Salute to America – Discursul președintelui Trump

În așteptarea unui om bun, capabil și care să iubească România, măcar un candidat să avem așa, ne uităm la norocul american Donald Trump. Și sperăm să nu ne înecăm în oceanul stîngist european. Am mai fost acolo, noi știm cel mai bine despre ce este vorba, oricît ar vrea unul și altul să ne spună că acum nu va mai fi la fel.

Discursul de mai jos a fost rostit ieri, la sărbătorirea celor 243 de ani care au trecut de cînd Părinții Fondatori au dat lumii o republică:SUA. Pămîntul libertății, păstrat așa indiferent de vicisitudinile vieții, este, acum, singura speranță și pentru noi. Dacă SUA nu ar fi existat, nici libertate nu ar fi fost! Fără oameni crescuți cu simțul datoriei și cu iubire de Dumnezeu, familie și țară, nu este posibil nimic.

Flancat de reprezentanții militari americani ai diferitelor arme, lîngă Memorialul Lincoln, Trump a oferit o lecție de istorie și patriotism. Lecție de la care conducătorii europeni nu au ce învăța, ei l-au celebrat anul trecut pe Marx (oroare).

”Two hundred forty-three years ago today, our Founding Fathers, gathered in Philadelphia, adopted the Declaration of Independence and cast off the shackles of tyranny.  They boldly proclaimed the inherent truth that each individual has unalienable rights that come from our Creator, and that among them are the rights to life, liberty, and the pursuit of happiness.  As we celebrate these rights upon which our Nation was built, we also recognize the courageous men and women of our Armed Forces who have valiantly defended them.

Four days after the Declaration of Independence was signed, the Liberty Bell echoed through the streets and alleyways of Philadelphia, calling citizens of the city to the first public reading of the celebrated document.  Today, freedom continues to ring proudly throughout the United States and around the world because of the service and sacrifice of our Nation’s veterans and military members, who have fearlessly answered the call of duty.  From the Battles of Lexington and Concord to the wars in Afghanistan and Iraq, the members of our Armed Forces have demonstrated remarkable patriotism and unrivaled courage.

The ideals and values of the American Revolution gave birth to a just and virtuous republic that has both fostered and been sustained by a people animated by courage, faith, and love.  Countless contributions from statesmen, businessmen, philanthropists, educators, and other Americans from coast to coast have shaped our communities and inspired generation after generation to preserve and advance liberty, equality, and the American dream.

In 1815, reflecting on the character of America, Thomas Jefferson wrote to his friend—and hero of the Revolutionary War—Major General Marquis de Lafayette: “The cement of this union is in the heart blood of every American.”  These words are still true today, as the unmatched patriotism of Americans continues to bind us as a Nation.  Looking to the future, we resolve to remain steadfast in our commitment to safeguarding liberty for ourselves and future Americans.

Melania joins me in sending our best wishes to all Americans celebrating Independence Day.  Happy Fourth of July!”

În numele comunității Blogary, îngăduiți-mi să urez posperitate Statelor Unite ale Americii și fericire fecărui american!

Înregistrarea video poate fi urmărită pe YouTube, aici. Enjoy it!

Ungurele și avionul

Ziua Națională a trecut, cu mai bunele sau mai relele ei. Din ultimele, nu pot să nu mă opresc asupra comunicatului de pe site-ul agenției germane de presă, preluat aproape imediat de ZDF, post național, în care stătea scris că România, acum 100 de ani, a ”anexat” o parte a teritoriului ungar. Reacția ambasadorului român la Berlin, domnul Emil Hurezeanu, nu s-a lăsat așteptată.

„Stimate domnule Gösmann,
 
Cu consternare am luat la cunoștință despre informarea Dvs. legată de Ziua Națională a României din data de 1 Decembrie 2018, preluată de ZDF.
 
Formularea tendențioasă, deja din menționarea cuvântului „anexare” în titlul articolului, este regretabilă și indică o cunoaștere cel puțin deficitară a istoriei.
 
În data de 1 Decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia Marea Adunare Națională, unde au participat 100.000 de persoane și s-a hotărât Unirea provinciilor istorice, cu participarea tuturor partidelor, tuturor confesiunilor religioase, tuturor stărilor sociale. Documentul adoptat atunci, Proclamația de la Alba Iulia, a fost semnată mai întâi de reprezentanți ai minorității germane din Transilvania și Bucovina.
 
Dacă actul din 1 decembrie 1918, bazat pe principiul autodeterminării și al votului democratic al majorității, recunoscut prin tratatele de pace de la Versailles (1919) și Trianon (1920) este echivalent cu Anschluss-ul Austriei de Hitler din 1938, atunci înseamnă că eu, ambasadorul României, țară membru în UE și NATO, în 2018 și Dvs., director general al DPA în Germania, țară-membru în UE și NATO, în 2018, trăim în lumi și momente istorice complet diferite.
 
Dacă acest lucru înseamnă pentru Dvs. anexare, atunci întreaga arhitectură geopolitică, de după Primul Război Mondial, reprezintă doar o serie de anexări.
 
Cer în mod ferm repararea acestei grave erori de interpretare a istoriei.
 
Cu salutări cordiale,
 
Emil Hurezeanu
 
 
Domnului Sven Gösmann
 
Redactor-șef
 
Deutsche Presse Agentur”
 
 
În data de 1 decembrie 2018, postul național german de televiziune ZDF a publicat o știre despre Ziua Națională a României, preluată de la Agenția Germană de Presă (Deutsche Presse Agentur), în care se preciza că românii sărbătoresc 100 de ani de la anexarea unei părți a Ungariei. Reprezentanții României la Berlin au luat măsuri pentru a corecta informația, potrivit unei postări publicate pe site-ul Ambasadei Române în Republica Federală Germană.

Știrea publicată de DPA conținea următoarele informații:

„Astăzi, Transilvania se află în centrul României. Nu întotdeauna a fost așa”, notează ZDF. „România sărbătorește 100 de ani de la anexarea fostei provincii maghiare Transilvania. Prin acest câștig teritorial, în urma căderii Austro-Ungariei, după Primul Război Mondial, România și-a mărit cu o treime teritoriul. În Transilvania, românii erau deja atunci majoritari. Reprezentanții celor 800.000 de germani care trăiau acolo au votat de asemenea anexarea la România. Cei mai mulți germani din România au emigrat între timp”.
 
Ambasada României la Berlin a trimis DPA următoarea scrisoare, în care își exprimă consternarea față de stilul tendențios din informare și solicită cu fermitate corecturile necesare:
 
„Stimate domnule Gösmann,
 
Cu consternare am luat la cunoștință despre informarea Dvs. legată de Ziua Națională a României din data de 1 Decembrie 2018, preluată de ZDF.
 
Formularea tendențioasă, deja din menționarea cuvântului „anexare” în titlul articolului, este regretabilă și indică o cunoaștere cel puțin deficitară a istoriei.
 
În data de 1 Decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia Marea Adunare Națională, unde au participat 100.000 de persoane și s-a hotărât Unirea provinciilor istorice, cu participarea tuturor partidelor, tuturor confesiunilor religioase, tuturor stărilor sociale. Documentul adoptat atunci, Proclamația de la Alba Iulia, a fost semnată mai întâi de reprezentanți ai minorității germane din Transilvania și Bucovina.
 
Dacă actul din 1 decembrie 1918, bazat pe principiul autodeterminării și al votului democratic al majorității, recunoscut prin tratatele de pace de la Versailles (1919) și Trianon (1920) este echivalent cu Anschluss-ul Austriei de Hitler din 1938, atunci înseamnă că eu, ambasadorul României, țară membru în UE și NATO, în 2018 și Dvs., director general al DPA în Germania, țară-membru în UE și NATO, în 2018, trăim în lumi și momente istorice complet diferite.
 
Dacă acest lucru înseamnă pentru Dvs. anexare, atunci întreaga arhitectură geopolitică, de după Primul Război Mondial, reprezintă doar o serie de anexări.
 
Cer în mod ferm repararea acestei grave erori de interpretare a istoriei.
 
Cu salutări cordiale,
 
Emil Hurezeanu
 
 
Domnului Sven Gösmann
 
Redactor-șef
 
Deutsche Presse Agentur”
Al doilea moment cu probleme al zilei a fost neparticiparea avioanelor de luptă F 16 la parada militară de la București. Purtătorul de cuvînt al MaPN a dat o așa numită reacție mai abracadabrantă decît fapta în sine aproape.
Știți foarte bine că există proceduri la pace și proceduri la război. Am vrut să ne asigurăm și să fim convinși că nu vor fi niciun fel de probleme. Dacă eram în situație de conflict, avioanele se ridicau fără niciun fel de probleme. Ați văzut cum a fost vremea în ultimele zile„, a declarat purtătorul de cuvânt din MApN.

Potrivit acestuia, avioane F16 s-au ridicat totuși și au zburat de Ziua Națională, la ceremoniile de la Alba Iulia.

În ultimele zile a plouat și nins în Capitală, stratul de gheață pe pistă era apreciabil. Nu s-a reușit să se dea la o parte toată această gheață. Nu știu dacă are cineva în lume o pistă încălzită, este vorba de 3.000 de metri liniari, cu o lățime 50 m, costul ar fi uriaș, cât pentr un oraș mai mic„, a mai spus oficialul de la Statul Major al Forțelor Aeriene.

Astăzi, 4 decembrie, s-a aflat și motivul real al nepartcipării. De la presă. Newsweek, mai precis.Motivul real este infiltrarea unor ”penali” într-o structură de maximă importanță a NATO.

Cum vom scoate capul din încurcătură e problema decidenților actuali. În privința GErmaniei și a știrii false, lucrurile au fost puse la punct. Ambasada Germaniei declarînd că a solicitat postului ZDF și Agenției de pesă germane să facă necesara corectură. Astfel, în loc de ”anexare”, astăzi a apărut ”aderare”.

În privința avioanelor F16, așteptăm să le vedem pe cerul Bucureștilor cu viteză mult mai mare decît cea cu care se vor rezolva problemele în interiorul MaPN.

 

29 decembrie-4 noiembrie 2017

Țațele social-democrate

Ca și cum nu fuseseră vizibile de ajuns și mult peste pînă acum, pesedistele au ținut să puncteze la capitolul ”prostie” în mare stil.

Carmen Dan a deschis seria manifestărilor, cu ocazia chiombării într-o priză. În care, ce să vezi?! Surpriză, un microfon. Cum madama nu a urmat căile legale de adresare celor competenți să elucideze cine nu s-a săturat de prostia cucoanei și mai vrea și inside-uri, adică structurilor din cadrul ministerului pe care îl conduce, SRI a ieșit cu un comunicat în care ne-a lămurit cîți bani cred că fac cei care i-au plantat gîza în priză ministresei: 200-300 de lei. Ieftin, ca și scandalul. Nimic nou.

Duminică, după ziua națională, cînd tot românul își trăgea sufletul după chefuri și veselie, madamei Firea i-a ieșit cu supărare, -1. Dis de dimineață a adus, în Piața Victoriei, cele necesare unui tîrg de Crăciun. Încă nu s-a elucidat misterul cine a solicitat/hotărît organizarea unui tîrg chiar în acel loc, cine a venit cu ideea cretină de a enerva și mai mult o parte a populației orașului deja sătulă de guvernarea și ”izbînzile” pesediste. Cum spiritele s-au încins, așa au început să curgă și făcăturile. În timp ce protestatari pașnici dezinstalau începutul de construcție destinată tîrgului, un incident a avut loc pe trotuarul din fața clădirii guvernului.

Un ”securist”, dovedit ulterior drept un simplu bătrîn care vorbește urît și înjură, este pus la punct rapid de un cetățean pretins respectabil. Pus la punct cu bătaie, cu un box metalic.

Ei bine, cînd asemenea specimene își fac apariția în spațiul public, lucrurile nu sînt nici în societate mai bune decît în PSD. Oricît s-ar dezice de el protestatarii, oricît de urît ar fi vorbit moșul, asemenea acte nu sînt compatibile cu civilizația de care pretind că dau dovadă și căreia îi aparțin protestatarii.

Și oricît ai ști că aceștia au dreptul moral de a protesta, la fel de bine știi și nu poți fi de acord cu pretenția lor că locul acela le-ar aparține și cu demolarea contrucțiilor care aparțin, totuși, domeniului public, adică nouă, tuturor.

S-a răspuns la o provocare voluntară, la o manevră de intimidare din partea autorităților, cu una sau mai multe ilegalități.

Și dacă în PSD nu contează cine cîștigă în runda asta de scandal, deși premierul Tudose, al cărui cap deja se cere, s-a comportat cu chibzuință, știi precis că cine poate veni va fi mai rău decît predecesorul. Ar fi algoritmul de funcționare al acestui partid, pînă la dispariție sau cădere în nesemnificativ, dacă am avea alternativă viabilă.

Dar nu avem. Asta este și va rămîne marea, uriașa noastră problemă: cu cine îi înlocuim?

Am participat vineri, 1 Decembrie, împreună cu Marcela Țușcă și Ioana Constantin, la parada militară organizată în cinstea zile naționale a României. Dincolo de emoția momentului, sporită de atîția participanți, foarte mulți cu copii mici, rămîne statementul pe care această manifestare, la care au participat, pe lîngă cei 3500 de soldați și cadre române, și soldați din 11 țări aliate, unii cu echipament de ultimă generație, că sîntem o națiune care contează în geopolitica zonei și în cea europeană, că sîntem gata să intervenim dacă situația o va impune.

Și mai rămîne, din acest 1 Decembrie 2017, uriașa nesimțire a președintelui în funcție de a nu da mîna cu fostul președinte Băsescu. Este incredibilă cartea de vizită pe care o afișează acest om, venit și dormit în fruntea țării după zece ani de președinție reală, participativă, ai predecesorului. Sînt imposibil de înțeles pentru mine aroganța și tupeul afișate de un om care dispare cu zilele, cu săptămînile, indiferent ce se întîmplă în țară, și apare apoi ca fata morgana să citească (și nici asta bine) cîteva cuvinte scrise de consilieri. Să vă fie rușine, domnule președinte Iohannis!

 

 

La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Astăzi, Blogary merge la parada militară organizată în cinstea Zilei Naționale a României. Florina și Marcela, România și Republica Moldova, vor fi acolo, într-un gest simbolic în întîmpinarea reunirii. Abominabilul act semnat acum mai bine de 70 de ani de Hitler și Stalin trebuie să rămînă numai în arhive și cărțile de istorie, în timp ce noi, românii de-a dreapta și de-a stînga Prutului, trebuie să mergem ca o națiune, ca o țară, ca un destin comun, mai departe, în istorie. 

La mulți ani, România! La mulți ani, români!

PS: În fiecare an, de cînd mi-am făcut această poză, ea devenea poza mea de profil Facebook în fiecare 1 Decembrie. Anul acesta, ”mulțumită” domnului Zuckerberg și armatei de imbecili care-l acompaniază, nu mai pot face asta, fiind blocată pînă duminică.

Așa că pun fotografia aici, iar prietenii mei vor da share pe Facebook.

 

Sărbătoarea ca impas

Viața curentă, măcinată în rutină, stresată de surprize multiple și obosită în onorarea obligațiilor curente, se retrezește în țoale festive ori de câte ori calendarul îi amintește date importante.

De la cea de naștere, de fapt cel mai prețios eveniment din viața fiecăruia, la colecția de răsturnări locale, colective și globale, zile cu înțeles și implicare publică, repere mobilizatoare cu efect de masă, dincolo de statut, nivel cultural, avere, culoarea tenului… Un mecanism interesant. Desigur, un prilej cu largă utilizare a sentimentelor comune de către principalii jucători de pe scena publică, privată și adesea pe cele oculte…

Transformarea unei simple zile, din 365, într-un prilej de identificare colectivă (uneori pozitivă, alteori marcată de resentimente) se transformă într-o resursă de primă mărime în mecanismele de influență, control și mobilizare.

Timpul face bani! Face multe altele…

Iată de ce, ideea de ”sărbătoare” asociată unei date calendaristice devine un vector, o investiție de prim ordin. Onorată colectiv, comunitar sau doar privat și individual, fără a avea după ani și ani o conexiune directă cu prezentul imediat. Pică din cer…

Implicarea contează! Ca simplă disponibilitate sau expresie a unui pachet de dependențe structurale și, nu de puține ori, ca ambiție, alegere, salt, printr-o aglomerare colectivă generatoare de energie. ”Mutând munții din loc”…

Evenimenul, ca sărbătoare, are acea gramatică, bucătărie și o poziționare de primă mărime pe piața managementului public. Se plasează în spații speciale, ”locuri istorice”, activează poziții-cheie și diverși meșteșugari ai demagogiei, marcând momente-reper în rostogolirea vieții curente, isi fac treaba…

Un adevărat spectacol te tip ”Bollywood”, adică una dintre cele mai ambițioase aplicări în practică a ”teoriei castravetelui”. Multă campanie despre ceva care a avut loc (probabil) acum 100, 200… de ani ș.a.m.d.

Greșeală!

Lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Avem aici o implicare directă a trecutului în a genera o viziune către viitor, chiar și pentru un viitor iluzoriu, dar cel mai adesea, pentru a gestiona prezentul. Un prezent, nu de puține ori critic sau, dimpotrivă, golit de conținut, pur și simplu rătăcit între confuzie și incertitudine.

Iată de ce, un eveniment simbolic, o comemorare, o sărbătoare devine marfă! Apă la moară într-o vară secetoasă…

De aici întrebarea: Prin ce anume, o simplă poveste, o sucesiune de fapte și dezvoltări dramatice, cu urmări uneori majore, se impune ca un reper istoric, ca un criteriu de poziționare individuală și colectivă, la mult timp după, în viitorul îndepărtat, definind o cauză, un ideal, unanim înțeles și asumat?

Dacă ar fi să demontăm mecanismul acestei vrăji colective, într-o simplă analiză la nivel de semnificație, motivație și implicare, am putea alege câteva dimensiuni (sau altele)…

Valoarea simbolică
Onorând nevoia de repere subiective, apare ca unul dintre cele mai importante paradoxuri ale existenței umane. Credință, adesea iluzie, tradiție transferată de la sine, oarecum mecanic, consacrată prin ritual și repetiție, se impune prin extensie și influență în lumile care s-au perindat de-a lungul și de-a latul istoriei.

Uimitoarea influență motivațională pe multiple planuri, la concurență cu mecansime prezente, cu acoperire materială și instituțională de primă mărime. Și totuși nu este o simplă iluzie. O naivitate ce ar ține de stupiditate sau inerție colectivă.

Consistența evenimentului de reper derivă adesea din trăirea, recunoașterea și uneori asumarea unor mutații structurale majore.

Mutații structurale majore
Catastrofe naturale, rupturi masive la nivel instituțional (revoluții, decapitări, trădări, revelații) și mai ales mutări la nivel economic și social cu efecte, costuri și determinări care spulberă orice iluzie individuală și colectivă, cum că oamenii controlează lumea, sunt stăpâni pe propria viață. În cel mai direct, primitiv și banal mod, realitatea controlează lumea în care trăim. Halal schimbare!

Greu de recunoscut, imposibil de ignorat, iar până la urmă, picătură cu picătură, otrava trebuie gustată…

Totuși, lumea în care trăim nu rămâne doar o simplă derulare mecanică a iluziilor, sau mai dificil, a mutărilor structurale masive, nemiloase, fără drept de apel.

Alegeri strategice
Tocmai aici apare surpriza! Surpriza speciei umane. Dincolo de amalgamul răvășitor, confuz, imprevizibil al împrejurărilor, apar momente, rar dar real, de claritate. De asumare limpede și deplină, fără echivoc, înfruntând riscuri majore și, nu de puține ori, de înrolări radicale.

Rupturi curajoase cu ceva ce părea de nedepășit. Deschideri multiple. De fapt, recunoașterea că dincolo de un trecut infectat și un prezent inerțial există un ”timp nou”. O alternativă. O altă înțelegere, abordare și asumare a vieții individuale și colective.
Uneori, o auto-redefinire a identității și poziționării în lumea care este. Minunat moment.

Nu se întâmplă des…

Dar rămâne un reper pentru existența curentă, în lumea în care ne naștem, trăim și din care plecăm. O hartă accesibilă a realității, dincolo de labirintul vieții curente, de rutina consumeristă, de compromisurile inerțiale din viața de zi cu zi.

Un orizont prezent care ne ajută sa nu ne smițim rătăciți, chiar dacă nu generează oportunități, avantaje, venituri. Poate doar un zâmbet colectiv unanim împărtășit.

Având în vedere toate astea, cum privim la cei care transformă acest ”obiect de patrimoniu” – Ziua Națională – într-o marfă a momentului?! Într-un joc politic minor, într-o știre de prima pagină… O simplă tranzacție sau dilemă instituțională pe cât de artificială, pe atât de păguboasă.

Deci. Ce facem de sărbători?!

Cât vindem, cât cumpărăm? Influență, notorietate, sprijin. Cui trimitem flori, urări de bine, e-mail-uri, poze?! Pe cine invităm, decorăm, scoatem la băut?…
Nu e ușor…

E ușor să dai în bară…

Rămâne colecția de întrebări, speculații, răutăți ieftine și costuri directe.Greu de răspuns. Mult mai greu, când din neglijență sau amatorism complicăm problema, ignorând adevăratele date ale ei. Adică din amatorism, superficialitate sau o simplă exhibare narcisistă, de o parte și de alta a vitrinei ne plasăm în zilele festive ca niște idioți.

Ignorând multe. În principal trei dimensiuni: valoarea simbolică, conținutul real al răspântiei structurale înfăptuite și recunoașterea unei alegeri strategice în bătaie lungă.

Nu trebuie să fii savant ca să îți asumi, să simți ziua națională. Afli din nou că ești român.
Deci, sunt.

1-decembrie

(Foto: informatii-pretioase.ro)

Două greșeli

1) Prima îi aparține președintelui Klaus Iohannis. Care s-a hotărît să nu invite la defilarea și recepția organizate în cinstea Zilei Naționale a României demnitarii cu probleme penale.

Acum, dincolo de faptul că termenul ”penal” se pare că nu e înțeles la fel de toți românii, ziua națională nu e ziua în care să faci deosebire în nici un fel între români. Faptul că unii au procese pe rol sau sînt cercetați penal nu îi face cu nimic mai puțin români. Nu există legătură între a fi român și a avea vreo calitate într-un dosar penal. Dimpotrivă, ziua națională ar trebui să unească dincolo de cele temporare, să adune oamenii la un loc, să se poată bucura împreună. E ziua Unirii celei mari, nu a dezbinării celei mici și trecătoare.

Așa că, indiferent despre cine ar fi vorba, așa ceva nu se face, după părerea mea. Să calculăm în beneficii vs daune. Ce poate aduce bun o asemenea atitudine, în afară de aplauzele zăltaților? Nimic. O delimitare a președintelui de ei, cei cu probleme, în cel mai fericit și, totodată, discutabil sens. Pentru că și președintele, la rîndul lui, are probleme în justiție, cu casele. Sigur, nu sînt penale, dar nici în regulă nu sînt, ba chiar deloc. Și atunci? Ce cîștigi și ce pierzi? Nimic vs totul. Asta dacă punem la socoteală că ar avea ce pierde.

2) Nicușor Dan și acțiunea în justiție împotriva lui Ponta.

Din punctul meu de vedere, Ponta a obținut ce-a vrut, amplificarea scandalului. Dacă Nicușor Dan nu îl dădea în judecată, tratîndu-l drept ceea ce este, un spurcat la gură și un mincinos, adică nici o noutate la cîte a spus și scris pînă acum, așa rămînea. Dar acum nu numai că Nicușor Dan trebuie să dovedească în ce fel i-a afectat credibilitatea partidului asocierea cu Soros, dar acest lucru este și greu de realizat în condițiile în care, în sondaje, USR a ajuns la 19%, cea mai mare cifră obținută pînă acum. Așa că minciuna e una, dar efectele unde sînt? Nemaipunînd la socoteală faptul că Soros nu este vreun criminal, vreun hoț, vreo persoană a cărei asociere să facă rău cuiva, așa că unde-i calomnia? Mai mult decît atît, unde sînt efectele calomniei, cînd partidul a ajuns la cel mai mare procent obținut sau cu care a fost creditat vreodată, așa că în ce fel îl afectează minciuna vehiculată de Ponta? În ce alt fel i-au dăunat partidului cele spuse de Ponta?

Sigur că trebuie să existe un echilibru între libertatea de exprimare și posibilele ei consecințe, dar avînd în vedere faptul că nu este identificabilă cu ușurință calomnia, ori că nu există chiar, procesul poate aduce mai mult rău USR. Electoratul fiecăruia, al lui Nicușor Dan și al lui Ponta, va rămîne cu impresia că cel pe care îl susțin are dreptate, ceea ce nu înseamnă, în final, decît bani posibil de cîștigat. Lucru care din nou va putea fi speculat de Ponta, în avantajul lui. Oricum, povestea așa are un aer de anii 90, în care străinii ne voiau răul, încît, și de asta, spun că e veche și mîncată de molii, așa că nu contează.

Nemaipunînd la socoteală faptul că se poate întîmpla totuși ca în cazul Păun, în care Nicușor Dan nu a știut despre apariția acestuia în Dosarele Panama, deși ar fi fost în avantajul lui să știe și să spună clar: nu se află acolo din cauză că vrea să ascundă ceva ilegal, ci pentru a evita taxele, și să apară cineva plătit legal de Soros, din USR. Dacă nu a știut situația prietenului și șefului său de campanie de la alegerile locale, poate fi de bănuit că nu știe nici care este situația fiecărui membru sau candidat USR. Si atunci, la ce bun procesul, cine cîștigă și ce?!

Simțul politic al fiecăruia trebuie să judece ce și cum e de acționat în fiecare situație de acest fel, nu totul și nu totdeauna se rezolvă în justiție.

nicusor-dan

(Foto: Răzvan Lupică/Mediafax)

La multi ani, Romania!

Oriunde te-ai afla, aici, între hotare, sau prin aceia dintre noi, vremelnic sau nu răspîndiți prin lume. Să ai parte de noi, toți românii, mai buni, mai educați, mai responsabili. La fel de mîndri precum Armata Română, datorită jertfei căreia exiști și care astăzi, cu onoare, face parte din cea mai importantă și puternică alianță militară mondială, NATO, singura garanție, unicul scut de securitate în vremurile tumultoase pe care le trăim.

Și acum Neagu Djuvara, despre Romania Mare – 1918.

La mulți ani!

UPDATE:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/574698899267453″ mbottom=”50″]

(Foto: nato.mae.ro)