Emilia Sercan: Libertatea de conștiință este sfântă

Dupa ce saptamana trecuta am publicat textul in care am aratat care sunt elementele care nu stau in picioare in apararea folosita in 2012 de Laura Codruta Kovesi in fata acuzatiilor de plagiat, m-am trezit in fata celor mai detestabile acuze posibile venite din cele mai diverse zone, de la prieteni reali si virtuali, de la cunoscuti si mai ales de la necunoscuti. De la femeia curajoasa, care scrie despre mafia plagiatelor, m-am trezit ca sunt unealta infractorilor care duc un razboi personal cu sefa DNA.

Continue reading →

Articol de fashion. Lupta de discreditare a modei.

Nu va avea succes, ne anunță cu mare siguranță de sine creatoarea de modă LCK.

„Recent, am văzut mai multe încercări de ridiculizarea a luptei anticorupţie, pentru ca această să pară nesemnificativă. Şi care este problema dacă eşti anchetat de procurori? Este la modă să fii anchetat de DNA. Este adevărat că uneori aceste atacuri sunt lansate de persoane cu funcţii extrem de înalte. Dar nici eu, nici alţi procurori, nu ne simţim deloc intimidaţi de aceste atacuri, în special pentru că se bazează pe acuzaţii false.” – romanialibera.ro

Am citit, recitit, căutat originalul, în speranța unei greșeli de traducere. L-am găsit, articolul, aici: ”Perp Walk ‘Fashion’ Frustrates Romanian Anti-Graft Prosecutor” Nu am găsit nici o greșeală de traducere. Scrie clar:

So what if you’re investigated by the prosecutors? It’s fashionable to be investigated by the anti-corruption directorate.

Deci asta era, fashion! Ei, bine că ne-am lămurit, acum chiar nu mai avem de ce să ne facem griji. Și putem să-l punem la stîlpul infamiei și-n discuția colectivului de oameni ai muncii pe un domn mai în vîrstă, fost fotomodel, care a spus că parlamentarii nu mai au de ce să se supună regulilor moderne pînă la rezolvarea, cumva, a situației trendului la zi. Asta-i chiar culmea, vrea regim special pentru o categorie, să-i zicem profesională, anume.

Alt domn, tot mai în vîrstă, fost traficant de blugi pe vapor, nu e nici el de acord cu noua modă. Pentru că asta face Sistemul de fashion, încîlcește tendințele pînă nu mai știi cine cu cine, de ce, cum, de unde, din ce material, ce culoare și, în fond, alte întrebări inutile, de fapt. Nu are importanță, ori sîntem trendy, ori nu mai sîntem!

Stilul minimalist adoptat poate însemna, pe lîngă brățările-cătușe ajunse astăzi la un atît de mare succes de public, și răsfoirea la televiziune a unui dosar de modă, făcînd în acest mod apel la populație și solicitîndu-i părerea, și un interviu, și o scăpare de info de la un trendsetter… Ca fetele.

Un alt domn, de la Timișoara, spune că nici doctoratul nu mai e la modă. Și explică chiar și pentru coafeze, nu cumva să greșească la tăierea vreunui breton, la aplicarea unei extensii, la vopsit într-o culoare nepotrivită… Mai ales la vopsit.

Ce ne mai rămîne de făcut este să dăm socoteală, depinde de norocul fiecăruia aici, de ce ne-am agățat cu atîta înverșunare, mai bine de patru ani, să îl purtăm și să îl declarăm la modă. Doctoratul. Sigur, nu este exclusă nici varianta în care se va adopta pînă la urmă, că prea am insistat, și atunci vom primi fiecare ce ni se cuvine. Pe cartelă.

Bijuteriile-bufniță vor fi scoase în afara legii ca aducătoare de ghinion.

PS: Știe cineva ce mai poartă MRU?

catuse(Foto din colecția personală)

Apocalipsa dupa LCK

La 1 iulie 2015, cînd Gabriel Oprea era Ministru al Afacerilor Interne și premier interimar, riding high, carevasăzică, în presă apărea, sub semnătura Emiliei Șercan, prima analiză serioasă a tezei de doctorat a susnumitului. ”Exclusiv Gabriel Oprea, primul autor de plagiat muncit cu ”copy paste”, ”cut” și alte metode”. Trei zile mai tîrziu, ca fapt divers, Oprea suplimenta cu 50 numărul procurorilor DNA, dînd curs solicitării din februarie același an, a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

Timp de un an și trei luni de atunci, Emilia Șercan a continuat demascarea tezelor de doctorat plagiate ale lui Onțanu, Licu, Stănișoară, Tobă, Negoiță și alții. A devenit eroina noastră, a tuturor, cea căreia îi așteptam cu înfrigurare și o nedisimulată satisfacție articolele, aflată de partea bună a forței, evident, care mușcă nemilos din dușmani, se luptă cu hidra din minister și care voia, ca orice om normal – sper, că acum nu mai sigură – ca lumea academică românească să se curețe de impostura și parazitismul de care, din cîte se văd, e copleșită, meritul să primeze și să fie singurul criteriu al acordării de titluri universitare.

Ca în sport, una muncea, restul făceam galerie. Dar era a noastră! Pînă ieri, cînd un mitocan a găsit cu cale să sugereze că nu ar fi dezinteresată în demersurile ei și, mai grav, ”asta dacă nu vorbim de manipulare grosieră”.

Scuze, Cristi Câmpeanu*, dar așa te-ai comportat. Iar eu, aflată în locul Emiliei, nu aș ezita să te dau în judecată.

Revenind, de ce a devenit Emilia Șercan subiect de discuție aprinsă și, mai ales, brusc negativ? Pentru că s-a atins de ”scumpa noastră”! Ori așa ceva nu se face! Totul pînă la ai noștri, totul pînă la victorie!

Care victorie, a cui victorie? A dreptății, a adevărului cumva? Nu, pînă la victoria noastră asupra lor. Că așa se înțeleg la noi principiile, așa se discută despre justiție și adevăr și, mai ales, dacă toate acestea trebuiau să poarte un nume, ele se numesc LCK. Te apropii cu un articol-analiză la apărarea pe care LCK o invocă, nu cu un articol în care să îi analizezi teza, ești dușmanul binelui, al frumosului și al adevărului, ești vîndut! Mai contează ce ai scris înainte, că au căzut între timp Ponta, Oprea, Tobă și alții? Evident că nu, asta-i întrebare?! Dar cine mai știe astea acum, cînd toată lumea nu mai prididește în sofisme și fente logice, doar-doar o ieși basma curată partea noastră, aia bună, cu ”scumpa” în frunte?

Și dacă ar fi fost un singur măgar – scuze din nou, Cristi, dar asta ai fost – ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Dar nu, discuția se reia și acum avem chiar noutăți. Teoria riscului, a certitudinii/incertitudinii, a probabilităților, divergențe analitice și cîte și mai cîte calcule superioare și complicate care să demonstreze, în final, că tot noi avem dreptate, noi, cei buni, cei frumoși și cei adevărați. La pușcărie cu canaliile, nu ne interesează nimic pînă cînd frontul ăstora va fi nimicit, nu are importanță cum și cu cine, important e să îi ia și să nu-i mai vedem niciodată în fața ochilor noștri, care nu îi mai suportă.

Măi oameni buni, reveniți-vă! Poate vă ajută fotografia asta:

psd-pitesti(Foto: gandul.info)

Și ei credeau că au dreptate. Și ei operau cu aceleași jumătăți de măsură ca și voi. Puneți capetele voastre în ce loc vreți în poza asta și poate e și mai clar. Care e diferența dintre ei și voi? Ei au fost dovediți în justiție ca penali. Unii din ei. Atît. Dar modalitatea de operare, de front comun să dovedim dușmanul e aceeași.

Problema LCK este mult prea departe de a fi așa gravă, posibil să nici nu fie. Asta și voiam eu, de exemplu, să nu fie, în urma analizei CNATDCU, și să-i dea în cap cu ea lui Ghiță. Problema ei e că are aceeași hîrtie, de peste 4 ani, eliberată de aceiași oameni care i-au dat același verdict ca și lui Ponta. Problema e că Ponta nu mai e doctor, dar LCK da. Problema e că teza ei de doctorat nici nu mai poate fi evaluată de CNATDCU. Pentru că a venit Senatul și, salvator, i-a hotărît acestui consiliu rolul peștelui de pe televizor. Exact acum, ce coincidență! Dar e bine, e foarte bine,  LCK va defila în continuare cu verdictul de neplagiat dat la numai o săptămînă distanță, în 2012, de aceeași comisie și de aceiași oameni, repet. Care oameni zic azi așa, mîine altfel, ce mai contează?!

Sigur, voi nu trebuie să vă uitați nici pe alte prostii, cum ar fi articolul acesta ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi și a lui Ponta”, voi nu trebuie să vă puneți întrebări, să dubitați și să vă dubitați, voi nu, canaliile la pușcărie, că știm noi că sînt canalii și astea nu pot să spună niciodată adevărul, că să dovedim întîi Sistemul – dar poate sînt două și se mai bat din cînd în cînd între ele, că cîr, că mîr, că premii, ambasade străine și laudele din partea lor, că, în final, marea spaimă: dacă pică DNA-ul?

De fapt, asta e problema, și e a voastră. Dacă pică DNA-ul. Și nu e frica normală, mecanism de supraviețuire, aia care nu te lasă să vezi dacă poți zbura de la etaju’ 10 sau dacă ai capul mai tare decît vagonul de metrou, e frica patologică. Cea în numele căreia nu mai contează nimic, și în numele căreia ați construi cele mai sofisticate teorii, numai să nu se întîmple nenorocirea.

Nenorocirea e că nu aveți încredere în justiție, nu aveți încredere în DNA, că ar putea rezista – deși 3 ani și jumătate cu Ponta premier nu a pățit nimic – nu aveți încredere în nimeni și nimic și de asta vă agățați cu disperare de un nume, de un om. Și de asta sînteți acum capabili să sacrificați și sistemul academic, numai și numai să-i aresteze pe Ghiță, pe Liță și pe cine o mai fi. Frica voastră e mai înspăimîntătoare decît orice, pentru că nu dați credit unei instituții, dar dați unei persoane. De care ne vom ocupa cîndva, acum să ne vedem scăpați de ăștia, nu?

Cînd ne vom ocupa? Cînd va fi prea tîrziu? Cînd se va termina lupta anti-corupție și ne vom putea ocupa și de altceva? Dar se va termina vreodată, încurajată irațional de către voi? Sper că mai știți cum s-au instalat sistemele totalitare, exact așa, dînd puteri unor oameni, no matter who, what, when or why, lasă că vedem noi pe urmă ce facem cu ei, care oameni au format o rețea, care rețea a pus stăpînire pe o țară și așa mai departe, cale de zeci de ani bune.

Sistemele totalitare, absolut toate, s-au bazat pe frică. Pe frica patologică. Tratați-vă cît nu e prea tîrziu. Cei din poza de mai sus n-au rezistat, voi puteți.

PS: Dacă tot e Ghiță ultima lichea și ambasada SUA etalonul corectitudinii, nu vreți voi să întrebați ce fac ei, americanii, cînd un condamnat la 300 și ceva de ani de închisoare, pentru omor multiplu, calificat, denunță o crimă în închisoare? Ca să știm și despre ce vorbim.

PPS: A mai fost valul ăsta de apocalipsă care ne pîndea după colț, cînd a plecat Morar de la conducerea instituției. Instituția funcționează, ba bine mersi chiar, so care-i treaba?!? În afară de a jigni și oamenii care lucrează acolo?

Dar nu! Pînă la moarte, cu teorii, riscuri și probabilități, numai așa, că nenorocitu’ rîde, că nenorocitu’ face, dar NICI O CLIPĂ SĂ NU VĂ GÎNDIȚI CĂ NENOROCITU’ nu rîde de voi sau de noi, ci de ea.
Așa se pune problema.

Oameni buni, ieșiți din logica fricii și a apocalipsei, nu poți decît cu adevărul dovedi minciuna.
Discuția de pe Facebook, aici.

*campeanu

Plagiat LCK, a fost sau n-a fost? La ce folosesc doctoratele?

Emilia Șercan a publicat pe pressone.ro concluziile sale în urma studierii apărării tezei de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, procuror șef DNA.

Deci, avem așa, extras din articol:

Am analizat documentele și argumentele prezentate de Laura Codruța Kövesi și am găsit o serie de greșeli, omisiuni sau suspiciuni noi, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Cazul nu este comparabil cu dosarele Victor Ponta, Gabriel Oprea sau Petre Tobă – ale căror plagiate sunt masive și sfidătoare, dar ridică semne de întrebare nu doar asupra apărării folosite în 2012, ci şi privind însăși teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, intitulată „Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal”.

Noi suspiciuni (1)

În cursul verificării documentelor menționate, am descoperit noi suspiciuni de plagiat.

Astfel, paragrafe întregi de la paginile 21–24 ale tezei semnate de Laura Codruța Kövesi sunt reproduse, fără ghilimele, din volumul I al cursului„Combaterea crimei organizate”, semnat de chestorul de poliţie Damian Miclea şi apărut în 2004 la Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Inclusiv notele de subsol din lucrarea lui Damian Miclea sunt preluate de şefa DNA în teza sa.

Mai departe, articolul integral, citiți aici.

Acum, cu CNATDCU tras din nou pe linie moartă, șanse să mai vedem încă o evaluare nu mai există, iar LCK rămîne, la fel ca Ponta, cu decizia primită în 2012, de la CEN, că nu a plagiat.

Dar de ce vor doctorate mai marii puterii?

1) Doctoratul în sine nu reprezintă pentru acești oameni nimic altceva decît un gadget de agățat la butonieră, la o cămașă la care nu au nici măcar mîneci. E un semn al puterii discreționare, al puterii pe care nu au crezut niciodată că o vor putea avea sau o vor putea pierde.

2) Avînd în vedere cine a ocupat funcții de conducere după 1989, doctoratul a devenit un fel de răzbunare pe tovarășa academician doctor… Elena Ceaușescu. Ceea ce pînă atunci nu era permis decît cuplului conducător și cel mult celor apropiați, după Revoluție, în complicitate cu idei aparent generoase (facultăți particulare, institute de specialitate) a devenit accesibil tuturor celor care le-au luat locul. Este reluarea, sequel-ul, dacă vreți, a ceea ce s-a întîmplat în anii venirii la putere a comuniștilor, cînd s-au făcut pe puncte, în primă fază, apoi la seral și facultăți muncitorești sute de mii, dacă nu milioane de așa ziși intelectuali, non-necesari evident, dar cu orgoliul satisfăcut de diplomele și titlurile primite.

3) Doctoratele acestea nu sînt solicitate decît, cel mult, în sistemul de stat, ceea ce îi face pe posesorii lor adevărați rentieri din bani publici și asigură, în același timp, rotația cadrelor la putere și păstrarea unui stat din ce în ce mai puternic. Mențin, de asemenea, monopolul sistemului de stat asupra celui privat, cel din urmă, copleșit de sarcină financiară din ce în ce mai mare, fiind obligat, prin sistemul de taxe și impozite, să îl susțină pe primul, nu numai absolut non-necesar, dar și greu de evaluat cît de păgubos la adresa educației naționale, în general, și la renumele țării, în special.

Pentru că nu se mai  poate spera ca de acum încolo, o bună bucată de vreme, învățămîntul superior românesc, cu cîteva excepții, să poată fi luat în serios în afara granițelor țării. Compromiterea educație naționale, pe termen mediu și lung, face parte din strategia comunistă a egalizării non-valorii, a impresiei de intelectualitate acolo unde numai despre așa ceva nu se poate vorbi. a acordării de avantaje financiare celor care nu le merită.

S-au compromis, astfel, nu numai clase importante din societate, dislocîndu-se din locurile lor oameni, fals și posibil penal (în cazul echivalării plagiatului cu furtul intelectual), dar însăși conceptul de educație națională. Nu știu cu ce se va ocupa proiectul de țară al comisiei formate pe lîngă Palatul Cotroceni, dar dacă aceasta este măcar una din temele sale, măsurile legale ar trebui să fie gata înainte de începerea oficială a lucrărilor. Adică peste un an, cînd am fost anunțați că vom afla și cu ce se va ocupa concret onor comisia instituită cu scopul mai mult sau mai puțin precis, mai mult sau mai puțin pompos, ”proiect de țară’.

lck

(Foto: jurnalul.ro)

Infumurari

Personal, nu sunt foarte deranjată de înfumurarea unui om inteligent. Am o ciudată indulgență (ca să nu-i spun slăbiciune) pentru mințile sclipitoare. Fără să fie un garant al gândirii robuste, înfumurarea poate fi de înțeles la anumite profile umane cu toleranță scăzută la o realitate inevitabil mediocră. Nu toți deștepții reușesc să se descurce într-o lume plină de nătărăi. Înfumurarea îi ajută să păstreze distanța, să-i trimită pe netoți „la locul lor”.

Intolerabilă, însă, îmi pare un anumit tip de expansivitate, de autosuficiență exuberantă care anulează pur și simplu orice formă de dialog, care pustiește totul în jur. Mă refer aici la un anumit fel de a umple spațiul, dându-i Celuilalt – netot sau om normal – un brânci, aruncându-l în Neant. Această expansivitate este, cred, specifică unor deștepți narcisici, locvace, cu inteligență „bolnavă”, explozivă, nesistematizată, și totuși cvasi-autistă.

Dacă înfumurarea deșteptului este oarecum selectivă și-l pune pe celălalt – considerat netot – la locul lui, expansivitatea deșteptului este neselectivă și, practic, nu-i dă voie celuilalt să existe. Înfumurarea poate fi o strategie interpersonală “contondentă”. Expansivitatea de care vorbesc anulează, în schimb, orice tip de relație cu Celălalt; se încadrează, astfel, în zona patologicului.

Exuberanța ta, plăcerea de a te lăfăi în propriu-ți discurs, plăcerea de a împroșca în jur cu idei și informații, îl costă pe Celălalt viața.
Acești deștepți, acești exuberanți, cum își mai merită ei potopul de flegme de pe buzele proștilor!

intelligent

(Foto: christianmomthoughts.com)

Pre-electorale. PNL sau PMP?

Din punctul meu de vedere, sînt două liste de urmărit.

PNL, să vedem dacă intervin modificări importante – e posibil, urmează să vedem dacă se și concretizează – și PMP, de verificat lista, în primul rînd.

Altceva nu e votabil anul ăsta. USR e jalnic, mă uit zilele acestea pe programul de guvernare, deși o idee vă puteți face și din ce a scris Bogdan Glăvan aici, ”Programul USR vs programul POL”, cu precizarea că, din păcate, POL nu candidează la aceste alegeri.

USR, aflu mai nou, își face reclamă și așa:

usr

(Foto Facebook/Lucian Vălsan)

Ceea ce poate duce la un proces pentru folosirea imaginii personale în scopuri electorale. Nemaipunînd la socoteală că habar nu au, în cazul ăsta, ce înseamnă pentru diaspora un artist din România, venit în concerte.

Dar chiar așa, ce le veți da?

Nu putem trece peste faptul că au un program făcut pe picior, pe bancheta din spate a mașinii a mai fost făcut unul, nu au oameni, și pe cine au ridică serioase probleme, vedeți, de exemplu, Cosette Chichirău, candidată la Camera Deputaților, la Iași.

Nu au, în general, nimic. În afară de gură mare și de activism în sînge. Care nu știu la ce folosește, în calculul politic ”nu fac alianță cu nimeni” te descalifică din start, cu atît mai mult acum, cînd ce este mai important este ca PSD + ALDE să NU facă peste 50%. Ceea ce, în momentul de față, e posibil, din păcate, pentru că noi ne distrăm cu cucuvele mov și alte perdele de fum aruncate de te miri cine, în timp ce ei își văd de treabă, și știu să și-o facă, de asta să nu aveți grijă. Sînt cei de la care dreapta nu a învățat nici pînă azi cum se procedează ca să ai succes, pentru că sau mai degrabă din cauză de orgolii neostoite și lupte absolut neproductive, păguboase adesea.

Nu trebuie nici să ne închinăm la idoli pe care ei înșiși sau tot noi îi vom da jos cu mult mai mare ușurință decît i-am suit – avem o grămadă mare de antcedente – nu trebuie decît, avînd în vedere timpul rămas pînă la alegeri, să fim pragmatici. Cine vrea să viseze, poate să o facă în continuare, USR, de exemplu, asta și este, un basm post-modern de adormit copii mari.

Sa ne cunoastem candidatii. Azi, USR Iasi.

Doamna Cosette Chichirău, candidat la Camera Deputaților din partea USR, la Iași. Care mi-a atras atenția, deși intenționam să mă concentrez mai întîi pe programul lor de guvernare, prin franchețe, deschidere către nou și îmbrățișarea cu entuziasm a ”valului” pe care l-a simțit mai nou în politica românească.

Valul este USR, franchețea evidentă de cîte ori apare pe micul ecran sau pe și mai micul ecran de calculator, iar deschiderea, surpriză! Este mai mult închidere, încă de cînd doamna – în SUA aflîndu-se, bănuiesc – nu dorea, ca și aici, de altfel, nici un fel de colaborare cu republicanii sau cu democrații, ci susținea candidatura lui Bernie Sanders, fostul candidat democrat, socialist declarat, la Casa Albă.

Pentru că asta înseamnă, de fapt, nici stînga, nici dreapta. Socialism, nu departe de comunism, adică de unde am plecat în 1989 și unde vrem să ajungem? Închidem cercul, nu ”întinăm valorile partidului, nu întinăm memoria celor care șiau dat viața pentru cauza socialismului în această țară”? Pe scurt, o bătaie de joc la adresa noastră, care am trecut prin ororile sistemului totalitar comunist, care încercăm, de mai bine de 26 de ani, să diminuăm rolul statului în societate, care ne luptăm încă pentru o piață liberă, care ne dorim luxul și libertatea de a dispune cum dorim de banii noștri, ai fiecăruia.

Sigur că orice userist, poate chiar doamna Chichirău, îmi va spune că nu trebuie să echivalez socialismul cu comunismul, că și comunismul, la o adică, a fost o idee bună, dar prost aplicată. Pe care ei, cei școliți și munciți în occident, îmbibați de ideile noi și înălțătoare ale grijii față de om, capabili, fiecare pe domeniul său, îl vor aplica așa cum trebuie. Cum trebuie? – întreb acum, și cu siguranță voi mai avea ocazia, dacă programul partidului pentru alegerile parlamentare nu mă va lămuri.

Sigur, orice userist, poate chiar doamna Chichirău, îmi va putea explica că una e socialismul/comunismul (mă scuzați că nu fac diferența acum) aplicat de fostele cadre ale PCR, niște inculți ori niște ”intelectuali” cu școli absolvite la seral ori la facultăți muncitorești, niște bădărani ajunși peste noapte șefi, niște pușlamale și niște neica nimeni, dacă nu cumva jigodii ajunse ”domni” și ”doamne” la capitală, și cu totul altceva cel de acum, planificat cu grijă, scris cu vorbe mari, pline de sensuri și încărcate de goliciunea din spatele lor, nesusținute faptic de nimic. Și, mai ales, aplicat de oameni frumoși, oameni deosebiți, oameni speciali, oamenii noi ai lumii capitalist-avansate din care vin, îmbibați cu ideile cele noi și frumoase ale păcii și înțelegerii, ale bunăstării și dezvoltării continue a industriei și agriculturii, care vor milita pentru ştiinţă, învă­ţământ și cultură, cu fermitate și corectitudine politică, ridicîndu-ne astfel nivelul de bunăstare și fericire la cote nevisate măcar.

A se scuti. Nu voi vota niciodată așa ceva. Occidentul care nu a trăit măcar o zi de socialism/comunism poate cocheta cu asemenea idei, noi nu. Utopiile cu ”eliminarea sărăciei complet” poate prind prin minți cu doi neuroni care lucrează în ture, dar noi nu ne permitem.

Și iată de ce, în atari condiții, cind aproape toată lumea ”bună” și toată lumea ”fină” preferă ”oamenii frumoși” și ”oamenii deosebiți”, îmi rezerv dreptul și aroganța de a prefera, în continuare, oameni și atît.

cosette(Foto: captură Facebook/Cosette Chichirau)

 

Asa se desavirseste o lovitura de stat

În dimineața zilei de 29 iunie 2012, cînd CNATDCU delibera în privința plagiatului lucrării de doctorat a lui Victor Ponta, prim-ministru la acea dată, ministrul Educației de atunci, Liviu Pop, îl desființase deja, iar hotărîrea avea să apară chiar în timpul ședinței, în Monitorul Oficial. Ministrul însuși a ținut să le dea vestea membrilor comisiei: ”am venit să le spun cu subiect și predicat că de acest caz se ocupă Consiliul Național de Etică”. Tot în aceeași zi, același ministru a trimis Corpul de Control la entitatea numită mai sus.

Astăzi, 10 octombrie 2016, în Senat a fost adoptată cu 90 de voturi pentru, 6 abțineri, 12 voturi împotrivă și chiuituri respingerea solicitării președintelui Klaus Iohannis de revizuire a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016, privind modificarea și completarea Legii educației naționale, prin care, implicit, CNATDCU este scos de pe traseul verificării lucrărilor de doctorat plagiate.

Acum patru ani s-au grăbit, între timp au învățat și acum au făcut treaba temeinic. Ponta și Oprea au suferit, ar fi urmat Kovesi (exact acum!) – și alții – de verificat.

Așa se salvează securitatea națională.

Așa se desăvîrșește o lovitură de stat în formă continuată.

Așa se distruge o națiune, prin învățămînt și sănătate. Cu sau fără metodă, cu sau fără voie, acum și-au asigurat lucrările plagiate, în profundul dispreț pentru tot ce înseamnă act de învățămînt. Impostura academică va deveni lege din momentul promulgării de către președinte, în cazul – extrem de puțin probabil – în care cineva nu se va hotărî să atace hotărîrea la Curtea Constituțională a României.

Și nu, pentru așa ceva nu iese nimeni în stradă. S-a știut de săptămîna trecută că astăzi va fi ziua decizională, dar a fost ploaie și frig în toată țara. QED.

Detalii, dacă dorește cineva, găsește aici. Și cum s-a votat, aici.

PS: Ce scria Paul Dragoș Aligică săptămîna trecută:

Ionut Popescu scrie ca: „Efectul toxic al Ecaterinei Andronescu împotriva învățământului românesc cred că nu are egal în istorie…”.

Nu este o figura de stil sau exagerare. Femeia asta a facut mai mult rau Romaniei si poporului roman decat un razboi sau o invazie barbara. Distrugerea, dislocarea, blocarea, aneantizarea de capital uman (si implicit capital social si tehnic) abatute asupra Romaniei de individa asta si reteaua ei de parazitism si coruptie au magnitudini formidabile.

Magnitudinea pierderilor – desi nu total cuatificabile, cine ar putea cuantifica acest dezastru national ce atinge si cele mai mici sate, comunitati si familii?!- este estimabla printr-o simpla consultare ochiometrica a unor modele de crestere economica sau de dezvoltare economica in care figureaza explicit variabila educatie sau alte forme de capital uman si intelectual. Femeia asta a parut maniacal determinata sa submineze cel mai important factor de productie al acestei tari, an de an, sistematic si cu metoda.

E greu de spus unde s-ar putea incadra aceasta fapta. Coruptie e prea putin spus. Ticalosie? E insuficient. Dusmanii acestei tari nu ar fi putut inventa o arma secreta mai letala intereselor acestui popor decat aceasta Andronescu Ecaterina. Nu merita doar o statuie in muzeul infamiei nationale. Merita mai mult: o sala intreaga dedicata ei si colaboratorilor ei in cea mai mare operatiune de distrugere economica indreptata asupra poporului roman in intreaga sa istorie.

PS: Sa sublinez ca nu e exagerare: cu baza in dolari 1990: 5% din GDP ul actual al Romanei este echivalentul a aproximativ 50% din GDP-ul Romaniei Mici la 1910. 5% este o ultra-modesta estimare a aportului capitalului uman in ecuatia cresterii economice intr-o economie moderna.

Din această cauză.

senat

(Foto: senat.ro)

Trump vs Establishment

La ora la care scriu aceste rînduri dezbaterea din această noapte, Clinton – Trump, nu a avut loc încă, mai sînt aproape două ore pînă să înceapă. Dar sper să se pună întrebarea legată de vorbele lui Donald Trump de acum 11 ani, numai și numai pentru ca el să poată răspunde: eu doar am zis, bărbatu-tău a și făcut. Cu leftiștii patologici nu merge cu mănuși. Decît cu cele de box.

Iar lista femeilor hărțuite de Bill Clinton este lungă și poveștile sînt urîte. Nu, în nici un caz nu a fost numai Monica Lewinsky, pentru care a fost pus sub acuzare, sînt multe altele. Care au devenit, în timp, ținta atacurilor lui Hillary, cea care, culmea tupeului și a ipocriziei, apără și se luptă pentru drepturile femeilor.

Ipocrizia care s-a dezlănțuit la apariția înregistrării de acum peste un deceniu a luat forme poate greu de imaginat în alte situații. A democrațior, în primul rînd, autorii celor mai liberale sexual obiceiuri, a celor care au implementat wc-urile comune, printre altele, nediferențiate în funcție de gen, unde sigur că nu te paște nici un pericol ca femeie, dar unde poate veni și Trump acum, dușmanul no 1 al națiunii femeiești socialisto-feministe de pretutindeni. Dar pe ei nu ingineriile lor sociale îi dor, nu de ele le pasă, ci de vorbele lui Trump. De acum, să nu scăpăm din vedere ”amănuntul”, 11 ani.

Ar fi șocantă această revoltă dacă nu ar veni din partea celor care vor orice se poate din punct  de vedere sexual – și legal, nu mai e mult, dar se consideră jigniți de ceea ce nu a fost decît o discuție de vestiar, între bărbați, mult mai decentă decît altele. Atît de decentă încît am avut impresia, la început, că ar putea fi o lucrătură a staffului Trump, pentru a mai lua ceva voturi.

N-am fost departe de a deveni fan Trump cu această ocazie, valul te fură. Pînă în momentul în care a venit dezlănțuirea de forțe republicane împotriva lui, și am luat distanța necesară unei analize corecte.

Ce am putut vedea la Partidul Republican, și la oameni la care nu m-aș fi așteptat, depășește tot ce am văzut mai ipocrit pînă acum. Lepădări în serie, unele după altele, condamnări, așa ceva nu se face, chiar dacă se făcuse acum 11 ani, cînd nu se punea problema unei candidaturi la Casa Albă, fondurile de campanie vor fi redirecționate și, mai ales, acest om nu ne reprezintă, este o rușine pentru oricine, trebuie să se retragă din cursă.

De ce? Pentru că așa vrea partidul. Partidul care nu mai are sau nu mai avea nici o legătură cu electoratul său, trădat de-a lungul timpului, partidul care, încet, încet, și-a pierdut identitatea, direcția și principiile, partidul pentru care corectitudinea politică impusă de stîngiști este arma de doborît cel considerat dușman, chiar dacă acela este, de fapt, de partea ta, reprezentîndu-te în această cursă prezidențială.

Dacă Trump va cîștiga aceste alegeri, le va cîștiga împotriva Partidului Republican. Le va cîștiga cu oameni normali, care mai știu ce este normalitatea, și care, astfel, se vor rupe definitiv de cei care pînă mai ieri îi reprezentau. Va fi nu cîștigul, ci pierderea cea mai mare a republicanilor care, acum, cu ocazia asta, au mai arătat o dată în plus, dacă mai era necesar, cît de aliniați sînt la stînga și propriilor interese. Atît.

În plus, am solicitat tuturor bărbaților din lista mea de Facebook să o părăsească dacă nu au asiatat măcar la asemenea discuții între bărbați. Poate unele mult mai vulgare și mai dure. Pudicii care nu știu cum și-au făcut copiii și cucerit femeile nu pot înțelege ceva din ce scriu, în aceste condiții. Și se identifică cu cei acuzați pînă acum nu demult că fac dragoste sub plapumă, eventual nici nu știu cum se concep copiii. Ei sînt cei rușinoși și cei plini de bun simț, care spun unei doamne sau domnișoare: mă scuzați, stimată doamnă (sau domnișoară), cu tot respectul cuvenit ființei dumneavoastră sublime, îmi permiteți să vă pup pe obraz? Oameni ca Trump nu au cum să-i reprezinte vreodată, îi scandalizează, în apucăturile lui deșănțate nu se vor regăsi niciodată.

Surprinzător, nu am vazut încă pe nicăieri Trump = Băsescu, și e nedrept, zău. Dacă nici acum, atunci cînd?

Dar ieri a fost numai întrecerea socialistă de lepădare de Trump, rămîne să vedem la vot ce și cum, nu ce spun ziarele și establishmentul republican.

PS: De ultimă oră, The Hill: ”Donald Trump has brought to Sunday’s presidential debate in St. Louis three women who have accused former President Bill Clinton of sexual assault or rape and a fourth who said Hillary Clinton defended the man who raped her as a child.

Juanita Broaddrick, Kathleen Willey, Kathy Shelton and Paula Jones all attended a pre-debate press conference hours before Trump is to take the stage in the second presidential debate against Hillary Clinton.

All four gave statements of support for Trump while seated at a table with the Republican presidential nominee less than 90 minutes before the debate.”

trump-donald

(Foto: christiantimesnewspaper.com)