La multe bucurii!

Pentru această cumpănă dintre ani, la care tot omu’ civilizat nu mai stă cu ochii pe ceas, ci pe codurile de alarmă teroristă – mulțumim, conducători europeni iubiți! – mi-am stors mintea, de noaptea trecută începînd, ce să vă zic, ce să vă urez pentru anul nou. În afară de ‘fie ca..’re ce-și dorește să primească, după minte și după suflet, după cum și-a așternut și după cum i se aliniază planetele, platanele, platourile, după cum îi dă Dumnezeu sau președintele naturii, ca să fiu și eu, în sfîrșit de an măcar, corectă politic. Că-i destulă nedreptate în lume, mi se pare, de exemplu, absolut incorect politic că în anumite părți ale globului a venit deja anul nou.

Și cum mă gîndeam așa, mi-am adus aminte că, atunci cînd eram mică, la mine veneau doi moși. De Crăciun venea moșul corespunzător sărbătorii, în familie, discret, iar pe 31 decembrie mai venea unul, Moș Gerilă. Ăsta din urmă venea cu plasa, la tata la serviciu, și din tot ce-mi punea acolo, nu mă interesa și nu îl așteptam decît pentru un singur cadou. O portocală cu frunzuliță. An de an, primeam în ultima zi a anului o portocală cu frunzuliță. Un an întreg așteptam acea portocală. Mai mîncam între timp și altele, cînd ai mei mai stăteau la o coadă, cînd mai dădeau de trei ori prețul pe kilogram, dar nici măcar una nu era precum portocala cu frunzuliță. Nici una nu avea gustul, aroma, culoarea aceleia, nici una nu fusese dorită și așteptată sute de zile. Nici o alta nu avea frunzuliță.

Așa că ce vă doresc acum e să aveți parte, în anul ăsta de-a venit deja la alții, cum ziceam și cum tot nu mă împac cu ideea, de multe bucurii la fel ca cele pe care mi le aduceau mie portocalele cu frunzuliță. Și să fiți deștepți și să vi le culegeți și singuri, pentru că acum se poate.

La mulți ani!

PS: Rezumatul evenimentelor externe 2015, secțiunea Europa, acum.

În Berlin, Mohammad stă liniștit, ghemuit pe vine și scuipă pe jos printr-o gaură dintre dinți.
Dintr-o dată, apare o zână și spune:
– Sunt zâna social-liberal socialistă! Am venit la tine ca să-ți îndeplinesc trei dorințe!
– Uite ce dinți am în gură! Vreau să-i am pe toți și reparați!
Nici n-a terminat bine Mohammad să rostească aceste cuvinte, că imediat a fost promulgată legea privind tratamentul și protetica gratuite pentru străinii asistați social, și gura lui a început să strălucească albă ca zăpada, cu un zâmbet ca de Hollywood.
– Mi-e dor de cele patru neveste și cei cincisprezece copii, precum și de părinți, frați și surori, și încă de părinții, frații și surorile soțiilor mele! Vreau ca noi toți să locuim într-o vilă de lux și să avem o mulțime de bani!
Nici n-a terminat bine, că Mohammad s-a pomenit într-o vilă frumoasă! Pe masă era textul legii cu privire la reîntregirea familiei pentru străinii asistați social și multe chitanțe bancare cu informații despre beneficiile primite. Casa era complet mobilată și utilată cu aparatura electrică necesară, în conformitate cu legea privind ajutorul pentru achiziționarea de mobilier și aparate de uz casnic, acordat străiniilor asistați social.
Fericit, Mohammad aproape că nu știe ce să mai ceară zânei la ultima dorință. Și a rugat-o:
– Vreau să fiu un german adevărat și nu numai de cetățenie. Vreau să fiu blond cu ochi albaștri și ca numele meu să fie Fritz Schulz!
Înainte de a termina de spus, toate au dispărut, iar el însuși s-a pomenit iar ghemuit și scuipând pe jos, printre dinții găuriți.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat-o el pe zână.
– Nu ți-e rușine, domnule Schulz, să cerșesti de la stat?! Trebuie să vă purtați singur de grijă! Mergeți și căutați-vă un loc de muncă!

(Foto: eskipaper.com)

An Illegal Immigrant Catastrophe… In Europe? ISIS Refugees! – PJ Media

Ia să ascultăm și părerea unor americani despre criza refugiaților/imigranților. Nu, nu MSM, oamenii de la PJ MEDIA care se încăpățînează, de ani de zile, pe o platformă online, să abordeze cele mai incomode subiecte pentru politicienii americani și nu numai. Incorecții politic, ”retrograzii”, ”xenofobii” și ”panicarzii” de peste ocean, care fac ce știu ei mai bine: spun adevărul. Cel ocolit sau/și distorsionat de marile canale media.

Așadar, Bill Whittle, Stephen Green și Scott Ott.

(Foto: Getty Images)

Un bocet bintuie Europa

Am urmărit, în ultima vreme, ca foarte multă lume, de altfel, criza refugiaților/imigranților. Cînd cu stupefacție, cînd cu revoltă, cînd cu neputință – chiar și o neputință a dialogului – cum se clatină un continent și se schimbă o lume. Sub ochii noștri. Ai cîtorva ingrijorați, ai altora îngroziți, ai majorității umezi de lacrimile stoarse de hoardele care, în două săptămîni, au făcut franjuri granițele Europei, au suspendat acorduri – cel de la Dublin și Schengen – arătîndu-ne, astfel, neputința, nehotărîrea, posibil lașitatea dar, mai ales, lipsa oricărei coerențe în acțiune și a oricărei viziuni asupra a ceea ce va deveni Europa.

Am început seria de articole pe temă cu ”Criza imigrantilor. Germania pare in plina olimpiada a generozitatii.”, de Dorelian Bellu, am continuat cu textele lui Paul Dragoș Aligică, iar acum, cronologic, ce am scris eu pe Facebook.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/897075457029794″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/898524076884932″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899511736786166″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899564000114273″ mbottom=”50″]

 [mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899593403444666″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899694953434511″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/899795576757782″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/900509806686359″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901085869962086″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901145849956088″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901629136574426″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901642179906455″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901898549880818″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902151803188826″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902170833186923″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902228879847785″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902267373177269″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902274936509846″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902286829841990″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902428976494442″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902815886455751″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902882063115800″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902891526448187″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/902944623109544″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903095373094469″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903130026424337″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903440726393267″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903495103054496″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903495883054418″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903674579703215″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903817933022213″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/903821596355180″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904196119651061″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904294126307927″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904297289640944″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904346222969384″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904364692967537″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904422322961774″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904810656256274″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1607805322842644&id=100008395756998″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/904849612919045″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905037846233555″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905222306215109″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905378209532852″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905593319511341″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905677512836255″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905715686165771″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/905734759497197″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/photo.php?fbid=906004736136866&set=a.119444231459591.19305.100001820452256&type=1″ mbottom=”50″]

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/906183626118977″ mbottom=”50″]

(Foto: au.newshub.org)

https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/901145849956088

O reactie la situatia prezenta

Intamplarea face ca lucrez saptamanile astea in arhive occidentale pe subiecte care ating de multe ori istoria noastra nationala din secolul 20: mari decizii, situatii cruciale, persoane si personaje nodale apar mereu, ici si colo, din paginile arhivelor. Documente confidentiale si corespondenta inedita devoaleaza o imagine cu totul remarcabila – cel putin unuia ca mine – despre Romania in jocul marilor puteri intre 1916 si 1960 si despre elitele romanesti in acea perioada. Sau mai bine zis despre o parte a acestor elite: acea minoritate care a ramas pro-democrata, pro-occidentala si anticomunista si antifascista chiar si in cele mai grele momente.

Ceea ce reiese din varii arhive puse cap la cap despre acesti oameni (unii dintre ei cvasi-necunoscuti, cum sint cei doi protagonisti ai materialului ce-l impartasesc cu dumneavoastra mai jos – David Mitrany, cel mai important politolog roman din secolul 20 si diplomatul si scriitorul D. N. Ciotori) este: clarviziune, caracter, patriotism, sacrificiu si tragedie. Cand revin seara si intru pe fluxurile din tara, imaginea publica din Romania de azi nu pare un dezastru. Ideea de dezastru are o nota de demnitate si de drama in ea. Ce se vede e altceva: E o farsa. Este absurd. Este stupid. Este penibil. Este grotesc. Pigmei si caricaturi umane cocotate pe varfurile politicii si mass media, topaind, balacarindu-se si incaierandu-se intr-un mahalagism generalizat de neamuri proaste ajunse „ceva” sau care vor sa ajunga „ceva”.

In fine. Asta e. Aici am ajuns. Sa revenim la cei din vechime. D. N. Ciotori catre D. Mitrany, in 1951, razboiul rece incepuse. Despre Romania, elitele sale, despre exil, despre Europa si geopolitica europeana, despre Rusia si Estul Europei. Despre clarviziune si tragedie:

12 Nov. 1951

Mitrany, dragă Mitrany,

Nu de luni, ci de ani tot gândeam să-ţi scriu. Şi am tot amânat: ba că tot auzeam că nu eşti în Anglia, ba că nu-mi dădea nimeni adresa. Mai era şi faptul că eu am un condei nărăvaş: când nu-i e a scrie se poticneşte ca măgarul înţepenit în picioarele de dinainte şi n’ascultă nici de îndemn, nici de ciomag. Vezi bine, eu sunt cu turma foştilor inamici…

Mă gîndesc la vremile când era Anglia, anglie şi România o ţară cu oameni buni la inimă şi dornici să meargă cît mai repede pe acelaşi drum pe care au mers occidentalii. S’au dus acele vremi. S’au dus şi oamenii  care credeau în atâtea lucruri chimerice. Bietul Titulescu s’a stins pe pământ străin, Lupu s’a potolit pe veci, Madgearu a fost străpuns de glonţul propriului său elev, Iorga a fost măcelărit cu toporul şi aruncat în şanţ (Iorga şi Madgearu din ordinul direct al nemţilor) şi cei ce-au mai rămas putrezesc de vii în celulele lui Stalin. Se prăpădi şi bietul Scotus, (îţi trimit un articol despre el) iar, voi, aci în Anglia victorioasă v’aţi dat după zidurile imaginare ale Pactului Atlantic şi vă rugaţi de Stalin să nu vă strângă de gât pentru că „sunteţi civilizaţi” şi, dacă pieriţi voi, ce mai rămâne din civilizaţie? Stalin, bine înţeles, leşină de durere când se gândeşte că va veni ziua când veţi pieri înecaţi de propriile voastre greşeli şi nu va mai fi civilizaţie, nici wisky, ci doar blestemata de vodka.

Tu care, desigur, citeşti toate blestemăţiile politice, ai pus, cumva mâna pe o revistă care apare la Londra „The Eastern Quarterly”? Am scris câteva articole – nu tocmai ortodoxe – iar ultimul a apărut la 15 oct. sub titlul Trenga Stalini. Dacă nu cunoşti revista (e tipărită de Polonezi care sunt complect nebuni, mai nebuni ca irlandezii. Acum cer, cu toţii, să aibă ca hotar Oderul!) aruncă-ţi ochii pe colecţie la Royal Instit şi sunt sigur că te vei amuza sau chiar supăra.

Nu mă pot opri să-ţi spun că socotesc politica britanică întoarsă la vremile lui Palmerston fără Palmerston şi fără Europa de după războaele lui Napoleon. Obsesia de a restabili un echilibru de forţe cu Rusia, împărţind cu ea Europa şi crezând că veţi avea o frontieră europeană pe Oder este, după capul meu, cea mai primejdioasă  halucinaţie. Dar, bun e Dumnezeu şi meşter e şi Dracul: va veni mintea cea de pe urmă în capul oamenilor. Numai să nu ne ia Dracul până atunci.

Ştiu că tu ai publicaţiile celor de la Royal Inst. for F.A. A apărut acum, decurând un volum: „Documents on International Affairs, 1939-1946 Vol I cu o introducere de Toynbee. Eu, după cum ziceau toţi prietenii: ţiganul e certat cu banul” sunt acum, pribeag, ca Ion Fără de Ţară, mai lipit pământului de sărac ce sunt decât ori când şi nu-l pot avea. Dacă poţi….. Nu cum-va vii pe la Paris? Văd că noul guvern întăreşte sârma ghimpată în jurul câmpului de concentrare în care vă închide, dar poate tot faci cum-va să dai pe aici. Dă-mi de ştire şi sper că eşti voinic şi sănătos.

Cu vechea şi afectuoasa prietenie

D. N. Ciotori

12 Place Dauphine

Paris Ier

PS: Multe multumiri Florinei pentru ca a transcris textul de mai sus. Fara efortul ei, nu-l puteam impartasi cu dumneavoastra.

mitrany1

(Foto: mitrany.eu)

Gata, s-a rezolvat. Europa a renascut.

Klaus Iohannis, 11 ianuarie 2015, pe pagina de Facebook, la întoarcerea de la Paris (sublinierea îmi aparţine):

Peste două milioane de oameni s-au aflat astăzi pe străzile Parisului, la marșul solidarității închinat victimelor recentelor atentate. Am dat mâna cu președintele François Hollande și cu alți președinți din țări europene, dar mi-au strâns mâna și necunoscuți din mulțime care puteau să fie rude sau prieteni ai celor uciși ori simpli cetățeni. Au fost gesturi de omenie și de speranță împărtășite de toți șefii de state și de guverne prezenți în capitala Franței. Terorismul nu va înfrânge niciodată solidaritatea și dorința de libertate și de pace. Pe străzile Parisului a renăscut o Europă nouă.

Vedeţi ce simplu este? Hai să dăm mînă cu mînă cei cu inima cea bună, să-nvîrtim hora frăţiei pe pămîntul vitejiei. Şi gata, am renăscut. O pasăre Phoenix carnivoră, care se autodevorează, dar astea sînt amănunte sau cîrcoteli ale unora ca mine. Vitejia a însemnat, ieri, şi privirile speriate ale oficialilor prezenţi la marş, şi gărzile de corp care îi ţineau aşa de strîns, că aveam impresia că oamenii au făcut ceva îngrozitor de-s aproape luaţi pe sus. Iar cîrcoteli, ştiu. Că unii oameni din mulţime cu care spune preşedintele că a dat mîna, în cazul extrem de îngrijorător în care nu erau tot forţe speciale în civil, ar putea fi următoarele victime ale unor atentate, iar amănunte.

Impresionant marşul, adevărat, importante solidaritatea şi exprimarea dorinţei de pace. Şi de acum încolo, porumbei albi vor brăzda cerul Europei, în timp ce potenţiali terorişti, pînă mai ieri, vor solicita înfiinţarea de ghişee unde să declare pe proprie răspundere în ce tabere militare s-au antrenat, şi deschiderea de centre pentru depunerea armamentului deţinut ilegal şi de care au fost ieri convinşi că nu mai e cazul să facă uz. Copleşiţi de numărul atît de mare de oameni sinceri şi de atît de multe oficialităţi, vor considera că în Europa renăscută este atît de multă frumuseţe, bunătate şi atît de multă dorinţă de pace, încît ar fi păcat să le tulbure chiar şi cu un pistol de jucărie.

Şi atîta seninătate. Ori senilitate, zic eu. Pentru că, asemeni oamenilor de vîrsta a treia şi a patra, care se mai întîlnesc la înmormîntări, comemorări şi alte ocazii oficiale, liderii prezenţi ieri la Paris nu vor face, concret, nimic. Vor povesti, vor constata, îşi vor exprima regrete şi speranţe, vor da declaraţii emoţionante şi vor aştepta apoi următoarea adunare. La care ori vor constata că de pe hartă a mai dispărut unul din ei, ori că tînăra generaţie are un stil vestimentar exotic. Thobe, ghutra, bisht, eventual hijab, abaya. Şi vor exclama uimiţi, ce ţi-e şi cu designerii din ziua de azi!

Precizare: Sînt convinsă că cele scrise pe pagina preşedintelui Iohannis exprimă exact atitudinea europeană actuală vizavi de pericolul terorismului. Şi că, aşa cum pe noi iarna ne ia întotdeauna pe neaşteptate, pe europeni îi va lua orice alt atac terorist.

 (Foto: pagina Facebook Klaus Iohannis)