Posts Tagged → Laura Codruta Kovesi

Plagiat LCK, a fost sau n-a fost? La ce folosesc doctoratele?

Emilia Șercan a publicat pe pressone.ro concluziile sale în urma studierii apărării tezei de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, procuror șef DNA.

Deci, avem așa, extras din articol:

Am analizat documentele și argumentele prezentate de Laura Codruța Kövesi și am găsit o serie de greșeli, omisiuni sau suspiciuni noi, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Cazul nu este comparabil cu dosarele Victor Ponta, Gabriel Oprea sau Petre Tobă – ale căror plagiate sunt masive și sfidătoare, dar ridică semne de întrebare nu doar asupra apărării folosite în 2012, ci şi privind însăși teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, intitulată „Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal”.

Noi suspiciuni (1)

În cursul verificării documentelor menționate, am descoperit noi suspiciuni de plagiat.

Astfel, paragrafe întregi de la paginile 21–24 ale tezei semnate de Laura Codruța Kövesi sunt reproduse, fără ghilimele, din volumul I al cursului„Combaterea crimei organizate”, semnat de chestorul de poliţie Damian Miclea şi apărut în 2004 la Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Inclusiv notele de subsol din lucrarea lui Damian Miclea sunt preluate de şefa DNA în teza sa.

Mai departe, articolul integral, citiți aici.

Acum, cu CNATDCU tras din nou pe linie moartă, șanse să mai vedem încă o evaluare nu mai există, iar LCK rămîne, la fel ca Ponta, cu decizia primită în 2012, de la CEN, că nu a plagiat.

Dar de ce vor doctorate mai marii puterii?

1) Doctoratul în sine nu reprezintă pentru acești oameni nimic altceva decît un gadget de agățat la butonieră, la o cămașă la care nu au nici măcar mîneci. E un semn al puterii discreționare, al puterii pe care nu au crezut niciodată că o vor putea avea sau o vor putea pierde.

2) Avînd în vedere cine a ocupat funcții de conducere după 1989, doctoratul a devenit un fel de răzbunare pe tovarășa academician doctor… Elena Ceaușescu. Ceea ce pînă atunci nu era permis decît cuplului conducător și cel mult celor apropiați, după Revoluție, în complicitate cu idei aparent generoase (facultăți particulare, institute de specialitate) a devenit accesibil tuturor celor care le-au luat locul. Este reluarea, sequel-ul, dacă vreți, a ceea ce s-a întîmplat în anii venirii la putere a comuniștilor, cînd s-au făcut pe puncte, în primă fază, apoi la seral și facultăți muncitorești sute de mii, dacă nu milioane de așa ziși intelectuali, non-necesari evident, dar cu orgoliul satisfăcut de diplomele și titlurile primite.

3) Doctoratele acestea nu sînt solicitate decît, cel mult, în sistemul de stat, ceea ce îi face pe posesorii lor adevărați rentieri din bani publici și asigură, în același timp, rotația cadrelor la putere și păstrarea unui stat din ce în ce mai puternic. Mențin, de asemenea, monopolul sistemului de stat asupra celui privat, cel din urmă, copleșit de sarcină financiară din ce în ce mai mare, fiind obligat, prin sistemul de taxe și impozite, să îl susțină pe primul, nu numai absolut non-necesar, dar și greu de evaluat cît de păgubos la adresa educației naționale, în general, și la renumele țării, în special.

Pentru că nu se mai  poate spera ca de acum încolo, o bună bucată de vreme, învățămîntul superior românesc, cu cîteva excepții, să poată fi luat în serios în afara granițelor țării. Compromiterea educație naționale, pe termen mediu și lung, face parte din strategia comunistă a egalizării non-valorii, a impresiei de intelectualitate acolo unde numai despre așa ceva nu se poate vorbi. a acordării de avantaje financiare celor care nu le merită.

S-au compromis, astfel, nu numai clase importante din societate, dislocîndu-se din locurile lor oameni, fals și posibil penal (în cazul echivalării plagiatului cu furtul intelectual), dar însăși conceptul de educație națională. Nu știu cu ce se va ocupa proiectul de țară al comisiei formate pe lîngă Palatul Cotroceni, dar dacă aceasta este măcar una din temele sale, măsurile legale ar trebui să fie gata înainte de începerea oficială a lucrărilor. Adică peste un an, cînd am fost anunțați că vom afla și cu ce se va ocupa concret onor comisia instituită cu scopul mai mult sau mai puțin precis, mai mult sau mai puțin pompos, ”proiect de țară’.

lck

(Foto: jurnalul.ro)

Codruta nu sta pe iarba

Compunere

Apropo de relativizarea morală de care-i vorba pe blogary.ro, găsii un fapt care merge în sensul intuiției:
– că Codruța e parte dintr-un grup, că stă pe una din plăcile tectonice ale serviciilor, aia reaua din punctul meu de vedere, 
– că Miron Damian și Cristian Câmpeanu și ceilalți care-i construiesc imaginea de Ioana d’Arc călare ori sunt naivi, ori țin cu placa aia tectonică.

Recapitulare

Codruța este în mod evident o apropiată a lui Coldea. Că telenovelă, că s-au despărțit instituțional acum 3 zile, nu contează (deși orice situație neclară juridic, cum este concubinajul, ridică probleme când ocupi o astfel de poziție), imaginea generală pe care Codruța însăși a ținut s-o etaleze este asta, nu alta. Ne facem poze împreună la Ambasada Franței, mulțumim SRI etc.

În timp ce o etala mai abitir, se etala și Coldea cu securistul pușcăriaș Iulian Vlad la Gaudeamus, o situație de neimaginat acum 10 ani.
Iulian Vlad este Securitatea a veche.
Afișarea cu el este semnul victoriei acelei tabere.
Plăvannis îl numea tot atunci pe Helvig, scos din neant de Voiculescu.
Voiculescu este Securitatea a veche.

Noutăți

Codruța a făcut facultate la Cluj, a lucrat la Sibiu, a devenit PG în București.
După propriile ei spuse, foarte des imprecise, a lucra la doctorat 7 ani. A fost înscrisă 7 ani? E cum ai spune că am muncit mult în facultate, a durat 7 ani.
Articolele la care a pigălit se întind pe 7 ani? Se poate verifica.
Dar care este probabilitatea de a-ți lua coordonator de doctorat tocmai la Timișoara, fie ca procuror stagiar în Sibiu, fie ca PG, și anume un procuror care se dovedește că a fost șeful anchetatorilor celor arestați din 17 Decembrie? Ăștia nu erau luați de pe drum.
Îndrumătorul Codruței e și el Securitatea a veche.

Și tot nu știm de ce a plecat MRU.

coldea-vlad(Foto: ziaristionline.ro)

Ce trebuie facut cu celeritate si de ce

A spune ”nu mă interesează ce a făcut X acum nu știu cîți ani”, atîta vreme cît acum servește scopurilor mele și celor societale este o afirmație mai gravă decît pare la prima vedere. Înseamnă consfințirea precedentului și nu în politică, arta compromisului, supranumită elegant, ci în lumea academică, și așa putredă pînă în măduvă. Ori cînd te apuci să faci curățenie într-un domeniu, cu atît mai mult într-unul atît de sensibil și cu atîtea implicații viitoare, nu alegi.

Pentru că dacă azi alegi, dai posibilitatea altora, în continuare, să considere că își vor răscumpăra cumva, în viitor, greșelile, și că pot continua același comportament și aceeași atitudine de sfidare a oricărei reguli elementare sancționabile de societate: furtul. Că e material sau intelectual, tot furt se cheamă. Vor considera că le este permis, în numele unor trecute sau posibile fapte viitoare, considerate bune de către cineva. Ori exact aici e problema: plagiatul nu are și nu trebuie să aibă vreo legătură cu nimic altceva decît lumea academică, indiferent că se numește politică, anticorupție, anti sau pro ce mai doriți. O lucrare de doctorat nu-și certifică utilitatea decît strict din punctul de vedere al temei abordate, fără alte interferențe.

A spune că tolerezi sau că nu te interesează azi un plagiat este nu numai desconsiderarea unei întregi lumi academice ale cărei doctorate au fost luate cu studiu, cu trudă, cu stăruință, este periclitarea pe mai departe a întregului concept de educație națională. Doctoratul nu a fost, nu este și nu trebuie să fie monedă de schimb pentru absolut nimic altceva. Doctoratul nu se negociază. Punct.

Am știut toți, în acești patru ani, despre doctoratul lui Kovesi, plingerea facuta în 2012 și decizia de atunci? Sigur că am știut. De ce am tăcut? Din varii motive, de la a considera că e o răzbunare a cuiva și pînă la a nu ne interesa problema în sine. Atîta vreme cît pe la DNA trec zilnic persoane notorii în viața politică, atîta vreme cît spectacolul cătușelor și atît încîntă o parte a populației, partea bună, culmea ironiei, ce mai contează restul?!

Restul acela contează exact în măsura în care dorim să nu derapăm de la statul de drept, unde așa ceva nu este permis, exact în măsura în care mai putem vorbi despre stat de drept acum și de acum încolo. Iar a spune că dacă dorești lămurirea problemei, măcar acum, pentru că s-a repus pe tapet (și nu are absolut nici o importanță cine a repus-o) este atac la DNA, este una din cele mai puternice dovezi că vechile metehne, ale semnului egal pus între om și instituția pe care o conduce, nu s-au schimbat. Înseamnă că nu există concurență, că nu există piață a forței de muncă, că promovarea nu se face pe merit, ci pe alegeri obscure, utile la un moment dat.

Și în final, că lupta anticorupție e o simplă vorbă în vînt, fără suport faptic, nimic altceva decît răzbunare politică. Măcar nu vă răzbunați pe oameni fără nici o vină, cei care și-au luat doctoratele pe merit, și pe procurori în general, considerîndu-i incapabili să ocupe o funcție. O instituție solidă a unei lumi democratice nu stă niciodată într-un singur om, orice nume și merit ar avea, și nu poate fi dărîmată nici prin înlocuirea lui. De fapt, asta e proba democrației și a statului de drept.

Explică Emilia Șercan:
Poate ca presedintele Klaus Iohannis nu a incalcat Constitutia in momentul in care i-a cerut procurorului general al Romaniei, Augustin Lazar, sa rezolve cu celeritate dosarul in care Sebastian Ghita s-a autodenuntat si reclama falsificarea raportului Comisei de lucru a CNE in baza caruia in 2012 s-a dat verdictul de neplagiat in cazul tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi.

Insa, in mod evident, presedintele Klaus Iohannis a facut un lucru condamnabil public din perspectiva principiului separarii puterilor in stat. Nu e treaba presedintelui tarii sa ii spuna procurorului general ce dosare trebuie rezolvate rapid, indiferent de importanta numelor sau de acuzatiile care fac obiectul lor. Ion Iliescu a fost blamat public cand s-a bagat in treburile justitiei, pe buna dreptate. Acum remarc o liniste asurzitoare care vine din partea presei sau a societatii civile vocale in trecut in cazul unor astfel de derapaje.

Atat anchetarea acuzatiilor lui Sebastian Ghita, cat si verificarea tezei de doctorat a Laurei Codruta Kovesi trebuie facute cu celeritate, transparent si temeinic. Sa explic de ce.

Acuzatiile lui Sebastian Ghita trebuie verificate de Parchetul General, condus de Augustin Lazar. In anul 2003, Laura Codruta Kovesi, pe atunci procuror-sef birou la Parchetul pe langa Tribunalul Sibiu, publica un articol in numarul 7/2003 al Revistei Dreptul, in doua parti, impreuna cu Augustin Lazar, pe atunci procuror general adjunct la Parchetul de pa langa Curtea de Apel Alba Iulia. Atentie, nu era un articol scris in comun, ci un articol, cu aceeasi tema, semnat separat de Kovesi si Lazar, dar publicat sub acelasi titlu.

In momentul numirii lui Augustin Lazar ca procuror general, Laura Codruta Kovesi a respins informatiile aparute in presa privind o relatie de amicitie intre tatal ei, procurorul Ioan Lascu, si Lazar. Totusi, cu 13 ani inainte ea insasi semna un articol intr-o revista de specialitate impreuna cu Augustin Lazar.

Acesta este motivul pentru care Parchetul General si procurorul general au obligatia sa faca verificari temeinice in cazul acuzatiilor lui Ghita si sa anunte in mod transparent rezultatul lor.

Plecand de la acelasi articol, si CNATDCU are obligatia de a actiona la fel de temeinic si transparent in cazul suspiciunilor de plagiat din cazul Laurei Codruta Kovesi. Cum spuneam, respectivul articol semnat de Kovesi si Lazar se imparte in doua parti distincte. In textul ei, care are zece pagini si jumatate, Laura Codruta Kovesi nu foloseste nicio nota de subsol pentru referinte bibliografice sau legislative. In textul sau, care are opt pagini si jumatate, Augustin Lazar foloseste 28 de note de subsol explicative sau pentru referinte bibliografice si legislative. Cercetare stiintifica fara referinte bibliografice nu exista. Nu exista nici in 2003, nici in 2011, nici astazi.

Mai mult, in acest articol se regasesc portiuni dintr-un alt text publicat de Laura Codruta Kovevi tot in Revista Dreptul, numarul 1 din 2003, intitulat „Autorizarea accesului la sisteme de telecomunicaţii sau informatice”. Cum spuneam, LCK nu foloseste nicio forma de citare, desi era obligata sa o faca, chiar daca este vorba despre un text care-i apartine.

Va intrebati de ce spun toate lucrurile astea? E simplu: daca astfel de rele practici privind scrierea academica apar intr-un articol stiintific, atunci teza de doctorat trebuie analizata serios de CNATDCU pentru a se stabili prin verdict institutional daca este vorba despre plagiat, malpraxis academic, neglijenta in redactarea tezei sau orice altceva.

PS. In cazul in care va intrebati cum am descoperit acel articol semnat in comun de Laura Codruta Kovesi si de Augustin Lazar, raspunsul e simplu. Este un articol enumerat de LCK in documentele folosite in 2012 in apararea ei, pe care le-a facut publice la Europa FM saptamana trecuta. Nu am facut decat sa merg la biblioteca sa ma uit peste acele articole.

lck(Foto: euractiv.com)

Relativizarea morala si dublul standard

Pe care le practicați cu voluptate, cu disperare sau din interes, ori în care ați picat duși de prea multă bună credință, împinsă la extrem chiar, duc exact aici, la aceste două declarații ale președintelui Klaus Iohannis.

Despre Mircea Dumitru, Ministrul Educatiei:

Dacă s-ar adeveri acuzațiile, Mircea Dumitru ar trebui, clar, să demisioneze din Guvern.

O astfel de legătură s-ar dovedi „letală” carierei sale ca ministru al Educației, a mai spus Klaus Iohannis, care s-a declarat îngrijorat de zvonurile apărute în spațiul public. – romanialibera.ro

Hai, nu mă înnebuni, serios? Cum, domnule, el nu beneficiază de nimic, nici o brumă de bunăvoință pentru utilitatea adusă societății, de nimic din ce beneficiaza Kovesi, la el nu contează factorul uman și tot ce mai vreți și mai invocați din cîte ați scris pînă acum, lui nimeni nu-i ia furibund, ilogic si disperat apărarea? De ce să demisioneze, nu el a semnat ordinul de ministru prin care i-a fost retras titlul de doctor lui Ponta, după mai bine de 4 ani, în sfîrșit? Sau asta nu mai contează, sau asta tocmai, contează? Deși în privința omului lucrurile sînt mai mult decît clare, președintele este ”îngrijorat”.

Despre Laura Codruța Kovesi, același:

Am vorbit scurt cu doamna Kovesi, insa nu cred ca este ceva special de comunicat aici. Am intrebat-o cum vede acele acuzatii, mi-a reiterat ca domnia sa nu se simte vinovata cu nimic si atunci am plecat destul de lamurit din discutie

Nu am stat sa discutam astfel de detalii. Asta este treaba altora sa lamureasca aceasta chestiune. – stirileprotv.ro

Hai, nu mă înnebuni, din nou, serios? Adică unul vine cu dovezi și asta te îngrijorează, iar pe alta o crezi pe cuvînt? ”Detaliile” astea nu contează? ”Detalii”?!

Nu contează, așa e. Nu contează, cînd o lume întreagă devine opacă, surdă și analfabetă funcțional la ce este scris negru pe alb. Nu contează, cînd toată suflarea românească ”de bună credință” ține cu dinții să aibă dreptate, nu contează cînd voi sînteți la putere, nu contează cînd aveți, pentru că vi s-a dat! – puterea de a alege cine e bun și cine e rău, pe cine exonerăm de responsabilitate și pe cine nu.

Am intrat în epoca lui ”nu contează”, a alegerilor discreționare, a fentelor logice, a adevărului  care e al nostru, cei care sîntem acum. Nu-l învinovățiți pe președinte, nu aveți ce să cereți mai mult de la ”premierul de la Grivco”.

PS: Dacă mai contează, în nebunia creată, NU avea nevoie de doctorat nici pentru ocuparea funcțiilor, nici pentru a-și continua activitatea, nu se cere așa ceva funcțiilor ocupate.

PPS: Lecturi suplimentare, poate v-au scăpat: ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi si a lui Ponta” și ”O probă de corectitudine”, Melania Cincea. 

lck

(Foto: romaniatv.net)

De ce nu vreti sa se afle adevarul?

Se consideră că ești matur atunci cînd ai discernămîntul format, capacitatea, adică, de a distinge binele de rău. De a judeca o situație nu în funcție de preferințe, oameni și conjuncturi, ci raportîndu-te la adevăr.

Acestea fiind zise, sper să închei cu acest articol problema presupusului plagiat al LCK, oricare ar fi părerile vehiculate în mass media de acum încolo.

În 2012, a izbucnit scandalul descoperirii tezei de doctorat plagiate a lui Victor Ponta. Au urmat, în vara aceluiași an, vremuri tulburi, o tentativă dejucată de lovitură de stat, în plus s-au schimbat comisii și componențe ale comisiilor, cu un singur scop: acela de a stabili că Ponta nu a plagiat, deși evidența era sub ochii oricui voia să o vadă. 

Aceeași comisie care i-a dat verdict de neplagiat lui Ponta i-a dat același verdict Laurei Codruța Kovesi, la o săptamînă distanță. Numai că de atunci și pînă acum presupusul plagiat al Laurei Codruța Kovesi s-a considerat, avînd în vedere cine l-a reclamat, ca o răzbunare-răspuns în replică la apariția aproape în întreaga lume a veștii că prim-ministrul României este un plagiator.

Toate detaliile privind desfășurarea eevenimentelor și oamenii implicați au fost publicate aici, pe pressone.ro: ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi si a lui Ponta”. Trebuie să nu vrei să citești, să nu vrei să iei în considerație sau să vrei să ignori articolul cu bună știință.

Pentru că nu se poate ca citindu-l să nu te întrebi: pe cine apăr cu atîta înverșunare și de ce? La ce folosește vehicularea în spațiul public a tot felul de ipoteze, cînd lucrurile pot fi atît de simple, verificarea încă o dată a lucrării, acum, nu atunci, în 2012, acum, cînd în sfîrșit, se poate vorbi de onestitate academică, acum, cînd Ponta a fost deja dovedit ca plagiator, și cînd Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a semnat ordinul de retragere a titlului de doctor?

Văzînd înverșunarea cu care apărați nici voi nu știți pe cine, sînt convinsă, ce volute logice, ce pseudo-argumente aduceți, cum luați în calcul oameni și nu fapte, nu-mi mai rămîne decît să vă întreb: de ce v-ați luptat mai bine de 4 ani cu plagiatul lui Ponta și acum, mai nou, cu mult mai mulți plagiatori, ca pe de altă parte să încercați din răsputeri să acoperiți unul, în cazul în care există? Care este rațiunea care stă la baza unei judecăți de tipul ăsta da, ăsta nu? Credeți că în afară de adevăr puteți dovedi altfel hidra penală care a pus mîna pe România? De ce este ea mai presus de Ponta, de Oprea, de Tobă și de toată șleahta hoților intelectual din România, de reguli și legi, în ultimă instanță? Care este, în acest caz, diferența dintre ei și voi?! Vă gîndiți cum se va întoarce împotriva voastră momentul acesta?

Știam că dreapta ține partea adevărului permanent, și numai stînga distorsionează lumea în care trăim. Încep să mă îndoiesc nu de aceste lucururi, ci de prea mulți dintre cei care, fără absolut nici un argument valid, au intrat orbește în hora negării sau în cea, cu mult mai sordidă, a acoperirii unui plagiat, în cazul în care, repet, acesta există. Dar de ce vă străduiți atît de aprig să împiedicați, prin ceea ce scrieți, aflarea adevărului? 

Pentru că tot ce trebuie făcut este să lăsați cursul firesc al  lucrurilor să-și vadă de drum netulburat. Nimeni nu-i vrea capul, nimeni nu vrea lapidare publică, nimeni nu i-a solicitat măcar demisia. Cîțiva, cîți om mai fi, vrem adevărul. Atît. 

lck

(Foto: enational.ro)

Mircea Dumitru si Laura Kovesi, doua reactii complet distincte

Reacția Profesorului Mircea Dumitru la gogoașa de presă privind colaborarea cu Securitatea, apărută în Evenimentul Zilei și Adevărul, nu face decît să mai pună un minus în fața reacției procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi la acuzația privind plagiatul tezei de doctorat.

Imaginea publică se apără prin lovituri scurte, clare și concise:

Adevarul este acesta: resping orice fel de acuzatie ca as fi colaborat in orice forma cu fosta Securitate. Nu am fost nici membru al Securitatii, nici colaborator al Securitatii, nu am facut politie politica, nu am avut niciodata contacte cu politia politica in timpul regimului comunist, nu am semnat  niciun angajament (…) Documentele prezentate in presa nu sunt produse de  mine.

(…)

Ce s-a intamplat este o mistificare grosolana, nu este un fals oarecare, este o calomnie la adresa mea. Voi actiona in instanta pe cei care au facut aceste afirmatii defaimatoare la adresa mea in spatiul public„, a anuntat ministrul Educatiei, sustinand totodata ca „nu este ceva intamplator” ca aceste acuzatii apar dupa ce a anuntat public ca va incepe verificarea scolilor doctorale, in special a celor care au avizat lucrari plagiate. – Hotnews

Este normalitatea și firescul omului corect – excepționalitate pentru noi, obișnuiți cu băltirea în ape tulburi – care contracarează o dezinformare ordinară de presă, avînd deja, din 2007, o adeverință de la CNSAS privind necolaborarea cu fosta Securitate. CNSAS confirmînd astăzi că nu are probe în plus la dosar față de momentul acordării adeverinței respective.

Reacția vine în completă contradicție cu cea a procurorului Laura Codruța Kovesi, care pînă acum a declarat că are deja o decizie a unei comisii care consființește că nu a plagiat, deși respectiva decizie a fost dată la o săptămînă distanță de cea pe care a obținut-o Ponta, de către aceeași comisie, în 2012, deși lucrarea indică cel puțin dubii privind corectitudinea, deși nu a dat în judecată pe nimeni, mai bine de 4 ani, pentru cele susținute și deși dezvăluiri noi duc spre oamenii PSD-ului.

Pentru că LCK & Ponta & Ghiță se exclud, nu?!

PS: În decembrie 2015, cînd Raluca Prună, ministru al Justiției, a spus că

Ar fi neserios din partea mea sa ma lansez în speculatii cu privire la prelungirea sau nu a unor mandate. Sigur, ca principiu, am spus ca legea da posibilitatea reînvestirii unei persoane, însa iarasi cred ca societatea româneasca este, la acest moment, destul de antagonica si cred ca o procedura – vorbesc ca principiu – de reînvestire a unei persoane care a facut dovada unei bune administrari, dovada de integritate si profesionalism, ar expune acea persoana criticii unei parti din societate. Eu înteleg din motive de transparenta sa fac publice criteriile de profesionalism, integritate, performanta, astfel încât sa fiu împacata cu propunerile pe care le pun pe masa CSM-ului si, finalmente, pe masa presedintelui. Nu voi face o procedura complicata, pentru ca la aceste functii de conducere în parchete nu vorbim de concursuri. – Hotnews

declarația a fost receptată ca rău voitoare de întreaga societate civilă doritoare de dreptate cu orice preț, prin urmare reînvestirea în funcție s-a făcut automat.

mircea-dumitru(Foto: romaniatv.net)

Despre ce vorbim? Pauza! Trageti aer in piept si linistiti-va

Nimeni nu vrea să asculte pe nimeni, adevărul lui e suprem. Aici am ajuns. Se folosește de orice ipoteză, se leagă de orice pai pentru a-i ieși cum scrie sau cum zice. Halucinant nu  mai e ce se petrece în politică, ci ce spun ziariștii, comentatorii, intelectualii chiar, cine influențează, într-un fel sau altul, opinia publică.

Dar dintr-o dată, fabulos! După tot scandalul presupusului plagiat al Laurei Codruța Kovesi, a apărut azi și lumina. Mă rog, pentru unii numai. Deci, după zile întregi de scandal, de alegeri, ori cu unul, ori cu alta, de povești, lumea (bine, nu toată, majoritatea) ajunge – inclusiv președintele – la concluzia ca dosarele lui Ghiță și plagiatul lui Kovesi sînt două lucruri distincte, ambele fiind necesar să meargă mai departe. Implicit, că DNA nu este egal cu șefa lui, acolo sînt oameni care își văd de treabă, nu de show-uri.

Absolut fabulos! Exact despre asta vorbesc de zile întregi. Nu are nici o legătură plagiatul cu activitatea ei la DNA. Pe care mă abțin s-o comentez momentan, am solicitat pe Facebook să-mi spună cineva care sînt rezultatele direcției de cînd este șefă, am primit like-uri la status și menționarea dosarului Microsoft, în a cărei disjungere sau nu, că nu mai prea știe nimeni, s-a dat ieri verdictul.

Subiect separat, acum e momentul de luat o pauză.

Pauza se impune (și) ca urmare a apariției articolului ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Ponta și a lui Kovesi”

Din articol:

Aproape toţi membrii Consiliului Național de Etică (CNE) care, în 2012, au dat verdictul că Laura Codruța Kövesi nu a plagiat în teza sa de doctorat au legături strânse cu nucleul de conducere al PSD.

Printre componenții CNE se numărau: un fost consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu, colaboratori şi colegi ai premierului Adrian Năstase, ai lui Victor Ponta sau ai Ecaterinei Andronescu, un coleg al senatorului PSD Mihnea Costoiu şi un coleg al fostului ministru PSD Ioan Rus.

(…)

Înainte de a da verdicte în cazurile Ponta și Kövesi, Consiliul Național de Etică și-a bazat concluziile pe rapoarte ale comisiei tehnice.

Această comisie a fost formată, în ambele cazuri, din trei specialiști în drept: cunoscutul avocat Gheorghiță Mateuț, profesorul Gabriel Boroi și cercetătoarea Dumitra Popescu.

Gabriel Boroi este rectorul Universității particulare „Nicolae Titulescu”. Dumitra Popescu are 79 de ani, este cercetător la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi a predat la Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu”. În prezent, se regăsește între membriicomisiilor de doctorat ai Universității „Nicolae Titulescu”.

După teza lui Victor Ponta, cei trei au verificat și teza Laurei Codruța Kövesi și au ajuns la concluzia că actualul procuror-șef al DNA nu a plagiat.

Cum spuneam, pauză. Pauză de citit și înțeles tot ce scrie în articolul de mai sus. Apoi mai discutăm.

PS: Revin  și aici cu rugămintea de a-mi spune cineva care sînt, în afară de rețineri, zgomot, cătușe și arestări, succesele DNA în mandatul Kovesi. Înainte să apuce lumea să strige, ca și în cazul Morar, acum niște ani, ”Codruța, președinte!”. Mulțumesc.

ponta-kovesi

(Foto: bn24.ro)

We agree to disagree

Referitor la statusul de Facebook* al domnului Paul Dragoș Aligică, we agree to disagree, or at least I hope so.

Așadar, am de spus următoarele:

1) Martin Luther King Jr. – dovedit că a plagiat – este unic, ceea ce nu se poate spune despre alte persoane, iar în (unele din) lucrările lui de doctorat publicate este PRECIZAT că sînt pasaje copiate. Deci s-a știut și s-au luat măsuri. Orice comparație a cuiva cu Martin Luther King Jr., mai ales în situația de față, este o jignire la adresa lui, din punctul meu de vedere.

2) Nu știu în nici o teorie a echilibrului ceva care să se potrivească situației actuale, dar mi-au scăpat multe, posibil și asta.

3) S-o declarăm Fecioara Maria și gata, ajunge!

4) De ce nu-i răstigniți, domnule, în piața publică, pe cei de partea cărora nu vreți să fiți, ce legi, ce povești?! De ce să nu dispară dacă nu îi suportăm?! De care legi ne împiedicăm?!

Dacă vi se pare dur punctul 4), este pentru că eu consider că s-a depășit orice măsură, absolut orice măsură în privința situației actuale. Spiritele sînt înfiebîntate pînă la temperatura de fierbere.

Cînd intervine și Gigi Becali, condamnat la trei ani și jumătate de închisoare, din care a ispășit aproape doi, fiind eliberat condiționat, amenințîndu-l pe Gelu Vișan că îi ia casa care i-ar aparține dacă se mai leagă de Codruța. situația se complică. Pentru că, așa cum ni s-a recomandat, dacă sîntem în situație de tertium non datur, te situezi automat de partea lui Becali. Ceea ce, pentru mine, nu înseamnă nici o diferență și în nici un caz binele, frumosul ori vreo companie selectă. Dimpotrivă, și aș zice mai degrabă că asta m-a dovedit.

În situația de față vorbim despre altceva, despre egalitate în fața legii, despre respectarea legii, despre lege în sine și despre eforturile foarte mari ale unor oameni de a dovedi plagiate. De ei, de acești oameni nu ne putem bate joc. Nu avem voie să o facem.

Și nu putem să luăm pe nimeni pe credit. Oricine poate greși, sîntem oameni. În articolul precedent am explicat de ce doamnei Kovesi i-ar fi chiar foarte bine să dovedească acum, după ultimele reglementări legale, că nu a plagiat.

Dar dacă nu, atunci nu. Nu mai îmi rămîne decît să-l asigur pe domnul Paul Dragoș Aligică, în numele Blogary, de același respect și aceeași considerație și să-l asigur că îl așteptăm cu aceeași plăcere, prietenie și cu nedisimulat interes, în continuare, pe blog.

*Pentru cine nu are cont Facebook, la acest status mă refer:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/1136910319710043″ mbottom=”50″]

mlk(Foto: pecancorner.blogspot.ro)

Ce cred eu ca ar trebui sa faca LCK

Ați aflat pînă acum, de aici, ce crede Paul Dragoș Aligică. I beg to differ.

Am scris de alaltăieri, pe Facebook: LCK are un singur lucru de făcut, și cît mai repede cu putință: de pus teza de doctorat pe masa CNATDCU, cu solicitarea de a fi analizată cu celeritate. Punct. Și aici se închid (s-ar închide) toate discuțiile. Dacă nu, nu.

Între timp, am aflat că nu, ea nu poate solicita așa ceva, nu permit reglementările în vigoare. Dar o prietenă tot trebuie să aibă, nu?

Sigur, avînd în vedere vechimea – patru ani – problemei în discuție, se putea acționa între timp. Putea să-i dea în judecată pe cei care susțin că a plagiat, de exemplu. Dar nu.

Acum, sigur că șefa DNA nu trebuie să răspundă oricărei acuzații, prostii, manipulări lansate în spațiul public, cu atît mai mult de către un anchetat în patru, dacă nu mă înșel, dosare penale, Ghiță. Dar tocmai acest lucru capătă greutate, sau ar fi căpătat, în eventualitatea unui verdict fără probleme, la ce mizerii se pretează un anchetat de talia lui Ghiță! Totuși, nu e un oricine, are dosare grele în lucru – și tocmai ele îi dau greutate – iar atacul la șefa instituției care îl anchetează devenea o probă de disperare, o încercare de discreditare, de abatere a atenției publice către o falsă problemă, care s-ar fi întors împotriva lui. Prietenia strînsă care îl leagă de LCK, nedezmințită de aceasta, era iarăși un motiv serios de revizuire a tezei de doctorat, pentru că, se știe, ferește-mă, Doamne de prieteni, că de dușmani pot și singură.
Dar nu.

În situația în care ceva nu ar fi fost în ordine, singurul lucru care ar fi contat era ca intituția să reziste. Singura problemă acum, de fapt, e dacă rezistă instituția. Nu persoana, persoana nu contează, e numită pe un termen limitat la conducerea ei, și nu e formată numai dintr-o persoană, fie ea și șef. Repet, ce contează e instituția. Reputația, credibilitatea, consecvența. Pentru că dacă asociem, așa cum trebuie, plagiatul furtului intelectual, este absolut necesar ca asupra omului numit la conducerea instituției să nu planeze nici o urmă de îndoială.
Un stat de drept rezistă prin instituții, nu prin persoane. Oricît de mult urîți lucrul ăsta, așa este. O dovedesc democrațiile vechi, consolidate, cu instituții a căror activitate și continuitate se întinde pe sute de ani.

Independența justiției se poate face praf acum, sub ochii noștri, în lipsa tuturor clarificărilor care se impun sau poate, dincolo de atacuri, anihilînd atacurile, să reziste în continuare.

Așa că dacă un om poate face cît de cît lumină, ar trebui să o facă acum. Simplu, fără scandal, cu dovezi. Sigur că cei care acuză sînt grupul lui Ciuvică, pe lîngă care a mai fost și Miliția Spirituală (Bumbeș, Burcea, USB, Demos) care a acuzat-o pe LCK de plagiat, dar așa cum la toate minciunile și mistificările din presă se spune că singura soluție este judecata, exact în aceeași situație ne aflăm și acum. Cea mai bună armă împotriva celor care  te denigrează este adevărul.

De altfel, Emilia Șercan, jurnalista care a descoperit și făcut publice plagiate devenite de acum celebre, a scris acum două zile următoarele:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1610763112283285″ mbottom=”50″]

Numai că în loc să se lămurească odată pentru totdeauna această problemă, cu largul și vocalul concurs al fostului președinte, subiectul Ghiță – Kovesi s-a mutat brusc pe Băsescu – Udrea. Mutare extrem de interesantă, și sînt curioasă dacă sînteți conștienți a cui parte luați făcînd asta.

Știu ca nu sint bani, aproape deloc în presă, dar nu putem să transformăm albul în negru și negrul în alb cum ne convine. În cazul de acum, există proba, teza de doctorat în sine. Știu, există și decizia de neplagiat, numai că dată de aceeași comisie, în aceleași vremuri tulburi, din 2012, în care și Ponta, dovedit de curînd plagiator, primea exact aceeași decizie. Între timp s-au schimbat comisii, proceduri, miniștri și în sfîrșit, ceea ce era evident, plagiatul lui Ponta, a fost dovedit.

Este cazul ca și lucrarea LCK să urmeze același traseu. Pentru că numai cu adevărul poți lovi eficient în corupție. Altfel, toată lupta anticorupție, dincolo de toate laudele și toate premiile, este, așa cum sînt multe altele, o banală bătălie între găști, care în nici un caz nu servește cauza publică.

PS: Mi se spune, pe Facebook, că și dacă verdictul ar fi favorabil, pentru gașca cercetată penal ar fi același lucru, că oricum ar întoarce-o în favoarea ei. Păi pentru ei vrem noi să știm dacă a plagiat sau nu, ori pentru noi?! Cum despărțim apele, cum știm ce e bine și ce e rău?!

Asta-i culmea! Hai să nu îi mai chestionăm pe ai noștri, că sînt buni și frumoși by default, nu le trebuie, domnule, nici o confirmare!

kovesi

(Foto: romania-insider.com)

Cum sa dai cu oistea-n SIE

Iac-așa, simplu.

Nu pot să îmi explic de ce de la SIE în ultimii ani nu am primit vreo sesizare. Mi-e greu să cred că ofițerii SIE nu au informații. În 2015, din 5988 de dosare, 90 au avut la bază sesizari SRI, 22 au avut la bază sesizări DIPI (MAI) și 4 de la Direcția de Informații a Armatei, însă de la SIE nu am avut nici o informare”
[…]
Nu am primit niciodată informări de la SIE, am aflat din comisii rogatorii sau din investigații jurnalistice. Mi-e greu să cred că ofițerii de informații nu dau peste aceste elemente și nu înțeleg de ce nu sesizează DNA. Am vazut că foarte mulți dintre cercetați își mută averea și bunurile în străinătate. Este de siguranță națională, ca atunci când milioane de euro sunt transferate în off-shore, sau când sume considerabile de bani sunt date ca mită prin off-shore-uri pentru licitații publice” – realitatea.net

Și să ți se răspundă așa:

SIE nu monitorizează cetățenii români aflați în străinătate, această practică fiind una specifică fostei Securități, așa cum nu monitorizează conturile și transferurile bancare, achizițiile imobiliare sau de altă natură efectuate de cetățenii români în străinătate.
[…]
Un serviciu de spionaj nu poate obține, în străinătate, în mod autonom și legal, documente clasificate, baze de date, evidențe, date despre conturi, transferuri bancare, etc.

Și – mai ales – așa!

Informațiile SIE nu se pot constitui în probe în instanță, întrucât sunt obținute prin surse umane cetățeni străini, cu mijloace și metode specifice, care ”nu pot fi dezvăluite nimănui și în nicio împrejurare” – realitatea.net

Pe scurt, ”nu monitorizăm cetățenii români din străinătate”. Ceea ce s-ar traduce prin depășirea pragului de incompetență, dacă n-ar fi Săptămîna Mare și nu am putea spune: toate serviciile secrete din lume să vină la mine!

sie

 

(Foto: youtube.com/Kingsman)