The New Age

What does old age mean anyway?

It looks like it is a vague notion of a confusing something that somehow involves your body, your mind and your ability to even think about death. The older you get, the lesser your chances of proving yourself ready for dying.

Does this sound like a major paradox? It is not!

The truth is, the aged ones are fully and anxiously motivated to accomplish something the younger ones simply fail to accomplish: living for today, kindly refusing to think ahead.
Have you ever opened a geriatrics magazine? Even the New Musical Express is more pessimistic!

Old age and health are redefined year after year. A deep and fascinating mentality (and demographic) revolution has started: the old age is not the old age anymore, it is the new age. Aged people make great patients, great consumers of fine hotels, great owners of luxury cars, great seekers of highly comfortable houses, great clients in general, and great hedonists in particular.

Furthermore, they are retired; which means, they have all the time in the world. And all their time is now. A never-ending present.

old-men

(Foto: everseradio.com)

Sa ne detonam trecutul, tovarasi!

Mi se pare că trăim într-un miraj diversionist. Toată lumea vorbește despre Traian Băsescu. Primii trei președinți ai României postcomuniste au fost, pe rând, făcuți praf. Nu vorbim despre oameni perfecți, ci doar de niște lideri aleși democratic.

Nu mi-a plăcut nimic din mandatele dlui Iliescu, dar mă duce mintea să văd măcar că ar fi putut face încă și mai mult rău decât a făcut, condiționat fiind, ca orice om politic, de propria experiență, de opțiunile sale, dar și de contextul social intern: a fost ales (cel puțin în 1990) cu 86% din voturile românilor! Al doilea său mandat a fost, în comparație cu primul, de-a dreptul decent.

L-am votat entuziast pe dl Emil Constantinescu și am recunoscut apoi că mi-am pus speranțe prea mari în domnia sa, dar asta nu mă determină să-i demolez mandatul: a fost primul lider necomunist al României, ne-a apropiat de NATO și a reparat găurile bugetare produse în marele jaf de până în 1996 (nu e ușor să guvernezi o țară aflată în pragul insolvenței). A respectat foștii deținuți politici și s-a înconjurat cu mulți oameni de valoare.

În cazul domnului Băsescu, e clar că a desființa retoric tot ce a făcut ca șef de stat e o probă de orbire, dacă nu de rea voință. Și domnia sa a fost ales democratic, în două rânduri. Nu a aterizat la Cotroceni din neant. Oricum, mandatele sale aparțin istoriei și vor fi evaluate cu limpezime, de către istoricii români onești.

Evident, aș fi preferat ca, la încheierea acestor mandate, domnul Traian Băsescu să nu-și mai continue activitatea politică. Ar fi putut mai ușor să-și apere bilanțul prezidențial și să intervină, deasupra tumultului partizan, în chestiunile realmente importante pentru România. În același timp, fiecare om e liber să facă alegerile dorite. Iar domnul Traian Băsescu nu mai este președintele României de doi ani. Cred că suntem pe o pistă falsă vorbind – pro sau contra- despre domnia sa, ca și cum ar exercita încă suprema magistratură a statului.

Nu susțin, în concluzie, că nu ar trebui să ne criticăm foștii președinți. Dar a-i arunca pe toți trei, cu tot ce au făcut în 24 de ani, la gunoi, înseamnă a recunoaște că am eșuat, că suntem o națiune care și-a ratat țintele și bâjbâie în ură de sine.

presedinti-romania

(Foto: adevarul.ro)

We agree to disagree

Referitor la statusul de Facebook* al domnului Paul Dragoș Aligică, we agree to disagree, or at least I hope so.

Așadar, am de spus următoarele:

1) Martin Luther King Jr. – dovedit că a plagiat – este unic, ceea ce nu se poate spune despre alte persoane, iar în (unele din) lucrările lui de doctorat publicate este PRECIZAT că sînt pasaje copiate. Deci s-a știut și s-au luat măsuri. Orice comparație a cuiva cu Martin Luther King Jr., mai ales în situația de față, este o jignire la adresa lui, din punctul meu de vedere.

2) Nu știu în nici o teorie a echilibrului ceva care să se potrivească situației actuale, dar mi-au scăpat multe, posibil și asta.

3) S-o declarăm Fecioara Maria și gata, ajunge!

4) De ce nu-i răstigniți, domnule, în piața publică, pe cei de partea cărora nu vreți să fiți, ce legi, ce povești?! De ce să nu dispară dacă nu îi suportăm?! De care legi ne împiedicăm?!

Dacă vi se pare dur punctul 4), este pentru că eu consider că s-a depășit orice măsură, absolut orice măsură în privința situației actuale. Spiritele sînt înfiebîntate pînă la temperatura de fierbere.

Cînd intervine și Gigi Becali, condamnat la trei ani și jumătate de închisoare, din care a ispășit aproape doi, fiind eliberat condiționat, amenințîndu-l pe Gelu Vișan că îi ia casa care i-ar aparține dacă se mai leagă de Codruța. situația se complică. Pentru că, așa cum ni s-a recomandat, dacă sîntem în situație de tertium non datur, te situezi automat de partea lui Becali. Ceea ce, pentru mine, nu înseamnă nici o diferență și în nici un caz binele, frumosul ori vreo companie selectă. Dimpotrivă, și aș zice mai degrabă că asta m-a dovedit.

În situația de față vorbim despre altceva, despre egalitate în fața legii, despre respectarea legii, despre lege în sine și despre eforturile foarte mari ale unor oameni de a dovedi plagiate. De ei, de acești oameni nu ne putem bate joc. Nu avem voie să o facem.

Și nu putem să luăm pe nimeni pe credit. Oricine poate greși, sîntem oameni. În articolul precedent am explicat de ce doamnei Kovesi i-ar fi chiar foarte bine să dovedească acum, după ultimele reglementări legale, că nu a plagiat.

Dar dacă nu, atunci nu. Nu mai îmi rămîne decît să-l asigur pe domnul Paul Dragoș Aligică, în numele Blogary, de același respect și aceeași considerație și să-l asigur că îl așteptăm cu aceeași plăcere, prietenie și cu nedisimulat interes, în continuare, pe blog.

*Pentru cine nu are cont Facebook, la acest status mă refer:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/1136910319710043″ mbottom=”50″]

mlk(Foto: pecancorner.blogspot.ro)

Alegeri in „puterea indispensabila”

Uitați, i-am scris unei prietene, pe chat, dar de ce nu mi-aș spune opinia și aici? Cred că asanarea mlaștinii din societatea noastră se poate face eficient doar umblând la cauze:

1. O lege a partidelor mai democratică – bazată pe transparența verificabilă a finanțării partidelor și eliminarea condițiilor restrictive de pe piața politică (de tipul 200 000 de semnături pentru un partid nou care candidează, sau 20 000 pentru candidaturile independente).

2. O lege pentru depolitizarea administrației publice locale și centrale: doar miniștrii (și cel mult secretarii de stat) trebuie să aibă sprijinul politic explicit al partidelor. Nu directorii de școală, de spital, nu funcționarii publici, nu șefii de agenții etc.

3. O lege anti-plagiat cu proceduri simple, pentru a le reface loc oamenilor care și-au demonstrat competența prin studii serioase și a elimina impostura academică. Există softuri anti-plagiat care pot stabili adevărul în câteva minute.

4. Digitalizarea administrației, bazată nu doar pe impactul economic pozitiv, ci mai ales pe adevărul că un computer nu poate fi mituit.

Sunt direcții de acțiune legislativă care ar putea regla, în cinci ani, majoritatea problemelor sistemice acutizate. Evident, pentru adoptarea lor e nevoie de voință politică. Nu știu dacă aceasta există. Mai degrabă nu, dar ăsta nu-i un motiv de inacțiune la nivelul societății civile.

societate-civila(Foto: worldofrobofarmcraft.wordpress.com)

Ce cred eu ca ar trebui sa faca LCK

Ați aflat pînă acum, de aici, ce crede Paul Dragoș Aligică. I beg to differ.

Am scris de alaltăieri, pe Facebook: LCK are un singur lucru de făcut, și cît mai repede cu putință: de pus teza de doctorat pe masa CNATDCU, cu solicitarea de a fi analizată cu celeritate. Punct. Și aici se închid (s-ar închide) toate discuțiile. Dacă nu, nu.

Între timp, am aflat că nu, ea nu poate solicita așa ceva, nu permit reglementările în vigoare. Dar o prietenă tot trebuie să aibă, nu?

Sigur, avînd în vedere vechimea – patru ani – problemei în discuție, se putea acționa între timp. Putea să-i dea în judecată pe cei care susțin că a plagiat, de exemplu. Dar nu.

Acum, sigur că șefa DNA nu trebuie să răspundă oricărei acuzații, prostii, manipulări lansate în spațiul public, cu atît mai mult de către un anchetat în patru, dacă nu mă înșel, dosare penale, Ghiță. Dar tocmai acest lucru capătă greutate, sau ar fi căpătat, în eventualitatea unui verdict fără probleme, la ce mizerii se pretează un anchetat de talia lui Ghiță! Totuși, nu e un oricine, are dosare grele în lucru – și tocmai ele îi dau greutate – iar atacul la șefa instituției care îl anchetează devenea o probă de disperare, o încercare de discreditare, de abatere a atenției publice către o falsă problemă, care s-ar fi întors împotriva lui. Prietenia strînsă care îl leagă de LCK, nedezmințită de aceasta, era iarăși un motiv serios de revizuire a tezei de doctorat, pentru că, se știe, ferește-mă, Doamne de prieteni, că de dușmani pot și singură.
Dar nu.

În situația în care ceva nu ar fi fost în ordine, singurul lucru care ar fi contat era ca intituția să reziste. Singura problemă acum, de fapt, e dacă rezistă instituția. Nu persoana, persoana nu contează, e numită pe un termen limitat la conducerea ei, și nu e formată numai dintr-o persoană, fie ea și șef. Repet, ce contează e instituția. Reputația, credibilitatea, consecvența. Pentru că dacă asociem, așa cum trebuie, plagiatul furtului intelectual, este absolut necesar ca asupra omului numit la conducerea instituției să nu planeze nici o urmă de îndoială.
Un stat de drept rezistă prin instituții, nu prin persoane. Oricît de mult urîți lucrul ăsta, așa este. O dovedesc democrațiile vechi, consolidate, cu instituții a căror activitate și continuitate se întinde pe sute de ani.

Independența justiției se poate face praf acum, sub ochii noștri, în lipsa tuturor clarificărilor care se impun sau poate, dincolo de atacuri, anihilînd atacurile, să reziste în continuare.

Așa că dacă un om poate face cît de cît lumină, ar trebui să o facă acum. Simplu, fără scandal, cu dovezi. Sigur că cei care acuză sînt grupul lui Ciuvică, pe lîngă care a mai fost și Miliția Spirituală (Bumbeș, Burcea, USB, Demos) care a acuzat-o pe LCK de plagiat, dar așa cum la toate minciunile și mistificările din presă se spune că singura soluție este judecata, exact în aceeași situație ne aflăm și acum. Cea mai bună armă împotriva celor care  te denigrează este adevărul.

De altfel, Emilia Șercan, jurnalista care a descoperit și făcut publice plagiate devenite de acum celebre, a scris acum două zile următoarele:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1610763112283285″ mbottom=”50″]

Numai că în loc să se lămurească odată pentru totdeauna această problemă, cu largul și vocalul concurs al fostului președinte, subiectul Ghiță – Kovesi s-a mutat brusc pe Băsescu – Udrea. Mutare extrem de interesantă, și sînt curioasă dacă sînteți conștienți a cui parte luați făcînd asta.

Știu ca nu sint bani, aproape deloc în presă, dar nu putem să transformăm albul în negru și negrul în alb cum ne convine. În cazul de acum, există proba, teza de doctorat în sine. Știu, există și decizia de neplagiat, numai că dată de aceeași comisie, în aceleași vremuri tulburi, din 2012, în care și Ponta, dovedit de curînd plagiator, primea exact aceeași decizie. Între timp s-au schimbat comisii, proceduri, miniștri și în sfîrșit, ceea ce era evident, plagiatul lui Ponta, a fost dovedit.

Este cazul ca și lucrarea LCK să urmeze același traseu. Pentru că numai cu adevărul poți lovi eficient în corupție. Altfel, toată lupta anticorupție, dincolo de toate laudele și toate premiile, este, așa cum sînt multe altele, o banală bătălie între găști, care în nici un caz nu servește cauza publică.

PS: Mi se spune, pe Facebook, că și dacă verdictul ar fi favorabil, pentru gașca cercetată penal ar fi același lucru, că oricum ar întoarce-o în favoarea ei. Păi pentru ei vrem noi să știm dacă a plagiat sau nu, ori pentru noi?! Cum despărțim apele, cum știm ce e bine și ce e rău?!

Asta-i culmea! Hai să nu îi mai chestionăm pe ai noștri, că sînt buni și frumoși by default, nu le trebuie, domnule, nici o confirmare!

kovesi

(Foto: romania-insider.com)

Aroganta Rusiei si complicitatea interna

Rusia ne-a ”dăruit” un videoclip despre cum să ne învățăm copii istorie și a donat 100 – una sută – euro pentru campania de achizonare a Cumințeniei Pămîntului.

Că rușii de la site-urile binecunoscute sau de unde or fi sînt proști, mai de la țară, mai cu vodca-n nas, știam deja, nici o surpriză. Videoclipul este o minciună cap-coadă, cu care nu are rost să ne punem mintea. Că cei 100 de euro sînt o batjocură, iar știam. O aroganță, o bătaie de joc.

Dar astea le știm noi, populația, din care puțini, prea puțini mai cred astăzi ceva din propaganda asta de doi bani. Că la nivel oficial nu s-a spus măcar un cuvînt, e altă poveste. Una tristă.

Absolut nici o reacție din partea autorităților. Cel puțin la videoclip se cerea un răspuns oficial, calm și ușor ironic. Cît despre bani, nu era de ratat momentul repunerii pe tapet a problemei tezaurului românesc de la Moscova.

Nu e indicat să răspunzi necorespunzător – citește isteric – unei asemenea mizerii făcute de te miri ce mujic. Dar nici nu e nici momentul să taci superior, înghițind porcăria.

Dar cine să răspundă?! Poate doamna Dobrovolski, dacă președintele însuși nu se coboară din augusta-i superioritate. Un comunicat de presă, o atenție, una peste obrăznicie nu le strica. Aceea era adevărata superioritate, nu să taci. Puțin din istoria adevărată, cum și cu cine au luptat românii în cele două războaie mondiale și, mai ales, ce ”binefaceri” ne-a adus perioada comunistă: cîți morți, cîte atrocități, ce nenorociri s-au petrecut pe aici în timp ce noi ne industrializam, iar restul lumii se oprise din progres, stătea, se minuna și aștepta să ne desăvîrșim întru prosperitate și progres, ca să mai aibă și ei curaj să miște ceva, eventual de unde să învețe.

Dincolo de povestea asta, ce e cu adevărat grav e că nu avem acum nici un partid parlamentar clar anti-rusesc și nici nu se pregătește vreunul să facă marele pas în politică. Cu excepția PMP, ori a fostului președinte, mai degrabă. Care nu rata ocazia să le scape cîte una rușilor de cîte ori era cazul.

PSD e clar orientat spre ”valorile” estului, Rusia și China. Ponta a demonstrat-o, Năstase la fel, cei de acum prin tot ce fac. PNL, cu excepția cîtorva nume, e aceeași Mărie uselistă cu altă pălărie. Și la nevoie, PNL schimbă pălăriile după cum bate vîntul, a demosntrat-o în ultimii 26 de ani de cîte ori a avut ocazia.

Marian Munteanu, alegerea PNL pentru Primăria Capitalei, să nu uităm, laudă chiar ”realizările” epocii comuniste, iar Nicușor Dan, ori USB, mai degrabă, l-a avut ca finanțator al partidului, în alegerile locale, pe un pro-rus. Găsiți documentație aici. Pro-rus de care nu s-a dezis clar nici acum, cînd partidul a început strîngerea de semnături pentru alegerile parlamentare.

Revin la Băsescu și la marea descoperire de presă a condamnatului penal la doi ani și patru luni de închisoare în dosarul Rompetrol, Sorin Roșca Stănescu. Care l-a găsit, nici mai mult, nici mai puțin, drept (fost) agent KGB pe fostul președinte, în arhive, tocmai acum!

Problema lui Băsescu, privind în ansamblu mare poziționarea și noile mișcări geopolitice, și dincolo de derapajele interne, asta este. E singurul anti-rus pe scena politică actuală. Și trebuie ori să nu mai fie, ori să tacă. Cum să tacă e greu spre imposibil de realizat, poate ar fi cazul să-și crească nepoții, lăsînd actuala conducere a țării și acoliții netulburați, pe mîinile bune, progresiste și admiratoare, mai pe față, mai nu, ale ”valorilor” estului.

Dar serviciile ce-au păzit? E singura întrebare care așteaptă răspuns.

iohannis-kuzmin

(Foto: Administrația Prezidențială/ziare.com)

 

Hillary has Pneumonia. Good news?!

Vedeți în imaginea de mai jos cum se fac lucrurile în mod profesionist? Cum se întoarce totul în favoarea candidatei? Cum prăbușirea petrecută sub ochii tuturor, dincolo de dramatismul și problematica ei în sine, devine avantaj? Cum se răstălmăcește o situație cu totul specială și nu singulară – foarte important – cum se încearcă inducerea ideii că o îngrijorare sinceră și extrem de serioasă nu numai pentru SUA este, de fapt, ”aducerea” republicanilor pe drumul cel bun și luminos al grijii față de sănătatea femeii?

Vă dați seama că de acum încolo orice i s-ar întîmpla doamnei Clinton ar fi pus pe seama ”sexismului”? Că în această cursă electorală nu se poate juca cinstit, și nu se poate tocmai din cauza celor care au probleme și care ar trebui să le explice, nu să îi învinovățească, direct sau indirect, pe alții pentru ele?

Realizați că începînd din această noapte, odată cu prima confruntare directă Trump – Clinton, orice s-ar întîmpla nu ar fi din cauza candidatei? Că poate – Doamne ferește! – să aibă un acces de tuse, să cadă, să leșine, să nu se prezinte, o parte a americanilor ar vota-o oricum? Că poate fi sanctificată chiar de pe acum, ca victimă căzută în lupta cruntă și nedreaptă cu opresorul masculin? Că nici nu mai contează numele contracandidatului, atîta vreme cît ea se sacrifică pentru drepturile femeilor? Care drepturi? Nu știu, nu mă întrebați pe mine, nu știu ca cineva să se fi folosit vreodată, la acest nivel sau apropiat, de starea propriei sănătăți pentru a dovedi că opozanții sînt neoameni și nu le-a păsat niciodată pînă acum de aspectul acesta. Nu știu ca americanii să facă vreo diferență între starea de sănătate a femeilor și cea a bărbaților, nu vorbim despre femeile din lumea musulmană, acolo unde cu adevărat sînt considerate anexe dispensabile ale bărbaților, vorbim totuși despre cea mai mare și mai civilizată țară a lumii.

Sper ca doamna Clinton să fie într-o formă excelentă nu numai astăzi, ci începînd de astăzi. Pentru că aceasta este, pînă acum, cea mai urîtă campanie electorală pentru alegerile prezidențiale americane la care asist. Pentru că dincolo de inadmisibilitatea anumitor întîmplări și încercarea de a le transforma în avantaje, este prima campanie în care un competitor a plecat din start cu avantajul sexului. Acolo, la sexism, s-a ajuns explicit abia acum, dar orice ar fi venit și ar veni din partea staffului Clinton este luat drept bun, frumos și adevărat, pe cînd din partea cealaltă și adevărul este considerat atac.

Iar adevărul nu poate fi niciodată atac. Maturitatea se atinge atunci cînd un om poate discerne binele de rău, adevărul de minciună. Cînd are, așadar, discernămînt. Să sperăm că ambii competitori vor da dovada existenței lui începînd cu această noapte. Și electorii, apoi, la urne.

PS: Atît de departe au ajuns ei. Departe în cel mai puțin sens dorit vreodată. Comparați acum cu zgomotul asurzitor de la noi, de la televiziuni la oameni simpli, și aveți dimensiunea distanței ce ne separă.

14352015_10154235992471130_1001246382887237189_o(Foto. Huffington Post/Facebook)

Know-how

Age beautifully? OK. Sounds nice. But how?

You cannot do it unless you start practicing really early. There is no way you can decide in your 50s that it would be so much nicer to age with dignity. When it will actually happen, it will be too late to put the „aesthetics” before the function.

You hoped for a successful „paradigm shift”, but what you actually get when you look in the mirror is just a less convincing version of yourself.

The truth is, the older you get, the less reasonable you become. You will “naturally” start losing precision not only in gestures, but also in thoughts and in goals. You become more and more confused and your confusion will make the younger ones suspect you have no privileged access to any mysteries of life. Now you are not only old, you are also stupid. And scared too.

Professionally, you are paralyzed. It looks like the great work you have had in your maturity years does not back up your present work. Because of your inability to project yourself in the future, the present becomes a swamp that swallows you whole. Actually your whole life – lived in the present – becomes a swamp! The Present is a monster that feeds on your soul.

Less metaphorically put, there seems to be a tension between what you have done and what you do. This tension between then and now will turn against you the moment you fail to manage it wisely. Truth is, the moment you realize the future starts to narrow down, you panic and start fumbling with options, objects and desires.

There is, perhaps, only one way to start aging beautifully: to become enormously selective. Learning the concision, striving for precision. In every counter-intuitive manner imaginable.

mirren-ageing

(Foto: bafta.org)

Trump

To be clear to everyone.

I am not a fan of Donald Trump. Not even close. I barely can listen the man, hardly can hear his scratchy voice. But I have to because of the Mainstream media, a complete mess, so to speak.

But Hillary must be halted to win, in order to this world not go completely crazy by some sort of social engineerings.

Not to mention that a Commander in chief must be a very healthy person.

That’s all.

UPDATE: Ted Cruz endorses Donald Trump. 

This election is unlike any other in our nation’s history. Like many other voters, I have struggled to determine the right course of action in this general election.

In Cleveland, I urged voters, “please, don’t stay home in November. Stand, and speak, and vote your conscience, vote for candidates up and down the ticket whom you trust to defend our freedom and to be faithful to the Constitution.”

After many months of careful consideration, of prayer and searching my own conscience, I have decided that on Election Day, I will vote for the Republican nominee, Donald Trump.

I’ve made this decision for two reasons. First, last year, I promised to support the Republican nominee. And I intend to keep my word.

Second, even though I have had areas of significant disagreement with our nominee, by any measure Hillary Clinton is wholly unacceptable — that’s why I have always been #NeverHillary.

Six key policy differences inform my decision. First, and most important, the Supreme Court. For anyone concerned about the Bill of Rights — free speech, religious liberty, the Second Amendment — the Court hangs in the balance. I have spent my professional career fighting before the Court to defend the Constitution. We are only one justice away from losing our most basic rights, and the next president will appoint as many as four new justices. We know, without a doubt, that every Clinton appointee would be a left-wing ideologue. Trump, in contrast, has promised to appoint justices “in the mold of Scalia.”

For some time, I have been seeking greater specificity on this issue, and today the Trump campaign provided that, releasing a very strong list of potential Supreme Court nominees — including Sen. Mike Lee, who would make an extraordinary justice — and making an explicit commitment to nominate only from that list. This commitment matters, and it provides a serious reason for voters to choose to support Trump.

Second, Obamacare. The failed healthcare law is hurting millions of Americans. If Republicans hold Congress, leadership has committed to passing legislation repealing Obamacare. Clinton, we know beyond a shadow of doubt, would veto that legislation. Trump has said he would sign it.

Third, energy. Clinton would continue the Obama administration’s war on coal and relentless efforts to crush the oil and gas industry. Trump has said he will reduce regulations and allow the blossoming American energy renaissance to create millions of new high-paying jobs.

Fourth, immigration. Clinton would continue and even expand President Obama’s lawless executive amnesty. Trump has promised that he would revoke those illegal executive orders.

Fifth, national security. Clinton would continue the Obama administration’s willful blindness to radical Islamic terrorism. She would continue importing Middle Eastern refugees whom the FBI cannot vet to make sure they are not terrorists. Trump has promised to stop the deluge of unvetted refugees.

Sixth, Internet freedom. Clinton supports Obama’s plan to hand over control of the Internet to an international community of stakeholders, including Russia, China, and Iran. Just this week, Trump came out strongly against that plan, and in support of free speech online.

These are six vital issues where the candidates’ positions present a clear choice for the American people.

If Clinton wins, we know — with 100% certainty — that she would deliver on her left-wing promises, with devastating results for our country.

My conscience tells me I must do whatever I can to stop that.

We also have seen, over the past few weeks and months, a Trump campaign focusing more and more on freedom — including emphasizing school choice and the power of economic growth to lift African-Americans and Hispanics to prosperity.

Finally, after eight years of a lawless Obama administration, targeting and persecuting those disfavored by the administration, fidelity to the rule of law has never been more important.

The Supreme Court will be critical in preserving the rule of law. And, if the next administration fails to honor the Constitution and Bill of Rights, then I hope that Republicans and Democrats will stand united in protecting our fundamental liberties.

Our country is in crisis. Hillary Clinton is manifestly unfit to be president, and her policies would harm millions of Americans. And Donald Trump is the only thing standing in her way.

A year ago, I pledged to endorse the Republican nominee, and I am honoring that commitment. And if you don’t want to see a Hillary Clinton presidency, I encourage you to vote for him.

trump

(foto: latimes.com)

De ce pun parintii poze cu copiii dezbracati sau sumar imbracati, pe FB?

O mare parte din ei sunt pur si simplu inconstienti.
Avem aici insa 2 subcategorii: inconstienta, sa o numim, „naturala” – acei parinti pentru care copilul este copil si expunerea lui – mai mult sau mai putin imbracat – pur si simplu nu insemna nimic special; avem apoi inconstienta nevrotica – acei parinti pentru care puritatea (asexualitatea) copiiilor este foarte importanta in economia lor nevrotica.

Pentru acestia din a 2-a categorie, binele, frumosul, puritatea, siguranta etc, apartin copilariei, iar maturitatii ii sunt rezervate toate relele imaginabile: decadenta, rautatea, perversiunile, nesiguranta etc. Astfel ca un un copil este in mod magic securizat de o puritate prezumata de niste parinti nevrotici. Pe premisele acestea ei postează poze cu copiii – ca reprezentanți ai puritatii.

Mai sunt parintii narcisici care se falesc iresponsabil cu odraslele lor. Mintea (performantele) si corpul (frumusetea) copiiilor sunt bunurile parintilor. Acestia pun poze cu copiii lor dezbracati/semidezbracati pe fb cu aceeași indreptatire cu care le cer acestora sa recite poezii pentru musafiri.

Mai sunt, desigur, si parintii perversi. Acestia obtin satisfactii sexuale prin „delegare”, adica reusesc prin mecanisme de identificare sa participe in experienta sexuala atat a copilului cat si a adultului. De obicei acestia sunt parintii narcisici cu o componenta perversa. Nu e o categorie foarte mare, dar exista. Comportamentul acestor parinti mai poate fi vazut si ca o forma de prostitutie deghizata nevrotic.


In toate cazurile, copiii devin un soi de paravan, niste instrumente prin care părinții isi îndeplinesc anumite nevoi – mai mult sau mai puțin bolnave, mai mult sau mai puțin inconștiente.

copii-plaja(Foto: parenting-blog.net)