Cazul Voiculescu

Principiile nu contează. Contează doar puterea. Urmează era consensului general. Totul contează, mai puțin acordul nostru. Nu mă surprinde.Deloc. Se pare ca socialismul a patentat curvăsăria. Problema e că oportunismul curvăsăresc răspândește și boli venerice grave, printre care enumerăm pesedismul, userismul, forme grave ale socialismului. Până la urmă, socialismul global are nenumărați plozi și avortoni. Iar Varanul slujește socialismul, că doar ăla l-a făcut mare, nu?! Până la urmă era firesc, doar Varanul a fost la DIE, unde au fost si mulți înaintași ai userist-plushuletilor…știți voi, ăia care la finalul zilei de 22 decembrie 1989 lucrau la institutia care avea în cont banii din contractele cu alte țări, adica modica suma de 4.5miliarde dolari. Ce contează legebete, migrație, globalizare, dacă așa trebuie, că tătucul Marx a spus ca trebe făcut, nu conteaza culoarea politică!

Mi se pare absolut genial simplul fapt că toți nepoțeii celor de la fostul DIE, să se vadă cu aripa mass-media, dezvoltată de Voiculescu. Seamănă a un soi de bilanț al Planului Andropov. Cum credeți că Voiculescu, fost coleg la DIE cu înaintașii a cel puțin jumătate din mai-marii USR-PLUS, nu i-ar fi primit!? Cum să nu îi primească el pe colegii din aripa noului socialism?! Că până la urmă ei sunt fericiții avortoni ai aceleiași ideologii scelerate.

 

Foto: RFI

Unul iese, alta intră

Ieri, după efectuarea a aproape 3 ani din cei 10 primiți în instanță, Dan Voiculescu a fost eliberat condiționat. Cel atît de cunoscut de societatea românească drept Felix sau ”dom profesor” și mai mult implicat în bunul ei mers decît ne-am fi dorit, e liber. Poate și datorită celor 11 cărți, parcă, scrise în scurtul timp petrecut cu ochii închiși, după cum declara ieri.

Cum și obstrucția chirugicală de care era suspectat, în fața unui asemenea om, devine dintr-o urgență chirurgicală ceva din care îți revii miraculos, Voiculescu, același cu problemele cu Securitatea, același cu verișoara dată tot ea în judecată, poate apărea pe picioare, declarînd că ”Nu există nici un prejudiciu în dosarul ICA”. Concluzie la care, cumva asemănător, a ajuns și instanța:

În ceea ce priveşte neacoperirea despăgubirilor, judecătorii susţin că acesta nu este un criteriu legal de evaluare a comportamentului din detenţie. –Mediafax

Iar dacă recuperarea prejudiciului nu este condiție pentru eliberarea din închisoare, o altă instanță a concluzionat, paradoxal, că inexistența lui este motiv de condamnare cu executare.

În cazul Bica:

„Contrar celor reţinute în actul de sesizare a instanţei, Înalta Curte constată, în baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, că activitatea infracţională nu a fost circumscrisă vreunui folos bănesc care să fie obţinut de inculpata Bica Alina Mihaela”, arată magistraţii în motivarea deciziei.

În ce a constat activitatea infracțională a Alinei Bica puteți citi integral aici: Motivarea Instanței Supreme: Alina Bica l-ar fi scos ”basma curată” pe Horia Simu nu pe bani, ci pe ochi frumoși, chiar dacă nici nu-l cunoștea.   Unde puteți vedea cîmpul tactic în toată splendoarea hidoșeniei manifestate.

În ce îl privește pe fostul președinte Băsescu, nu va fi nici cum anunță și știm de mult că își dorește Voiculescu, nici cum, ca să vedeți, gînd la gînd, scrie și hăul de potențial.

Codruta nu sta pe iarba

Compunere

Apropo de relativizarea morală de care-i vorba pe blogary.ro, găsii un fapt care merge în sensul intuiției:
– că Codruța e parte dintr-un grup, că stă pe una din plăcile tectonice ale serviciilor, aia reaua din punctul meu de vedere, 
– că Miron Damian și Cristian Câmpeanu și ceilalți care-i construiesc imaginea de Ioana d’Arc călare ori sunt naivi, ori țin cu placa aia tectonică.

Recapitulare

Codruța este în mod evident o apropiată a lui Coldea. Că telenovelă, că s-au despărțit instituțional acum 3 zile, nu contează (deși orice situație neclară juridic, cum este concubinajul, ridică probleme când ocupi o astfel de poziție), imaginea generală pe care Codruța însăși a ținut s-o etaleze este asta, nu alta. Ne facem poze împreună la Ambasada Franței, mulțumim SRI etc.

În timp ce o etala mai abitir, se etala și Coldea cu securistul pușcăriaș Iulian Vlad la Gaudeamus, o situație de neimaginat acum 10 ani.
Iulian Vlad este Securitatea a veche.
Afișarea cu el este semnul victoriei acelei tabere.
Plăvannis îl numea tot atunci pe Helvig, scos din neant de Voiculescu.
Voiculescu este Securitatea a veche.

Noutăți

Codruța a făcut facultate la Cluj, a lucrat la Sibiu, a devenit PG în București.
După propriile ei spuse, foarte des imprecise, a lucra la doctorat 7 ani. A fost înscrisă 7 ani? E cum ai spune că am muncit mult în facultate, a durat 7 ani.
Articolele la care a pigălit se întind pe 7 ani? Se poate verifica.
Dar care este probabilitatea de a-ți lua coordonator de doctorat tocmai la Timișoara, fie ca procuror stagiar în Sibiu, fie ca PG, și anume un procuror care se dovedește că a fost șeful anchetatorilor celor arestați din 17 Decembrie? Ăștia nu erau luați de pe drum.
Îndrumătorul Codruței e și el Securitatea a veche.

Și tot nu știm de ce a plecat MRU.

coldea-vlad(Foto: ziaristionline.ro)

Dreapta a picat examenul statului de drept si justitiei

“Ceea ce se întîmplă cu Mircea Băsescu nu e justiție, e un atac la Traian Băsescu, o conspirație pusă la cale de inamici politici și servicii.” Și îl mai acuzăm pe Voiculescu că atacă credibilitatea justiției! Ce au auzit oamenii pînă acum de la cele două tabere? Totul e o conspirație a inamicilor, justiția e o bîtă cu care se lovesc politicienii. Nu e dosar penal al unui politician care să nu fie considerat o răzbunare a inamicilor politici, a serviciilor și grupărilor conspirative. Ideea la finalul zilei? Nimic nu e ceea ce pare. Justiția nu e justiție. Știm noi.

Dreapta susținătoare a statului de drept și justiției, cu toată adunătura de jurnaliști, lideri de opinie și militanți din jurul ei, a picat și ultimul examen pe care îl mai avea de picat.

Nu e nicio conspirație. Nu e nicio capcană. Nu e niciun atac politic al serviciilor sau nuștiucui. Nu e nicio înscenare inamică. E doar justiția față în față cu lăcomia, prostia, sentinentul de impunitate, setea de putere și aroganța politicienilor. Sau prostia de a se lăsa prinși. Am înțeles că asta i se reproșează lui Mircea Băsescu. Nu disprețul pentru lege, nu utilizarea în folos personal a suveranității cu care milioane de amărîți din țara asta l-au învestit pe fratele Traian, nu faptele antisociale, nu afacerile cu interlopi politici ca Marian Căpățînă (politician de dreapta, cu statul de drept și justiția) și interlopi și mafioți. Nu contează ce a făcut, grav e că l-au prins. Mai bine nu-l înregistrau și nu afla publicul și justiția. Justiția trebuie stîrpită, adevărul ascuns, nu vedeți că e o conspirațiune voiculesciană?

iStolo s-a apropiat pe furis si mi-a inghitit gaurile negre

bleen.ro (ep. XII din serialul Politicuri, septembrie 2008)

Din episodul anterior: Zmeus si Calin sunt pe cale de a se impaca, Felix ii intrerupe si cere autonomie pentru Tinutul Securesc, Andon e pregatit sa activeze gaurile negre daca seful lui nu e ascultat.

Papagalul Andronicus se lasa pe umarul lui Calin si ii sopti ceva la ureche. Calin asculta atent, deveni ganditor, se uita tamp cand la Prea Maritul Zmeus, cand la Felix, si grai:
– Prea Marite Dictator, cer permisiunea sa spun si eu cateva cuvinte.
– Mai Mult Ca Perfectule, ii cunosc privirea asta. E de rau, zise Valericus, strecurandu-se langa Zmeus.
– Valericus, lasa-l sa vorbeasca. Astazi sunt generos.
– Prea Marite Zmeus, impacarea se amana. Mi-a zis Andronicus sa raman in stand by pana ajung aici si Fincalstain, Mircica si Adi. Sunt pe drum, trebuie sa ajunga dintr-un moment in altul. Nici nu termina bine de vorbit Calin, ca isi si facura aparitia cei trei.
– Era cat p-aci sa-l pacalesti pe Calin, Prea Marite Magellan. Noroc cu Felix ca v-a intrerupt, zise Fincalstain, privindu-l dojenitor si cu subinteles pe Calin. Autonomia Tinutului Securesc e doar una dintre cererile noastre. Mai avem si altele. Mircica, da Proiectul de Constitutie incoa’!
Mircica se uita suspicios in dreapta, in stanga, se apleca si scoase de la ciorap o foaie A4 impaturita.
– Boule, de ce ai bagat-o acolo? se rasti Fincalstain la el, dupa care privi in jur, vizibil jenat de gestul pupilului sau.
– Pai…ca sa nu ne fure ideile….coane F…F…Fincal…, se balbai Mircica, rosu ca racul.
– Ba, tie nu-ti fura nimeni ideile nici daca le lasi nesupravegheate in Ferentari sau le tii intr-o geanta deschisa in 139, tampitule! De ce dracu’ te-ar cauta pe tine cineva de idei in buzunar? Sau in alta parte? Fincalstain lua hartia nervos, o despaturi si i-o intinse lui Calin, nu inainte de a-i da una parinteste peste ceafa.
– Era s-o faci, Caline….Las’ ca dam noi militaria jos din pod. Gata, s-a dus libertatea de gandire… D-acum incolo in famiglia asta nu gandesc decat io! Si Don Sile Pietrol, evident. Si Papasa Ilici….Baga-mi-as, multi mai suntem…Hai, citeste Caline!
Calin isi drese vocea (efectul siropului de testosteron disparuse si vocea incepea sa-i semene cu a lui Traistariu):
– Proiect de Constitutie. Principii generale. Art. 1. Popor vine din latinul populus. Art. 2. Deci, poporul e populist. Art. 3. In consecinta, actiunile prin care se cere parerea poporului, numite in general alegeri sau referendum, sunt populiste. Art. 4. Noi nu suntem populisti. Art. 5. Noi nu vrem alegeri la care sa participe si poporul. Art. 6. Prea Marite Zmeus, lasa-ne sa ne alegem doar noi intre noi. Art. 7. Te rugam. Art. 8. Frumos. Art. 9. Daca nu asculti de. Art. 10. Vorba buna. Art 11. Felix si Andon vor activa gaurile negre. Art. 12. Daca nici asa nu merge. Art. 12bis. O vor activa pe. Dispozitii finale si tranzitorii. Robica Stamoiu.
– Deci, Prea Marite Zmeus, zisera toti in cor, da-ne slobozenia! Da-ne NUP-ul nostru cel de toate zilele! Da-ne bugetul! Si da-ne noua Doamne, licitatiile si fondurile europene! Amin, Marite Dictator.
– Asa cum le-am zis si sindicalistilor de la CFR, cand eram ministru, va zic si voua acuma: dragii mei, va dau p*la!
– Engage! striga Fincalstain catre Felix.
– Ce?
– Activeaza gaurile negre, boule!
– A, ok. Bideu, adu Acceleratorul! Bideu fugi pana dupa un tufis de la capatul podului si se intoarse cu Acceleratorul.
– Hm, credeam ca e ceva mai deosebit, cum dracu’ l-au facut elvetienii astia, ca zici ca-i romanesc, facut la Rulmentul Barlad….. Ciudat, parca l-am mai vazut undeva… zise Felix, luand Acceleratorul din mainile Bideului.
– Asta nu e Acceleratorul! sari Crim Antonescu. E iStolo!!! I-au schimbat lay-out-ul butoanelor dar slipii sunt aceiasi. Si PIB-ul e cam mic. Se vede ca a facut baie in apa rece.
– Boule, striga Felix la Bideu, ce ai facut cu Acceleratorul?
– Aport! se auzi vocea tunatoare a Prea Maritului Zmeus. Din intunericul noptii aparu un caine mare, negru, cu doua capete. Intr-unul din boturi tinea Acceleratorul, in celalalt un DVD pe care scria “Lista cu amantele parlamentarilor. Bonus: poze”.
– Cat voi dadeati din gura eu mi-am trimis cainele credincios sa-l urmareasca pe Bideu si sa vada unde ascunde Acceleratorul. Restul a fost floare la ureche, am luat Acceleratorul si in locul lui l-am pus pe iStolo tunat. Va fac cunostinta cu cainele meu. El e Mihai Razvan Maior, cel mai bun prieten al omului politic Eu. E de rasa, din parintii campioni. E fiul Securitatii, Mama Primordiala, Cateaua care ne-a fatat pe toti si al carei ADN il purtam.
La auzul numelui Securitatii, toti luara pozitie de salut.
– Si ce s-a intamplat cu Mama Noastra Primordiala, Securitatea, Prea Marite Zmeus?
– A ajuns la ingeri.
– Dumnezeu s-o ierte si Teoctist s-o reprimeasca in bratele sale! izbucnira in plans toti cei de fata. Dar absolut toti.
– Nu va intristati, copiii mei neascultatori. Ii e bine acolo unde e. De fapt nu e departe, e p-aci prin zona, joaca “Nu te supara Fraiere” cu Corul Ingerilor. Ii bate joc de joc, fiindca are pioni mai multi, imprastiati pe toata harta. Si mai si triseaza. Cand Corul Ingerilor ia o pauza de lectura si meditatie, Ea muta cate trei-patru casute o data. Iar cand ea adoarme sau e in misiune, Corul Ingerilor se cearta pe reguli si metodologie. Se cearta in cor, evident. D-aia ii si zice jocului “Nu te supara Fraiere”, ca ei sunt fraieri si se supara. N-ai cu cine… niste Ingeri… A, ca mi-adusei aminte….V-am dat vestea cea mare? Nu? A fatat iar. Noua generatie de politicieni. Sunt mici si dragalasi, sa-i vezi ce simpatici sunt cand dau din codite pe langa dulaii mai mari si latra la televizor… Iar cand nu latra, ling….
– Marite Felix, ii intrerupse Andon din reverie, iStolo s-a apropiat pe furis si mi-a inghitit gaurile negre!
Toti intoarsera privirile spre iStolo. Ce se va intampla? Va fi Sfarsitul Lumii sau doar Sfarsitul lui iStolo? Is this The End or just The iEnd? Singurul cu prezenta de spirit, Prea Maritul Zmeus, scoase mobilul…
– Ce faci, Mai Mult Ca Perfectule?
– Sun la 112, Intelectualii In Actiune. Pata e fizician de formatie, trebuie sa stie ce se intampla cand cel mai longeviv prim-ministru din umbra inghite doua gauri negre. Alo, Pata? Scuza-ma ca te deranjez, stiu ca nu-ti place sa ti se faca programul, ca vrei sa zici Stop si sa te reintorci la tine, sa-ti regasesti Centrul, undeva, intr-o casuta la munte, insa gandeste-te ca la telefon sunt chiar Eu Insumi. Iti dai seama? Te sun chiar Eu Insumi, fie-mi numele laudat! Da…da…stiu, hai nu-ti mai face sange rau, da-l dracu’ de ponei…la urma urmei nu era decat un ponei. Data viitoare sa fiti mai atenti, desenati si voi o casa, niste pomi, o floare, doi gradinari…da…da, mai tii minte? Si Lantul Amintirilor mi-a placut…ai dreptate, un pic cam manierist, si personajele nu prea bine conturate…mda, intr-adevar, modul de rezolvare a dilemei existentiale prin care trece personajul principal era cam fortat si abrupt…dar muzica, muzica facea tot filmul! L-am vazut pe vapor, am facut schimb de role cu niste maltezi. Ei ne-au dat Lantul Amintirilor Ma Chinuiesc, noi le-am dat doua filme de Sergiu Nicolaescu….le-a placut enorm ala cu brigadieri, in care viitorul Rege Duda de Karlstrasse joaca rolul unui inginer pe santier, la Canal. Da, a fost prima intalnire a lui Duda cu viitorii lui stramosi, elita interbelica, intemeietorii Romaniei Mari….Niciodata nu a fost mai aproape de ei. La un moment dat, cand sapa (trebuia sa sape de-adevaratelea, ca sa fie cat mai realist) s-a apropiat la cativa centimetri de un fost ministru in guvernul I. Ghe Duca si de un Stirbey…cum s-ar spune, mai avea putin si dadea de os domnesc. Dar l-a chemat tovarasul de la Comisia de Propaganda si Cultura sa-i zica un banc si sa bea o tuica impreuna. Sa lasam asta, si cum iti spuneam, draga Pata, noi le-am dat maltezilor doua filme, ei noua, unul. Mi-au ramas datori. M-au intrebat ce vreau in schimb, le-am zis ca deocamdata nimic, cine stie, poate ne vom intalni vreodata si isi sting ei datoria. Ceea ce s-a si intamplat saptamana trecuta… S-a mirat si Benedict; <Cum ba Traiane, Ordinul Cavalerilor de Malta pentru un film cu Duda? Ba, voi romanii sunteti dati dracului, iertata sa-mi fie expresia!> Asa….de ce te-am sunat, draga Pata…. Fii atent: iStolo, prim-ministrul nostru din umbra, din umbra veacurilor trecute, vreau sa zic, a inghitit doua gauri negre…stii cum face el cand inghite…cuarc, cuarc, una dupa alta ….si voiam sa stiu daca asta e Sfarsitul. Hai, ca tu le ai cu fizica si escatologia…Cum? Tegumentele sunt palide, dar la el asa sunt de obicei. Da, e galben si la ochi, dar ti-am zis, el a fost bolnav cand era mic si oricum asa arata el de obicei, ca si cum ar avea hepatita. Un albus de ou? Crud? Pai de unde pana mea sa iau un albus de ou crud la ora asta? Ma fut in el de Carrefour, vrei sa ma intalnesc iar cu tiganca aia imputita? Ok, pa….Ce faci? A, ok. fii atent ca Plesu pare el asa mai visator da’ memoreaza cartile…. Stie cati septari mai sunt in joc, cati decari, cati asi, nu retine doar figurile, retine si cartile mici…Am jucat cu el, bizantinii astia de viata, cu umor, par mai boemi asa, de felul lor dar sunt dati dracului, nu le scapa nimic. Ok, te las….Poftim? Pe porunci? Ce ti-a facut? Sa citesti Heiddeger intr-un picior, legat la ochi si sa pui zahar in motorina lu’ Siegfried? Ti-am zis eu ca e sugubat…Doar l-am avut consilier. Stai sa-ti zic…seara, pe holurile Cotrocenilor, se tupila pe dupa colt impreuna cu Pufulete si cand iesea iStolo din birou, Pufulete il tinea de vorba iar Plesu se strecura in spatele lui si ii dadea ceasul din BIOS inapoi cu 12 ore. Si o luau la fuga razand prin Palat, sa-mi trezeasca toti consilierii… Evident ca iStolo se ducea apoi sa-si bea cafeaua si sa inceapa o noua zi de munca….Atunci mi l-au uzat. Hai ca acum chiar te las. Si nu mai fi suparat cu poneiu’. Fruntea sus! Inapoi la argument! Asa te vreau. Hai pa.
– Ce-a zis Pata, Marite Dictator?
– A zis ca va fute-n gura daca va mai luati de poneiul lui. Si a zis ca tu, Adi, o sa te urci pe bicicleta lui Calin si o sa-mi aduci un albus de ou crud, de la Cornu. Hai, executarea! Ca va ia mama dracu’ pe toti si spalati puntea toata noaptea!

De ce s-a destructurat dreapta?

Antena 3 și USL au fost cele două mari atuuri strategice în războiul psihologic împotriva lui Băsescu și PDL-ului. Ambele au condus la demoralizarea și demobilizarea liderilor politici și militanților grupării Băsescu/PDL, iar în final, la destructurarea acestei grupări. USL nu a a cîștigat întîi alegerile și apoi a destructurat dreapta, ci invers. Dreapta s-a destructurat de frica Antenei 3 (marele bluf cîștigător al lui Felix) și a USL-ului.

Toate astea au fost posibile dintr-un singur motiv: dreapta românească gîndește la fel ca stînga românească, crede în aceleași valori și se sperie de aceleași lucruri. Iubirea de populism, etatism și structuri ale baronetului de stat a pierdut dreapta.

USL și Antena 3 au spus zilnic, ani de zile, dreptei că va pierde fiindcă a încălcat regulile populismului, dreapta însăși era convinsă că i se va întîmpla o imensă nenorocire dacă se atinge de mafie și populism. Pînă la urmă dreapta, de frică, a făcut implozie. Nu orgoliile și certurile au destructurat-o ci lipsa de principii. Oamenilor care credeau în populism și structuri li s-a spus că populismul și structurile nu mai sînt de partea lor. A fost suficient ca să dezarmeze.

Dacă „dreapta” de partid vrea să se restructureze în jurul populismului și etatismului, așa cum dă semne, și nu în jurul valorilor doctrinare ale dreptei, nu va reuși. Nu aceasta e soluția restructurării, e doar motivul destructurării.

PNTcd si monarhistii

Monarhismul e un moft de modă nouă și de extracție penelist-voiculesciană, deși mașinăria de propagandă a inclus și răposatul trust Realitatea-Cațavencu și tot ce înseamnă intelectualitate și jurnalism de hidrant. Isteria a început prin 2008-2009, cînd Voiculescu și-a tras casă regală cu care să se șteargă la cur (nu e primul, șe mai șterseseră și Iliescu și Năstase) și cînd Duda lupta pe metereze împotriva dictaturii. Între timp sulul de hîrtie igienică a crescut, s-a făcut mai pufos și mai parfumat, tocmai bun de utilizat electoral. Vara trecută casa regală a făcut pauză la luptă împotriva dictaturii și în plină lovitură de stat toată familia regală a cîntat la harpă scobindu-se în cur meditativ, mai puțin Mihăiță ăla micu’, pe care l-au plimbat prin Elveția, pe la parade automobilistice ți alte zocuri cu maținuțele. Între timp, SOV a intrat la pușcărie, trustul Realitatea-Cațavencu s-a desființat, iar Voiculescu și-a inventat o nouă jucărie, USL-ul. PNL și Antonescu au uitat complet de monarhie și acum își fac Constituție veselă care nu suportă doi bufoni în aceeași teacă, drept pentru care Antonescu a renunțat la Duda și familia, spre furia celor 5 monarhiști din România, cărora strănepoții le-au urlat în aparatul auditiv ultimele fapte de arme ale lui Antonescu.

Astfel, cineva s-a gîndit că liotele de monarhiști rătăciți și triști, uitîndu-se ca vițeii la poarta nouă închisă de Antonescu și Voiculescu, ar putea fi deviate spre PNȚcd, care tot nu reușește să sară de 1%.

Eu n-aș fi chiar atît de convins că respectivii monarhiști sînt interesați de monarhie. S-ar putea ca PNȚcd să cîștige voturile acelor 5 monarhiști de care vorbeam mai sus, deși, atunci cînd media de vîrstă a electoratului respectiv e de 117 ani, e greu de crezut că 2016 e o țintă realistă. Dar nu cred că poate spera la voturile celorlalți, ale monarhiștilor de rit nou, voiculescian.

Mai țineți minte că în perioada 2007-2012, începînd de la intelectualul rafinat Tăriceanu și terminînd cu cel mai amărît lătrător de la antene sau hidranți, nu înainte de a trece prin Iliescu și Voiculescu, toată mulțimea de antibăsiști în călduri era eurofilă? S-au schimbat cu 180 de grade la comandă. Și trepădușii, și ”intelectualii”, și ”jurnaliștii”.

La fel ca și eurofilia, pentru propagandiști monarhia a fost doar un ordin de executat pe bani. Monarhismul e doar o formă de antibăsism sau moft hipsterical. Pentru masa de hipsteri și corporatiști spălați pe creier a fost doar o modă întreținută propagandistic. Dacă linia de producție pălăriuțe și gadgeturi vintage se închide, hipsterii schimbă moda. Dacă propagandiștii schimbă discursul, spălații pe creier își schimbă și ei religia. Pentru ăia care aplaudau minerii în iunie 1990, care au votat de-a lungul timpului cu Iliescu, Năstase și Antonescu și care pînă de curînd erau monarhiști fiindcă așa zice la Antena 3 că trebuie ca să scăpăm de Dictachior, PNȚcd nu e o opțiune. Vor rămîne peneliști, PSD-ul fiind deja prea moderat pentru gloata de isterici cu spume care și-au început educația politică postdecembristă la TVR-ul lui Răzvan Teodorescu și și-au desăvîrșit-o la Sinteza Zilei.

Are PNȚcd puterea mediatică să întrețină farsa? Greu de crezut, pentru o organizație în care cel mai de preț obiect e ștampila. Are PNȚcd forța financiară să transfere o Hossu Longin, un Marius Oprea, un Stejărel Olaru, un Emil Hurezeanu, un Radu Tudor, un Daniel Barbu, o Dana Grecu, un Stelian Tănase, un Mircea Badea, un Mircea Dinescu, un Bogdan Teodorescu, o Andreea Crețulescu? Și, cel mai important, are PNȚcd bani să-și cumpere casă regală? N-are.

PNȚcd va lua voturile monarhiștilor atunci cînd va avea bani să transfere de la Felix Casa regală și propagandiștii.

Dreapta unita sub Voiculescu

Ce mai poate face Voiculescu în situația în care e acum, cu spatele la zid? Poate uni dreapta, căt tot e la modă și că tot stă populimea dreptei cu pliscul căscat și așteaptă unirea. PSD și PNL s-au înțeles pentru europarlamentare pe liste separate, pentru modificarea Constituției și președinte decorativ, fără cea mai importantă atribuție, desemnarea premierului (uitasem că am scris despre asta înainte de a se întîmpla). Dar dacă Voiculescu unește dreapta, așa cum a unit PSD cu PNL?

PSD nu poate trece o Constituție modificată fără PNL și PC. O alianță PNL-PC-PDL poate bloca modificarea Constituției și poate încerca să cîștige prezidențialele cu Antonescu. Care are șansa să devină președinte puternic. Apoi, în 2016, el desemnează premierul și poate forța o majoritate. PNL, PDL și PC au împreună tot atîția parlamentari cît PSD. Au Antonescu și peneliștii curaj să riște și să cîștige? Greu de crezut. Însă Voiculescu poate încerca.

Dacă telespectatorii Antenei 3 sînt atît de spălați pe creier cît se zice, atunci nu vor avea nicio problemă să înghită pe nemestecate pedeliști. Nici nu va fi greu, Blaga întotdeauna a avut o imagine bună la Antena 3, unde a fost în cel mai rău caz menajat, iar în anumite momente chiar transformat în erou al luptei antibăsiste. Dacă Voiculescu reușește să-l impună președinte pe Antonescu pe actuala Constituție, a cîștigat nu o bătălie, ci războiul. E șeful României. Tot ce trebuie să facă acum e să-i convingă pe Antonescu și Blaga că el e Calea și Adevărul și că o fuziune sau alianță a celor trei partide, PDL, PNL și PC, și o candidatură la prezidențiale a lui Antonescu pe actuala Constituție sînt soluțiile cîștigătoare. E un joc la risc, pe care Voiculescu, cu spatele la zid, va fi dispus probabil să-l joace. Nici pedeliștii din gruparea Blaga nu vor fi foarte refractari. Vor fi mai greu de convins peneliștii, care n-ar cam vrea un război cu PSD și plecarea de la guvernare, și Antonescu, care vrea să-și facă damblaua în orice condiții. Însă, dacă vor risca, și PNL și Antonescu vor cîștiga mult mai mult decît prin rămînerea în USL și o funcție prezidențială fără valoare pentru Antonescu. Desemenea, va fi mai greu de convins, dacă nu chiar imposibil, gruparea Udrea din PDL. De partea cealaltă, Ponta trebuie să candideze, să lupte împotriva ”dreptei unite” și Antenei 3, care îl va sfîșia.

Mediatic, RTV va fi de partea lui Ponta, însă B1 s-ar putea să meargă alături de Antena 3, cu gruparea Blaga-Antonescu (nu mă uit la tv, nu cunosc orientările televiziunilor decît din ce îmi povestesc alții și ce mai aud ”pe surse” – astfel, ”pe surse” am auzit că B1 se leagănă docil în brațele lui Blaga). Brusc, România cea de la televizor va recădea în sărăcie și depresie și tristețe, oamenii se vor arunca în cap și vor face greva foamei. De data asta, dictatura va fi bicefală, lui Băsescu alăturîndu-i-se și Ponta.

Pedeliștii, rămași orfani și în opoziție, abia așteaptă o mînă întinsă de la PNL, o posibilă intrare la guvernare în 2014 sau după 2016. Dacă Antonescu cîștigă prezidențialele și guvernul Ponta e trîntit de o moțiune de cenzură, Antonescu desemnează premierul și poate forța o majoritate în 2015, deși tind să cred că totuși ”dreapta unită antena 3” va avea răbdare pînă în 2016.

Mesajele nu-s foarte greu de găsit: dictatură, stat polițienesc, trădarea idealurilor useliste, coabitare întru băsism, marile instituții oculte internaționale și multinaționalele care sug sîngele poporului, sărăcie, guvern incompetent, pesedism, Kovesi, se aruncă tîmpitul de la TVR iar în cap, învățătoare își reia greva foamei de unde a lăsat-o etc etc.

O posibilă alianță sau chiar fuziune PNL-PC-PDL cu candidat comun la prezidențiale și trust mediatic în spate nu e chiar de lepădat nici pentru Antonescu și peneliști, nici pentru Voiculescu, nici pentru pedeliști:

  • Antonescu primește de la PSD o funcție prezidențială fără atribuții, și nici nu are încredere că primește, liberalii riscă opoziția după 2016 într-un sistem parlamentar de facto, în condițiile în care pentru ei ar fi ideal să aibă funcția prezidențială pe actuala Constituție, ceea ce le-ar garanta prezența la guvernare pînă în 2020
  • Voiculescu scapă de problemele cu justiția și devine liderul de facto al României
  • pedeliștii revin la guvernare, acolo unde s-au obișnuit din 2004 încoace.

Așa că nu m-ar mira să încep să-i văd pe Blaga, TRU sau Andreea Paul la Sinteza Zilei.

O modesta harta strategica

Iar dacă tot vorbim de strategii militare (tactici, mai bine zis), situațiunea ar putea fi desenată (nu știu să desenez pe worpress) cam așa:

Frontul central: guvernul Ponta luptă cu Instituțiile Statului pentru high ground-ul CCR: o luptă menită să atragă adversarul într-un clinci îndelung, fără ieșire și fără viitor, cu mare consum de resurse. E linia care păstrează status quo-ul (Crin la Cotroceni) Lupta se dă cu listele, ca pretext de amînare pentru CCR.

Flancul de atac ”Crin 2 octombrie” – linia CCR ține frontul pînă pe 2 octombrie (într-o luptă lungă și confuză, în smîrcuri, ca la Rovine, Podul înalt sau Călugăreni). Atunci urmează atacul decisiv. În momentul în care Procuratura e anihilată, pedestrimea prinde curaj, cavalerii senili de la CCR prind și ei curaj. Important e să fie ținută CCR în șah pînă după 2 octombrie. Cu liste, cu suspendări, cu orice. Guvernul trebuie să amîne cu orice preț. Nu mai există limite. E pe viață și pe moarte. E o cursă contracronometru, în care concurenții USL nu se uită în jos, stînga sau dreapta, nu mai au limite și prudențe (altul e cuvîntul dar nu-mi vine acum). Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată, însă dacă ajung la timp la țintă, s-a terminat. CCR-liste-guvern e doar joaca amînării și blocării, atacul decisiv se dă în altă parte, se dă de la Cotroceni.

În asemenea momente e bine să ai un atac limitat, care să țină adversarul în șah, ocupat (frauda ar fi fost o soluție) – aici USL joacă bine, are CCR, acolo e șahul lor. În același timp, e preferabil să ai un atac decisiv. USL are atacul lui Crin împotriva procuraturii și serviciilor, adică împotriva statului de drept.

La CCR lucrurile sînt complicate. Nu știu în ce măsură se pot tranșa acolo.

Apropo de ce ziceați ieri, cu Căcărău: în luptă se face și drege, se fac glume la demobilizarea adversarului.  În luptă se intimidează adversarul. Iar intimidarea se face în 3 feluri: extern, lovitură de stat, fraudă. Am scris ieri asta. Spune-le funcționarilor că-s probleme administrative cu listele sau spune-le că-s parte a unei lovituri de stat și a unei fraude penale și că vor plăti ca atare.

Poate că revenirea lui Băsescu la Cotroceni (dependentă de CCR) nu e unica soluție. Poate că CCR nu e singura zonă a frontului în care se poate ataca.  Asta nu înseamnă că lupta de la CCR nu trebuie să fie pe viață și pe moarte.

CCR e un high ground pentru care luptă Instituțiile Statului  (Băsescu și dreapta sînt complet out în lupta asta) și Guvernul Ponta.  E o luptă în care guvernul Ponta nu trebuie să cîștige decisiv ci să amîne cît mai mult, pînă cînd flancul (cavaleria, clasic) lui Crin poate ataca Instituțiile Statului (procuratura, serviciile) din lateral, decisiv. În momentul ăla frontul Statului de Drept cade. Și se cam termină totul. Dacă Instituțiile statului reprezintă centrul frontului și stau față în față cu Guvernul Ponta & USL într-o luptă de lungă durată, ce s-ar putea opune flancului Crin și eventualului său atac prin învăluire împotriva Instituțiilor statului?

Dacă nu se întîmplă nimic decisiv pe frontul CCR, cum va putea fi contracarat atacul lui Crin la Procuratură și servicii? Procuratura și serviciile, aflîndu-se în luptă cu guvernul pe frontul CCR, vor fi executate de Crin.

Trupele sînt așa:

Echipa Bleu

  • Băsescu, PDL, dreapta și restul clovnilor (flancul slab) arme: mesaje privind frauda și lovitura de stat (din păcate folosite prost sau nefolosite)
  • Instituțiile statului (linia centrală) arme: specifice statului de drept (Constituția și legile, puterea coercitivă a statului)
  • Vestul (flancul puternic) arme: politice, economice, traduse în amenințări cu efect asupra instituțiilor, politicienilor și poporului

Echipa Roșie

  • Președintele Crin (flancul puternic) arme: pîrghiile prezidențiale, inclusiv prin forțarea acestora
  • Guvernul Ponta (linia centrală) arme: pîrghiile executivului, pîrghii administrative sau legislative, abuzul acestora
  • Poporul/media (flancul slab) arme: mesaje către instituții și public, propagandă politică, presiune în stradă

Astfel, avem:

Linia centrală: Instituțiile statului și Guvernul Ponta

Flancurile slabe:Băsescu, dreapta și restul clovnilor/Poporul și media

Flancurile puternice: Președintele Crin/Vestul

Bunul simț ne spune că linia centrală ține greul bătăliei, păstrează echilbrul, ține linia frontului, că flancul slab se apără, dublează unde e cazul sau se ocupă cu diversiuni, în timp ce flancul puternic atacă decisiv, pe partea sa sau acolo unde găsește o breșă.

Deocamdată asistăm la o bătălie de uzură pe high ground-ul CCR, între Instituțiile statului și Guvernul Ponta. Dacă Guvernul Ponta reușește să țină linia suficient de mult, pînă după 2 octombrie, flancul puternic, Crin, poate ataca decisiv și linia centrală a Echipei Bleu, Instituțiile Statului, atacată de pe flanc chiar la lideri, cade. În momentul ăla se prăbușește tot frontul. Pe de altă parte, USL riscă enorm pe frontul CCR/liste și, cu ajutorul Vestului, Instituțiile Statului pot ataca decisiv chiar pe acest front. Dar e foarte greu. Și e greu de crezut că atacul decisiv poate veni de la Instituțiile Statului. Atacul decisiv nu poate fi decît politic și poate veni din interior (slabe șanse), sau din exterior.

Flancul slab al echipei bleu (Băsescu, dreapta și alți clovni) nu pare să aibă minte și resurse să atace cu frauda. Se înghesuie, în lipsă de imaginație și de ceva mai bun de făcut, pe tema listelor, noii dreptei și vacanțelor. Aici vorbim deja de o lume tristă și ridicolă, în care nu ne mai putem încrede.

Flancul slab al echipei roșii, poporul, Dogaru și media își joacă bine rolul, momentan însă acest rol nu e decisiv (repet pentru cei care au deschis blogurile mai tîrziu și n-au prins lovitura de stat: nu sîntem în campanie electorală).

Flancul puternic al Echipei Roșii, Crin, își joacă bine rolul și e încă în expectativă. Dacă gvuernul Ponta ține bine linia CCR, după 2 octombrie flancul Crin, întărit cu Mona Pivniceru, va ataca decisiv și va executa scurt instituțiile statului.

Flancul puternic al Echipei Bleu, Vestul, este cel care poate ataca decisiv. Deocamdată atacă de pe flanc linia CCR și guvernul Ponta.

Dacă Instituțiile Statului, linia centrală a frontului, și Vestul, flancul drept, reușesc în atacul decisiv pe high ground-ul CCR și împotriva Guvernului Ponta, bătălia e cîștigată, frontul advers cade și flancul Crin pleacă acasă cu coada între picioare. Dacă nu reușește, flancul Crin atacă decisiv și scoate din joc Instituțiile Statului.

Tot ce poate face flancul slab al Echipei Bleu, Băsescu, PDL, dreapta și alți clovni, e să țină în șah poporul și media cu tema ”frauda”. Sau putea. Mă rog. Aici deja lucrurile sînt triste.

Spunea cineva pe un blog că avem de-a face cu un război gîndit de pe partea USL de strategi militari (mai mult sau mai puțin ruși) și gîndit de pe partea Forțelor Democratice  de băieți inteligenți și talentați la marketing. Cu tot respectul, diferența e imensă și se vede. E diferența dintre o lovitură de stat executată admirabil și o feștilă democratică dublată de niște discuții bîlbîite depre liste, CNP-uri, căsătoriți și divorțați. Strategii militari ruși îi țin pe băieții de marketing în șah după șah, în așteptarea mat-ului. N-am numărat, dar sînt pe puțin 6-7 șahuri.

Orice s-ar întîmpla mai departe, jos pălăria în fața instituțiilor statului și a oamenilor care sînt acolo.

La final, reiau ce îi scriam cuiva (persoană importantă, nu spui cine):

USL nu mai are limite. E clar. Băieții nu mai au nimic de pierdut, merg la totul sau nimic, sînt disperați. Singura șansă e decapitarea justiției și serviciilor. E la disperare. Nu se uită în stînga, în dreapta. E o cursă contracronometru înainte. Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată.

PS. Ca să n-o paț ca Ponta, la bibliografie ar trebui să trec: RTW, TOAW III, MTWII, ETW, NTW, WINSPMBT, COH etc.

PS2. Pentru cei care-s cu fotbalul, lucrurile pot fi traduse așa: Guvernul Ponta atacă pe centru atrăgînd în clinci mijlocașii defensivi și fundașii centrali, apoi schimbă pe extremă, la Crin, care, cu părul în vînt, ca Lăcătuș, înscrie ca-n meciul cu Spartak Moscova (1988?), IFK Goteborg (1989).