În nicio intervenție publică Adrian Năstase nu a arătat că regretă faptele de corupție care au dus la condamnarea sa. Ce exemplu dă Năstase societății și celorlalți deținuți cînd nu recunoaște justiția din România și nu regretă faptele pe care instanța supremă, printr-o hotărîre definitivă și irevocabilă, i le-a atribuit? A fost un bun exemplu pentru ceilalți deținuți din penitenciar fiindcă i-a învățat să citească? Să citească ce? Editorialele sale în care pe sine se declară victimă politică și justiția instrument al oprimării? ”La urma urmei, domnul Adrian are dreptate, justiția asta e de căcat și ne-a condamnat pe toți pe nedrept. Poate că voiau Băsescu cu Macovei să-și facă planul la condamnări și le-au zis procurorilor și judecătorilor să dea rasoleală și să ne bage pe toți în pușcărie. Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!”

Rețeta e următoarea: fură, violează, ucide, ia șpagă, fă trafic de influență și de droguri apoi acuză justiția de incompetență și opresiune, nu recunoaște nicio instanță, acuză-i pe toți că sînt manevrați de clanuri politice sau mafiote rivale, de Băsescu, Macovei, Europa și America și vei primi NUP, sau condamnări cu suspendare sau, în cel mai rău caz, vei fi eliberat condiționat pentru bună purtare. ”Onorată instanță, am înjurat justiția, nu am regretat faptele, ba nici măcar nu le-am recunoscut, sînt victima răzbunării vrăjmașilor care s-au folosit de justiție ca de o unealtă ordinară, însă n-am scuipat niciodată semințe pe jos, n-am trișat la șeptică, mi-am achitat datoriile făcute la table și nu mi-am trezit vecinii de celulă niciodată urlînd we all scream for ice cream. Drept, pentru care, securiștilor, teroriștilor, slugilor băsiste, vă rog eu respectuos să mă eliberați condiționat!”

Adrian Năstase invocă în favoarea sa libertatea de opinie. Adrian Năstase este liber să spună ce vrea, însă trebuie să-și asume responsabilitatea pentru ce spune. Buna purtare înseamnă fapte și vorbe. Dacă deținutul Vasile îi zice deținutului Ion ”Muistule, să mi-o sugi, îți sparg fața!” de trei ori pe săptămînă și pe acest motiv nu este eliberat pentru bună purtare înseamnă că i s-a încălcat dreptul la liberă exprimare?

Toate aceste editoriale din Jurnalul Național sau postări de pe blogul personal sînt din perioada de detenție:

 

PS. A se observa că Macovei este și pentru Năstase inamicul numărul 2 după Băsescu. Un alt exemplu pe care pedeliștii l-au preluat de la pesediști.

 

Cred că facem o foarte mare eroare atunci cînd îi considerăm pe Ponta și Antonescu niște făcături politice fără valoare, niște impostori. Ponta e un impostor doar academic. Nu și politic. Da, a plagiat doctoratul, dar el e ce e în politică nu datorită doctoratului. Ponta, vă miră sau nu, vă leșină la lingurică sau nu, vă revoltă sau nu, e un politician autentic. A ajuns unde a ajuns după 12 ani de politică. A fost pupilul lui Năstase, a fost președintele TSD, a fost om de partid, a fost parlamentar, a fost secretar de stat, a fost ministru, a fost membru în mai multe guverne.

Ne place sau nu, în politică Victor Ponta nu e o făcătură. Nu e inventat și impus de cineva peste noapte. Da, e un demagog, un mitoman, n-are substanță politică, un impostor academic, un caracter infect. Dar e politician pe bune, de-adevăratelea. Facem o mare eroare cînd confundăm impostura academică cu impostura politică. E vechi în politică, e hîrșîit și va mai fi în politică, la cel mai înalt nivel, cel puțin douăzeci de ani de-acum încolo.

Cariera academică a lui Ponta e o făcătură însă cariera politică e cît se poate de reală. Mult mai consistentă și mai reală decît a oricărui (așa-zis) politician de dreapta, cu cîteva excepții binecunoscute (Traian Băsescu, Emil Boc, Valeriu Stoica și …ăăă…ăăăă….și…ăăăă).

Crin Antonescu are 23 de ani de politică. A fost ministru și parlamentar. A luat 20% și două milioane de voturi la prezidențialele din 2009. A luat PNL din opoziție, de la 18%, și l-a dus la putere, la peste 25% (151 de parlamentari).

Victor Ponta și Crin Antonescu au creat împreună cea mai de succes alianță politică post-decembristă. 67% din mandatele de parlamentari nu e puțin lucru (doar FSN în 1990 a avut o performanță mai bună, cu 69%).

Ponta și Antonescu sînt politicieni cu vechime, cu cariere politice solide, șefi de partid cu experiență politică, creatori de alianțe cu recorduri electorale de invidiat. Ca să-i bați ai nevoie de politicieni puternici. Nu merge cu făcături. La dreapta, în afară de Băsescu și Boc, nu există alți politicieni care să concureze cu experiența și anvergura celor doi. Dacă ne uităm în PDL, avem un fost prim ministru (Emil Boc), un fost șef de partid mare (Emil Boc) și un actual șef de partid mic (Vasile Blaga), un politician care a cîștigat trei scrutinuri electorale uninominale (Emil Boc), un primar de oraș mare aflat la al treilea mandat (Emil Boc). La experiență și anvergură politică Emil Boc e singurul care poate concura cu cei doi. Însă după opt ani de conducere a PDL și aproape patru ani de prim ministeriat în plină criză Emil Boc e obosit și are imaginea publică uzată. Separat, Antonescu a fost ridiculizat de Ionuț Popescu la parlamentarele din 2008 și învins de Băsescu la prezidențialele din 2009 iar Ponta a fost ajutor de băgător de seamă în guvernul Boc, împreună însă cei doi au dovedit că sînt redutabili și au fost învinși doar o dată, într-un moment decisiv însă, astă vară, cînd unul dintre puținii oameni lucizi, curajoși și inteligenți s-a numit Monica Macovei. NU degeaba USL-ul o consideră inamicul numărul 2, după Băsescu, și principalul vinovat pentru eșecul loviturii de stat din vară. Dar vara a trecut iar în toamnă cei doi și-au luat revanșa și au ridiculizat ARD-ul.

Chiar dacă nu ne face plăcere trebuie să recunoaștem că Ponta și Antonescu sînt adversari redutabili, foarte puternici și extrem de greu de bătut. Ambii sînt șefi de partide mari, unul e prim ministru, au zeci de ani de parlamentariat în spate, sînt membri de partid ede zeci de ani, au făcut parte din mai multe guverne, unul dintre ei a luat la prezidențiale 20%. Și sînt foarte buni comunicatori. Îmi pare rău s-o zic dar sînt foarte buni.

Nu vorbim despre posibili candidați la prezidențiale sau nu doar de posibili candidați la prezidențiale. Dreapta are nevoie de lideri care să se bată cu Ponta și Antonescu și în afara campaniilor electorale, are nevoie de lideri care să ducă bătălia politică șapte zile din șapte, de dimineață pînă seara, care să vorbească, să vorbească, să vorbească… Fiindcă politicienii nu trebuie să dea cu sapa. Trebuie să facă doar două lucruri: să gîndească și să vorbească. Să imagineze, să convingă, să combată. Dreapta nu are nevoie neapărat de un nou Băsescu, de un tătuc. Are nevoie de 4-5 lideri de prim nivel, capabili să se bată cu liderii PSD și PNL. Există acești lideri? Avem două certitudini: Băsescu și Boc. Însă primul nu mai poate candida la prezidențiale și nu poate reveni în politica de partid pînă în primăvara lui 2015 iar cel de-al doilea s-a retras la Cluj Napoca, e uzat și cu imaginea publică afectată de cei aproape patru ani de prim ministeriat în timp de criză. Mai sînt și alții? Dacă ne uităm la facțiunile ”Dreptei” (la cele serioase, nu la facțiunile funny sau psycho), avem facțiunea ”FSN”, adică Vasile Blaga, Cezar Preda, Andreea Paul, Valeria Schelean, Raluca Turcan, Cristian Boureanu, Traian Ungureanu și Gheorghe Flutur și avem facțiunea Reformiștii, adică Monica Macovei, Cristian Preda, Ionuț Popescu, Adrian Papahagi și Teodor Baconschi.  Care dintre acești lideri se califică pentru un război de lungă durată cu Victor Ponta și Crin Antonescu? Atenție, nu vorbesc de șansele electorale la prezidențialele din 2014, vorbesc de lideri politici capabili să țină prima pagină politică 10-15 ani de acum încolo. Dealtfel, facțiunea FSN a și stabilit că viitorul președinte al țării se numește Crin Antonescu și dă din coadă în consecință.

E un articol lung. Mi-e și mie frică să-l citesc! E atît de lung încît l-am paginat (la final aveți pages: 1 2). Prima parte este despre trollii lui Blaga (de ce are nevoie Blaga de trolli), a doua parte este despre Alianța DA a lui MRU (de ce au nevoie MRU și Blaga de Alianța DA și cum cred ei că l-ar putea contracara pe Zmeul Băsescu – bine, nu pot, dar să-i lăsăm să viseze, zic).

Trollii lui Blaga

Zilele acestea asistăm la un adevărat asediu al trollilor lui Blaga pe internet. Apar sute de noi profile de Facebook care își fac prieteni printre numele cunoscute ca formatori ai ”dreptei” (politicieni, comentatori, jurnaliști – unii dintre aceștia s-au plîns că sînt asaltați cu zeci de cereri de prietenie de la conturi de facebook cu vechime de cîteva ore sau zile), intră în grupurile Dreptei și comentează pe paginile moțiunilor concurente, unde îi fac campanie lui Blaga sau atacă contracandidații acestuia.

Unul dintre acești trolli (Karen Schengen, profil fals de Facebook, cu poze luate de pe un site porno), după ce a postat filmulețe din campania lui Blaga în teritoriu și a atacat-o pe Elena Udrea a avut ideea catastrofal de proastă să comenteze pe Blogary. Cu IP-ul acesta: 86.120.158.109. Copiați IP-ul în address bar și dați enter. Vi se va deschide site-ul PDL-ului, pdl.org.ro. Asta fiindcă acesta este IP-ul serverului care găzduiește site-ul PDL.

Un al doilea troll prins e Simon Andreea, cont fals de Facebook, cu poza unei studente românce de la Academia de Artă din Talinn (Estonia) (fata a reclamat furtul de identitate la Facebook și profilul a fost șters). Un al treilea cont de facebook fals la profil o poză luată de pe apropo.ro (aparține Oanei Călin, o ministarletă sau ceva de gen).

Acestea sînt conturile false pe care le-am documentat noi. Pe Facebook mai sînt cîteva sute de astfel de trolli. Conturi false, multe, făcute la repezeală. De aici și inerentele stîngăcii, ca folosirea ca poze de profil unor fotografii care pot fi găsite pe internet. Nu intră la stîngăcii comentatul pe bloguri cu IP-ul PDL-ului. Acolo e pur și simplu prostie crasă.

De ce are nevoie totuși Vasile Blaga de astfel de ”susținători”? Vasile Blaga are o mare problemă: are șanse să cîștige alegerile pe care le va organiza pe 23 martie dar nu are legitimitate. Nu are legitimitate ca lider al dreptei și nu are legitimitate nici măcar în PDL. Succesul lui Blaga la electoratul dreptei s-a văzut atît în 2008, cînd a candidat la Primăria Capitalei și a pierdut deși atunci PDL era pe cai mari în țară și mai ales în București cît și în 2012, cînd ARD-ul condus de el a reușit să obțină cel mai slab scor al dreptei postdecembriste (mai slab chiar și decît scorurile din 1990 și 2000). În 2008 Blaga a luat cu 34 536 mai puține voturi decît PDL la consilieri generali (cu 17.64% mai puțin), cu 20 327 mai puține voturi decît PDL la consilieri locali (cu 11.19% mai puțin), cu 35 902 mai puține voturi decît PDL la Camera Deputaților (cu 18.22% mai puțin), cu 40 089 mai puține voturi decît PDL la Senat (cu 19.91% mai puțin) și cu 117 614 mai puține voturi decît Traian Băsescu în turul I al prezidențialelor din 2009 (cu 42.19% mai puțin).

‎2008 Primăria generală turul I – Vasile Blaga: 161 165 (29.56%)
2008 Consilieri CGMB – PDL: 195 701 (36.74%)
2008 Consilieri locali București- PDL: 181 492 (33.73%)
2008 Camera Deputaților București – PDL: 197 067 voturi (37.56%)
2008 Senat București – PDL: 201 254 (38.37%)
2009 Președinție București turul I – Traian Băsescu: 278 779 (31.22%)

Spre comparație, iată relația dintre Emil Boc și electoratul PDL sau al lui Băsescu.

2008 Primăria Cluj Napoca turul I – Emil Boc: 86 657 (76.21%)
2008 Consilieri județeni Cluj Napoca – PDL: 57 356 (51.06%)
2008 Consilieri locali Cluj Napoca – PDL: 56 819 (50.79%)
2008 Camera Deputaților Cluj Napoca – PDL: 46 685 (47.89%)
2008 Senat Cluj Napoca – PDL: 47 833 (48.97%)
2009 Președinție Cluj Napoca turul I – Traian Băsescu: 64 084 (42.14%)

Vasile Blaga are șefii de filiale și delegații de partea sa, cu atît mai mult cu cît delegații sînt desemnați pe criteriul susținerii pentru Vasile Blaga, cei care și-au arătat public susținerea pentru moțiunile concurente, chiar dacă sînt primari sau consilieri, fiind eliminați de pe listele de delegați și înlocuiți cu fidelii grupării Blaga. S-a ajuns în situația în care pe listele de delegați, alături de secretarele și șoferii fidelilor lui Blaga au fost puși și membri ai altor partide, care aveau totuși calitatea de rude ai membrilor grupării Blaga.

Are de partea trusturile USL-ului, Antena 3 în special și mulți jurnaliști, cunoscută fiind relația de reciprocă prețuire dintre Blaga și anumiți jurnaliști (tu mă prețuiești pe mine, eu te prețuiesc pe tine, important e să ajungem la prețuirea corectă – era și o emisiune cu un titlu asemănător). Nu are însă de partea sa marea masă a simpatizanților dreptei și a membrilor PDL.

Mitul Blaga e un mit întreținut de relația excelentă pe care Blaga o are cu trusturile de presă ale USL, cu USL-ul însuși și cu jurnaliștii pe care îi prețuiește și îl prețuiesc. Se duce prin țară și strînge oameni în săli. Dar același lucru îl fac și contracandidații. Mitinguri nu poate face și nici nu prea are cu ce. În online, pe bloguri și pe rețelele de socializare, acolo unde susținătorii sînt vizibili, Blaga a fost surclasat lejer de contracandidați, mai ales de moțiunea Macovei & Reformiștii, susținută sincer și entuziast de respectați formatori de opinie ai dreptei, de mii și mii de oameni activi pe bloguri și rețelele de socializare.

Unde e mult clamatul popor al lui Blaga? Unde e pedelimea care-l iubește la nesfîrșit pe Liderul Dreptei? Nu prea e. Eu am întîlnit la un moment dat chiar la comentariile de pe profilul său doi tineri de partid care îl susțineau și era cît pe aci să-i trec pe lista cu susținătorii sinceri cînd cineva (nu spui cine, persoană importantă) mi-a zis: ”Păi Gigel ăsta tînărul e fiul unui sponsor de-al lui Blaga, ba chiar se spune că ar fi nepotul lui Blaga. Blaga l-a crescut în politică și, mai mult decît atît, tînărul e unicul candidat la șefia OT PDL.” Pe contul de youtube al unui alt susținător activ al lui Blaga se încarcă filme oficiale din campania lui Blaga. Susținătorii activi ai lui Blaga din online îi numeri pe degete și toți fac parte din stafful său. Trist, vorba unui troll. E trist ce se înîmplă. Imaginea susținerii lui Blaga în online, pe bloguri și pe rețelele de socializare, acolo unde simpatizanții dreptei și membrii PDL sînt vizibili, este deprimantă.

Dacă e să ne luăm după mitul Blaga, cel colportat de trusturile USL, de useliști și de jurnaliștii care-l prețuiesc pe Blaga, stadionul lui Blaga ar fi trebuit să fie plin pînă la refuz, Vasile să joace cu casa închisă. Din păcate pentru eroul nostru, stadionul e aproape gol. Să aduci oameni ca la mitingurile lui Ceaușescu sau soldați pe stadion ca în anii 80 nu se poate. Așa că oamenii s-au apucat să aducă poze și să le pună în tribune, ca să dea impresia de stadion plin.

Problema e că trebuie multe, foarte multe, ca să contracareze entuziasmul și susținerea pentru Moțiunea Macovei, de exemplu, și nu cred că de chestia asta se ocupă mai mult de 2-3 oameni. Aceștia trebuie să facă cîteva sute de conturi de Facebook în 2 săptămîni. Fiecare cont necesită timp. E nevoie de o adresă de mail validă, de cîteva poze, de cîteva date personale și de un un prim grup de prieteni. Se poate face relativ repede, dar fără prea multe măsuri de siguranță și fără pretenții de autenticitate. Un om poate face cîteva zeci de adrese de gmail pe zi (v-o zice unul care are vreo 50 de adrese de mail, unele făcute pe timpuri, cînd făceam trolling la mișto cu Nedormitul și unele făcute din rațiuni de ”gravatar” pentru autorii Blogary – nu poți pur și simplu să încarci o poză la profilul autorului, îți trebuie și o adresă de mail aferentă și gravatar). Sînt atît de proști încît să se lase devoalați așa ușor? Nu. Pe ei nu îi interesează calitatea conturilor ci cantitatea lor. Deși să comentezi pe Blogary cu un cont fals și cu IP de PDL intră în antologia imbecilității umane. Dar asta e, au învățat. Data viitoare vor trebuie să ne evite și aici și pe Facebook :).

Cum spuneam, importantă e cantitatea, nu calitatea. Importantă e imaginea de ansamblu. Tribunele trebuie să arate pline, chiar dacă cineva care e curios să vadă spectatorii mai de aproape va descoperi că sînt doar poze de oameni și nu oameni reali. Dar e un risc asumat. Conturile false sînt folosite pentru a lăsa doar cîteva comentarii în locurile importante, cu vizibilitate; pe grupurile simpatizanților contracandidaților, pe paginile contracandidaților, pe blogurile unde sînt susținuți contracandidații. Dacă din 12 comentarii la o postare 5 sînt pro-Blaga e excelent. Conținutul comentariilor e simplu, sînt cîteva mesaje ale campaniei lui Blaga, cîteva atacuri la contracandidați, poate cîteva aluzii, o glumiță etc. Contracandidații și susținătorii contracandidaților trebuie intimidați și demoralizați prin număr. ”Sînt mulți, domle, nu mai are niciun rost” Pe de altă parte, trebuie legitimată frauda de la Convenție. ”Ce fraudă, domnule? Balga e iubit de poporul pedelist și de simpatizanții dreptei. S-a văzut zilele astea în online, pe Facebook, notabilul val de simpatie la adresa lui Vasile Blaga.” Apoi trebuie delegitimați contracandidații. Udrea e antipatică și impusă cu forța de Băsescu, Macovei și Reformiștii nu sînt iubiți și acceptați de poporul pedelist, de marile mase care, așa cum ați văzut, dragii mei, îi admonestează pe unde îi prind. Poporul PDL și-a spus cuvîntul. Poporul PDL îl iubește pe Blaga și se revoltă, așa cum poate el, simplu, cu cuvinte puține și stîngace, împotriva pilelor lui Băsescu și intelectualilor veniți de la Bruxelles și care n-au mîncat salam cu soia alături de poporul pedele. Asta e imaginea pe care gruparea Blaga vrea s-o impună. Victoria lui Blaga de la Convenție, pregătită prin prelucrarea filialelor și stabilirea delegaților, trebuie precedată de un val de entuziasm popular față de nea Vasile. Vasile e dintre noi, pentru noi. Macovei e procuror comunist plus că am găsit dolari falși și mașină de scris la Voinescu, Preda, Udrea și Baconschi.

Din păcate pentru Vasile Blaga, în online, acolo unde poporul simpatizant al dreptei sau membru PDL e vizibil, lucrurile stau exact invers. Sînt pe de o parte cei dependenți într-un fel sau altul de partid, cei care, de frica lui Blaga sau pur și simplu din calcul strategic și oportunism tac și joacă cartea neimplicării, ca să fie pregătiți și ”nepătați” pentru oricine ar cîștiga alegerile interne și sînt pe de altă parte susținătorii moțiunii Reformiștii, care sînt mulți, entuziaști, contagioși și vizibili. La rîndul lor ”Formatorii” (p-asta am învățat-o de la Dragoș Aligică) care îl susțin pe Blaga, fiindcă sînt puțini și taxați nemilos de comentatori la fiecare postare, au și ei nevoie de ajutor.

UDPATE

 Conducerea PDL nu se ocupă cu trollingul….

Sînt sute pe Facebook. Am descoperit un al treilea cu poză furată.

Contul:

http://www.facebook.com/profile.php?id=100005430397777

 

Poza e luată de aici:

 http://www.apropo.ro/showbiz/de-la-noi/oana-calin-motivul-despartirii-lui-moga-de-iulia-vantur-poze-8681672?iframe=true&width=80%25&height=80

______________________________________

Echipa online a lui Blaga e condusă și formată din retardați mintal. Băieții sînt absolut cretini.

Un nou exemplu de troll, de cont de Facebook fals, care comentează pe pagina Reformiștii PDL, unde îi ia apărarea lui Blaga. E vorba de contul Simon Andreea. E născută la 19 iulie 1987, e din Buzău și lucrează la Mega Image, în București. Contul e făcut în 27 februarie anul ăsta. Poza de profil îi aparține de fapt unei studente din la Academia de Artă din Talinn, Estonia, Simona Bălan. De data asta au avut totuși grijă ca poza să-i aparțină unei românce, nu au mai luat poze de pe site-uri porno.

Ce pot să spun? Trist. E trist ce se întîmplă.

Comentariul la postarea de pe pagina Reformiștii PDL:

 

Contul de Facebook al trollului ”Simon Andreea”:

 

Cont creat în 27 februarie:

 

Poza a fost luată de aici:

Sursă poză Simona Bălan

Acesta este al doilea troll blagist descoperit de noi (primul a comentat pe Blogary cu IP de PDL). Dar nu trebuie să ne mire nimic atîta timp cît oamenii lui Blaga aduc la Convenție delegați care nu sînt nici măcar membri PDL (e cazul președintelui PER Teleorman, rudă cu președintele PDL Teleorman, susținător înfocat al lui Blaga – dealtfel în Teleorman sînt comune care au mai mulți delegați decît Alexandria, de exemplu).

(click pe imagini pentru rezoluția maximă – pentru a închide o imagine, click tot pe ea).

UPDATE 2.

Întrebarea care se pune e: cîți din susținătorii lui Blaga de pe net nu sînt de fapt conturi fake pe care scriu cîțiva postaci plătiți? Cu cîțiva oameni care stau la partid de dimineață pînă seara și postează și comentează pe Facebook, Twitter sau bloguri de pe cîteva zeci de conturi fake de fiecare poți da impresia că e plin internetul de susținătorii lui Blaga și detractorii lui Macovei și Udrea. E și asta o metodă de a intimida și demobiliza susținătorii contracandidaților și de a da impresia indecișilor că trendul e favorabil unuia dintre candidați. Mai urît e cînd folosești resursele partidului pentru a ataca contracandidați la șefia partidului.

---

UPDATE.

Văd că deja oamenii au descoperit IP-ul (e IP-ul PDL-ului, e public). Uite-l:

În același timp, Vasile Blaga, culmea tupeului, vorbește de fair play:

---

Vasile Blaga și-a pus trollii la treabă. Conturi false de Facebook care comentează pe Facebook (la profilul lui Vasile Blaga și pe grupurile Moțiunile PDL și Piața Victoriei 2012) sau pe bloguri (Blogary, poate și altele). Și care o atacă pe Elena Udrea. Cu IP de PDL.

Iată unul. Karen Schengen se numește contul, este fals și a comentat pe Blogary și pe Facebook. Ideea e următoarea: cum e atacat Blaga, apare și Karen și spune: Vreau unitate împotriva USL. Dacă nu-l vreți pe Blaga de ce nu recunoașteți că o vreți pe Udrea? Udrea stîngista care vrea să se unească cu PSD etc. Toți cei care zic ceva de Blaga sînt fani undercover ai Elenei Udrea și Karen intră și îi demască.

Veți recunoaște punctajele echipei Blaga (Udrea-UNPR-Piedone-Prigoană-tocuri – cititorii Blogary are trebui să fie extrem de familiari cu mesajele, doar le-au mai întîlnit la noi în comentarii), la care se adaugă mesajul: ”Eu aș vrea să cîștige Macovei, dar n-are șanse” În același timp postează filme cu Blaga și îi ia apărarea lui Blaga peste tot. ”Toți cei care îl atacați pe Blaga sînteți cu Udrea dar nu recunoașteți, eu aș vrea să cîștige Macovei dar n-are șanse. Avem nevoie de unitate.”

Pozele de pe profilul lui Karen sînt luate de pe un site porno.

Dacă bagi IP-ul  în adress bar și dai enter îți intră site-ul pdl.org.ro. Nu dau public IP-ul. Deocamdată. Dacă cineva neagă, îl dăm public, ca să ne susținem afirmațiile cu dovezi.

Cu alte cuvinte, Elena Udrea e atacată pe Facebook și bloguri de cineva care lucrează la PDL.

Comentarii pe profilul de Facebook la lui Vasile Blaga:

Comentariu pe Blogary la postarea ”PDL va fi al lui Băsescu sau nu va fi deloc”

Pozele de pe profilul de Facebook Karen Schengen:

Pozele au fost luate de pe site-ul acesta (milforsex):

Profilul lui Karen. Născută în 29 ianuarie 1975, în Sibiu, locuiește în Frankfurt:

Comentează din București:

Ba mai mult, cu IP de PDL:

E fană Blaga:

Am și prieteni comuni cu ”Karen”:

E și în tot felul de grupuri (Inițiativa Civică de Centru Dreapta, Moțiunile PDL) în care și postează după punctajul echipei Blaga:

Postează același videoclip pe mai multe grupuri (aici e pe grupul Piața Victoriei 2012, cel de dinainte e pe grupul Moțiunile PDL):

UDPATE.

Încă o dovadă că e IP-ul PDL:

Ce ne spune despre PDL plecarea lui Stănișoară?

 

1. PDL nu poate fi partid-balama, așa cum dorește Blaga și speră mulți dintre liderii centrali și locali care îl susțin la președinția partidului. Pentru a rezista între două partide mari, PDL trebuie să fie ori partid de nișă doctrinară, ori partid etnic, adică să aibă o forță gravitațională extrem de puternică, care să țină aproape liderii, militanții și simpatizanții. În fața tentanțiilor care vin de la partidele mari (bani, funcții, prestigiu etc) partidul să poată opune sentimentul puternic de apartenență la un grup minoritar (etnic, ideologic, social etc). Nu e cazul PDL. La PDL nici măcar primvicepreședinții nu sînt fideli partidului, darămite simplii membri sau alegătorii. PDL a pierdut în decurs de un an doi prim vicepreședinți (adică numărul doi în partid, după președinte), pe Sorin Frunzăverde și pe Mihai Stănișoară. Astfel, dacă ești un partid mare, ca PSD sau PNL, e suficient să iei cîțiva lideri locali ai partidului și ai luat și votanții. Singurii militanți și alegători pe care se poate baza PDL cu adevărat sînt fanii lui Băsescu, foștii alegători ai CDR, PNL și PNȚcd. Dacă Băsescu este exclus din PDL (ceea ce se va întîmpla dacă va cîștiga Blaga în 23 martie) PDL pierde acești alegători. Va rămîne doar cu alegătorii dependenți de structurile locale ale partidului. Adică de liderii locali, cei care pleacă pe capete la celelalte partide și pe care îi leagă de PDL doar afacerile și accesul la buget. Pînă în 2016 nu va mai rămîne piatră pe piatră în PDL, liderii și militanții dornici de bani și funcții se vor transfera, formal sau informal, la PNL sau PSD. Nu va dori nimeni să negocieze o alianță cu PDL în condițiile în care îl poate dezmembra și cumpăra ieftin, om cu om. Cîți lideri locali relativ puternici mai are PDL? Falcă, Hava, Scripcaru, Flutur, Pinalti, Florin Popescu, Dorin Florea, Ostaficiuc. PSD și PNL trebuie să transfere 3-4 dintre acești lideri și PDL e scos din joc, fără să mai fie nevoie de negocieri dure între partide. Dacă PSD sau PNL negociază cu PDL ca partid, va trebui să-i cedeze funcții la nivel central, în guvern și agențiile centrale. Dacă îi cumpără liderii locali, om cu om, acestora nu trebuie să le dea funcții la nivel central.
2. Blaga este un lider incompetent care s-a înconjurat de oportuniști și nulități. Frustrarea, ura pentru Băsescu, Boc, Macovei sau Udrea, servilismul, oportunismul și lăcomia bugetară sînt criteriile după care Blaga și-a ales colaboratorii de la vîrful partidului și susținătorii. Plecarea și atitudinea lui Mihai Stănișoară arată cît de bun lider este Blaga și cît de bine își selectează colaboratorii și liderii PDL. Aceasta e meritocrația promovată de Blaga: frustrați, lingăi, oportuniști, personaje care pentru un os aruncat pe jos, pleacă la PNL sau atacă grețos și jenant pe Monica Macovei și ceilalți reformiști. Ultimele săptămîni ne-au arătat cît de jos sînt situați moralmente oamenii promovați și protejați de Blaga. Partidul nu-și poate baza viitorul pe servilism față de Blaga, pe oportunistm, frustrare și ură irațională la adresa Elenei Udrea și Monicăi Macovei.
3. Nici măcar liderii PDL și susținătorii lui Blaga nu mai cred în capacitatea acestuia de a evita o catastrofă pentru partid. Stănișoară a simțit că partidul se duce de rîpă sub conducerea lui Blaga (candidatul care organizează alegerile interne și care are șansele cele mai mari la Convenția din 23 martie). De aceea a plecat spre zări mai calde. Și nu e singurul. Se mai vehiculează cîteva nume extrem de grele penttru posibile transferuri la PNL sau PSD. Oportuniștii sînt barometrul șanselor partidului. Or, oportuniștii pleacă, ceea ce  ne spune cam cîte șanse de supraviețuire politică are partidul. Și vorbim de lideri ai partidului, de prim vicepreședinți și apropiați ai președintelui Blaga. Dacă nici Stănișoară nu știe care sînt șansele de supraviețuire a partidului… Semnalul pe care Stănișoară îl dă poporului pedelist e următorul: s-a terminat, cu Blaga președinte PDL nu are viitor, cine vrea să mai pupe bani și funcții să plece acum din PDL. Blaga le vinde gogoși pedeliștilor cînd le promite că va aranja o alianță cu PNL sau PSD și vor avea astfel acces la guvernare, la bani și funcții. Stănișoară a arătat că o astfel de variantă nu e posibilă. Dacă era o vairantă realizabilă, de luat în considerare, el rămînea în PDL, unde era numărul doi și locotenent al lui Blaga, nu pleca în PNL, unde va fi unul dintre cei 50-60 de vicepreședinți. Iar dacă liderii cei mai importanți ai PDL și mai apropiați de Blaga își arată ostentativ lipsa de încredere față de acesta și părăsesc partidul, ce pretenții să mai ai de la primarii și consilierii din teritoriu și de la simplii membri?

În campania electorală din toamnă Vasile Blaga a reușit să demobilizeze, să enerveze și să înstrăineze electoraul ARD prin declarațiile sale de dragoste la adresa PNL și prin atitudinea umilă față de USL. A arătat că nu are viziune, că nu e capabil să creeze perspective partidului și susținătorilor. Așa a pierdut și alegerile pentru Primăria Capitalei în 2008, cînd Băsescu și PDL erau pe cai mari (PDL a cîștigat parlamentarele din toamnă iar în București și-a învins adversarii, PSD și PNL, fără drept de apel). Așa a pierdut și alegerile din 9 decembrie. Un personaj incoerent, deprimant, demobilizant, grobian cu femeile, servil cu adversarii, tiranic cu subordonații. Acesta este Vasile Blaga, omul care a reușit să îngroape PDL.

În 2000 Petre Roman, candidatul PD la prezidențiale, a avut un scor extrem de slab. PD a reușit să se salveze de la dezastru și să intre totuși în Parlament. În 2001 Petre Roman pierdea președinția partidului în favoarea lui Traian Băsescu. Acesta a cîștigat președinția țării de două ori, în 2004 și 2009, și  adus PD la guvernare și la 33% la alegerile din 2008. Datorită lui Băsescu, PD (devenit PDL între timp) avea să stea la guvernare din decembrie 2004 pînă în mai 2012, cu o pauză între aprilie 2007 și decembrie 2008.

În 2004 PSD a cîștigat alegerile parlamentare și le-a pierdut pe cele prezidențiale. În aprilie 2005 a schimbat liderul, în locul său venind Mircea Geoană. Năstase, președintele PSD de pînă atunci nici măcar nu a candidat la funcția de președinte, lăsîndu-l pe Ion Iliescu, cel care a pierdut în fața lui Geoană. Acesta a reușit să ducă partidul la guvernare în 2008, cînd, deși PSD a avut mai multe voturi decît PDL, a luat mai puține mandate.

În 2008 PNL a avut cel mai bun scor electoral al său în perioada post-decembristă, peste 18%. Președintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu, considerat principalul vinovat pentru negocierile post-alegeri, care au lăsat PNL în opoziție, a pierdut președinția partidului în favoarea lui Crin Antonescu. Crin Antonescu a obținut cel mai bun scor la prezidențiale din istoria partidului, 22% și a reușit să ducă partidul la guvernare în 2012 și 2013. Sub Antonescu, PNL a ajuns la 25%, are șanse mari să dea prezidențiabilul în 2014 și să desființeze PDL, pentru a rămîne singur pe partea dreaptă a scenei politice.

În 2009 președintele PSD, candidat la prezidențiale, a pierdut la doar 70 000 de voturi, în țară  avînd cu 20 000 mai multe voturi decît cîștigătorul alegerilor, Traian Băsescu. Geoană a fost mult mai aproape de președinție decît Iliescu în 1996 și Năstase în 2004. La cîteva luni avea să fie debarcat din funcția de președinte al PSD și înlocuit cu Victor Ponta. Acesta a reușit să devină prim ministru în 2012 și 2013 și să ducă partidul la guvernare. Sub Ponta PSD a redevenit cel mai mare partid din România și la gloria din vremurile lui Iliescu. Dacă PSD se va decide să aibă candidat propriu la prezidențiale, șansele lui Ponta de a deveni președinte sînt extrem de mari.

În 2012 PDL a avut un rezultat slab la alegerile locale, luînd cu circa o sută de mii de voturi mai puțin decît în 2008. Președintele partidului, Emil Boc, a fost nevoit să-și dea demisia și a ieșit din ședință în înjurăturile colegilor săi. Înjurături la propriu. În locul său a venit Vasile Blaga. Acesta a reușit să piardă 900 de mii de voturi în șase luni, să obțină cel mai prost scor al dreptei din toată istoria post-decembristă și să ducă partidul în degringoladă transformîndu-l într-o organizație care funcționează pe ură, frustrare și disperare.

Toate partidele și-au pedepsit liderii care le-au dus la înfrîngere și i-au schimbat. Cei care au venit în locul lor au reușit să refacă partidul și să-l aducă la guvernare, mai puțin Blaga în 2012.

Și totuși, PDL mai are o speranță. Băsescu este singurul care poate salva PDL, împreună cu o nouă generație de politicieni. Însă condiția minimală a revenirii lui Băsescu în PDL și nu împotriva PDL este nealegerea lui Blaga în 23 martie.

PS. Crin Antonescu promitea acum cîțiva ani că va distruge PDL, îl va desființa. Aproape a reușit, cu ajutorul lui Vasile Blaga, cel care, cu o zi înainte ca Stănișoară să plece la PNL, declara că i se pare firească o alianță cu PNL.

Așa stă Venezuela, experimentul socialist al lui Chavez,  la capitolul ”stat de drept”, conform The World Justice Project:

Și așa stă Chile, experimentul capitalist al pupililor lui Milton Friedman:

La capitolul Libertate economică (Economic Freedom Index), conform Heritage Foundation, Venezuela se prezintă în felul următor:

Iar Chile e în următoarea situație:

PIB pe cap de locuitor;

Venezuela: 13 200 $ (locul 96 în lume)

Chile: 18 400 $ (locul 66 în lume)

Statul de drept și libertatea economică se obțin în timp, se construiesc. Sînt temelia, fundamentele stării de bine. Poți zugrăvi o casă care stă să cadă, îi poți pune brizbizuri, o poți face să arate bine pentru cei care o privesc de pe stradă, dar n-o poți opri să se prăbușească. Chavez s-a dezbrăcat, și-a înfipt niște pene colorate în cur și a început să danseze în fața unei case prăbușite, în care doar pereții exteriori se mai țin în picioare și care  a fost proaspăt zugrăvită în roz și a i-au fost lipite paiete.

”Părțile bune” ale lui Chavez, conform presei și susțintorilor lui, sînt ”casele gratuite și asistența medicală gratuită”.  În primul rînd, nu există case gratuite și asistență medicală gratuită. Ori sînt plătite de contribuabili, ori constructorii și medicii sînt sclavi. În al doilea rînd, case gratuite poate da orice politician în trei luni. E ușor să iei de la unii și să dai la alții. E ușor să dai ordine ca medicii și constructorii să lucreze pe gratis sau pe bani puțini sau să fie plătiți de contribuabili. Rezolvi problema caselor și asistenței medicale. Pe un an. Pe doi ani. Pe cinci ani. Sau chiar pe zece ani. Pe termen lung însă, crești un monstru.

Ce te faci cînd poți avea acces la asistență medicală și poți avea casă fără să faci nimic, decît să votezi? Nu trebuie să înveți, nu trebuie să te zbați, nu trebuie să muncești, nu trebuie să riști, nu trebuie să investești. Doar să votezi. Și primești asistență medicală gratuită și casă gratuită. Adică plătite de alții sau puse la dispoziție de sclavi. Tu ai o singură calitate: exiști, ai drept de vot, faci parte din susținătorii lui Chavez și, cel mai important, ești figura centrală a mitului socialist. Tu ești omul sărman, cu ochi mari și blînzi, care obține tot fără să facă nimic. Cum să nu te invidieze toată lumea? Însă aproape nimeni nu se întreabă de unde vine acel ”tot” pe care îl obții tu.

Să zicem că eu, Mirel Valentin Axinte, sînt votat mîine de poporul român și primesc puteri discreționare. Iar primul lucur pe care îl fac e să garantez asistență medicală gratuită, casă gratuită, haine și mîncare gratuite pentru toți. Fiecare om, indiferent de cine e și ce face în lume, sub condiția să fie sărac, primește casă, masă, haine și asistență medicală gratuită. Nu trebuie să muncească. Nu trebuie să îndeplinească decît o singură condiție: să fie sărac. Oh, cîtă generozitate! Poate că cei care muncesc, contribuabilii, animați de sentimente înalte, vor zice: domnule, noi sîntem de acord să dăm celor nevoiași, celor mai săraci decît noi. Iar dacă nu sînt de acord, avînd în vedere că oricum ăștia care muncesc sînt minoritari, eu, cu larg sprijin popular, al celor care vor primi, iau de la cei care muncesc și au. Cresc taxele, naționalizez proprietățile și afacerile, colectivizez agricultura. Scurt, direct, cu generozitate.

Dacă singura condiție pentru a-mi fi bine este să nu fac nimic, să fiu neputincios (needucat, prost, tălîmb, leneș etc) și dacă singura consecință a muncii, a inteligenței, a riscului, a zbaterii e că mi se ia tot, atunci mă adaptez. Fac pe prostul, pe neputinciosul, pe leneșul. Azi avem 15 neputincioși și 12 muncitori, mîine vom vea 20 de neputincioși și 7 muncitori, răspoimîine vom avea 25 de neputincioși și 2 muncitori. Dacă inițiativa, munca, educația, riscul, zbaterea, consecvența se pedepsesc iar prostia, lenea, frica și neputința se premiază, atunci oamenii se vor adapta și vor adopta comportamente în consecință.

Chavez a luat de la bogați și a dat la săraci (e un fel de a spune, de fapt a luat de la adversarii politici și ”de clasă” și a dat la suporteri). Pe termen scurt, spre excitația unui Oliver Stone sau Sean Penn, poate că a fost bine pentru cei săraci. Ce te faci însă pe termen mediu și lung, cînd oamenii se vor prinde că pentru a avea (a primi) trebuie să nu facă nimic, fiindcă orice formă de muncă, de creație, de inițiativă te transformă într-un datornic care trebuie să dea și care nu merită să aibă.

Oricine poate atenua sărăcia peste noapte luînd de la unii și dînd la alții, mai ales într-o țară extrem de bogată în resurse naturale, ca Venezuela. Dar pentru cît timp?

PS. Chile nu este o țară din cale afară de bogată în resurse naturale. Are totuși zăcăminte importante de cupru. Venezuela e una dintre cele mai bogate țări din lume în petrol (dacă nu chiar cea mai bogată).

Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Lituania și Letonia au fost admise în Uniunea Europeană la 1 mai 2004 și au fost admise în Schengen la 21 decembrie 2007, adică după trei ani și șapte luni. România și Bulgaria au fost admise în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 iar în martie 2013, după șase ani și două luni, tot nu au fost admise în Schengen.

Oficialii români susțin că România a îndeplinit toate condițiile tehnice pentru a fi primită în Schengen. Condițiile tehnice se referă la controlul la frontierele externe (iar România are frontiere externe, în afară de cele aeriene și maritime, cu Serbia, Ucraina și Moldova) ale Schengen. Este vorba de legislație, proceduri, dotări tehnice.

Din păcate însă, România nu îndeplinește condiția minimală pentru intrarea în Schengen (și pentru apartenența la UE, fie vorba între noi): nu este stat de drept.

Să zicem că mîine intrăm în Schengen. Avem legi, avem proceduri, avem dotări tehnice la frontiere. Toate acestea respectă cerințele Schengen. Să ne imaginăm că doi miniștri împreună cu șefii vămilor, lideri de partid și cîțiva parlamentari pornesc o rețea de trafic de frontieră. Poate fi o afacere bănoasă. Poți să bagi toată mafia rusă în Schengen pe la Otopeni sau peste frontierele cu Ucraina și Moldova. Contra cost, evident. Om te faci. O mină de aur pentru miniștri, parlamentari, secretari de stat, lideri de partide, polițiști, procurori, judecători și, în general, cetățeni deasupra legii. Te umpli de bani fără să riști mai nimic. Beneficii maxime, costuri minime. Ce o să le facă Uniunea Europeană? Guvernul nostru, ministrul nostru de justiție, parlamentul nostru, comisiile juridice din parlamentul nostru, Curtea noastră constituțională, CSM-ul nostru, parchetele noastre, tribunalele și înalta noastră curte de casație și justiție, polițiștii și vameșii noștri trebuie să oprească flagelul traficului de frontieră cu forță de muncă, mafie, droguri și arme ex-sovietice. Uniunea Europeană nu poate decît să aibă încredere în politicienii noștri, în instituțiile noastre, în justiția noastră să prevină astfel de lucruri sau să le pună capăt dacă ele se întîmplă. ”Nu vă faceți griji, dragi europeni, aveți încredere în politicienii, administrația și justiția din România. Se va rezolva. Traficul de frontieră va fi stopat, vinovații vor fi pedepsiți și justiția își va îndeplini rolul punitiv și preventiv.”

Puneți-vă în locul germanilor sau francezilor sau olandezilor. Puneți-vă în locul oficialilor europeni.

Stai într-o vilă cu șase apartamente. Toate cele șase apartamente au ferestre exterioare iar trei dintre ele au și uși exterioare. Locatarii decid să nu-și încuie ușile interioare, accesul dintr-un apartament în altul să fie liber. Pe proprietarul unuia dintre apartamentele cu uși de acces exterioare îl cheamă Fenechiu. Ai ține descuiată ușa care leagă apartamentul tău de al lui Fenechiu?

Pînă nu vom avea stat de drept, separația puterilor în stat, justiție, miniștri, parlamentari, judecători sau funcționari care să nu fie deasupra legii, pînă cînd actorii politici nu vor dovedi că lovitura de stat nu e o opțiune și că legile și regulile democratice nu sînt facultative, pînă cînd nu vom înlocui tirania majorității și mafia cu statul de drept, nu vom intra în Schengen.

Timpul nu mai are răbdare cu noi. Dacă nu intrăm cît mai repede în Schengen și nu adoptăm euro, vom reintra în sfera de influență rusă. Sîntem în primăvara lui 1938. Cine știe ce se va întîmpla peste doi ani? Sau trei? Sau opt ani? Sau zece ani? Frontul Renașterii, Garda de Fier, 22 iunie 1940, dictatul de la Viena, războiul, Petru Groza, alegerile din ’46, Tămădău, Sighet, Aiud, Periprava, naționalizarea, colectivizarea… Din 1938 pînă în 1948 au trecut doar zece ani. Nu treizeci, nu cincizeci, nu un secol.

Reformiștii au de ales între trei strategii:

1. Atacă filialele, una cîte una. Reformiștii nu au nici timp, nici resurse pentru asemenea luptă. E ca și cum ai ataca 40 de cazemate cu sabia, contracronometru. E prea mult, chiar și pentru un samurai, mai ales pentru unul fragil. Reformiștii nu au nici resurse, nici timp pentru o astfel de strategie care presupune mișcări ample de încercuire pentru fiecare filială, presiuni și multă, multă răbdare. Nici măcar Elena Udrea nu are timp și resurse pentru o astfel de strategie. Este clar cea mai proastă alegere pentru reformiști.
2. Atacă centrul, comanda partidului. E ceea ce face Elena Udrea. Are deja doi garanți, figuri centrale și mitice ale PDL, Traian Băsescu și Emil Boc. După ce comanda va da semne de slăbiciune sub lovituri și apropiații lui Blaga vor sări pîrleazul, filialele vor ceda una după alta, fără luptă. Cel puțin așa speră Elena Udrea. Reformiștii nu pot face asta atîta timp cît armele absolut necesare unei astfel de strategii, Traian Băsescu și Emil Boc, sînt la Elena Udrea.
3. Se luptă cît mai curajos, spectaculos și cinematografic cu putință, sperînd să intre în folclor și cartea de istorie și, pornind de la mitul astfel creat, să construiască mai departe. E profilul Monicăi Macovei și ar fi cea mai bună strategie. De fapt, e singura acceptabilă și realizabilă.

Din păcate pentru gruparea Reformiștii, în PDL nu există cultura dreptei și a integrității. Există cultura administrației-partid și miturile Băsescu, Boc și Blaga. De aceea șansele lor la Convenția din 23 martie sînt aproape nule. Pe de altă parte, vestea bună e că programul politic al Reformiștilor e cel mai coerent și mai onest program politic post-decembrist. Indiferent ce se va întîmpla la Convenția din 23 martie, el nu trebuie, sub niciun motiv, abandonat. Reformiștii au de ales între falsa loialitate, față de structurile PDL, și loialitatea autentică, față de valori și față de alegători. Dacă pentru a fi loiali valorilor și alegătorilor, dacă pentru a pune în aplicare programul politic, reformiștii lui Macovei trebuie să plece din PDL, atunci ei au datoria morală să plece din PDL.

Este posibilă o contopire a ultimelor două strategii, adică o alianță Macovei-Udrea? Este dezirabilă. Ea nu se poate realiza decît cu Monica Macovei candidat la președinția PDL. Macovei și reformiștii nu aduc niciun plus moțiunii Udrea. Singurul lor atu se spulberă în momentul în care se încolonează în spatele Elenei Udrea. Reformiștii nu pot aduce moțiunii Udrea un plus de imagine, căci în momentul în care vor anunța public că sprijină moțiunea nu vor mai niciun fel de imagine. Cu sau fără reformiști, șansele moțiunii Udrea sînt aceleași.

În schimb, Elena Udrea îi poate ajuta pe reformiști și șansele moțiunii lor ar crește semnificativ dacă Elena Udrea și-ar folosi rețelele din partid pentru a-i susține. În același timp  însă, Traian Băsescu și Emil Boc pot alege să-i sprijine ei pe reformiști. Însă, atenție, Băsescu și Boc sînt arme mai puțin eficiente în mîinile reformiștilor decît în mîinile Elenei Udrea. Reformiștii nu sînt la fel de apropiați de cultura organizațională a partidului ca Elena Udrea și miturile Băsescu și Boc i-ar ajuta mai puțin decît se așteaptă.

Cel mai mare risc al Reformiștilor lui Macovei (vă dați seama cum e luna asta prin teritoriu, cioc cioc la ușa filialei, ”Cine e?”, ”Reformiștii lui Macovei!”) era să se facă de rîs. Să piardă jenant, să cadă în derizoriu și penibil. Nu cred că se mai poate întîmpla asta, indiferent de numărul voturilor pe care la va primi la Convenție. Dacă Moțiunea Macovei are doar 7 voturi, în derizoriu nu cad reformiștii, ci PDL.

PS. Văd că Blaga vorbește de unitatea partidului și asta pare a fi strategia lui de comunicare. Vestea proastă pentru Blaga e că singura variantă în care PDL ar rămîne unit este cu Monica Macovei președinte al partidului. Celelalte două variante, Vasile Blaga și Elena Udrea, garantează ruperea și dispariția PDL. Dacă Blaga ține cu adevărat la unitatea partidului, atunci să se retragă. El a declarat că nu pleacă din PDL dacă pierde, deci în cazul în care el pierde, PDL rămîne unit. Astfel, dacă Blaga cîștigă, PDL se rupe, dacă Blaga pierde sau renunță, PDL rămîne unit. Să vedem, ține Blaga la unitatea partidului sau la președinția partidului? Ce va alege? Satisfacția personală sau binele partidului?