Posts Tagged → alegeri prezidentiale

Alegeri prezidențiale americane fără precedent

”Este fără precedent” a spus Hillary Clinton în scurta conferința de presă pe care a fost nevoită să o susțină după anunțul făcut de FBI privind repunerea ei sub investigație.

Surprinzător, de data asta a spus un adevăr. America face istorie. Creează precedentul unui candidat sub investigație FBI, o dată, și reluarea cercetărilor în ce-l privește, cu 11 zile înainte de alegeri, a doua oară. Are primul candidat la președinția Statelor Unite ale Americii care este de două ori investigată de către FBI. Nemaipunînd la socoteală faptul că ambii candidați sînt sensibil egali în antipatia pe care o trezesc în taberele opuse.

Scandalul este uriaș și ridică, o dată mai mult, o serie de întrebări la care instituțiile statului american ar trebui să răspundă. Faptul că James Comey, șeful FBI, a redeschis ancheta și a obținut mandat pentru investigarea a încă 650 000 de emailuri în posibilă conexiune cu Hillary Clinton, nu îl scapă de păcatul de o declara nevinovată, deși ”excesiv de neglijentă”, în iulie acest an. Această declarație a venit după audieri în Congres care, pentru cine le-a urmărit, a lăsat nu numai o stupefacție vecină cu dizartria, dar a pus cele mai serioase semne de întrebare dacă nu cumva Comey este un adevărat commie.

Este o încercare de a se salva a șefului FBI? De asta e acuzat, printre altele, de bunii lui prieteni, pînă mai ieri, democrații, și pentru care a devenit, brusc, dușmanul numărul 1. Este o răzbunare a lui Anthony Weiner, fostul congressman democrat de New York, descoperit a face sexting cu minore, acum cîțiva ani? Va fi Huma Abedin, first aide a doamnei Clinton, închisă pentru cinci ani din cauza mărturiei mincinoase privind predarea tuturor emailurilor, cînd extrem de multe s-au găsit acum în calculatorul lui Weiner?

Nu știm. Și în momentul acesta nici nu contează. În acest moment contează numai că întreg Partidul Democrat este complice la ce se întîmplă, prin forțarea nominalizării lui Hillary Clinton la funcția supremă în stat, și prin neretragerea ei după redeschiderea anchetei de către FBI.

Ce contează acum sînt instituțiile statului american și cum vor rezolva aceste probleme. Le vor ascunde, se vor preface că nu există, că sînt manipulări ale rușilor, varianta vehiculată de democrati, de parcă de vină ar fi cel care expune, nu cel care a comis ceva suspect de ilegalitate. Sau se vor ocupa serios de tot ce înseamnă corupția organică, care macină însăși fundamentele statului, nesancționată corespunzător la timp? Va fi sau nu cercetată și fundația soților Clinton – către care s-au îndreptat donații din partea statelor arabe cele mai dure privind drepturile minorităților pe care dînsa susține că le apără – sau e suficientă explicația doamnei că cei doi soți erau săraci și au făcut un ban ca să-și plătească datoriile? Vor fi investigații serioase legate de posibile vînzări de uraniu către Rusia sau vor fi ascunse sub preș?

Tot Hillary Clinton a spus (citește ”somat”) că poporul are dreptul să cunoască ce a descoperit FBI pentru a redeschide cercetările. Nu, poporul american are nevoie de instituții care să-i răspundă la aceste întrebări, după cercetări serioase, nu la bătutul din picior al unei candidate.

În dauna poporului american și spre continua lui manipulare au lucrat destul instituțiile MSM. Nu știu cîți ani le vor trebui sau dacă își vor reveni vreodată. Pentru că ce am văzut în această campanie, numai, exclusiv în anumite momente, despre viața privată a contracandidatului lui Hillary Clinton, Donald Trump, lucruri extrem de puține, și întîmplate cu zece dacă nu mai mulți ani în urmă, de parcă flirtul cu femei nu s-ar fi știut și ar fi fost un secret bine tăinuit, nu am mai văzut pînă acum. Serios, asta e tot ce-au găsit despre Trump? Și se compară cu tot ce a făcut, scris sau spus Hillary Clinton?!

Republicanii, pe de altă parte, au un merit în toată această poveste a competiției pentru Casa Albă. Așa cum spunea Paul Dragoș Aligică, au jucat după reguli, chiar și atunci cînd nu le-a convenit rezultatul. Nu Partidul Reublican are așadar problemele pe care vi se induce aici că le-ar avea – mai are puțin și dispare sau alte vise de noapte ale cine știe cui – ci Partidul Democrat. Cel care a făcut, cum spuneam, istorie. Cea mai neagră de pînă acum din istoria partidului.

PS: 1) Donna Brazile, fost colaborator CNN, a încetat legătura cu postul TV din cauza faptului că i-a trimis candidatei democrate, Hillary Clinton, o întrebare care avea să fie pusă în confruntarea cu Bernie Sanders, din luna martie. Deși încetarea legăturii cu CNN s-a produs la începutul lunii, abia acum a ieșit la iveală motivul.

2) Nici o legătură descoperită de FBI între Donald Trump și ruși, așa cum permanent au pretins Hillary Clinton și cei din jurul ei.

3) Nu aș putea vota niciodată Hillary Clinton, avînd în vedere și numai asta: ”Mai votați Hillary? Ponta în Podesta leaks.” Podesta este, în continuare, în stafful de campanie al democratei.

Rețeaua de minciuni și manipulări din jurul candidatei democrate depășește orice imaginație pentru un stat ca SUA.

hillary

(Foto: Bosch Faustin/twitter.com)

Trump vs Establishment

La ora la care scriu aceste rînduri dezbaterea din această noapte, Clinton – Trump, nu a avut loc încă, mai sînt aproape două ore pînă să înceapă. Dar sper să se pună întrebarea legată de vorbele lui Donald Trump de acum 11 ani, numai și numai pentru ca el să poată răspunde: eu doar am zis, bărbatu-tău a și făcut. Cu leftiștii patologici nu merge cu mănuși. Decît cu cele de box.

Iar lista femeilor hărțuite de Bill Clinton este lungă și poveștile sînt urîte. Nu, în nici un caz nu a fost numai Monica Lewinsky, pentru care a fost pus sub acuzare, sînt multe altele. Care au devenit, în timp, ținta atacurilor lui Hillary, cea care, culmea tupeului și a ipocriziei, apără și se luptă pentru drepturile femeilor.

Ipocrizia care s-a dezlănțuit la apariția înregistrării de acum peste un deceniu a luat forme poate greu de imaginat în alte situații. A democrațior, în primul rînd, autorii celor mai liberale sexual obiceiuri, a celor care au implementat wc-urile comune, printre altele, nediferențiate în funcție de gen, unde sigur că nu te paște nici un pericol ca femeie, dar unde poate veni și Trump acum, dușmanul no 1 al națiunii femeiești socialisto-feministe de pretutindeni. Dar pe ei nu ingineriile lor sociale îi dor, nu de ele le pasă, ci de vorbele lui Trump. De acum, să nu scăpăm din vedere ”amănuntul”, 11 ani.

Ar fi șocantă această revoltă dacă nu ar veni din partea celor care vor orice se poate din punct  de vedere sexual – și legal, nu mai e mult, dar se consideră jigniți de ceea ce nu a fost decît o discuție de vestiar, între bărbați, mult mai decentă decît altele. Atît de decentă încît am avut impresia, la început, că ar putea fi o lucrătură a staffului Trump, pentru a mai lua ceva voturi.

N-am fost departe de a deveni fan Trump cu această ocazie, valul te fură. Pînă în momentul în care a venit dezlănțuirea de forțe republicane împotriva lui, și am luat distanța necesară unei analize corecte.

Ce am putut vedea la Partidul Republican, și la oameni la care nu m-aș fi așteptat, depășește tot ce am văzut mai ipocrit pînă acum. Lepădări în serie, unele după altele, condamnări, așa ceva nu se face, chiar dacă se făcuse acum 11 ani, cînd nu se punea problema unei candidaturi la Casa Albă, fondurile de campanie vor fi redirecționate și, mai ales, acest om nu ne reprezintă, este o rușine pentru oricine, trebuie să se retragă din cursă.

De ce? Pentru că așa vrea partidul. Partidul care nu mai are sau nu mai avea nici o legătură cu electoratul său, trădat de-a lungul timpului, partidul care, încet, încet, și-a pierdut identitatea, direcția și principiile, partidul pentru care corectitudinea politică impusă de stîngiști este arma de doborît cel considerat dușman, chiar dacă acela este, de fapt, de partea ta, reprezentîndu-te în această cursă prezidențială.

Dacă Trump va cîștiga aceste alegeri, le va cîștiga împotriva Partidului Republican. Le va cîștiga cu oameni normali, care mai știu ce este normalitatea, și care, astfel, se vor rupe definitiv de cei care pînă mai ieri îi reprezentau. Va fi nu cîștigul, ci pierderea cea mai mare a republicanilor care, acum, cu ocazia asta, au mai arătat o dată în plus, dacă mai era necesar, cît de aliniați sînt la stînga și propriilor interese. Atît.

În plus, am solicitat tuturor bărbaților din lista mea de Facebook să o părăsească dacă nu au asiatat măcar la asemenea discuții între bărbați. Poate unele mult mai vulgare și mai dure. Pudicii care nu știu cum și-au făcut copiii și cucerit femeile nu pot înțelege ceva din ce scriu, în aceste condiții. Și se identifică cu cei acuzați pînă acum nu demult că fac dragoste sub plapumă, eventual nici nu știu cum se concep copiii. Ei sînt cei rușinoși și cei plini de bun simț, care spun unei doamne sau domnișoare: mă scuzați, stimată doamnă (sau domnișoară), cu tot respectul cuvenit ființei dumneavoastră sublime, îmi permiteți să vă pup pe obraz? Oameni ca Trump nu au cum să-i reprezinte vreodată, îi scandalizează, în apucăturile lui deșănțate nu se vor regăsi niciodată.

Surprinzător, nu am vazut încă pe nicăieri Trump = Băsescu, și e nedrept, zău. Dacă nici acum, atunci cînd?

Dar ieri a fost numai întrecerea socialistă de lepădare de Trump, rămîne să vedem la vot ce și cum, nu ce spun ziarele și establishmentul republican.

PS: De ultimă oră, The Hill: ”Donald Trump has brought to Sunday’s presidential debate in St. Louis three women who have accused former President Bill Clinton of sexual assault or rape and a fourth who said Hillary Clinton defended the man who raped her as a child.

Juanita Broaddrick, Kathleen Willey, Kathy Shelton and Paula Jones all attended a pre-debate press conference hours before Trump is to take the stage in the second presidential debate against Hillary Clinton.

All four gave statements of support for Trump while seated at a table with the Republican presidential nominee less than 90 minutes before the debate.”

trump-donald

(Foto: christiantimesnewspaper.com)

Trump

To be clear to everyone.

I am not a fan of Donald Trump. Not even close. I barely can listen the man, hardly can hear his scratchy voice. But I have to because of the Mainstream media, a complete mess, so to speak.

But Hillary must be halted to win, in order to this world not go completely crazy by some sort of social engineerings.

Not to mention that a Commander in chief must be a very healthy person.

That’s all.

UPDATE: Ted Cruz endorses Donald Trump. 

This election is unlike any other in our nation’s history. Like many other voters, I have struggled to determine the right course of action in this general election.

In Cleveland, I urged voters, “please, don’t stay home in November. Stand, and speak, and vote your conscience, vote for candidates up and down the ticket whom you trust to defend our freedom and to be faithful to the Constitution.”

After many months of careful consideration, of prayer and searching my own conscience, I have decided that on Election Day, I will vote for the Republican nominee, Donald Trump.

I’ve made this decision for two reasons. First, last year, I promised to support the Republican nominee. And I intend to keep my word.

Second, even though I have had areas of significant disagreement with our nominee, by any measure Hillary Clinton is wholly unacceptable — that’s why I have always been #NeverHillary.

Six key policy differences inform my decision. First, and most important, the Supreme Court. For anyone concerned about the Bill of Rights — free speech, religious liberty, the Second Amendment — the Court hangs in the balance. I have spent my professional career fighting before the Court to defend the Constitution. We are only one justice away from losing our most basic rights, and the next president will appoint as many as four new justices. We know, without a doubt, that every Clinton appointee would be a left-wing ideologue. Trump, in contrast, has promised to appoint justices “in the mold of Scalia.”

For some time, I have been seeking greater specificity on this issue, and today the Trump campaign provided that, releasing a very strong list of potential Supreme Court nominees — including Sen. Mike Lee, who would make an extraordinary justice — and making an explicit commitment to nominate only from that list. This commitment matters, and it provides a serious reason for voters to choose to support Trump.

Second, Obamacare. The failed healthcare law is hurting millions of Americans. If Republicans hold Congress, leadership has committed to passing legislation repealing Obamacare. Clinton, we know beyond a shadow of doubt, would veto that legislation. Trump has said he would sign it.

Third, energy. Clinton would continue the Obama administration’s war on coal and relentless efforts to crush the oil and gas industry. Trump has said he will reduce regulations and allow the blossoming American energy renaissance to create millions of new high-paying jobs.

Fourth, immigration. Clinton would continue and even expand President Obama’s lawless executive amnesty. Trump has promised that he would revoke those illegal executive orders.

Fifth, national security. Clinton would continue the Obama administration’s willful blindness to radical Islamic terrorism. She would continue importing Middle Eastern refugees whom the FBI cannot vet to make sure they are not terrorists. Trump has promised to stop the deluge of unvetted refugees.

Sixth, Internet freedom. Clinton supports Obama’s plan to hand over control of the Internet to an international community of stakeholders, including Russia, China, and Iran. Just this week, Trump came out strongly against that plan, and in support of free speech online.

These are six vital issues where the candidates’ positions present a clear choice for the American people.

If Clinton wins, we know — with 100% certainty — that she would deliver on her left-wing promises, with devastating results for our country.

My conscience tells me I must do whatever I can to stop that.

We also have seen, over the past few weeks and months, a Trump campaign focusing more and more on freedom — including emphasizing school choice and the power of economic growth to lift African-Americans and Hispanics to prosperity.

Finally, after eight years of a lawless Obama administration, targeting and persecuting those disfavored by the administration, fidelity to the rule of law has never been more important.

The Supreme Court will be critical in preserving the rule of law. And, if the next administration fails to honor the Constitution and Bill of Rights, then I hope that Republicans and Democrats will stand united in protecting our fundamental liberties.

Our country is in crisis. Hillary Clinton is manifestly unfit to be president, and her policies would harm millions of Americans. And Donald Trump is the only thing standing in her way.

A year ago, I pledged to endorse the Republican nominee, and I am honoring that commitment. And if you don’t want to see a Hillary Clinton presidency, I encourage you to vote for him.

trump

(foto: latimes.com)

‘Votul de la Paris’ se intoarce

Scriu despre Ponta de atîta vreme încît am impresia că s-au terminat cuvintele și combinațiile de cuvinte în a-l califica, și ar însemna să repet aceleași lucruri despre cineva care nu mai merită nici o atenție. Ejectat din funcția de prim-ministru de propriul său partid, la presiunea străzii, refuzat de Dragnea pentru șefia Camerei Deputaților, recunoscut oficial recent ca plagiator, după 4 ani în care s-a făcut tot ce se putea face pentru păstrarea status quo-ului și pentru ca să nu suporte consecințele acestui furt intelectual, Ponta varsă din el, fără rușine, fără remușcări, cu același tupeu fabulos și cu seninătatea impostorului clasic minciună după minciună și vorbe iresponsabile în cascadă.

Cu ultima declarație, de ieri, trebuie să fiu însă de acord. Zice el așa:

Acum dacă îi întrebaţi pe cei care stăteau la coadă, am văzut că s-au înscris 8.000 de oameni să voteze în diaspora. 8.000 sunt în câteva blocuri în Drumul Taberei. Şi noi, toată ţara, tot Guvernul, munceşte numai pentru cei 8.000″, a declarat Ponta.

Fostul premier PSD spune că românii trebuiau să voteze în străinătate şi confirmă că existau cozi, însă afirmă că are informaţii potrivit cărora acele cozi erau formate de cetăţeni care „se puneau de mai multe ori la rând„.

„Îmi pare rău pentru acele cozi, pe care însă ulterior am aflat că nu le-am făcut eu, ci cei care se aşezau de două ori, de trei ori, de patru ori la rând, ca să fie cozi, să se arate la televizor”, a spus deputatul PSD.

Ponta s-a arătat deranjat că Dacian Cioloş guvernează doar „ca să nu se supere cei 8.000”, în loc să îi considere pe toţi românii egali. – news.ro

Să explic. Cînd eram mică, mama îmi spunea că ”a te pune” se foloșește cu precădere atunci cînd omul are niște necesități fiziologice și se duce la toaletă. Acolo ”te pui”. Revenind la momentul alegerilor prezidențiale din 2014, la care face referire Ponta, știm, am văzut, auzit, chiar stat unii dintre noi la cozile acelea infernale, de cel puțin 3 ore (Bruxelles) și 8-9 ore în alte capitale și orașe mari occidentale. Cum am aflat din presă, oamenii și-au adus, pentru turul II, și periuțe de dinți cu ei, și mîncare, hotărîți să rămînă pînă reușesc să voteze atît cît va fi nevoie. Un singur lucru le-a lipsit. Toaletele. Așa că e posibil ca în atîta timp petrecut la cozile acelea care su speriat occidentul, să-și fi lăsat rînd să se ducă ”să se pună pe veceuri”. Publice, Dumnezeu știe pe unde, că nici occidentalii ăștia nu se pricep la nimic, s-au trezit cu mulțimi în stradă și niște ecologice de-a lungul cozilor n-au fost în stare să instaleze. Că Ponta așa o fi înțeles de la ”informatori” avînd, probabil, cunoștințe precare de limba română, ori că așa și-a închipuit chiar el, că oamenii ”s-au pus” la coadă la vot, asta nu vom ști niciodată.

Ce știm însă e că Ponta nu se poate abține, nici cu două zile înainte ca Baroul București să analizeze excluderea lui, la cererea formulată de Monica Macovei, să plagieze. ”Votul de la Paris”, din 2009, se întoarce, acum într-o nouă prezentare. Deși cel de atunci a fost tranșat în justiție. Ceea ce îi doresc și lui Ponta.

PS: Că arată că vrea să-și ajute partidul, în această precampanie electorală, e de la sine înțeles. Pentru el, care nu oricum mai are nimic de pierdut, nu e nici o noutate. Cît despre egalitate, nu toți românii au votat însoțiți de camere de luat vederi care să focalizeze personajul central.

ponta prezidentiale 2014(Foto: adevarul.ro)

Parlamentare odata cu prezidentiale. Cand si cum ?

Tema reducerii mandatului prezidențial de la 5 la 4 ani și organizarea alegerilor prezidențiale simultan cu alegerile parlamentare a apărut și reapărut în contextul dezbaterilor privind revizuirea Constituției, dar și ca o temă prin care actorii politici au încercat să acapareze puncte electorale.

Astfel:

06 aprilie 2012 – Traian Băsescu, în contextul Congresului PSD, PNL și PC, le adresează o scrisoare președinților celor trei partide prin care le propune demisia sa și organizarea alegerilor prezidențiale anticipate simultan cu alegerile parlamentare din 2012, la schimb cu adoptarea referendumului din 2009 privind reducerea numărului de parlamentari la 300 și trecerea la un parlament unicameral.

”În cazul în care veţi accepta revizuirea Constituţiei aşa cum ea a fost cerută prin referendumul din noiembrie 2009, dar şi propunerea mea de reducere a mandatului preşedintelui la 4 ani, vă garantez că în timp util voi demisiona din funcţia de preşedinte al României, astfel încât alegerile legislative din noiembrie 2012 să se desfăşoare simultan cu alegerile prezidenţiale. În acelaşi timp, apreciez că revenirea la mandatul de 4 ani pentru Preşedintele României este necesară în perspectiva consolidării deplinei democraţii. ”

Răspunsul lui Victor Ponta: acesta rupe scrisorea în fața membrilor reuniți în cadrul congresului, declarând că nu a citit scrisoarea și că ”nu avem ce discuta si negocia cu Traian Basescu, nu avem nevoie de minciunile si propunerile lui otravite”.

Ianuarie 2013 – Victor Ponta propune devansarea organizării alegerilor prezidențiale din 2014 simultan cu alegerile pentru Parlamentul European, măsură care, în opinia liderului PSD, ar fi asigurat o campanie electorală de 1-2 luni, și ar fi evitat situația în care România să se afle în perioadă electorală pe parcursul unui an întreg.

Răspunsul lui Traian Băsescu: demisia simultană a președintelui și a Parlamentului, după revizuirea Constituției.

„Ce putem face de comun acord este să stabilim demisia simultană a președintelui și a Parlamentului, după ce revizuim Constituția și venim în exigențele referendumului din noiembrie 2009 și atunci ne punem toți mandatele și revenim la un sistem politic care mie mi s-a părut mai eficient …. Sunt gata să îmi depun mandatul simultan cu cei 588 de parlamentari, să facem simultan alegeri parlamentare și prezidențiale pentru resuprapunerea mandatelor. Sigur asta necesită o revizuire rapidă a Constituției, un referendum de revizuire și o depunere simultană a mandatelor de către președinte și cei 588 de parlamentari, ca să facem singura combinație posibilă și care la noi are un precedent.”

Ping-pong-ul dintre Traian Băsescu și USL/ Victor Ponta pe tema reducerii mandatului prezidențial și organizarea simultană a alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare a rămas fără nicio finalitate.

Atât alegerile parlamentare din 2012, cât și cele prezidențiale din 2014 au fost organizate respectând termenele constituționale. Constituția nu a fost revizuită.

Tema reorganizării simultane a alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale va reapărea din nou pe agenda partidelor, odată cu reluarea dezbaterile privind revizuirea Constituției.

Pe termen scurt (scenariul nerealist) – resuprapunerea mandatelor nu se poate face fără declanșarea unei crize politice care implică demisia președintelui în funcție în anul 2016. Crizele politice înseamnă instabilitate și asumarea unor riscuri foarte mari din partea celor care le declanșează. Precedentul Tăriceanu (2005) – acesta a refuzat să demisioneze din funcția de prim-ministru și să declanșeze o criză politică care ar fi generat alegeri parlamentare anticipate și o majoritate parlamentară stabilă pentru Alianța D.A.

Pe termen lung (scenariul realist) – resuprapunerea mandatelor se poate face, evitând orice criză politică, în anul 2024.

În 2024 expiră atât mandatul parlamentului ales în 2020, cât și mandatul președintelui ales în 2019.

Implicații:

  • Clasa politică admite că resuprapunerea celor două tipuri de alegeri nu se poate face mai devreme de 10 ani fără anumite artificii politice, precum demisia. Revizuirea Constituției în 2015/2016 se face fără ca mandatul prezidențial să fie redus. Românii vor experimenta până în 2024 noi posibile situații de coabitare, rezultate în urma alegerilor parlamentare din 2016 și 2020 și alegerilor prezidențiale din 2019.
  • Două rânduri de alegeri parlamentare în 2016 și 2020
  • Mandatul Johannis de 5 ani și un nou mandat prezidențial de 5 ani în 2019 (Johannis sau un alt președinte).
  • Organizarea unui referendum pentru revizuirea Constituției într-un singur punct–reducerea mandatului prezidențial –simultan cu alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024.

 

Demisia lui Klaus Johannis

Resuprapunerea alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale începând cu anul 2016 (scenariul nerealist) presupune demisa din funcție a actualului președinte. Acest lucru se poate face în următoarele condiții:

  • Klaus Johannis se bucură de o încredere foarte mare în rândul populației. Johannis își asumă riscul demisiei și a unei noi candidaturi, în tandem cu PNL, pentru a obține majoritatea parlamentară necesară reformelor și schimbărilor pe care le vizează.

 

  • Klaus Johannis ”dă cu paltonul de pământ”. Încă din debutul mandatului, Johannis a demonstrat că are mari probleme cu stăpânirea nervilor în situații delicate. O cădere nervoasă poate duce la demisia acestuia și la organizarea de alegeri prezidențiale anticipate.

 

  • Planul PNL, PSD și al structurilor de forță de revizuire a Constituției și reducerea atribuțiilor prezidențiale în favoarea premierului eșuează. Deși ”Coaliția pentru amputarea atribuțiilor prezidențiale” se bazează pe cvorumul de 30% necesar pentru validarea referendumului, poporul simte că urmează să fie tras pe sfoară și iese masiv la vot, invalidând viitoarea Constituție. Johannis rămâne cu puterile oferite de actuala Constituție și devine un președinte mult mai puternic decât Traian Băsescu. Dar și mai greu de stăpânit. Coaliția decide ”să-l demisioneze” pe motive penale.

 

  • În România are loc o nouă revoluție în 2016. Scăderea popularității lui Klaus Johannis, eșecul reformei interne a partidelor tradiționale, întârzierea schimbărilor mult așteptate, creșterea nivelului frustrărilor populației pot genera tensiuni în societate. Președintele își dă demisia și se organizează alegeri anticipate simultan cu cele parlamentare.

 

Apariția protestelor de stradă, la doar trei luni de la alegerile prezidențiale, indică existența unor tensiuni în societate. Aceste tensiuni nu s-au disipat odată cu alegerea unui nou președinte și au potențial de creștere ( o oală care fierbe – pe care doar s-a pus un capac în 16 noiembrie).

Urmează două teste importante pentru clasa politică: referendumul pentru validarea noii Constituții (posibil finalul anului 2015) și alegerile locale din 2016.

(Foto: evz.ro)

Iohapontas, filmul finalei prezidentiale din aceasta toamna

Ultimul sondaj INSCOP, din iulie 2014, comandat de Adevărul, are următoarele rezultate:

Din respondenții care au o opțiune (90%)

  • 66,1% îl preferă candidat din partea PNL pe Klaus Iohannis iar 33,9% pe Crin Antonescu
  • 62,9% îl preferă candidat din partea PSD pe Victor Ponta iar 37,1% pe Mircea Geoană

Din respondenții care declară că merg la vot (66%)

  • 67,1% îl preferă candidat din partea PNL pe Klaus Iohannis iar 32,9% pe Crin Antonescu
  • 65,9% îl preferă candidat din partea PSD pe Victor Ponta iar 34,1% pe Mircea Geoană

Din respondenții care ar merge la vot, excluzîndu-i pe cei care nu sînt hotărîți, în turul I ar vota:

  • 40,5% cu Victor Ponta
  • 29,0% cu Klaus Iohannis
  • 8,9% cu Mihai Răzvan Ungureanu
  • 4,1% cu Călin Popescu Tăriceanu
  • 3,2% cu Kelemen Hunor
  • 2,6% cu Corneliu Vadim Tudor
  • 2,5% cu Cristian Diaconescu
  • 2,1% cu Dan Diaconescu
  • 7,1% cu altcineva

Din respondenții care ar merge la vot, excluzîndu-i pe cei care nu sînt hotărîți și care ar vota ”altcineva”, în turul I ar vota:

  • 43,6% cu Victor Ponta
  • 31,2% cu Klaus Iohannis
  • 9,6% cu Mihai Răzvan Ungureanu
  • 4,5% cu Călin Popescu Tăriceanu
  • 3,5% cu Kelemen Hunor
  • 2,8% cu Corneliu Vadim Tudor
  • 2,6% cu Cristian Diaconescu
  • 2,2% cu Dan Diaconescu

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Iohannis ar vota:

  • 52,8% cu Victor Ponta
  • 47,2% cu Klaus Iohannis

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și Iohannis ar vota:

  • 54,8% cu Victor Ponta
  • 45,2% cu Klaus Iohannis

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Antonescu ar vota:

  • 60,7% cu Victor Ponta
  • 39,3% cu Crin Antonescu

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și Antonescu ar vota:

  • 64,3% cu Victor Ponta
  • 35,7% cu Crin Antonescu

Din totalul respondenților, într-un tur II xu Ponta și MRU ar vota:

  • 58,3% cu Victor Ponta
  • 41,7% cu MRU

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și MRU ar vota:

  • 62,6% cu Victor Ponta
  • 37,4% cu MRU

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Predoiu ar vota:

  • 66,7% cu Victor Ponta
  • 33,3% cu Cătălin Predoiu

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și MRU ar vota:

  • 67,9% cu Victor Ponta
  • 32,1% cu Cătălin Predoiu

Din totalul respondenților, într-un tur II cu Ponta și Cristian Diaconescu ar vota:

  • 67,5% cu Victor Ponta
  • 32,5% cu Cristian Diaconescu

Din totalul celor care intenționează să meargă la vot, într-un tur II cu Ponta și Cristian Diaconescu ar vota:

  • 68,5% cu Victor Ponta
  • 31,5% cu Cristian Diaconescu

Concluzii:

Există doar două personaje politice care contează la prezidențiale: Victor Ponta și Klaus Iohannis. Restul sînt dust in the wind. Dacă Iohannis își pierde dreptul de a candida, pe motive de incompatibilitate, Ponta e președintele României și ar trebui să pupe picioarele ANI.

Ponta are mai mult succes la cei care sînt deciși să vină la vot. În schimb, candidații opoziției, cu excepția lui Cătălin Predoiu și Cristian Diaconescu, au mai mult succes la indeciși, la cei care ar cam sta acasă. E normal, electoratul dreptei e demobilizat și dezamăgit. Pe de altă parte, se vede cît potențial are Klaus Iohannis de a cîștiga votanți dintre indeciși. Acolo se joacă finala prezidnețială, pe acel teren, al indecișilor.

Sondajele au infirmat ”mitul” (în fapt, o intoxicare venită din partea dreptei) conform căruia Ponta ar fi plafonat pe la 40-45%. Din sondaje se vede că, în funcție de contracandidat, e plafonat între 52% și 68%. Abia aștept să văd mîine titluri mari în EVZ și pe crawlul B1-ului: Ponta DISPERAT! Intră să VEZI ce nenorocire HALUCINANTĂ a pățit! Nu poate obține mai mult de 68%!!!

Ponta poate fi bătut la prezidențiale cu trei condiții absolut necesare:

  1. Să candideze Klaus Iohannis
  2. Klaus Iohannis să aibă o campanie excelentă
  3. Ponta să facă erori mari sau măcar medii

De remarcat blocajul lui Predoiu, care nu reușește să crească nici măcar printre cei indeciși să meargă la vot. Asta arată că Predoiu e un om de partid, impus de partid și votat doar de alegătorii disciplinați ai partidului sau partidelor care îl susțin. E normal. Are notorietatea cea mai scăzută dintre toți, nu e cunoscut de cei mai puțin interesați de politică și nici nu are carisma necesară sau mitul sau temele care să atragă oameni din afara galeriilor politice. Cristian Diaconescu e în aceeași situație. Ca să parafrazez un celebru politician, încă președinte, Iohannis are cel mai mare potențial de creștere iar Predoiu și Diaconescu, cel mai mic.

În turul II decisivă e persoana candidatului, nu organizațiile. Partidele au putere limitată de a aduce oamenii la vot și sînt decisive în primul tur. Aici, la capitolul ăsta, Ponta, Iohannis, Antonescu și MRU stau ceva mai bine decît Predoiu și Diaconescu.

Jocul politic al toamnei e clar. Vom avea o finală Ponta-Iohannis sau, dacă Iohannis nu va avea dreptul de a candida, vom avea un cîștigător sigur, pe Ponta. Crin Antonescu, MRU, Predoiu și Cristian Diaconescu sînt în afara jocului prezidențial.

De ce Diaconescu si MRU sint sah mat si obligati sa-l sustina pe Iohannis in turul II

Ce se întîmplă dacă negocierile eșuează? Dacă cei doi și partidele lor nu primesc ceea ce-și doresc? Aruncă în aer unitatea dreptei și nu mai luptă împotriva lui Ponta? Păi și discursul lor de pînă atunci? Cum rămîne cu el? Și cum rămîne cu mandatul dat de alegători? Dacă Diaconescu sau MRU nu-l susțin necondiționat, fără negocieri, pe Iohannis în turul II, înseamnă că și-au mințit și trădat alegătorii.

Continue reading →

Pe cine vor americanii presedinte la Bucuresti?

Culmea e că în timp ce alegătorului simplu îi cerem să voteze util și să facă complicate calcule geostrategice ale compromisului, de la americani avem pretenția să se țină ei de idealismele noastre și să susțină la prezidențiale tot felul de soluții fără șanse electorale.

Este decisiv numele viitorului președinte pentru influența americană în România?

România este membră NATO și partener strategic al Statelor Unite și nu există politician român cu putere reală, din mainstream, care să nu joace cu americanii. Să nu uităm că România a devenit membră NATO sub președinția lui Iliescu și a participat activ în războiul împotriva terorismului încă din 2001, sub Iliescu. Există politician român mai antiamerican și filorus decît Iliescu? În condițiile în care România s-a dovedit un partener controlabil și de nădejde pentru americani numele viitorului președinte nu e foarte important. Toți candidații cu șanse vin din zona mainstream a politicii și sînt controlabili. Mai mult, toți au trecut la un moment dat prin PSD și PNL și au fost aliați sau chiar amici. Implicarea americanilor poate fi doar una de acord fin, dacă alegerile sînt pe muchie și americanii îl preferă cu doi microni mai mult pe x decît pe y. Americanii s-ar putea implica masiv, s-ar putea ïntrebuința seriosla nivel diplonatic, informativ, logistic, mediatic și financiar doar dacă ar apărea un candidat naționalist și populist cu șanse, așa cum era Vadim în 2000 și cum ar fi putut fi Puricîn 2014.

Sînt dispuși americanii să-și investească resursele  de influență și credibilitate într-un candidat fără șanse?

Sînt dispuși americanii să meargă pe mîna unui învins, să piardă împreună cu el și să-și arate astfel limitele și slăbiciunea? Lăsînd la o parte diferențele minore dintre candidați (dacă nu ești parte a vreunei tabere politice sau de interese și iei o oarecare distanță, între Ponta, Iohannis, Diaconescu sau Predoiu nu-s mari diferențe).

Dar cum pot influența americanii alegerile prezidențiale?

Financiar, logistic și mediatic americanii nu se pot compara cu structurile de putere interne. La urma urmei, tot ceea ce pot face ei să dea semnale publice sau private care să influențeze politicienii români, serviciile și liderii de opinie. La rîndul lor, americanii iau decizii și fac evaluări în funcție de informațiile pe care le primesc de la sursele lor interne (politicieni, servicii, jurnaliști). Americanii nu pot inventa candidați și nu-i pot impune. Trebuie să lucreze cu materialul clientului.

Dacă americanii nu-l vor pe Ponta, îl vor pe candidatul cu cele mai mari șanse să-l învingă.  Dacă americanii nu-l vor pe Iohannis, îl vor pe candidatul cu cele mai mari șanse să-l învingâ. Nu are sens ca americanii să se concentreze pe un candidat fără șanse, doar pentru a-și îndepărta candidații cu șanse. Aptopi de „informațiile pe surse” despre pretinși preferați ai americanilor.

Pentru americani important e să investească influență în cîștigător, în viitorul președinte, nu să și-l îndepărteze susținînd vreun loser cu două, șapte sau zece procemte.  Ar fi pierdere de timp și energie.

Americanii îl vor președinte pe Ponta. Americanii îl vor președinte pe Maior. Americanii îl vor președinte pe Iohannis. Americanii îl vor președinte pe MRU. Americanii îl vor președinte pe Diaconescu. Sau pe oricine are șanse reale să cîștige și nu e un populist din afara establishmentului politic și informativ.