este inacceptabil ca un ministru să treacă peste prim ministru, ca un membru al USL să treacă peste unul dintre cei doi copreședinți. Autoritatea lui Ponta era aruncată în aer și el tratat ca ultimul gunoi.
2. PNL numește ministrul justiție iar acesta nu retrage numirile lui Ponta. În acest fel PNL nu numai acceptă ci și cauționează numirile lui Ponta. Ele devin numirile USL-ului și numirile PNL-ului, partidul care dă ministrul justiției. Ministrul justiției și PNL cauționează alegerile făcute de Băsescu și Ponta.
3. PNL renunță la ministerul justiției și capătă al minister în schimb. În acest caz, retragerea PNL nu este una de protest, prin care lasă întreaga responsabilitate a numirilor din justiție lui Ponta, ci un troc politic. PNL nu renunță, din principiu, la ceea ce i se cuvine, ci face un troc prin care primește ceva în schimb. Cu alte cuvinte, își dă acordul pentru nominalizările din justiție și transformă ceea ce s-a întîmplat zilele acestea într-o acțiune normală din circuitul politic. PNL legitimează schimbările din justiție prin acceptarea, la schimb, a unui alt minister.
4. PNL se retrage de la guvernare. După lupte seculare și patru ani de opoziție, PNL stă cîteva luni la guvernare și se retrage. Spre disperarea șeptelului politic din teritoriu și de la centru și a sponsorilor. Mii de oameni renunță la funcții, influență și contracte, întregi rețele rămîn fără obiectul muncii. Ar urma un adevărat exod spre PSD, debarcarea lui Crin și delimitarea de Dan Voiculescu.
5. PNL renunță la ministerul justiției și nu acceptă alt minister în schimb. Gestul este unul de protest, cu puternică încărcătură simbolică. PNL nu cauționează și nu recunoaște numirile făcute de Ponta și îi cere acestuia să și le asume integral. Preluarea ministerului de către Ponta și PSD e una nelegitimă. Rămîne totuși la guvernare, pentru a mulțumi șeptelul clientelar. Așteaptă momentul propice pentru a-și duce protestul și revolta mai departe. Probabil se va rupe de PSD după europarlamentare, după o posibilă intrare în PPE și alianță cu PDL, cît mai aproape de data alegerilor prezidențiale. Atunci, Crin Antonescu și PNL vor deveni stindardul dreptei unite, a luptei împotriva regimului băsist cu care Ponta și PSD-ul au pactizat pentru a putea folosi justiția împotriva dizidenților, eroicilor luptători pentru dreptate, Dan Voiculescu și alți penali.

Ați văzut ce simplu era?

Regulile sînt reguli și trebuie respectate de toată lumea.  În fața Constituției și legii toți miniștrii justiției sînt egali. Dacă legea spune că nominalizările de procurori șefi le face ministrul justiției, adică un om politic, atunci, ne place sau nu, ministrul justiției, indiferent de numele său și apartenența politică, face propunerile respective. Am avut de-a lungul timpului miniștri de justiție mai buni sau mai răi, de-ai noștri și de-ai lor, însă, ne place sau nu, în fața legii sînt toți egali.

Dreptul de decizie este la ministrul justiției, dreptul de presiune, protest, punere în discuție a numelor și criteriilor de selecție aparține întregului popor. Este dreptul societății civile, al presei, al publicului, al partidelor politice, al oamenilor din sistem de a pune în discuție felul în care sînt selectați cei care vor fi propuși Președintelui pentru numire, criteriile de selecție și numele propușilor. Într-un final, decizia îi aparține exclusiv ministrului justiției, cel care poartă întreaga responsabilitate politică a propunerilor. Nimeni nu are dreptul să-i conteste dreptul de decizie, drept stipulat clar în lege. Toată lumea poate încerca însă să influențeze această decizie, să facă presiuni, să critice, să facă sugestii, să protesteze. Atenție, însă! Dreptul de decizie nu aparține persoanei, domnului Victor Ponta, cu CNP 172 etc, aparține funcției, instituției. Decizia nu este una în nume personal și cu implicații personale. Este o decizie a unei funcții publice, cu implicații publice și efecte asupra întregii societății. Astfel, decizia, chiar dacă aparține exclusiv ministrului justiției, trebuie să fie precedată de un proces transparent și de explicații publice.

Să admitem că Traian Băsescu și Victor Ponta au convenit asupra unor nume. Nu este nimic ilegal în asta. Negocierea politică, atîta timp cît nu presupune încălcarea legii, este binevenită. Care sînt efectele?

Obiectivul cel mai important al momentului este anihilarea politică a lui Dan Voiculescu, urmată de căderea imperiului său. Acesta este obiectivul comun al lui Băsescu și Ponta.

Ponta vrea să ajungă președinte și să aibă puterea. Este vital pentru el să scape de dependența mediatică față de Trustul lui Dan Voiculescu. După ce Voiculescu este anihilat, Crin Antonescu, rămas fără principala sa armă, trustul Intact, va fi o pradă ușoară. În același timp, Ponta vrea să înlocuiască imperiul mediatic al adversarilor cu propriul său imperiu mediatic, cel condus de tînăra speranță mogulă, Sebastian Ghiță. Vai, veți spune, dar nu putem scăpa de moguli? Nu. Oamenii sînt liberi să investească în media. Și o fac. Că o fac doar oamenii lor asta e altă mîncare de pește. Legal, nimeni nu-i oprește pe ”ai noștri„ să ridice un imperiu mediatic. Ghiță așteaptă să-i ia locul lui Felix pe piața media, Ponta își pregătește viitorul politic și mediatic. În același timp, vrea să fie acceptat la Bruxelles ca urmașul lui Băsescu, partenerul frecventabil pentru Uniunea Europeană și Statele Unite.

Băsescu e asemeni unui împărat sau mare șef de clan care e la finalul domniei și nu are urmași. Dacă ne uităm în jurul lui Băsescu, politic e înconjurat de incapabili. Nu e vina lui. Nu e treaba lui să-i facă oameni politici. E treaba lor să se facă. În istorie au fost nenumărate astfel de cazuri cînd un mare lider a crescut niște tăurași ferdinand pe lîngă el, care în loc să conducă oștile și  statul, țopăiau pe cîmpii, dezabuzați, cu cîte o floricică în mînă, Nu e nimic rău în asta.

Dintre cei ce au fost pe lîngă Băsescu în acești ani unii s-au dovedit buni în administrație, ca miniștri, alții intelectuali de marcă, alții luptători în societatea civilă. Dar nu politicieni. Niciunul dintre ei. Cel mai apropiat de profilul unui politician e Emil Boc. Însă Boc are limitele sale și e obosit. Restul sînt politicieni submediocri sau catastrofali. Elena Udrea a fost bună ca ministru însă ieșirile sale politice sînt extrem de slabe. Reformiștii nu au nici în clin nici în mînecă cu politica. Blaga și toată pedelimea din jurul lui se zbat în incompetență, irelevanță și ridicol. De MRU nu mai vorbesc. A avut tot ce și-ar fi putut dori și a ratat jalnic și aprope inexplicabil (există totuși o explicație: MRU ca om). Urmașii lui Băsescu au reușit să transforme PDL din cel mai mare partid din România, așa cum era în 2008, datorită imensului sprijin popular pe care l-a avut Băsescu în primul mandat, într-o organizație irelevantă, paranoică și cenușie, care se îndreaptă disciplinat, ca un grup de cercetași mai înceți la minte, în coloană de doi cîte doi, spre prăpastie. Mai mult de jumătate au căzut deja. În cel mult un an vor pica și ceilalți și PDL va ajunge lîngă PNȚcd.

Rămas singur sau înconjurat de incapabili politic, Băsescu a rezistat atît cît a putut asediului noilor șefi de clan tineri. Pînă în 2012, cînd după pierderea războiului psihologic de la începutul anului (ah, cît am urlat atunci și nu m-a crezut nimeni – ”nu, domle, știm noi de la Antena 3, de la sociologi și de la servicii că milioane de oameni vor să iasă în stradă cu topoarele”) și prăbușirea PDL-ului în primăvară, au urmat două rînduri de alegeri pierdute și lovitura de stat. La final, Băsescu era singur și lipsit aproape complet de putere. I-au rămas cîteva atribuțiuni formale și un scop comun cu al PSD-ului: anihilarea lui Dan Voiculescu.

Astăzi, cei obișnuiți ca Băsescu să le dea și să le bage și în traistă, să le facă cadou funcții, guverne, parlamente și partide, s-au întors împotriva lui. E vina lui că nimeni de la dreapta nu e în stare să facă un partid politic sau măcar să țină în viață unul vechi? Nu. Le-a dat destul pe tavă. Însă trebuie să-și întoarcă fața și spre cei ce contează cu adevărat, cei ce au putere și relevanță astăzi. Instituțional vorbind, dreapta nu mai există. Iar miza lui Băsescu este ca, înainte să plece, să-l scoată pe Voiculescu din joc și să lase țara pe mîna unora sensbili cît de cît la presiunile și amenințările occidentale, nu pe mîna unui descreierat și a unui partid extremist aflat sub influența unuia dintre cele mai sinistre personaje postdecembriste.

Dacă pe partea dreaptă va apărea pînă în toamnă un partid politic care să treacă de 25% în sondaje și care să nu fie subordonat PNL-ului și lui Dan Voiculescu și un candidat capabil să-i bată pe Ponta și Antonescu atunci sînt convins că Băsescu va fi extraordinar de fericit să colaboreze cu această nouă forță politică. Pînă atunci, colaborează și el cu singurii inamici ai lui Voiculescu și cu cea mai puternică forță politică a țării dispusă să negocieze cu Occidentul.

Nu vă amăgiți. Am mai spus-o, taberele politice nu mai sînt cele de ieri.

Sînt două școli de gîndire:

1. Procurorul General și procurorul șef al DNA trebuie propuși în urma unui concurs de dosare sau interviu, cu criterii clare de departajare. Nominalizările nu sînt alegerea cuiva ci rezultatul, cuantificabil, al unui concurs. Candidații susțin un concurs și cîștigătorii devin nominalizați de drept, nu prin decizia cuiva anume. Dacă alegem această cale, atunci CSM-ul trebuie să fie cel care organizează concursul care aduce după sine nominalizările. Așa trebuie să fie acum, așa trebuia să fie acum trei ani, șapte ani sau nouă ani. Dacă Piscopescu are 74 de puncte și Georgescu 69 de puncte, Piscopescu e nominalizat pentru numirea în funcția de Procuror General. CSM-ul îndeplinește o simplă formalitate. Însă trebuie să existe niște reguli și criterii clare de înscriere la concurs și de departajare în cadrul concursului.
2. Nominalizarea celor doi candidați propuși pentru numire în funcția de Procuror General și de procuror șef al DNA este rezultatul deciziei ministrului justiției. Este un exercițiu de voință al unui om politic, nu rezultatul obiectiv al unui concurs. Ministrul poate alege felul în care departajează candidații însă decizia îi aparține, nu i se poate impune o anumită procedură sau un anumit nume. Ministrul stabilește criteriile și hotărăște dacă le respectă sau nu. Astfel, propunerile sînt exclusiv responsabilitatea politică a ministrului justiției. Așa cum s-a întîmplat din 2005 pînă acum. Ministrul poate alege să facă concurs cu interviu și probă scrisă, să facă concurs de dosare sau pur și simplu să aleagă pe x sau pe y pe baza experienței pe care ministrul o are cu sistemul. Astfel, ministrul poate justifica o anumită alegere în felul următor: ”Cunosc sistemul și am urmărit cu deosebit interes parcursul magistraților de vîrf și am discutat cu foarte mulți oameni din sistem, cărora le-am cerut informații și propuneri. Astfel, în urma observațiilor mele și a informațiilor și recomandărilor celor din sistem, am ajuns la concluzia că Gigel și Vasilică sînt persoanele cele mai potrivite pentru funcțiile în cauză. Ce te rîzi așa, băi mustăciosule?” În acest caz, presiunile politice la adresa ministrului justiției sînt justificate. Partidele politice, societatea civilă, presa, alegătorii pot pune presiune politică pe ministrul justiției cerîndu-i să numească sau să nu numească anumite persoane, să aleagă sau nu o anumită modalitate de alegere a celor doi. Sîntem în plin politic și războiul se duce cu arme politice.

Alegerea unui sistem sau altul în funcție de persoane este inacceptabilă. Nu putem susține numirea politică în 2005 și o respinge în 2013 pe baza numelor celor implicați. Principiile și legile nu se aplică în funcție de anumite persoane.

PS. Personal, optez pentru varianta a doua, cea a responsabilității politice. Cetățenii trebuie să aibă control chiar și asupra justiției, prin reprezentanții lor, asta e, nu vă place cuvîntul, politicienii. Cînd o să eliminăm politicienii din peisaj și ne transformăm în cooperativă tehno o să mai discutăm. Pe Skype, voi aici, eu în Noua Zeelandă. Sau Chile. Sau chiar Singapore, că nu mestec gumă.

Ai putea petrece aceste ore cu familia, cu soția sau soțul, cu copiii, cu iubita sau iubitul, cu părinții, ai putea citi, asculta muzică sau te-ai putea uita la filme, ai putea sta pe o plajă însorită sau pe o pajiște verde, te-ai putea distra cu prietenii, te-ai putea duce la pescuit sau ai putea juca fotbal sau volei sau șah sau cărți, ai putea lenevi pur și simplu. Ți-ai putea relaxa mintea și trupul. Dar nu o faci. Muncești în aceste ore. În primii ani la școală, apoi ca angajat sau antreprenor sau liber profesionist. Consumi timp. Și energie. Și sănătate. Și nervi. Ore, zile, luni, ani, zeci de ani din viață. O faci pentru ca alții să-și petreacă aceste ore cu familia, să se distreze cu prietenii sau pur și simplu să lenevească, să-și relaxeze mintea și trupul. Prin impozite, taxe, contribuții nu plătim bani. Plătim timp, energie, nervi, sănătate pe care le-am putea folosi cu familia sau prietenii sau pur și simplu pentru noi înșine. Peste jumătate din timpul, energia, nervii și sănătatea noastră le dedicăm celor care n-au chef să-și consume timpul, energia, nervii și sănătatea. Nu consideră destul de important aspectul. Au o jenă, o înfrînare, o greață, o indignare, mai nou. Și mai au ceva: drept de vot, gură mare și tupeu. Și timp, și energie, și nervi, și sănătate.

Faceți următorul experiment: programați-vă orele de muncă în folosul comunității. Fie că sînteți antreprenor, salariat sau liber profesionist, calculați cîte ore munciți pentru banii care se duc la stat și programați-vă orele respective. ”Azi, de la 8.00 la la 15.00 lucrez pentru stat, de la 15.00 la 19.00 lucrez pentru mine.” Nu uitați ca de la 8.00 la 15.00 să vă repetați neîncetat în gînd: acum muncesc pe gratis, acum muncesc pe gratis, acum muncesc pe gratis. Și după aia scrieți un articol sau comentariu laudativ la adresa socialismului.

Acesta este mesajul pe care îl transmite astăzi lumea occidentală. Și nu doar în economie.

Cumpătarea și responsabilitatea se plătesc iar lipsa de cumpătare și iresponsabilitatea se răsplătesc. La nivel de indivizi, companii sau state. Redistribuirea de la cei cumpătați și responsabili către cei necumpătați și iresponsabili, fie că se numește asistență socială, impozitare progresivă, inflație, naționalizare sau bail out, are efecte devastatoare nu atît economic, pe termen scurt, cît la nivel comportamental, pe termen mediu și la nivel de mentalitate, pe termen lung. Atunci cînd incompetența, prostia, necumpătarea și iresponsabilitatea sînt condiții ale binelui personal, organizațional sau național, indivizii, companiile și statele vor acționa în consecință. Iar cei muncitori, creativi, cumpătați și responsabili vor fi din ce mai puțini și vor trebui să susțină din ce în ce mai mulți.

Sînt un individ, companie sau stat care ia decizii proaste, riscă inutil și fără folos, cheltuie mult și prost? Voi fi salvat de fiecare dată de ceilalți și voi primi întotdeauna bani pentru a-mi finanța lenea, prostia, lăcomia și iresponsabilitatea. Sînt un individ, companie sau stat care ia decizii bine, care nu riscă inutil, care nu cheltuie mult și prost? Îi voi salva de fiecare dată pe ceilalți și voi da întotdeauna bani pentru a le finanța lenea, prostia, lăcomia și iresponsabilitatea.

Too big sau too many to fail.

Din cîte am înțeles, grupările Udrea și Macovei, cu excepții poate, au decis să rămînă în PDL și să aștepte. Ce? Nu știu și sînt convins că nici grupările respective nu știu. Nu discutăm aici de funcții și bani, aia e altceva. Nu pornim de la premisa că asta așteaptă cele două grupări de la Blaga.

Blaga e singurul șef de partid care a fost confirmat în funcție după o înfrîngere electorală. Mai mult, confirmarea șefului de partid vine după cea mai usturătoare înfrîngere electorală a unui partid important, de la alegerile din 2000. Partidul condus de Vasile Blaga a reușit, într-o alianță, să piardă mai mult de jumătate dintre procente în comparație cu alegerile parlamentare precedente. PDL a pierdut nu mai puțin de 17%, scăzînd de la 33% la 16%. A pierdut 900 de mii de voturi față de localele din iunie 2012 și peste 1 milion de voturi față de parlamentarele din 2008. Și cu toate acestea, Vasile Blaga a fost confirmat în funcție. Crede cineva că Blaga va fi dat jos de la șefia PDL după ce va pierde 3-4% în sondaje? Primul examen politic al lui Blaga după realegerea sa sînt europarlamentarele din primăvara lui 2014. Cu cît va trebui să scadă atunci PDL ca să se convoace o nouă Convenție extraordinară și Blaga să piardă președinție? Poate doar dacă PDL ia cu minus în față, ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu e exclus. Dar chiar și așa, e dispus cineva să facă congrese înainte cu 4-5 luni de alegerile prezidențiale? Nu. Și acesta va fi argumentul grupării Blaga: nu putem destabiliza partidul acum, cu doar cîteva luni înainte de prezidențiale. Avem nevoie de muncă, muncă, muncă și decapitarea partidului va duce la dezordine și indisciplină în teritoriu și partidul nu va fi capabil să se mobilizeze și organizeze pentru prezidențiale. Ok, să zicem că europarlamentarele și prezidențialele nu mai sînt o miză și că grupările Udrea și Macovei stau la pîndă pînă după prezidențiale și basculează atunci echipa Blaga de la conducerea partidului. În condițiile în care președinte va fi un uselist N-aș crede. În 2016, cu Ponta sau Antonescu președinte, PDL poate spera să vină la guvernare doar ca remorcă a partidului prezidențial, oricare va fi acesta. Iar Blaga tocmai asta oferă: relațiil calde, de conlucrare, cu toată lumea.

Cine crede că Blaga va fi basculat în trei sau șase luni e cel puțin naiv. Și nu e vorba doar de Blaga. Ce se întîmplă cu ceilalți? Cu Boureanu? Cu Cezar Preda? Cu Cantaragiu? Cu Gigi Chiru? Și dacă cele trei grupări negociază capul lui Blaga, prin absurd, și își împart conducerea, care e cîștigul? Și cum se va face o astfel de revoluție? Ies Cezar Preda și Cristian Boureanu la teve și anunță că Dictatorul Blaga  a fugit? Cum se întîmplă concret? Grupările Udrea și Macovei îi cer demisia lui Blaga și el și-o dă fiindcă  a pierdut 4 sau 6% în sondaje? BPN-ul, format din oamenii lui Blaga, votează convocarea unui nou congres extraordinar, la trei sau șase luni după precedentul congres extraordinar?

Aud că pedeliștii, de nervi că nu-i ia PNL-ul sau PSD-ul la guvernare, îl vor da jos pe Blaga. De ce l-ar da jos pe Blaga, cînd ei sînt convinși că Crin Antonescu va cîștiga prezidențialele iar Blaga este biletul pentru o alianță cu Antonescu? Ori USL se rupe și una dintre părți va lua PDL-ul la guvernare, ori Antonescu ajunge președinte și va întoarce spatele PSD-ului oferindu-i o halcă de guvernare PDL-ului.

Și dacă grupările respective vor se reconstruiască ”Dreapta” după europarlamentarele și prezidențialele din 2014, atunci cînd, cel mai probabil, PNL va fi partidul de dreapta, aspirant la PPE, cu cele mai multe mandate de europarlamentar și va da președintele, pentru cînd vor să reconstruiască ”Dreapta”? Avînd în vedere că președinte pînă cel devreme în 2019 va fi Ponta sau Antonescu, cum crede ”Dreapta” că va accede la guvernare, în condițiile în care premierul e desemnat de președinte? Să înțelegem astfel că ținta Dreptei sînt prezidențialele din 2019 și parlamentarele din 2020.

Și dacă PDL scade cu 4% iar ”dizidenții” îi cer capul lui Blaga, nu poate Blaga să vină și el cu un sondaj de la CSOP în care se vede negru pe alb că PDL crește?

Urmează un concurs de prezis ruperea USL-ului, care va ține pînă după prezidențialele din 2014, cînd USL-ul va da președintele. Toată Dreapta de sub talpa lui Blaga, cîtă frunză, cîtă iarbă.

Pe de o parte, toată floarea dreptei va aștepta ruperea USL-ului, pe de altă partea răscularea poporului și pe de cu totul altă parte, căderea lui Blaga. Nu se va întîmpla niciuna dintre cele trei. Poporul nu s-a răsculat de Criza Mare (2009, criza din sistemul privat) sau de Criza Mică (2010, criza din sistemul bugetar), nu se va răscula nici în 2013 sau 2014. Și nici după. Poate în 2019, după ani de guvernare uselistă, să iasă 7-8000 de oameni în stradă și, cu ajutorul televiziunilor, să se creeze impresia de revoluție. Dar asta ar presupune că useliștii stau la IQ la fel de prost ca pedeliștii, și nu e cazul.

PS. Azi e Buna Vestire. Iată și vestea bună: PDL va rămîne unit și se va sinucide incorpore. Se va scufunda și va trage după el și toți liderii mari și mici ai partidului, astfel încît nu va mai rămîne nimic. Un impostor bun e un impostor mort politic, vorba poetului.

Apele s-au separat. Nu știm ce vor face PSD, PNL și PDL. Nu știm dacă Băsescu și Reformiștii vor avea timp să pună pe picioare un partid pînă la europarlamentarele din 2014. Cîteva sondaje pentru fiecare variantă probabilă:

 Loading ...

 Loading ...

 Loading ...

 Loading ...

 Loading ...

 Loading ...

 Loading ...

 Loading ...

PS. Da. Băsescu s-a despărțit de PDL. Blaga e blatist și trădător. Blogary a avut încă o dată dreptate. Și încă din 22 iunie 2012. Plus încă zeci de articole scrise în toamnă. Asta e. Vă acceptăm scuzele. În schimb, n-am avut dreptate cu MRU. Acceptați-ne scuzele!

Ponta e președinte dacă candidează, Crin Antonescu e foarte vulnerabil, Mihai Răzvan Ungureanu nu are șanse

Într-o finală prezidențială, Victor Ponta l-ar bate pe Crin Antonescu cu 60% la 40%, pe MRU cu 59% la 41% și pe Oprescu cu 55% la 45%. Crin Antonescu ar pierde și în fața lui Oprescu, la limită, 49% la 51%. Dar l-ar învinge pe Mihai Răzvan Ungureanu cu 59% la 41%.

Cum ar alege votanții fiecărui partid într-o finală Ponta-Antonescu?

L-ar prefera pe Ponta:

votanții PSD – 66.1%

votanții UDMR – 63.6%

votanții PPDD – 57.4%

L-ar prefera pe Crin Antonescu:

votanții PRM – 63.2%

votanții PDL – 58.9%

votanții PNL – 53.3%

33.9% dintre pesediști l-ar prefera pe Crin Antonescu, în timp ce 46.7% dintre peneliști l-ar prefera pe Victor Ponta.

Votanții PDL, alături de cei ai PRM, sînt cei mai favorabili lui Crin Antonescu. 58.9% dintre ei ar vota Crin Antonescu iar 41.1% ar vota Ponta. Sondajul nu ne spune însă cîți dintre votanții PDL ar vota.

Deocamdată, prezidențialele sînt o afacere internă a USL. Șansele să fie altceva sînt extrem de mici.

În condițiile în care la cîrma PDL rămîne Blaga și Reformiștii plus Băsescu plus Udrea plus ceilalți nu fac un nou partid iar Ponta și Antonescu vor candida la prezidențiale vom avea următoarea situație: candidatul ”Dreptei” (Blaga sau MRU) nu va intra în turul 2. Indiferent de ce candidat va susține în turul 2 (aproape sigur îl va susține pe Antonescu), alegătorii săi se vor împărți între Ponta și Antonescu și nu vor avea un impact decisiv asupra stabilirii cîștigătorului. În lipsa unui alt partid în afara PDL-ului și Alianței DA, candidatul ”Dreptei” va avea un scor în jurul a 10-20% (dacă PDL și Alianța DA vor avea candidat comun), cu un plus pentru MRU (Blaga va lua probabil în jurul a 10% iar MRU în jurul a 20%). Așa cum am spus, în turul doi aceste voturi se vor împărți între Ponta și Antonescu, indiferent de ce îndemn va da candidatul DA-PDL alegătorilor săi. În același timp, în turul doi o bună parte dintre votanții ”Dreptei” absenți din turul 1, vor merge la vot și vor înclina balanța spre Ponta (așa cum s-a întîmplat și în 2000). Eu așa voi face și sînt convins că mulți vor face așa. Dacă Blaga rămîne liderul PDL și candidat la prezidențiale va fi Blaga sau Mihai Răzvan Ungureanu stau acasă în primul tur și votez cu Ponta în turul doi, de teamă să nu ajungă președinte valetul de casă al lui Felix, un dezaxat extremist și antioccidental.