Posts Tagged → germania

Germania vs Univers

Aseară, Germania a învins Italia la Campionatul European de Fotbal. Am ținut cu Italia. N-a fost să fie, nu e dramă.

Dar cînd citesc, după meci, un articol ca acesta, din dw.com, situația îmi pare că începe să fie. Dramatică.

Așadar, ținînd cont că anul trecut au pătruns pe teritoriul Germaniei 1 milion și nici nu mai contează cîte sute de mii de migranți, să se calculeze:

– 1. cîte echipe naționale va avea de acum încolo Germania;
– 2. cîte campionate europene și mondiale vor fi necesare pe lună pentru ca toate aceste echipe să participe;
– 3. în cîți ani (zeci/sute/mii) lumină se va descoperi planeta pe care niște ființe sînt capabile să joace fotbal cu naționalele Germaniei.

A se ține cont de următoarele variabile:

– 1. echipele au nevoie de antrenori, stadioane, echipamente, mîncare, băuturi fără alcool; face față Pămîntul acestor solicitari?
– 2. jocul favorit, practicat în Europa de cei proaspăt veniți, este taharrush gamea.

PS: Problema poate fi inclusă în viitoarele teste de verificare a cunoștințelor de la noi și de aiurea. Să mai văd atunci părinții că au curaj să scrie petiții și să facă scandal!

PPS: Întrebare pentru FIFA: va fi posibil ca echipele naționale ale Germaniei să joace între ele?

germany

(Foto: buzzerg.com)

 

 

Scuze si clarificari la nemti

Dorelian Bellu – Mondorama și dexonline.ro

1. Un politician ecologist din Saxonia atrage atenţia pe Twitter că refugiaţii aşteaptă la cozi în frig. Ministerul protecţiei sociale din landul respectiv răspunde: atunci când primeşti bani cadou şi vii de bunăvoie într-o ţară rece, trebuie să poţi suporta şi frigul.
În urma indignărilor, ministerul şi-a cerut scuze în mai multe rânduri pentru că mesajul i-ar aparţine unei angajate şi nu celor care în mod normal gestionează contul de twitter. S-a pornit o anchetă internă pentru aflarea acesteia.

2. Süddeutsche Zeitung, cel mai vândut cotidian german (400.000 de exemplare) are ca imagine a ediţiei de weekend o mână neagră care acoperă sexul unei femei. Textul care însoţeşte desenul e citat dintr-un psiholog: „Mulţi musulmani nu pot avea o interacţiune firească cu celălalt sex. Aceste întâlniri sunt de fiecare dată tensionate din punct de vedere sexual. De aici şi excesele de la Köln.”
Acuzată de rasism, publicaţia a dat explicaţii şi şi-a cerut iertare cititorilor.

3. Săptămânalul Focus are coperta cu titlul „Femeile acuză. Suntem mai departe toleranţi sau deja orbi?” şi o imagine care transmite aceeaşi idee: urme de mâini pe corpul gol al unei femei. Aceleaşi acuze de rasism, dar publicaţia nu şi-a cerut scuze.

suddeutsche zeitung agresiuni koln

Din jurnalul german al fericirii (III)

Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Episodul III

Neamţul are o vorbă despre cel care face promisiuni fără acoperire sau despre cel care îşi asumă riscuri aiurea: s-a aplecat prea mult pe fereastră; la cum stau lucrurile, se pare că Angela Merkel a ieşit atât de mult în afară încât acum se mai ţine de pervaz cu degetele de la picioare, cam cum se agăţa de orice obiect care-i ieşea în cale Olive a lui Popey, când malacul de Bluto voia s-o răpească… În rolul lui Popey pare să fie Erdogan, pe care Merkel îl vizitează azi la Ankara; se ştie că preşedintele turc a cerut 2,3 miliarde de Euro pentru oprirea refugiaţilor.

O ştire care ar părea simpatică, dacă nu s-ar vedea în video (linkul la final) cât de dramatică e situaţia, vine de la Berlin: refugiaţii intraţi în ţară cer oprirea venirii altor refugiaţi… Ploaie şi cozi interminabile la un centru de înregistrare…. un om povesteşte: merge foarte greu; suntem prea mulţi; trebuie să se schimbe rapid ceva; vin aici de patru zile, stau toată ziua în ploaie şi-mi aştept actele; habar n-am ce va urma; la opt seara vine un autobuz, ne ia pe toţi şi ne duce la adăposturi, de fiecare dată dormim în alt adăpost; nu-mi place situaţia; iar omul continuă: dacă guvernul n-are niciun plan şi nici adăposturi, trebuie să nu mai lase alţi refugiaţi să mai intre în Germania! Altfel va fi aici în curând o problemă uriaşă.

Șeful sindicatului poliţiştilor are o soluţie, pentru care ar fi fost linşat în urmă cu două luni: trebuie să construim garduri pe graniţele Germaniei; dacă noi facem asta, se va declanşa o reacţie în lanţ: vor construi şi austriecii, şi slovenii; de aşa ceva avem nevoie (declaraţie pentru Welt am Sonntag).

Ultimele informaţii arată că în Germania sunt înregistraţi câte zece mii de nou veniţi pe zi.

Candidata la primăria Kölnului, Henriette Reker, independentă şi susţinută de CDU, verzi şi liberali, a fost înjunghiată sâmbătă… Femeia a fost operată şi e în afara oricărui pericol. Reker este implicată în acţiuni sociale, militantă pentru toleranţă şi împotriva rasismului. Atentatorul a mai atacat cu cuţitul încă patru persoane din anturajul candidatei. El ar fi făcut parte în anii 90 dintr-un grup neonazist şi ar fi spus că a comis atacul ca măsură împotriva politicii pro-refugiaţi a candidatei.

Tot sâmbătă a fost înjunghiat şi omorât un afgan, într-un adăpost din landul Thüringen, după o ceartă cu alţi câţiva compatrioţi.

Situaţia rea dintr-un centru de refugiaţi din Hamburg este descrisă în câteva reportaje: afară sunt şase grade, ploua întruna, în corturi aerul e stătut, hainele sunt jilave, încălzirea nu funcţionează mereu; paturile sunt suprapuse, iar cel care stă sus dă cu nasul în picăturile de apă de pe tavan… Refugiaţii ameninţă că vor incendia corturile.

epochtimes.de aminteşte de o hotărâre din 2004 a unei instanţe, conform căreia bigamia refugiaţilor este recunoscută şi, atunci când e cazul, ambele soţii ale unui refugiat pot beneficia de ajutor social.

Din politica locală s-a făcut auzită vocea unui lider CDU din landul Hessen, care le-a cerut celor care critică actuala politică a guvernului în ceea ce priveşte refugiaţii să părăsească Germania.

Și două ştiri ceva mai vechi: societatea germană feroviară şi cea de autobuze din Hamburg au trimis circulare prin care li se spune controlorilor să închidă ochii atunci când găsesc refugiaţi fără bilet.

Video situație Berlin.

(Foto: breakingnews.com)

Din jurnalul german al fericirii

De săptămîna asta. Tot Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

În Main-Taunus – cel mai mic kreis (echivalent al unui judeţ) al Germaniei – a fost declarată stare de calamitate. Regiunea, cu o suprafaţă cât a Bucureştiului, anunţă că nu face faţă găzduirii şi întreţinerii a o mie de refugiaţi. Un alt kreis a anunţat că nu mai primeşte niciun refugiat.
(în mare spus, Germania e împărţită în 16 landuri, care la rândul lor sunt împărţite în kreisuri – aproape 300 în total -, iar aceastea din urmă au în subordine administrativă comunităţi).

Firma de haine Zalando a pierdut circa 180.000 de euro în urma comenzilor neonorate făcute din centrele de refugiaţi. Comerciantul permite plata după livrarea produsului, iar în peste o mie de cazuri destinatarii n-au mai fost de găsit. Süddeutsche Zeitung, cea mai vândută publicaţie quality germană (400.000 de exemplare zilnic), entuziastă în favoarea refugiaţilor, apreciază reacţia relaxată a companiei Zalando: Shit happens, au comentat reprezentanţii firmei.

O ştire din Saxonia, aminteşte de ce se întâmplă în România. Conform Morgenpost, localnicii dintr-un orăşel de la graniţa cu Cehia şi Polonia au protestat împotriva cazării refugiaţilor în sala de sport. Protestul a fost inutil pentru refugiaţii au refuzat cazarea într-un astfel de spaţiu, la grămadă.
Şi tot Morgenpost: Poliţiştii care au încercat reţinerea unui irakian, într-un centru de refugiaţi, au fost atacaţi cu pietre de alţi azilanţi. Au putut să scape de ei doar după ce au folosit sprayuri cu piper.

A stârnit multe reacţii postarea pe Facebook a unei femei din Lübeck (port la Marea Baltică): „S-a umplut paharul!!! Elevii trebuie să facă paturile şi curăţenie în adăpostul pentru refugiaţi. Acest program (este ataşată o fotografie) l-a primit băiatul de 14 ani al prietenei mele. Nu vreau să agit apele şi sunt tolerantă de fel, dar asta e prea mult. În şcolile din Lübeck s-a introdus materia numită slugărnicie?”
Publicaţia Stern o numeşte ironic „supertolerantă” pe femeie şi o critică pentru că vorbele ei au ajuns muniţie pentru „Germania întunecată”, termen prin care sunt desemnaţi în principal nemţii consideraţi xenofobi.

A mai apărut un caz de chiriaş la stat căruia i s-a cerut să părăsească actuala locuinţă, de 78 mp, pentru a fi mutat într-una de 30 mp. Femeia, care trăieşte în acel spaţiu de 23 de ani, a fost anunţată că e nevoie de casa sa pentru a caza şase refugiaţi.

Der Tagesspiegel, o publicaţie care se aliniase moderat politicii pro-refugiaţi, scrie azi într-un editorial: Ce face Merkel cu Germania nu ar face niciun om cu locuinţa sa. Cei mai generoşi oameni din lume, înainte de a primi oaspeţi, s-ar întreba cât de mare de locuinţa, câţi nou-veniţi îl ţin nervii să suporte şi cine sunt aceştia.

În plan politic rămân vizibile declaraţiile şefului landului Bayern, Horst Seehofer. Acesta vorbeşte despre capitularea statului de drept şi o ameninţă pe Merkel cu acţiuni la curtea constituţională.

Şi câteva dintre răspunsurile naive date de imigranţi ziariştilor, la întrebarea De ce veniţi în Germania?
– până şi străzile au faianţă
– nemţii vor construi case pentru noi
– nemţii nu se ceartă aşa mult şi nu cu cuţite
– e mai multă hârtie decât la noi în Albania
– în Germania omul munceşte câte şase ore

Între timp a fost abandonată cifra de opt sute de mii de refugiaţi. Se estimează că în acest an vor ajunge în Germania un milion şi jumătate de oameni.

Niciuna dintre aceste informaţii nu a fost preluată din publicaţii populiste sau de extremă dreaptă. Toate site-urile citate au fost sau unele încă mai sunt favorabile primirii de imigranţi.

(Foto: zerohedge.com)

Germania, integrarea: rechizitionari, batai si agresiuni sexuale

Dorelian Bellu (Mondorama, dexonline.ro):

La Hamburg vor fi rechiziţionate mai multe clădiri industriale pentru găzduirea refugiaţilor. Primarul SPD, susţinut de o coaliţie în care mai sunt foştii comunişti şi ecologiştii, promite că „nicio proprietate particulară nu va fi atinsă”. La Berlin însă rechiziționarea inclusiv a locuinţelor goale nu mai este o temă tabu. La acestea se adaugă şi promisiunea din august a primarului ecologist al Tübingenului de a folosi casele fără locatari pentru cazarea refugiaţilor.
În presă au apărut cazurile câtorva chiriaşi la stat, toate femei singure, cărora administraţiile locale le-au cerut să părăsesască locuinţele pentru că nu există alte spaţii de adăpostire a refugiaţilor. Respectivele chiriaşe ocupă locuinţele de 15-25 ani, şi nu au datorii la stat.

O altă direcţie de acţiune poate fi numită Sala de sport e noul dormitor. Numeroase astfel de săli din întreaga Germanie au devenit spaţii de primire a refugiaţilor. Atrage atenţia cazul unui spaţiu de sport din Fellbach, nu departe de Stuttgart. Sala respectivă aparţine unei şcoli unde învaţă şi copii cu handicap sever. Este în prezent pregătită pentru a primi refugiaţi, deşi conducerea unităţii spune că va fi afectat procesul de învăţământ.

Dar cazarea nu este singura grijă a autorităţilor germane. De o săptămână, de la bătaia generalizată dintr-un centru de azilanţi din Calden (landul Hessen) – vreo 400 de persoane implicate, 50 de răniţi, printre care copii şi poliţişti -, sunt dezbateri despre separarea refugiaţilor după naţionalitate, după sex şi, mai discret spus, ca să nu pară incorect politic, după religie. Sunt sau nu oportune. Ca fapt divers, presa a scris şi despre motivul de la care a pornit scandalul: un bătrân s-a băgat în faţa unui adolescent la coadă de la masa de prânz. Cu această ocazie, la HR-Info, un radio regional informativ din Hessen, s-a pomenit că doar de la începutul anului au fost semnalate 15 cazuri de agresiune sexuale, în centrele pentru refugiaţi din land.
Polţiştii, confruntaţi cu violenţele din întreaga Germanie, cer şi ei separarea în adăposturi a diverselor naţii şi religii. Zilele trecute, în Hamburg, a mai ieşit o încăierare cu vreo sută de participanţi.

La capitolul integrarea nou-veniţilor e de amintit cazul de acum câteva zile al unei femei agent imobiliar care a vrut să ofere o locuinţă ieftină. La întâlnirea cu o familie de refugiaţi, bărbaţii au refuzat să se apropie pentru că era femeie şi pe deasupra şi blondă, cerând firmei să trimită un bărbat. Pentru că a făcut publică povestea pe Facebook, femeia a primit ameninţări şi a fost numită curvă nazistă.
Ceva similar i s-a întâmplat şi şefei CDU din landul Rheinland-Pfalz, cu care un iman local a refuzat să dea mâna, amândoi aflându-se în vizită la un adăpost de azilanţi. Femeia ceruse o întâlnire cu respectivul pentru a discuta despre ajutorarea oamenilor aflaţi acolo.

În trendul opiniei publice apărut ieri, toţi politicienii de vârf din guvern sunt în scădere de popularitate. Singura creştere, importantă, de 11%, o are preşedintele-premier al landului Bayern, care de câteva săptămâni cere măsuri de stopare a fluxului de refugiaţi.

În timpul ăsta, presa a început să scrie că Merkel are şanse bune la Nobelul pentru pace.

Azi e ziua Germaniei, la 25 de ani de când RDG-ul s-a topit în RFG. La mulţi ani să le fie.

refugiat germania

 

(Foto:  Reuters – o sală de sport din Hanau, oraşul fraţilor Grimm)

Karl-Peter Schwarz, FAZ: Osteuropa hat recht

Cu permisiunea lui Karl-Peter Schwarz și cu scuze pentru că nu le-am tradus, cîteva fragmente din articolul ”Osteuropa hat recht”, publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Karl-Peter Schwarz, sînt sigură că vă amintiți, a fost alături de noi în lupta pentru reinstaurarea statului de drept, în timpul loviturii de stat din vara anului 2012.

Înainte, însă, cîteva cuvinte ale lui Paul Dragoș Aligică:

In confuzia, manipularea si eroarea din mass media si de pe fluxurile de pe internet, vocea si scrisul prietenului meu Karl-Peter Schwarz de la Frankfurter Allgemeine Zeitung au ramas un constant reper de luciditate, curaj si profesionalism, indiferent de context sau presiunile corecte politic din jur. Iata-l din nou dand masura in Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Karl-Peter Schwarz: Europa de est are dreptate să se opună cotelor obligatorii de migranți. „Principalul argument al acestor ţări a fost că sistemul cotelor fixe obligatorii în materie de imigraţie nu rezolvă nicio problemă atât timp cât frontierele externe ale Spaţiului Schengen sunt deschise. Practic, ţările care acceptă cote obligatorii semnează un cec în alb, dat fiind că imigranţii pot trece în mod liber frontierele”, explică Karl-Peter Schwarz în Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Cred ca am mai sugerat asta odata, prieteni: daca nu ati dat inca o cerere de prietenie sau un follow pe facebook, faceti-o. Exista mii si zeci de mii de persoane care se intituleaza sau se vor publicisti, jurnalisti sau comentatori publici. Doar cativa merita numele. Iar Karl-Peter e unul dintre ei.

”Was verbindet den ungarischen Ministerpräsidenten Viktor Orbán, diesen Gottseibeiuns aller Migrationsbeschleuniger, mit dem rumänischen Präsidenten Klaus Johannis, der deutschstämmigen Lichtgestalt aus dem multikulturellen Siebenbürgen? Worin sind sich die ungarischen Nationalisten, die an ihrem Trianon-Trauma laborieren, mit nationalistischen Slowaken und Rumänen einig, die vor hundert Jahren zwei Drittel des ungarischen Staatsgebietes annektierten? Was haben tschechische und slowakische Sozialdemokraten und Nationalisten, polnische christliche Demokraten und Nationalkonservative gemeinsam? Welches Thema ist stark genug, um die politisch tief gespaltenen Gesellschaften Ostmittel- und Südosteuropas zusammenzuführen? Das schafft, wie es aussieht, nur eines: die Ablehnung der Massenimmigration und insbesondere der Einführung verbindlicher Flüchtlingsquoten in der EU.

Statt darüber völkerpsychologische Mutmaßungen anzustellen oder sie, wie in deutschen Talkshows üblich, allesamt als „Rassisten“, „Populisten“, „Anti-Europäer“, „Egoisten“ und notorische Solidaritätsverweigerer abzustempeln, sollte man lieber hören, was sie zu sagen haben.

[…]

Quotenregelung löst kein Problem

Auf dem letzten Gipfel der Visegrád-Staaten, der stattfand, um den Widerstand gegen die obligatorische Quotenregelung zu bekräftigen, führten die Ministerpräsidenten Polens, der Slowakei, der Tschechischen Republik und Ungarns mehrere Argumente an, die einiges für sich haben, sofern man bereit ist, sich nicht nur vom Gefühl, sondern auch vom Verstand leiten zu lassen. Ihr wichtigstes Argument besagt, dass eine fixe und verbindliche Quotenregelung kein Problem löst, solange die Außengrenzen des Schengen-Raums nicht wirksam gegen illegale Migration abgeschottet werden und solange die Aufnahme von Asylbewerbern im Sinne des Dublin-Abkommens zu bewältigen ist.

Zur Zeit geht es um die Verteilung von 160.000 Asylbewerbern, um Griechenland, Italien und Ungarn zu entlasten. Aber wenn der Zustrom anhält, was als sicher gilt, wird man die Quoten sukzessive und in immer kürzeren Abständen erhöhen müssen. Wer nun verbindlichen Quoten zustimmt, solange weitere Migranten ungehindert die Grenzen überschreiten, unterschreibt faktisch einen Blankoscheck. Dies zu tun wäre unverantwortlich, weil die zur Verfügung stehenden Ressourcen begrenzt sind. Die Ansicht, humanitäre Katastrophen setzten das ökonomische Grundgesetz von der Knappheit der Güter außer Kraft, hat in Deutschland viele Anhänger, in den Visegrád-Staaten aber wird sie nicht geteilt.

[…]

Die Quotendiskussion, auch darin haben die Ministerpräsidenten der Visegrád-Staaten recht, lenkt von den Ursachen der Krise ab. Die EU hat es verabsäumt, für ein humanes, rationales und belastungsfähiges Asylsystem zu sorgen, das politisch Verfolgten und Kriegsflüchtlingen rasch und effektiv helfen, illegale Migration stoppen, den Schleppern das Geschäft verderben und damit Tausenden das Leben retten könnte. Der österreichische Außenminister Sebastian Kurz hat vorgeschlagen, Flüchtlingen in den Herkunftsländern oder in der Region die Möglichkeit zu geben, Asylanträge zu stellen. Was jetzt betrieben werde, sagte Kurz, sei ein Förderungsprogramm für Schlepper. Hinzuzufügen wäre, dass das falsche Signal, das von der Quotenregelung ausgeht, den Schleppern nur noch mehr Kunden zuführen wird.”

(Foto: AP, faz.net)

BREAKING: Germania reintroduce controalele la frontiera*

Eșecul. Partea I – panica.

*Măsura este anunțată ca fiind temporară.

Update:

European Commission Statement following the temporary reintroduction of border controls by Germany, particularly at the German-Austrian border

Update: Aud că s-a lansat ipoteza că Germania și-a închis temporar granița cu Austria din cauza est-europenilor, care refuză cotele de refugiați.
Eu cred că-i și mai rău, fiindu-le teamă că s-ar putea strecura un român, un ceh, un polonez, un ungur în mulțimile acelea, îl caută în caru’ cu sirieni.

Paul Dragoș Aligică:

Iata si un Breaking News care nu s-a lasat asteptat mult. Nu un an, nu o luna, nu o saptamna. Ci azi. BBC insusi confirma ca Germania introduce controlul la frontiera. Se pare ca dezbaterea cu argumente, logica, stiinta si date cu amicii si preopinentii nostri progresisti-umanisti, multicultralisti si anti-fascisti nu va mai avea loc azi, asa cum ne-am fi dorit, din evaporarea magica a obiectului de disputa.

Mai am o singura intrebare acum: Cine e prostul? Cine e nesimtitul? Cine e iresponsabilul? Cine e cel care nu stie despre ce vorbeste dar vorbeste dus de valul isteriei si emotiei?! Atat.

 

news.yahoo.com

Berlin (Germany) (AFP) – Germany is to reinstate controls at the border with Austria as Europe’s top economy struggles to cope with a record influx of refugees, according to media reports Sunday.

 Austria’s state-owned rail operator also announced that all trains into the neighbouring EU state would be halted from 1500 GMT without giving a reason.
[…]

The decision was made in a telephone conversation between German Chancellor Angela Merkel and her Austrian counterpart Werner Faymann, when the two leaders spoke about a „gradual return” to regular border controls, Austrian news agency APA reported, quoting a spokeswoman at Faymann’s office.

[…]

Transport Minister Alexander Dobrindt had issued a statement earlier Sunday saying that „effective measures are necessary now to stop the influx”.

„That includes help for countries from where refugees are fleeing and also includes an effective control of our own borders which also no longer works given the EU’s complete failure to protect its external borders,” he said.

jpost.com
German Economy Minister Sigmar Gabriel said in a newspaper interview on Sunday that Germany was now reaching its limit as thousands of refugees continue to stream across its borders every day.”It’s true: The European lack of action in the refugee crisis is now pushing even Germany to the limit of its ability,” he said in an interview published on the Der Tagesspiegel‘s website.
(Foto: localbreakingnews.org)

Mondialul lor si Mondialul nostru

Filmul bate fotbalul

Spania dezintegrată de Olanda. Italia dînd încă o aspră lecţie de viaţă Angliei. Uruguayul făcut arşice de Costa Rica. Brazilia şi Croaţia cu “arbitrajul respectiv”. Cupa Lumii, abia începută, nu duce deloc lipsă de mari spectacole. Acelea, definitorii. Care te marchează. Entuziasmante sau deprimante. Înălţătoare sau revoltătoare. Nectar sau venin. Fiecare are lista lui. La Mondialul 2014, spectacolul definitoriu a venit, pentru mine, chiar în prima noapte, după meciul de deschidere. Da, după. Am stat, la început uluit, apoi fascinat, cucerit şi, în cele din urmă, cu ochii umeziţi, pînă spre trei noaptea, la un documentar. Realizat de Ionel Stoica. Indiferent ce se va întîmpla în luna aceasta, indiferent cine va pierde şi cine va cîştiga, filmul acela va fi, pentru mine, Mondialul 2014. Culmea, e despre o echipă de-acum exact douăzeci de ani. De fapt, despre destinul nostru, de români.

Sînt un mare pasionat de documentare. Le am strînse pe casete video, pe DVD-uri, le strîng în continuare în formate digitale, cu sutele de gigabiţi. E o treabă, şi cu documentarele. Nu se fac singure, şi nu oricine ştie să le facă. Am unele pe care le revăd, periodic. Britanice, americane şi franţuzeşti, germane, braziliene, scandinave, chestii. Despre istorie, politică, presă, medicină, arhitectură, muzică, războaie, industria filmului, teatru, automobile, vapoare, avioane, televiziune, exploararea spaţiului, cîte şi mai cîte. Plus documentare despre fotbal. Le revăd pentru că trec de ecran şi mă înhaţă, ducîndu-mă, de fiecare dată, în lumea lor, cu adevăruri şi cu emoţii numai ale lor. Aşa sînt documentarele bune. Documentarul lui Ionel Stoica este impecabil. Povestea României la Mondialul din 1994. Visul american. Cînd lumea a fost a noastră. Apoi n-a mai fost. Nimic. L-aş revedea şi l-aş tot revedea. Pentru ce spune şi pentru cum spune.

Recunosc, nu mă aşteptăm. La TVR? Da, iată, este posibil. Sigur, la unu noaptea, în reluare, după ce prima dată îl băgaseră dimineaţa, pe la zece. De ce? N-au înţeles ce marfă aveau? Trebuia ascuns, ca să nu fie văzut? Cînd merita, cu prisosinţă, un loc în primetime. Sau, poate, nu. La ce bun să ne amintim? Meciurile acelea, din nopţile acelea. Fericirea fără margini, mândria şi speranţele de necuprins, cu mulţimi imense în stradă. Iar cei tineri, de ce să afle cum a fost? Cum de a fost posibil? Graţie cui? Cine erau ei? Ei, care ne-a făcut să visam, cu ochii deschişi, că vom lua Mondialul? Că vom fi şi noi, românii, cei mai buni din lume? În primul sport al lumii?

Germania de Vest a ieşit prima oară campioană mondială în 1954, la Berna, în Elveţia, învingînd Ungaria lui Puşkaş, enormă favorită. Şoc tectonic. Germania, paria lumii după război, nu însemna mare lucru în fotbal. Poate părea ridicol, dar acea victorie a schimbat istoria. Vest-germanii şi-au poreclit ţara “Republica de la Berna”. Exemplul fotbalului le-a dăruit încrederea care a generat “miracolul economic”, continuat pînă azi. Dar ce înţeleg nemţii din fotbal şi din viaţă, este? Nu vom fi vreodată Germania. Totuşi, nu pot să uit. În vara lui ‘94, la BBC, colegii ziarişti englezi deschiseseră o lista de pariuri cu România în finală. Acela a fost impactul. Aceea era imaginea României în Anglia. Cînd a ratat Belo ultimul penalti cu Suedia, am vrut să arunc televizorul pe geam. M-a oprit soţia. Nu eram furios pe ai noştri. Pur şi simplu, ştiam că s-a dus o şansă unică. Nu pentru fotbal. Pentru România.

Peste douăzeci de ani, dintr-un documentar, am aflat că Răducioiu a ştiut, cu inima grea, acelaşi lucru. De atunci. Făcuse rost, din nimic, de golul egalării şi de golul victoriei cu Suedia. Aşa cum fac marii fotbalişti cînd echipa lor, cu alţi mari fotbalişti, e la ananghie. Apoi a fost golul lui Andersson. N-avea cum, dar a fost. Şi gata. Au lipsit cinci minute. Mi-au dat lacrimile urmărind finalul fimului. Messi, Neymar, Pirlo? Minunaţi. Dar nu sînt ai noştri. Înainte de mizeria, de incompetenţa şi de ticăloşia de azi, am avut o şansă. În America, ai noştri, cei de atunci, au fost România cea bună. Şi frumoasă. Filmul, asta arată. Cu vorbele lor, cu emoţiile lor, cu rîsete şi lacrimi. Ei, şi? Cu ce folos? În 1950, un puşti dintr-o familie amărîta şi-a văzut tatăl plîngînd fiindcă Brazilia pierduse, pe teren propriu, Mondialul. A jurat să cîştige, pentru el, Cupa Lumii. Prima din istoria Braziliei. S-a ţinut de cuvînt. I se spune Pelé. Dacă s-ar găsi, aş cumpăra un braţ de DVD-uri cu documentarul lui Ionel Stoica şi le-aş împărţi. Nu de alta, dar poate că un puşti de pe la noi, văzînd ochii umeziţi ai tatălui său, după ce-au privit amîndoi filmul, va jura să cîştige Cupa Lumii cu naţionala României. Şi se va ţine de cuvînt.

Brazilia si Germania

La campionatele mondiale la care s-au întîlnit Argentina cu Belgia și Germania cu Franța, adică în 1982 și 1986, Germania a ajuns în finală și a pierdut. Anul ăsta e foarte probabil să avem în sferturi Germania-Franța și Argentina-Belgia.

Apropo de Germania. Între 1966 și 1990, Germania a lipsit din finală doar în 1970 și 1978. A fost prezentă în toate finalele din Europa (1974, 1982, 1990). A avut trei finale consecutive, în 1982, 1986 și 1990. După al doilea război mondial, Germania a fost prezentă în cinci din opt finale pe teritoriu european (Elveția 1954 – cu Ungaria, Germania 1974 – cu Olanda, Spania 1982 – cu Italia, Italia 1990 – cu Argentina). A lipsit în Suedia 1958 (Brazilia – Suedia), în Franța 1998 (Franța – Brazilia) și în Germania 2006 (Italia – Franța). În finalele din Europa în care nu au jucat nemții, a jucat ori Franța, ori Brazilia, ori ambele.

Toate mondialele de pe teritoriu american au fost cîștigate de sud americani. 1930 – Uruguay (în Uruguay), 1950 – Uruguay (în Brazilia), 1962 – Brazilia (în Chile), 1970 – Brazilia (în Mexic), 1978 – Argentina (în Argentina), 1986 – Argentina (în Mexic), 1994 – Brazilia (în Statele Unite).

Singura națională care a cîștigat în deplasare în duelul Europa – America a fost Brazilia în 1958, în Suedia (cu Pele, Garincha, Didi).

Pe teren neutru e scor egal. Brazilia a cîștigat în Japonia/Coreea iar Spania a cîștigat în Africa de Sud.

Dacă se păstrează tradiția, campioana mondială de anul ăsta va fi sud americană.

O victorie a Argentinei sau Uruguay-ului pe teritoriu brazilian va fi considerată o tragedie națională, politică și economică. Dacă sînt scoși, brazilienii ori fac revoluție, fură cupa și împușcă oficialii și celelalte echipe pe stadion, ca chinezii și Vadim, ori fac tot posibilul să cîștige olandezii, germanii sau francezii.

Cred că pe lista marcatorilor Braziliei vom găsi și arbitri, și gherile marxiste, și pe Blatter (nume predestinat, adică un blat la comparativ – bine că nu-l cheamă Blattest). Cred că organizatorii vor face tot posibilul să scoată Argentina înainte de finală, cel mai probabil în semifinala cu Olanda, cînd autocarul Argentinei va fi arestat pentru viteză excesivă într-un blocaj din trafic. După două ore, jucătorii vor fi eliberați, mai puțin Messi care va fi reținut pînă după meci pentru niște verificări în pașaport și la apa de la genunchi. Olanda bate cu un gol al lui Van Persie marcat în minutul 97, în fața unei Argentine cu 3 eliminați și un băgat în spital. Arbitrul va fi britanic din Falkland supervizat de un brazilian. Chiar în timpul fluierului final, la 1-0 pentru Olanda, opt olandezi vor primi simultan galbene și roșii și vor fi suspendați pentru finala cu Brazilia. Finala se va juca între Brazilia și o selecționată a jurnaliștilor sportivi malaezieni și va fi comentată pentru întreaga planetă de comentatori TVR, ca să stingă lumea televizoarele din minutul 4 și să nu vază cele șase goluri din penalty și ofsaid. Olanda nu va ajunge la meci. Va primi o broșură cu greșeli de tipar exact pe rîndul cu data, locul și ora meciului și se va prezenta a doua zi la granița cu Columbia, în timpul unui schimb de droguri și dolari. Vor fi arestată întreaga delegație și trimisă în Olanda, împreună cu cartelul de la Medellin. În Olanda toată lumea va fi eliberată iar columbienii vor deveni un fel de mega image al Olandei sau pakistanezi ai Londrei.