Iar dacă tot vorbim de strategii militare (tactici, mai bine zis), situațiunea ar putea fi desenată (nu știu să desenez pe worpress) cam așa:
Frontul central: guvernul Ponta luptă cu Instituțiile Statului pentru high ground-ul CCR: o luptă menită să atragă adversarul într-un clinci îndelung, fără ieșire și fără viitor, cu mare consum de resurse. E linia care păstrează status quo-ul (Crin la Cotroceni) Lupta se dă cu listele, ca pretext de amînare pentru CCR.
Flancul de atac ”Crin 2 octombrie” – linia CCR ține frontul pînă pe 2 octombrie (într-o luptă lungă și confuză, în smîrcuri, ca la Rovine, Podul înalt sau Călugăreni). Atunci urmează atacul decisiv. În momentul în care Procuratura e anihilată, pedestrimea prinde curaj, cavalerii senili de la CCR prind și ei curaj. Important e să fie ținută CCR în șah pînă după 2 octombrie. Cu liste, cu suspendări, cu orice. Guvernul trebuie să amîne cu orice preț. Nu mai există limite. E pe viață și pe moarte. E o cursă contracronometru, în care concurenții USL nu se uită în jos, stînga sau dreapta, nu mai au limite și prudențe (altul e cuvîntul dar nu-mi vine acum). Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată, însă dacă ajung la timp la țintă, s-a terminat. CCR-liste-guvern e doar joaca amînării și blocării, atacul decisiv se dă în altă parte, se dă de la Cotroceni.
În asemenea momente e bine să ai un atac limitat, care să țină adversarul în șah, ocupat (frauda ar fi fost o soluție) – aici USL joacă bine, are CCR, acolo e șahul lor. În același timp, e preferabil să ai un atac decisiv. USL are atacul lui Crin împotriva procuraturii și serviciilor, adică împotriva statului de drept.
La CCR lucrurile sînt complicate. Nu știu în ce măsură se pot tranșa acolo.
Apropo de ce ziceați ieri, cu Căcărău: în luptă se face și drege, se fac glume la demobilizarea adversarului. În luptă se intimidează adversarul. Iar intimidarea se face în 3 feluri: extern, lovitură de stat, fraudă. Am scris ieri asta. Spune-le funcționarilor că-s probleme administrative cu listele sau spune-le că-s parte a unei lovituri de stat și a unei fraude penale și că vor plăti ca atare.
Poate că revenirea lui Băsescu la Cotroceni (dependentă de CCR) nu e unica soluție. Poate că CCR nu e singura zonă a frontului în care se poate ataca. Asta nu înseamnă că lupta de la CCR nu trebuie să fie pe viață și pe moarte.
CCR e un high ground pentru care luptă Instituțiile Statului (Băsescu și dreapta sînt complet out în lupta asta) și Guvernul Ponta. E o luptă în care guvernul Ponta nu trebuie să cîștige decisiv ci să amîne cît mai mult, pînă cînd flancul (cavaleria, clasic) lui Crin poate ataca Instituțiile Statului (procuratura, serviciile) din lateral, decisiv. În momentul ăla frontul Statului de Drept cade. Și se cam termină totul. Dacă Instituțiile statului reprezintă centrul frontului și stau față în față cu Guvernul Ponta & USL într-o luptă de lungă durată, ce s-ar putea opune flancului Crin și eventualului său atac prin învăluire împotriva Instituțiilor statului?
Dacă nu se întîmplă nimic decisiv pe frontul CCR, cum va putea fi contracarat atacul lui Crin la Procuratură și servicii? Procuratura și serviciile, aflîndu-se în luptă cu guvernul pe frontul CCR, vor fi executate de Crin.
Trupele sînt așa:
Echipa Bleu
- Băsescu, PDL, dreapta și restul clovnilor (flancul slab) arme: mesaje privind frauda și lovitura de stat (din păcate folosite prost sau nefolosite)
- Instituțiile statului (linia centrală) arme: specifice statului de drept (Constituția și legile, puterea coercitivă a statului)
- Vestul (flancul puternic) arme: politice, economice, traduse în amenințări cu efect asupra instituțiilor, politicienilor și poporului
Echipa Roșie
- Președintele Crin (flancul puternic) arme: pîrghiile prezidențiale, inclusiv prin forțarea acestora
- Guvernul Ponta (linia centrală) arme: pîrghiile executivului, pîrghii administrative sau legislative, abuzul acestora
- Poporul/media (flancul slab) arme: mesaje către instituții și public, propagandă politică, presiune în stradă
Astfel, avem:
Linia centrală: Instituțiile statului și Guvernul Ponta
Flancurile slabe:Băsescu, dreapta și restul clovnilor/Poporul și media
Flancurile puternice: Președintele Crin/Vestul
Bunul simț ne spune că linia centrală ține greul bătăliei, păstrează echilbrul, ține linia frontului, că flancul slab se apără, dublează unde e cazul sau se ocupă cu diversiuni, în timp ce flancul puternic atacă decisiv, pe partea sa sau acolo unde găsește o breșă.
Deocamdată asistăm la o bătălie de uzură pe high ground-ul CCR, între Instituțiile statului și Guvernul Ponta. Dacă Guvernul Ponta reușește să țină linia suficient de mult, pînă după 2 octombrie, flancul puternic, Crin, poate ataca decisiv și linia centrală a Echipei Bleu, Instituțiile Statului, atacată de pe flanc chiar la lideri, cade. În momentul ăla se prăbușește tot frontul. Pe de altă parte, USL riscă enorm pe frontul CCR/liste și, cu ajutorul Vestului, Instituțiile Statului pot ataca decisiv chiar pe acest front. Dar e foarte greu. Și e greu de crezut că atacul decisiv poate veni de la Instituțiile Statului. Atacul decisiv nu poate fi decît politic și poate veni din interior (slabe șanse), sau din exterior.
Flancul slab al echipei bleu (Băsescu, dreapta și alți clovni) nu pare să aibă minte și resurse să atace cu frauda. Se înghesuie, în lipsă de imaginație și de ceva mai bun de făcut, pe tema listelor, noii dreptei și vacanțelor. Aici vorbim deja de o lume tristă și ridicolă, în care nu ne mai putem încrede.
Flancul slab al echipei roșii, poporul, Dogaru și media își joacă bine rolul, momentan însă acest rol nu e decisiv (repet pentru cei care au deschis blogurile mai tîrziu și n-au prins lovitura de stat: nu sîntem în campanie electorală).
Flancul puternic al Echipei Roșii, Crin, își joacă bine rolul și e încă în expectativă. Dacă gvuernul Ponta ține bine linia CCR, după 2 octombrie flancul Crin, întărit cu Mona Pivniceru, va ataca decisiv și va executa scurt instituțiile statului.
Flancul puternic al Echipei Bleu, Vestul, este cel care poate ataca decisiv. Deocamdată atacă de pe flanc linia CCR și guvernul Ponta.
Dacă Instituțiile Statului, linia centrală a frontului, și Vestul, flancul drept, reușesc în atacul decisiv pe high ground-ul CCR și împotriva Guvernului Ponta, bătălia e cîștigată, frontul advers cade și flancul Crin pleacă acasă cu coada între picioare. Dacă nu reușește, flancul Crin atacă decisiv și scoate din joc Instituțiile Statului.
Tot ce poate face flancul slab al Echipei Bleu, Băsescu, PDL, dreapta și alți clovni, e să țină în șah poporul și media cu tema ”frauda”. Sau putea. Mă rog. Aici deja lucrurile sînt triste.
Spunea cineva pe un blog că avem de-a face cu un război gîndit de pe partea USL de strategi militari (mai mult sau mai puțin ruși) și gîndit de pe partea Forțelor Democratice de băieți inteligenți și talentați la marketing. Cu tot respectul, diferența e imensă și se vede. E diferența dintre o lovitură de stat executată admirabil și o feștilă democratică dublată de niște discuții bîlbîite depre liste, CNP-uri, căsătoriți și divorțați. Strategii militari ruși îi țin pe băieții de marketing în șah după șah, în așteptarea mat-ului. N-am numărat, dar sînt pe puțin 6-7 șahuri.
Orice s-ar întîmpla mai departe, jos pălăria în fața instituțiilor statului și a oamenilor care sînt acolo.
La final, reiau ce îi scriam cuiva (persoană importantă, nu spui cine):
USL nu mai are limite. E clar. Băieții nu mai au nimic de pierdut, merg la totul sau nimic, sînt disperați. Singura șansă e decapitarea justiției și serviciilor. E la disperare. Nu se uită în stînga, în dreapta. E o cursă contracronometru înainte. Acum sînt mai vulnerabili ca niciodată.
PS. Ca să n-o paț ca Ponta, la bibliografie ar trebui să trec: RTW, TOAW III, MTWII, ETW, NTW, WINSPMBT, COH etc.
PS2. Pentru cei care-s cu fotbalul, lucrurile pot fi traduse așa: Guvernul Ponta atacă pe centru atrăgînd în clinci mijlocașii defensivi și fundașii centrali, apoi schimbă pe extremă, la Crin, care, cu părul în vînt, ca Lăcătuș, înscrie ca-n meciul cu Spartak Moscova (1988?), IFK Goteborg (1989).