Posts Tagged → NATO

Anca Cernea, despre România și Polonia

În ultimii ani, lideri intelectuali ai dreptei poloneze, ca Bronisław Wildstein, Przemysław Żurawski vel Grajewski, Zdisław Krasnodębski, Andrzej Nowak, au scris/au conferențiat/și-au exprimat un interes deosebit pentru strângerea alianței dintre Polonia și România, țara noastră fiind cea mai mare din zonă după Polonia și cel mai stabil (să sperăm să rămână) aliat al SUA din regiune, membru NATO, cu o atitudine tradițională de opoziție față de imperialismul rusesc. Rămâne de văzut cu cine din România vor putea să stea de vorbă. Traian Băsescu a fost invitat la congresul Polska Wielki Projekt, organizat recent de un mare think-tank al conservatorilor polonezi, iar discursul lui a fost primit cu un entuziasm cu totul deosebit.

Istoria familiei ei, Anca Cernea a povestit-o la Sinodul de la Vatican pentru Familie din anul 2015, a cărui eroină a devenit. Discursul ei, tradus în multe limbi, a fost citat și prezentat în mass media din lumea întreagă, desigur, numai în cele creștine și conservatoare, întrucât era foarte incorect politic. Dar din acest motiv, spre surprinderea ei, Cernea a devenit un fel de celebritate catolică. Cu modestia ei caracteristică, dar și cu ironie, ea spune că nu înțelege acest zgomot, că ea doar a amintit adevăruri care se învață la primul nivel de catehism. A spus că pricina răului din lume nu este încălzirea globală, nici inegalitățile sociale, pricina răului este păcatul omului.

Nu întâmplător, în mesajul ei, Cernea s-a referit la istoria părinților ei. O frumoasă poveste de credință, care s-a încheiat cu un happy-end, aparent imposibil. Pentru eroii ei și familia lor, a fost pur și simplu harul lui Dumnezeu. Acest elogiu adus credinței, pe deasupra răsplătite de Dumnezeu, e un fel de palmă la adresa gusturilor contemporane.
După 17 ani de așteptare, părinții Ancăi Cernea s-au cununat și li s-au născut două fete, cea mai mare este laureata noastră. Iar tatăl ei, care nu mai trăiește, după cei 17 ani de închisoare, s-a întors acasă psihic neschimbat, așa cum spune nu numai familia, ci și toți cei care-și amintesc de el. Cei apropiați sunt convinși că această minune a fost obținută prin rugăciunile logodnicei lui, care îl aștepta. – „Anca Cernea – Este în interesul României să urmeze exemplul Poloniei și să consolideze alianța cu aceasta”.

 

Scriu acest articol ca să aveți ce citi până când va fi gata Youtube-ul pe care îl realizez astăzi cu Lucian Vâlsan și până când repar tastatura.

Să vă găsesc sănătoși și bine.

Foto: SOLIDARITY.GOV.PL

Simptomul Donald Trump

Președintele Donald Trump nu a fost bine digerat în presa românească: era ales de aproape un an și rarele noastre publicații interesate de subiecte internaționale continuau să-l numească „omul de afaceri“…

Cum s-ar explica această „nepotrivire de caracter“? Pe de o parte, prin inerția relațiilor dintre București și Washington pe baza rutinei din anii dublei admnistrații Obama-Clinton. Pe de altă parte, prin dificultatea obiectivă de a-l situa pe noul POTUS: un outsider politic din casta plutocrației americane, populist și imprevizibil, fluctuant și umoral, atipic în modul său de operare și iconoclast în raport cu orice tabu moștenit. Nu e plăcut să devii profet mincinos, sau să pari un diletant cu diagnostice infirmate, atunci când „clientul“ e cineva atât de neobișnuit! 

Există și o altă sursă de perplexitate: ca și presa occidentală mainstream, care e predominant liberală (în sensul american al termenului), media din România s-a formatat, mimetic, pe un model ideologic progresist (așadar urban-cosmopolit, politic corect, multiculturalist și fidel miturilor tehnocratic-elitiste). Victoria dlui. Trump – după depășirea a 16 contracandidați în cursa primarelor republicane – a provocat o veritabilă isterie negaționistă în centralele stângii mediatice euro-americane.
Nicio informație nu a fost suficient de negativă, așa cum niciun scenariu nu s-a dovedit suficient de fantezist dacă ele puteau servi „cauza“ demonizării acestui „elefant“ pătruns pe neașteptate în magazinul cu porțelanuri al establishment-ului leftist. Presa occidentală nu pare nici azi acomodată cu noul locatar al Casei Albe, căruia îi urează, superstițios, ba o suspendare, ba ceva și mai necreștinesc de atât… 

Avem însă obligația de a înțelege că dl. Trump a câștigat pentru că există deja premizele unei revoluții conservatoare globale. Ea are un orizont colectiv de așteptare – căruia președintele Trump îi dă, în maniera sa destul de discontinuă, o agendă tot mai clară: frica de imigrație necontrolată (capabilă să schimbe chimia socioculturală a Occientului-așa-cum-îl-știm), un apetit protecționist (menit să corecteze excesele turboliberalismului globalist), o revendicare a sacralității de substanță biblică (foarte importantă mai ales în SUA mediilor evanghelice renăscute), precum și dorința obscură pentru o nouă ordine mondială care să disloce stereotipurile de „bloc“, specifice războiului rece, privilegiind un pragmatism bilateral cu geometrie variabilă.
Nu știu dacă mandatul Donald Trump va pune în operă această cascadă de mutații dorite secret și de mulți intelectuali captivi în bula liberalismului fără frontiere. Nu știu nici dacă proiectul revoluției conservatoare globale nu va degenera într-un populism de dreaptă radicalizată, demagogic și ușor (dar periculos) iresponsabil. Important este, pentru moment, efectul dezvrăjirii și ieșirea din clișeele strategice osificate. 

Disputele SUA-UE sunt trecătoare: mi se pare clar că dl Trump le pune în scenă doar pentru a-și spori marja de negociere în toate dosarele care pot ajuta relansarea Americii ca hegemon al lumii libere și sediu al unui imperiu democratic „neproclamat“. Nu cred că SUA se poate complace într-un izolaționism strict. Și nici că unitatea operativă a NATO va fi subminată de „capriciile“ aparent arbitrare ale acestui lider adulat și detestat cu egală intensitate electoral-mediatică. 

Odată cuplată cu forța obiectivă a țării sale, ambiția narcisică a dlui. Trump funcționează ca un motor geopolitic redutabil: domnia sa vrea să livreze, să marcheze puncte, să lase o urmă istorică și, mai ales, să câștige un nou mandat… Dacă europenii (inclusiv britanicii post-Brexit) nu se vor adapta la ritmul impus de Washington, ei nu vor distruge UE și NATO, însă vor crește culoarul unor înțelegeri globale în care tot ce contează e antanta (oricât de discretă) dintre Washington și Beijing. 

Prin urmare, ne-ar trebui, și la București, mai mult realism gata să disloce legănarea într-un wishful thinking nostalgico-obamist. Însăși reuniunea recentă Trump-Kim Jong Un din Singapore ne arată că, dincolo de fentele și eschivele aparente (în fața cărora prea multe minți rigide înlemnesc de indignare), secolul 21 își precizează cu adevărat fizionomia, mai curând diferită de scenariile noastre prăfuite. 

Donald Trump nu este un „accident“, ci un „simptom“ epocal, așa că avem interesul strategic de a citi corect semnele timpului, pentru a nu ne agrava suplimentar statutul periferic.  

Teodor Baconschi este fost ministru de Externe al României. Articolul de mai sus a apărut inițial pe Newsweek Romania.

1-6 ianuarie 2018

Președinție

Începem anul cu o veste bună pentru susținătorii celui care ocupă, temporar și nici măcar degeaba, funcția de la Palatul Cotroceni. Boul tot bou rămîne, oricîte și orice injecții i-ai face.

Într-o convorbire telefonică cu Benjamin Netanyahu, premierul israelian, inițiată de către acesta din urmă, președintele român (să mă scuze că-l numesc așa), a declarat că nici vorbă ca România să-și mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, cum fac americanii și cum anunțase Dragnea că am avea de gînd.

După abținerea la votul de la ONU, care a condamnat recunoașterea, de către președintele Trump, a Ierusalimului drept capitală a statului Israel, România avea încă un as în mîneca geopoliticii zonei, în încercarea de a stabili aici, în Estul european, un cap de pod american care să facă imposibilă joncțiunea ruso-europeană, mai precis joncțiunea ruso-germană. Pentru cine nu vede încă, relațiile europene sînt copie la indigo după cele din al Doilea Război Mondial, cînd, la început, URSS și Germania nazistă și-au dat mîna peste teritoriile central-estice ale continentului. Cine nu știe, să întrebe Polonia. Și să fie atent/ă la poziția Poloniei față de toate imbecilitățile, delicat vorbind, venite pe filieră UE din Germania.

Astfel, prin două ieșiri aparent necontrolate (în Intermarium se ceartă și ei între ei, ce să mai căutăm și noi, și nici nu se pune problema mutării ambasadei României la Ierusalim), președintele român dă pur și simplu cu piciorul nu numai soartei țării sale, încolonînd-o cuminte și ascultătoare drept colonie a puterilor europene, și va ajunge, în cel mai fericit caz, în istorie, drept pămpălăul, prostul, inadecvatul Klaus. Dar dacă ne uităm la ce a urmat în al Doilea Război Mondial, și mai ales la final, s-ar putea să fie mult mai puțin decît atît. Nu se scapă din orice situație invocînd prostia și inadecvarea. Nu te pricepi, declini oferta de a candida, simplu. Asta ar face orice om simplu, din aceia care nu l-au votat, eventual. Cei huliți pentru că nu votează cum vrem noi, ”crema elitei românești”, care vorbește mult, sofisticat și pretențios, în timp ce nu are habar despre ce vorbește. Cei care au votat cu Dragnea, cel care a dat,  prin buget, 2% pentru NATO și care, mai nou, ar dori mutarea ambasadei.

Și chiar dacă Iohannis nu vrea să facă ce spune Dragnea, tot rămîne incalificabil acest refuz categoric. Pentru că un om de stat, ajuns în funcția supremă, nu își stabilește agenda după ce spune unul sau altul, cu atît mai puțin penalul (are o hotărîre definitivă care îmi dă dreptul să-l numesc așa) Dragnea. Un om de stat are propria agendă, care nu depinde de ce spun unii și alții, care nu se poziționează contra numai pentru că ceilalți s-au poziționat pro sau invers. Un om de stat nu face ce face Iohannis.

Am mai stat cu curul în două luntri și în celălalt război, urmînd exact calea urmată acum, și știm prea bine cum s-a terminat. Măcar atît ar putea să-i spună consillierii.

 

NATO are imn

Nu este cîntec de luptă, așa că nu vă așteptați la ceva mobilizator. Imnul este un cîntec solemn, menit a sărbători o construcție, fie politică (statele apărute în secolul al XIX-lea), fie militară, NATO acum. Imnul se cîntă la ocazii speciale, nu pe cîmpul de război. Așa că nu, nu este ”Alons enfants de la patrie/Le jour de gloire est arrivé”, și nici ”Aux armes, citoyens/Formez vos bataillons”, imnul NATO nu are versuri, în primul rînd. Ascultați-l și, eventual, lăsați părerea în comentarii.

 

9-10 octombrie 2017

In NATO we trust

Ieri a avut loc la București Adunarea parlamentară a NATO, în prezența secretarului general al alianței, Jens Stoltenberg. Care a spus, printre altele:

Întărim flancul estic.

Sîntem aici, sîntem puternici, sîntem uniți.

Care pe care. Război în PSD

Este, de fapt, cine pe cine? Cine pleacă, cine rămîne? Într-un interviu lacrimogen la A3, aseară, Mihai Tudose, autorul unei cărți prefațate de Coldea și Maior, ne-a anunțat că s-a rupt lanțul de iubire dintre el și Dragnea. Mai precis, Tudose vrea să remanieze 5 miniștri cu probleme din guvernul ce-i poartă numele. Dacă Dragnea nu va fi de acord, Tudose își va da demisia.

Guvernul Tudose nu a rezistat fără probleme decît puțin peste trei luni. A doua cădere a unui guvern PSD, produsă tot de către PSD, ar da semnalul ori că fără Dragnea premier, nimic nu este posibil, ori că partidul este în imposibilitatea de a cădea de acord asupra problemelor importante.

Vrea sau nu Dragnea să arate că fără el la cîrma guvernului nimic nu este posibil? Sau vrea să scape de oamenii serviciilor? Este PSD un partid care nu este în stare să furnizeze o garnitură guvernamentală stabilă? 

Și atunci cum se va ieși din acest impas? Va accepta Dragnea remanierea favoriților din guvern, va accepta chiar și un alt prim-ministru? Posibil, atîta vreme cît i se garantează că nu va avea probleme cu justiția. Este singurul lucru pe care îl dorește Dragnea. Îi poate garanta cineva așa ceva? Nu, teoretic.

Președintele nu dorește, ca de obicei, să se amestece în treburile partidului. Pe de altă parte, dorește însă ”guvernul lui”. Așa că:

Nu se va mai risca, PSD fiind o coaliție de bisericuțe acum, o moțiune de cenzură. Cei propuși spre remaniere vor fi remaniați. Tudose nu va fi demis, posibil își va da demisia, va urma un guvern cu un premier agreat de Iohannis. Cîțiva miniștri așa zis tehnocrați vor forma un guvern, cu miniștri PSD, astfel încît să putem împăca și varza pesedistă, și capra prezidențială.

Și va fi liniște și pace, și vom trăi, de bine, de rău, pînă la adînci bătrînețe.

De menționat că premierul Tudose s-a întîlnit ieri cu o echipă Repatriot, și a fost încîntat de activitatea acesteia.

Domnișoara Tunegaru față cu ”Baltagul”

După domnișoara Tunegaru, cred că numai Camil Petrescu ar fi bun de studiat. Toți eroii principali ai cărților lui se sinucid, mai puțin Gheorghidiu, din ”Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război”:
Le iubesc și se omoară, le iubesc și se omoară, iaca așa, numai băieți sensibili.

(Foto: evz.ro)

De ce enervează Polonia

Așezată cel mai nefericit sau cel mai periculos pe harta Europei, între două puteri cu intenții permanente de supremație continentală, Polonia a învățat lecția folosirii corecte a lui ”da” și a lui ”nu” în situații favorabile sau care îi pot afecta interesele. Lecție pe care o aplică și acum spre disperarea stîngiștilor de pretutindeni.

Tot scandalul pe care îl vedeți în ultimele zile, toată hărmălaia este făcută de grupuri de stîngiști veșnic neconsolați cu ideea și cu realitatea că PiS a putut cîștiga alegerile, forma guvernul și acum, schimba sistemul judiciar în sensul modernizării.

PiS nu numai că nu are probleme în Polonia, dar acolo, la el acasă, lumea chiar asta așteaptă de la el, mesajul cu care a cîștigat alegerile.

Și atunci de ce urlă stîngiștii de pretutindeni, de ce numesc regimul conservator autocrat și abuziv? Din cauză de:

1. Germania.

De cînd presa a hotărît că, odată cu alegerea dracului portocaliu la Casa Albă, lidera lumii libere a devenit Angela Merkel, Germania dă tot mai mult semnale ale libertății pe care vrea să o impună țărilor UE. Au fost migranții, a căror venire, repartizare și relocare a fost hotărîtă exclusiv de doamna Merkel, inclusiv prin încălcarea și ulterior suspendarea acordurilor Schengen și Dublin, despre a căror situație nu a fost nimeni consultat ÎNAINTE de a se lua decizia. Și este acum, la fel de revoltător, proiectul prin care Germania dorește să se asigure de gazul rusesc, Nord Stream 2, ignorînd complet sancțiunile stabilite pentru anexarea Crimeei și, deloc în ultimul rînd, interesele celorlalte țări UE.

Poziția de dictat adoptată de Germania doamnei Merkel nu avea cum să nu amintească polonezilor de situațiile anterioare în care a fost invadată, sfîrtecată și apoi împărțită între cele două puteri sinistre și criminale ale jumătății secolului trecut, ultima dată, cea nazistă și cea comunistă. La fel ca atunci și nu numai, nimeni nu întreabă Polonia ce dorește, toată lumea așa zis bună de la Bruxelles impune Poloniei. La fel ca atunci, Polonia este desconsiderată și umilită. Iar fiica tatălui ei, doamna Merkel, se dovedește a confirma pe deplin temerile doamnei Thatcher privind reunificarea Germaniei.

2. Germania – Rusia.

Ocheadele aruncate reciproc de Germania și Rusia nu aveau cum să scape partenerilor europeni ai primeia, prin urmare nici Poloniei. Iar dacă în timp ce pe hîrtie Rusia nu are ce căuta în Europa, în practică avansează din ce în ce mai mult, prin resursele energetice de care dispune și la gîndul cărora Europa salivează atît de puternic.

Penetrarea Europei, după aparenta cedare de la sfîrșitul războiului rece, s-a realizat exclusiv economic, prin resurse și infiltrare de oameni și companii în domenii cheie ale economjei europene. În vreme ce europenii savurau succesul, Rusia muncea din greu la sabotarea lui, astfel încît a ajuns în zilele noastre să poată juca puternic la masa celor mari.

Uitîndu-ne retrospectiv la întreaga perioadă de după Al Doilea Război Mondial, puterile care au pierdut atunci Europa (în ciuda aparentului cîștig al Rusiei) au fost Germania și Rusia. O situație cu care cele două nu s-a împăcat niciodată și ca atare este pe cale să o elimine.

Ce și cum facem să nu se întîmple asta?

3. Polonia – SUA.

Echilibrarea situației vine de peste ocean, de la administrația republicană instalată la sfîrșitul anului trecut la Casa Albă. Și vine de această dată întru prevenirea și nu rezolvarea, cum s-a întîmplat anterior, dezastrului european.

Vizita președintelui american la Varșovia, luna aceasta, a adus asigurări privind sprijinul militar sporit pe care est-europenii îl vor primi, în acord cu creșterea cu 40% a bugetului Pentagonuluii privind numai această zonă, și sprijin pentru Intermarium, Inițiativa celor trei mări, proiectul european care să asigure atît conservarea valorilor europene în această zonă cît și posibila revenire a Europei vestice, într-un timp oarecare, la fundamentul pe care s-a clădit. În orice caz, proiectul vizează crearea unei zone de securitate NATO, care poate opri tăvălugul rusesc și face imposibilă legătura cu aliații lor ideologici europeni, nemții.

Sînt măsuri care nu pot conveni, dimpotrivă, Rusiei și Germaniei, măsuri care să le ucidă încă de pe acum pofta de expansiune, geografică sau culturală. Sînt măsuri care conservă valorile liberalismului clasic, ale națiunilor și tradițiilor, în cea mai avansată formă de organizare imaginată pînă acum de om și care funcționează.

Ceea ce vedeți zilele acestea la Varșovia și în alte zone europene sînt zvîrcolirile fiarei încolțite, care scuipă și se zbate în neputința-i. Pentru că aici, calm dar hotărît, se revine și se pun în practică vorbele lordului Ismay, primul secretar general NATO:

Keep the Soviet Union out, the Americans in, and the Germans down.

 

 

 

 

 

PSD atentează la siguranța națională?

Alocarea unui procent de 1,35% din PIB pentru Apărare, în condițiile în care angajamentul României este semnat pentru 2% din PIB, începînd cu anul 2017, înseamnă atentat la siguranța și securitatea națională.

Este esențial, este obligatoriu să arătăm și demonstrăm partenerilor occidentali că sîntem dispuși să investim în apărare și securitate și să ne respectăm soldații, aflați pe cîmpul de luptă sau nu. Este esențial pentru o țară, înainte de orice, să-și asigure siguranța și securitatea, singurele garanții ale păstrării independenței, fără de care nimic nu mai contează.

Dacă pe PSD nu îl interesează aceste lucruri fundamentale pentru România, pe noi e obligatoriu să ne intereseze. Altfel, ajungem din nou la mîna Rusiei ori, mai rău, la mîna nimănui, în voia soartei.

Asta potrivit proiectului de buget pe anul  2017. Pentru că, în plus, PSD spune că Armatei i se va mai acorda o sumă, pînă la 2,18% din PIB, prin credite de angajament, în valoare de 7,7 miliarde de lei.

Oricare ar fi situația, se stie deja cum pot fi răstălmăcite vorbele lui Donald Trump, președintele SUA, care a precizat clar că țările membre NATO trebuie să-și achite datoriile înainte de a pretinde apărare americană. E sinistru să aștepți să vină alții și să te apere, în condițiile în care nu ești în stare să-ți ții angajamentele semnate. E cerșetorie în toată regula, mai mult, se poate da vina, avînd în vedere pozițiile anti-Trump manifestate deja pe tot gobul, pe președintele american și pe dorința acestuia de a ne ”vinde” oricui pentru cine știe ce interese financiare.

În oricare din situații, este de urmărit banul public care se duce la Apărare. Iar asta este o datorie a fiecăruia dintre noi, indiferent dacă am votat sau nu, ori cu cine am votat. Sînt convinsă că oameni de bună credință au votat PSD, așa că baza de pornire, conform promisiunilor electorale, există.

Nu ne permitem să ne lăsăm tocmai acum, în acest context geopolitic mai mult decît periculos, perfid și schimbător, la mîna nimănui. Dacă sînt momente cînd trebuie să ne luăm soarta în mîini, ca popor, acesta este primul dintre ele.

nato romania(Foto: morgenthaucenter.org)

USR știe ce înseamnă NATO?

Ce înseamnă să ceri de la NATO, pentru Bunul Dumnezeu, mai multă transparență și apropiere de oameni?

Să-ți ducă gunoiul, că școli și dispensare construiesc oricum, acolo unde se poate și au ocazia, să-ți ducă părinții la doctor, să-ți dea casă, să se certe cu banca pentru tine, să-ți stabilească oră la stomatolog?
Știe cineva din cei care vor să ajungă în parlament, din USR, ce înseamnă structura asta politico-militară, cu ce se ocupă, care e rostul ei pe lume?
Nu dau semne că ar avea nici cea mai vagă idee, nici pe departe că ar vrea să învețe, deși oricum e prea tîrziu în acest moment, dar totuși.
Vorbesc în niște clișee care pur și simplu te cutremură, gîndindu-te la posibile implicații și la situația geopolitică.

E nemaipomenit că ei candidează, și ăsta e deja prilej de artificii și șampanie, și asta e tot ce contează, dar cum vor vota oamenii ăștia legi în parlament?
Asta ne interesează, lucrurile sînt mult mai serioase decît play ground-ul unde le dă posibilitatea un partid să se joace.

Dar asta ne interesează pe noi, nu cum li s-a suit lor la cap succesul de la locale, altă mîncare de pește.

Dar ei pe ce lume sînt? În afară de activism – cel mai urît cuvînt posibil – ce știu să facă? Au idee măcar cu ce mandat se duc în Parlament, sau și acolo se duc tot gardieni publici, să ne spună ce fac ceilalți?

Fără doctrină, fără măcar o direcție asumată, fără să arate că înțeleg ce înseamnă instituții și funcționarea lor, cît de cît, unde cred ei că se poate ajunge numai cu critica și cu supravegherea celorlalți? Nimic constructiv, nimicuța, nimicuța, numai ”eliminarea sărăciei complet”?

Partidul ăsta e o glumă, una foarte proastă, ori ce altceva?

PS: Afiș electoral. Și mai rîdeam, acum niște ani, de PRM! Nu, nu Cosette e autoarea zicerilor privind NATO. Ea se ocupă cu ”eliminarea sărăciei complet”.

cosette

(Foto: Facebook/Uniunea Salvați România)

 

Mișcări și mutări NATO. Este un război mai aproape decît credem?

Cea mai importantă știre a sfîrșitului de săptămînă care a trecut, deopotrivă la fel de importantă și de ce nu?! – în conexiune directă cu Marșul pentru Basarabia, a trecut neobservată de presă. NATO a numit, pentru prima dată în istoria organizației, un șef al intelligence-ului, pe germanul Arndt Freytag von Loringhoven, actualmente ambasador al republicii federale în Cehia.

Desemnat să monitorizeze/contracareze atît activitățile Rusiei în țările aliate, cît și posibile atacuri teroriste, diplomatul este cel care a asigurat vicepreședinția serviciului german de informații, între 2007 și 2010. Misiunea încredințată acum îl va face să coopereze atît la nivel militar, cît și civil.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că NATO recunoaște că, în ciuda eforturilor de a stabili relații de bună înțelegere cu Rusia, și în ciuda exercițiilor de tipul TRIDENT 2015/2016 – adevărate demonstrații de forță aliată, la care Rusia a fost și este invitată să asiste, ca să știe ce-o așteaptă în caz de agresiune împotriva unei țări membre – aceasta nu își diminuează eforturile militare și civile, ci își întărește capacitatea de atac în cele mai neașteptate moduri.

Un exemplu l-ar putea constitui chiar Marșul pentru Basarabia, desfășurat sîmbătă la București, și care a cuprins, cu totul pe nepregătite, avînd în vedere cum se desfășoară asemenea acțiuni la Chișinău, mișcări cel  puțin ciudate. Devierea de pe traseul stabilit, neîncadrarea în ce afirmaseră inițial că vor să realizeze, plasarea de corturi, peste noapte, în Piața Universității, totul sfîrșindu-se cu obligarea, practic, a partidelor înscrise în cursa parlamentară de la București de a dialoga și a semna un act cu reprezentanții manifestanților, prin care să se statueze ca obiectiv prioritar unirea României cu Republica Moldova.

Pe de altă parte, securitatea zonei Mării Negre, care reprezintă un punct de interes major al NATO, este pusă la îndoială de către oficiali ai Alianței care recunosc că, dacă vrea, Rusia poate închide Bosforul și, cu aceasta, accesul în și din zonă. Un pas înapoi, din păcate, după părerea mea, îl constituie chiar renunțarea la o flotilă NATO în Marea Neagră, cele trei state membre direct implicate în asigurarea securității zonei, România, Bulgaria și Turcia, urmînd a naviga militar sub pavilion propriu.

Reuniunea la nivel de miniștri de externe ai țărilor membre, desfășurată chiar în aceste zile, va oferi mai multe detalii, sperăm, asupra intențiilor Alianței privind prioritățile și mișcările din viitorul apropiat, în acest sens. Ce știm pînă acum este că asigurarea securității zonei baltice și a Poloniei (prin concentrarea de tehnică de luptă și factor uman), direct vizate de șicane rusești, din ce în ce mai multe și din ce în ce mai dese, o duc pe locul I în top priorities pe agenda partenerilor.

În final, rămîne întrebarea: sîntem mai aproape sau mai departe de o confruntare directă cu Rusia? Nici, nici, dar asta nu înseamnă nici pe departe că nu sîntem deja antrenați într-un război hibrid, că nu se folosesc deja elemente de soft power și, mai ales, că vecinul de la răsărit ar renunța vreo clipă la intențiile imperialiste pe care, prin anexarea Crimeei, a demonstrat deja că le are.

jens-stoltenberg

 (Foto: countercurrents.org)

 

NATO va deveni ONU. Intrebarea e cind.

Cu timpul, nu brusc. Nu, nu se va desființa.

Va ajunge însă la fel de nesemnificativ și de socialist, de birocratizat și de multiculti, multigender, multicolor, multiorice și, de fapt, nimic, încît va fi de nerecunoscut. Va fi o amintire a ceea ce a fost odată.

Izolaționismul nu va veni din partea americană nici dacă Trump va cîștiga președinția SUA. Trump nu a spus decît că statele membre NATO trebuie să se achite de obligațiile ce le revin, ceea ce e cît se poate de rezonabil, nu stăm la cerșit, să ni se dea, să ne apere cineva, ceilalți, contribuim. Dacă fiecare stat membru NATO ar gîndi că ceilalți vor veni în ajutorul lui și că obligațiile sînt după buget, după posibilități, cine ne-ar mai apăra în caz de nevoie?

Izolaționsimul este european, al liderilor europeni, este în sîngele și-n fibra europeană la fel ca și cuceririle, pe vremuri, și totalitarismele secolelor XIX și XX. Numai că vremurile s-au schimbat. Lideri europeni care, odată scăpați de Marea Britanie – salvată la limită prin Brexit – își vor urma parcursul pe care și l-au trasat de multă vreme. Locomotiva UE, Germania, secondată îndeaproape de Franța, va ajunge la o pax europaea prin dictat și impunere și va face alianță cu rușii, pentru că sînt și ei europeni, cît de cît, și pentru că sînt aici, aproape. Nu se va pomeni absolut nimic despre condițiile economice care au adus continentul în această situație, nici despre propensiunea Germaniei, de-a lungul vremii, pentru regimurile totalitare. Începînd cu comunismul lui Marx și Engels, trecînd prin nazismul lui Hitler și ajungînd astăzi  la fundamentalismul islamic.

Pentru că ceea ce pare a fi fost, anul trecut, o  greșeală absolut inexplicabilă a țărilor europene, aceea de a anula unilateral tratatele Dublin și Schengen, în primul rînd, și de a permite astfel pătrunderea pe teritoriul european a peste un milion de migranți este, în fapt, modalitatea cea mai sigură de a ține propria populație sub control. În nici un an, Europa a devenit cîmpul de bătălie al tuturor ”bolnavilor psihic”, un uriaș sanatoriu unde au venit să se trateze suferinzii. Europenii au început să se obișnuiască cu ideea că pericolul îi paște la fiecare colț de stradă, și nu e neapărat bombă, ci poate fi orice, începînd cu banalele cuțite și, de ce nu?! -oalele kukta, cum deja au folosit teroriștii din Boston. Ce facem acum, interzicem cuțitele și oalele kukta pentru că pot încăpea pe mîinile teroriștilor? Exclus.

Așa că ne vom conforma încet, încet, mai de bună voie, mai prin impuneri și interdicții, noii situații. Doar e spre binele nostru! Ce nu facem noi pentru binele nostru, pentru siguranța noastră?! O populație parțial anchilozată mental, parțial inoculată din timp cu idei socialiste va aproba fără crîcnire măsurile de control și reglementare, anihilînd, cum s-a mai întîmplat, elementele recalcitrante. Începutul a fost făcut, prin cenzura instituită asupra principalelor mijloace de comunicare în masă, de anul nou, odată cu agresiunile sexuale de la Koln și din alte orașe ale Germaniei și nu numai. A ieșit populația în stradă să protesteze masiv împotriva lor? A căzut măcar un cap de atunci și pînă acum?

Populație islamică ca mijloc de control al propriei populații, așa s-ar numi, pe scurt, ce s-a întîmplat de anul trecut încoace. Și este prima ipoteză de lucru pe care o luăm în calcul.

Cea de a doua, totul s-a întîmplat dintr-o uriașă eroare de calcul politico-economico-demografic. Sigur, dar o asemenea situație se poate remedia pe parcurs. Cu o condiție: să fie recunoscută de cei care au provocat-o. Ori cum acest lucru nu s-a întîmplat, e de bănuit ori revenirea la prima ipoteză, ori acceptarea ideii că cei care au ajuns în funcții europene de decizie majoră nu sînt capabili să-și recunoască greșelile. Recunoașterea greșelii însemna stoparea oricărei infitrații islamice, prin reinstituirea controlului strict la frontierele UE. Acest lucru s-a făcut deja, dar mult prea tîrziu. În paralel, puteau fi activate structuri NATO care să prevină, împiedice, contracareze fluxul migratoriu la timpul oportun. Acest lucru nu s-a întîmplat.

De ce? Este prima întrebare pe care ne-o punem. De ce nu s-a făcut apel la NATO pentru stăvilirea valului migrator atunci cînd încă nu era prea tîrziu? Și a doua, de ce nici acum nu este solicitată alianța, ci este, în schimb, avansată aparent brusc, după Brexit, ideea formării unei armate europene? Cine i-a mandatat pe acești oameni aflați în funcții de decizie, să propună și să negocieze așa ceva? Alegătorii lor, au cîștigat alegerile cu așa ceva în program? Știm cît costă măcar, avem un deviz estimativ? Știm cît ar dura înființarea și devenirea operațională a structurii? Și, deloc ultima întrebare, cui și mai ales împotriva cui să fie folosită?

Nu în ultimă instanță, această armată va funcționa în paralel cu NATO? Ori va fi sub comanda, peste comanda,  pe lîngă comanda NATO? Ori nu va mai fi vorba de nici un NATO? Această armată va fi folosită pentru protecția cetățenilor europeni sau împotriva lor, în caz considerat de necesitate? Și de ce, dacă situația o impune, nu sînt apelate chiar structurile europene ale NATO? De ce mai trebuie încă o forță armată, monolitică, transnațională și transstatală în Europa?

Sînt întrebările la care e imperios necesar ca liderii europeni să răspundă, și asta cît mai repede. Cu cît structura se va forma mai repede, cu atît mai repede prezența NATO în Europa va scădea.

La summitul de la Bratislava acestea sînt întrebările care trebuie puse. Pentru că șanse de salvare încă mai avem, și ele se numesc urne. Asta numai în cazul în care nu cumva toate partidele europene au fost deja infestate cu germenii unui totalitarism în plină formare și dezvoltare, situație în care ajungem la varianta de început, cea care este posibil să le pară acum, multora, fantezistă. Pînă la prima rechiziționare și pînă la prima amintire despre NATO.

PS: Este absolut umilitor modul în care România, prin cel mai important reprezentant, care nu cu acest punct în program a cîștigat alegerile, înțelege să muște momeala Schengen vs susținere pentru armata europeană. Cînd au nevoie de aliați, vin la București. Cînd Bucureștiul îndeplinea condițiile de aderare la spațiul Schengen, emisarii erau trimiși înapoi. Tot la București.

 nato

(Foto: joshualandis.com)

O retrospectiva

Ce scriam anii trecuți pe Facebook, atunci cînd blogul era sau nu online.

28 august

2013: Decizie oficială a Guvernului: Religia este considerată serviciu public esențial – Hotnews

2013: Eu nu înţeleg de ce trebuie să se bată americanii cu ruşii pînă la ultimul sirian, cînd ei între ei, acolo, o pot face mult mai bine.

2013: Nu merg la Waters, n-am fost nici la Stones şi nici la alte „legende vii” care mai trecură pe aci. Era să zic în drum spre cimitir, mă scuzaţi, firi mai sensibile, da’ asta-i viaţa. În principal, dacă nu i-am putut vedea în concerte pe vremea cînd eram o adolescentă nebună după tipii ăia mişto din pozele de pe casete, ce se întîmplă acum mi se pare o compensaţie jalnică, cînd io-s femeie-n toată firea, iar domnii respectivi se apropie sau chiar sînt cam de vîrsta lu’ tata.

Stinge-vi-s-ar rasa de comunişti şi cu ocazia asta, că din cauza voastră nu s-a putut atunci.

2013: Remus Cernea, fost consilier al lui Victor Ponta, ataca Executivul dupa adoptarea proiectului privind Rosia Montana: Guvernul Romaniei a trecut de linia rosie. Opozitia trebuie sa se mobilizeze, iar interventia straina este legitima – Hotnews

O linie roşie sigur nu e trecută pe o carte de identitate, dar se impune.

2013: Waters şi Zgonea. Şi aceeaşi senzaţie de silă ca la Iliescu – Michael Jackson.

2013: Vrei să fii parlamentar? – ediţia 2016 este în plină desfăşurare. Opoziţia se pregăteşte intens cu preţul corect al biletului de metrou, omul care aduce cartea de latină, una scrisoare pe zi şi falsez pentru tine, ca în finalul competiţiei să fie aleşi conform celor mai exigente standarde de la noră pentru colegiul meu.

2013: Exploatarea de la Roșia Montana ar urma să înceapă în noiembrie 2016. (Adică anul acesta.)

Redevenţa pe care statul român o va încasa pentru proiectul minier de la Roşia Montană a fost majorată la 6%.

Finlanda şi Suedia percep între 0% şi 2%, în vreme ce Rusia solicită o redevenţă de 6%. Australia are o redevenţă variabilă, cuprinsă între 0% şi 2,5%, în Brazilia se situează la 1%, iar Chile cere o taxă situată între 0% şi 14%, potrivit unui raport realizat de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers în 2012. […] SUA percep, într-un sistem complicat, între 2% şi 5%.

2014: Dacă e ceva de dărîmat în politica românească acum, atunci acelea sînt miturile. Supravieţuirea lor nu face decît să amîne conştientizarea şi implicarea omului simplu în politică. Mitul este o poveste frumoasă, dar poveste şi atît. Nu numai că nu-ţi face niciodată viaţa mai bună, dar te mai şi împiedică să ţi-o faci, ţinîndu-te ocupat cu ce-ar fi putut să fie.

2014: Rusia a început să refacă, încet dar sigur, fostul bloc comunist. Ucraina cade pas cu pas, Ungaria, Bulgaria şi Serbia sînt suite deja în căruţă. Sîntem singurii pro-occidentali rămaşi, şi avem alegeri prezidenţiale peste două luni. Nu ne permitem să lăsăm politica externă nici pe mîna lui Ponta, nici pe a lui Bogdan Chireac.

2014: General britanic, fost conducător al trupelor NATO în Europa: NATO nu are puterea pentru a opri o invazie rusă în Europa de Est.

2014: Germania vrea să înăsprească condiţiile de imigrare pentru cetăţenii est-europeni. Posibil să nu mai aibă deja loc arabii în restul Europei.

2014: Dacă de la est vin acum ruşii, nu speraţi să vină de la vest eliberatorii occidentali, cărînd în spate valorile democraţiei. Vor veni, în ceva timp, arabii.

2014: Ce vom opune unei puteri care a demonstrat deja că nu-i pasă de lege, de Constituţie, nici măcar, mai nou, de poziţiile SUA şi UE? O Românie frumoasă, cu oameni zîmbitori.

Nu e glumă, oamenii ăştia chiar se iau în serios. Urmează, după ei, să rîdem ca tîmpiţii în faţa tăvălugului pesedist. Şi tot fără glumă, vă spun acum că, în acest moment, opţiunile mele clare sînt: Monica Macovei în turul I, iar în eventualitatea în care, în turul II vor ajunge Ponta şi Iohannis, Iohannis. Nu, n-am uitat ce-a făcut acum două veri, şi nici la prezidenţialele trecute. Dar nu e Ponta. Şi nici şanse să fie mai rău decît Ponta nu cred că sînt.
În acest moment, aşadar. Dacă va interveni ceva, orice, pe parcurs, care să-mi schimbe opţiunile, voi scrie.

2015: Înțeleg că tovarășa Andronescu a solicitat să fie împușcată în piața publică. Nu-i putem îndeplini doleanța, dar poate încerca la poporul-frate chinez. Dacă are chitanță.

2015: Stimată doamnă,

Ca-ntre noi, femeile, vă spun. La 20 de ani, poți fi frumoasă și proastă. La 56, mai poți fi bine mersi frumoasă, dar numai atit nu mai este sub nici o formă scuzabil.

Cu respect și admirație, sînteți rară!

Later și pe înțelesul tuturor: cînd președintele, alesul, este absent din viața publică pînă la a ajunge lumea să se întrebe pe unde mai există, pînă la bancuri pe temă,
în condițiile în care în țară sînt probleme serioase asupra cărora ar fi indicat să aibă un punct de vedere, tu, nevastă-sa, nu pui poze senine și rupte de realitate, în care să pozezi ca pentru reviste. E o problemă de conștientizare a poziției ocupate, de armonizare în cuplu, de responsabilitate. Nu, nu l-am ales pe Iohannis ca să vedem ce nevastă frumoasă are. Dar pe măsură ce trece timpul, asta constat că a înțeles ea. Poate și el, nu știu.

2015: In Orientul Mijlociu are loc un adevarat genocid al crestinilor, mor zilnic aproape cu zecile, sint schingiuti, femeile violate, viata femeilor musulmane, la rindul lor, nu valoreaza nimic, absolut nimic acolo, niste barbarii de ev mediu le omoara sau nenorocesc pe viata, daca batjocura aceea se poate chema viata, si nimeni, dar nimeni nu se mai sufoca de indignare. De bocit si de aparat astia care vin cu miile, cu zecile de mii, insa, imediat.
Ipocritilor, asta nu e umanism in voi, nu e nimic. E mizerie morala si caracter de doi lei.

roger waters valeriu zgonea

 (Foto: adevarul.ro)