Reactii

1) Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, se trezește sîmbătă vorbind. Și vorbește cum nu ar trebui pentru nimic în lume să vorbească un diplomat, ba mai mult decît atît, arată că la lecția de istoria Europei a cam tras chiulul.

Ce zice? Zice așa: ”Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova.” – trm.md

Moldova nu este România, deci. Am anexat-o în 1918, înseamnă. Am cucerit-o, am luat cu forța ce nu era al nostru sau cum?!

Reacții: la Chișinău și București, iau atitudinea absolut necesară și potrivită Mihai Ghimpu (PL), Traian Băsescu – care califică declarația drept un afront grosolan la adresa istoriei naționale Ion Sturza, Viorel Cibotari (PLDM). Mai mult decît atît, ”Secretarul general adjunct al NATO, Alexander Vershbow, a declarat, luni, întrebat despre afirmatiile ambasadorului SUA la Chisinau, James Pettit, potrivit cărora Republica Moldova trebuie să rămâna un stat independent, că România și Moldova au legături istorice de multă vreme și fiecare trebuie să fie factor determinant al propriului său destin. – Hotnews.ro

Cine a fost de acord cu declarațiile lui Pettit? Prorușii din Republica Moldova. QED.

Președintele României a tăcut. Și tace. Deși au trecut trei zile, în trei zile și Iisus a înviat. Probabil urmărește cu mare atenție și îngrijorare situația. Aflăm peste doi ani la ce concluzie a ajuns, la aniversarea centenarului Unirii. Dacă va mai fi cazul.

2) Erdogan interzice toate piesele străine în teatrele de stat. Deocamdată. Probabil Shakespeare o fi fost părtaș la lovitura de stat.

Reacții: nimic. Nimeni. Statul islamist se reface sub ochii noștri, dar cine are curaj să spună ceva?!

3) La Kiev, Alexander Shchetinin, un jurnalist rus critic la adresa regimului Putin este găsit mort, cu o rană la cap. De ziua lui, cu pistolul alături. Și-o fi făcut bilanțul vieții și i-o fi dat negativ. La fel ca toți dinaintea lui care au fost sinuciși.

Reacții: tot negative. Adică zero. Nada. Imperiul Putinist Rus se consolidează sub ochii noștri, dar cine are curaj să spună ceva?!

4) În Coreea de Nord, doi oficiali sînt executați pentru nesupunere față de liderul partidului, țării, planetei, galaxiei și universului. În univers sînt și trimiși, cu un tun antiaerian.

Reacții: aici cine ce să mai zică?!

james pettit

(Foto: canal2.md)

Où sont les coups d’état d’antan?

Acum doi ani – tocmai ce fusese doborît avionul malaezian MH17 în estul Ucrainei – un prieten scria pe Facebook un status despre care am avut tot timpul impresia că poate fi sfîrșitul unei cărți foarte bune. Acum n-o mai am.

Văd numai știri despre avionul Malaysia Airlines. Din ce în ce mai multe. Rusia, Donețk, insurgenți, ba căzut, ba doborît. De cine?

Beau o bere pe o terasă din București, România. Se aude tango. Cîteva cupluri dansează. Se rîde – un scaun potrivit de un tip unei domnișoare sau doamne.

Așa începe un război mondial. Tango, bere, flirt. Și pe dedesubt începe să tremure, neauzit, pămîntul.Bogdan Budeș

Vineri seară, tîrziu, agențiile de știri anunțau că în Turcia este în desfășurare o lovitură de stat. Pentru o țară al cărei președinte nu a ezitat în ultima vreme să se comporte ca un dictator, afirmînd chiar, în ianuarie, că modelul lui este Hitler, și care a mai avut patru lovituri de stat armate în istoria recentă, toate menite să restabilească ordinea și derapajele de la vîrful puterii, nu era chiar neobișnuit.

Comunicatul facțiunii armate care preluase puterea suna încurajator:

According to Turkish media, the military statement said the army had taken action to: „reinstall the constitutional order, democracy, human rights and freedoms, to ensure that the rule of law once again reigns in the country, for the law and order to be reinstated.”

Ce s-a întîmplat în următoarele șase ore a dat peste cap nu numai rostul loviturii, dar și posibil rostul lumii. 

Erdogan a făcut apel, inițial prin Facetime, la populație, să iasă în stradă și să apere ceea ce el numea ”democrația”. Cancelariile occidentale au transmis comunicate în care se făcea referință tot la democrație, respectarea votului rezultat în ultimele alegeri, calm și, înainte de orice, respectarea statului de drept.

Numai calm nu a fost în orele următoare pe străzile Ankarei. Populația a ieșit în stradă să-l apere pe Erdogan. Ciudat, din elicoptere se trăgea asupra oamenilor. Mai tîrziu s-a aflat că președintele putea fi capturat, dar a fost scăpat, surprinzător, printr-o mișcare care numai cu timpurile moderne nu rimează.

În final, după o noapte de tumult și groază, Erdogan apare la televiziuni, nu se știe de unde, cu un comunicat. Și de atunci începe o mișcare de epurare cruntă a tuturor celor care, de-a lungul timpului, i se opuseseră președintelui.

Inițial, în dimineața zilei de sîmbătă, o lume întreagă vede militarii celei de a doua ca mărime armate a NATO umiliți și chinuiți. Pe străzile Ankarei se petrec atrocități, militari sînt decapitați de o populație aflată în plină desfășurare a instinctelor primare. Președintele revenit la Ankara anunță și primele măsuri. Nu reinstituirea democrației, nu a calmului, nicidecum a statului de drept, ci mișcări crunte de răfuială cu oponenții. Inițial, cu reprezentanți ai puterii judecătorești. 2745 de înlocuiri din funcții și arestări sînt anunțate numai sîmbătă, la prima strigare. Nu participaseră la lovitura de stat, dar ce conta, se opuseseră, democratic, aberațiilor anterioare ale președintelui. Baza militară NATO de la Incirlik este sigilată și nu are legături cu exteriorul nici acum.

Duminică, numărul celor care dispar din funcțiile ocupate și/sau sînt arestați ajunge la 6000. Tot din justiție. Ceea ce deja pune sub semnul întrebării întreaga lovitură de stat. Ieri, marți, numărul lor ajunsese la 9000, în plus, sînt epurați din sistemul de învățămînt 15 000 de oameni.

Încă de la revenirea din dimineața zilei de sîmbătă, Erdogan își identifică adversarul, clericul Fethullah Gulen, și somează SUA să-l extrădeze. Cel care condamnase dintru început lovitura de stat devine dușmanul numărul 1 al regimului de la Ankara și sursă de tensiuni serioase cu Washingtonul. Mai nou, Erdogan, în plină criză megalomanică cel puțin, transmite prin ambasadori și ce instituții trebuie rapid închise, avînd legături cu dușmanul. Față de ruși s-a scos, ofițerul care a ordonat prăbușirea avionului rusesc a fost parte la lovitura de stat.

Faptele sînt deja cunoscute, evoluțiile pot fi surprinzătoare de la oră la oră.

Ce se mai poate întîmpla?

Sultanul Erdogan, și așa aliat cu țarul Putin, să se înțeleagă cu Iranul. În condițiile în care valurile uriașe de migranți, plecate din Turcia și oprite acum în schimbul unor sume uriașe de bani au șubrezit o Europă oricum atacată imun de corectitudine politică sau calcule ascunse, și în condițiile în care acordul Iran – SUA este cel puțin discutabil, ce este mai rău. Axa Ankara – Moscova – Teheran, noua axă a răului. Țarul, sultanul și ayatollahul. 

În anii ’30 ai secolului trecut, lumea își vedea de viață. Muncea, iubea, petrecea. Doi demenți își asigurau ascensiunea și controlul asupra Europei, dar nimeni nu părea să vadă. Unii mai erau și de acord că lucrurile nu merg bine și ”ceva trebuie făcut”.

Și s-a făcut. Sîntem în anii ’30 din nou. Dar prea puțini par să vadă. Pînă cînd, într-o bună dimineață, în timp ce ne vom bea cafeaua, de la știri vom afla că un nou război a început.

PS: Încerc de zece zile să scriu un articol despre summitul NATO de la Varșovia fără să bat cîmpii (să mă scuze analiștii) și nu-mi iese mai mult de atît:

– noi nu am cerut nimic;
– am primit mai mult decît am cerut.

erdogan putin

(foto: en.publika.md)

Observatii de siesta

Yeba Woodhouse:

1) Mai prost ca R. Tudor nu există: a înțeles că în viziunea lui Prună drepturile sunt un lux pentru infractorii din crima organizată.

2) Erdogan (că nu pierd din ochi temele): vi se pare prost, tălâmb, genul care-și uită vorba, care nu știe ce vrea, incapabil to seize the opportunities, leneș și lipsit de convingeri?

a) Dacă nu, de ce nu i-a oprit el pe refugiați?
Că sunt oameni serioși, familiști și specialiști, despre ei scrie respectivul Abdel Saleh, (martirul classy cu 289 de laicuri din care 280 din RO, din care 1 = Lăză, i.e. sociolog pe bune, M. Kivu e jenant de mult) ce mai! Ca brazii!

Nu poate nimeni să-și permită să-i întrețină cu burta la soare, dar cu ei putea ridica Turcia dacă nu peste Germania, măcar peste Franța.  Că doar și ei asta își doresc, nu 2000 de euro „our money”, ci să-și clădească un viitor pașnic.

De ce a folosit termeni precum „dat drumul robinetului”? dacă intenția nu era de invazie musulmană cu – de fapt – masculi din altă etapă de dezvoltare istorică, nicicum cu specialiști?!

b) Dacă totuși da, Erdogan e prost, nici nu mai trebuie să discutăm, Deșteptăciunea e în altă parte, ca viața.
Citim ce mai scrie Lăză. Sau ăștia SNSPA style, altminteri inapți să închege o succesiune logică în doi pași și să explice, de ex., de ce UE dezbate simultan Șomajul în rândul tinerilor și Avantajele pe care le prezintă refugiații.

Later:

Deci un pluton de polițiști belgieni (și o grupă să fi fost, raționamentul este același) au scăpat 2 teroriști stagiari și s-au ales cu trei răniți. Ușor.

De ce? Sunt ei mai slabi de constituție, au avut o copilărie mai grea decât un pluton de polițiști israelieni, de ex.?

Iau exemplul ăsta fiindcă nu pot construi teza cu unguri/polonezi/cehi, că ăia n-au pățit.
Statistic vorbind, cel mai probabil este că nu, ba chiar dimpotrivă.

Ce avem noi aici?
Noi aici avem educația, școala primară la vremea multiculturalismului.
Noi respectăm drepturile teroriștilor, ei au avut o copilărie grea, plus că Belgia a fost imperiu colonial, pe lângă evidența faptului că toate culturile sunt egale.

Arabii erau înarmați (au reușit ei și cu mâinile goale să-l scoată pe Abdeslam din casă SUB OCHII polițiștilor, chapeau!) – deci încălcau legea di granda prin însuși acest fapt, las că erau suspecți de una-alta.

Dar drepturile teroristului și ale complicilor (sau cum o fi fost incidentul) sunt sacre, deci prevalează în fața rațiunii și a supraviețuirii proprii.

Nu-mi imaginez, tehnic vorbind, absolut nici o posibilitate ca în fața unei grupe de polițiști zdraveni la cap (10, adică, nu mai zic de pluton), doi țâști-bâști înarmați să rănească trei și să și fugă.

(Foto: dcnews.ro)