Obiectivul este acela de a scoate România din subdezvoltare economică în 10 ani și nu în alți 30.
Nu e cam tîrziu să acționați acum pentru 2012?
Fiecare acționăm atunci cînd ne vine timpul. E tîrziu pentru foarte multe lucruri, e prea devreme pentru altele, încercăm să acționăm. Deocamdată mi se pare că o acțiune politică în acest nou spirit este cerută de societatea noastră și va fi sprijinită de foarte mulți oameni care vor contribui la ceea ce numesc eu un nou ciclu politic. Un nou ciclu politic nu se poate baza decît pe reconciliere națională pentru că nu am reușit acest lucru. Ne-am dezbinat și irosim capital social zi de zi pentru că nu am reușit să ne adunăm, pe sensibilități politice diferite, în acest orizont al binelui comun. Nimeni nu alege ce e mai bun ci sîntem obligați de sistemul format în tranziție să alegem ce e mai puțin rău.
Cînd toate alegerile sînt subordonate acestei logici negative, lumea e deprimată, speranța e distrusă și nici un fel de coeziune în jurul unui proiect nu e posibilă. Trebuie să ne permitem ca națiune luxul de a vedea dintre proiectele care se articulează – politice, economice, sociale etc. – pe cele mai bune, mai eficiente, mai potrivite pentru situația noastră istorică.
Sînt cîteva cuvinte care revin: mai bun, să comparăm, solidaritate, uniune, binele comun. Nu cumva e nevoie de un obiectiv concret în jurul căruia să se articuleze ideile de mai sus?
Obiectivul este acela de a scoate România din subdezvoltare economică în 10 ani și nu în alți 30. E vorba de a accelera procesul politic și economico social prin care putem să ne apropiem de pragul a 70% din media comunitară la toți parametrii care definesc un stat membru. Avem acest context european, avem politicile de coeziune și convergență, trebuie să producem guverne care să fie capabile să scurteze acest ciclu de scoatere a României din marginea Europei și din subdezvoltare. Un obiectiv mai concret ca ăsta nu-și poate propune nimeni. El trebuie, bineînțeles, asortat și cu un discurs de reconciliere națională. Tragem o linie – și nu mă refer aici la aspecte precum amnistia fiscală – ci la starea de spirit în care construim. Am mers pe distrugere, avem o constituție care trebuie revizuită pentru că ea nu asigură controlul reciproc și colaborarea puterilor în stat ci rivalitatea lor dizolvantă. Tot acest mare șantier constituțional, politic și socio-economic, trebuie totuși subsumat celui mai mic numitor comun. Cel mai mic numitor comun pentru toți românii nu poate fi decît ideea de a schimba modelul de societate de astăzi, bazat pe concurență neloială, monopoluri, trusturi, pe polarizare socială extremă și pe supraîncărcarea clasei de mijloc cu taxe și cu poveri pe care nu le mai poate duce.
Mi se pare foarte interesant că principalul mesaj de pînă acum e unul economic. Ceea ce definiți ca obiectiv comun al reconcilierii e de fapt unul economic.
Da, e interesul nostru de a dezvolta pe baze sănătoase o economie națională competitivă.
PDL trebuie să își recupereze electoratul natural, cel din orașe, din diaspora – unde sînt oameni care știu că au fugit din cauza stîngii vechi și noi și nu din altă cauză, în elitele profesionale din fiecare domeniu, acolo unde oamenii au făcut, au creat ceva nou, au o carieră autonomă.
Discursul cu accente economice concentrat pe clasa de mijloc e interesant mai ales pentru că există un risc ca inițiativa dumneavoastră, prin asociere și cu trauma PNTCD, să fie catalogată ca un demers mai puțin pragmatic. Eu unul mă bucur că prin idei economice articulate vă puteți diferenția de istoria recentă a creștin-democrației. Pe de altă parte există două categorii sociale care sînt pietre de încercare pentru dumneavoastră și mesajul creștin-democrat: tinerii și pensionarii. Ei reprezintă o forță, deseori manipulată fără scrupule la alegeri de către stînga noastră politică. Pe de altă parte, există un curent de stînga printre liderii tineri, unii dintre ei foarte vizibili, care confiscă temele clasice ale creștin democrației, cum ar fi solidaritatea și ecologia. Cum vreți să comunicați cu aceste două grupuri foarte importante, tinerii și pensionarii?
În primul rînd nici pensionarii nici tinerii nu sînt blocuri sociale omogene. Bănuiesc că un fizician atomist ieșit la pensie gîndește altfel decît un pensionar CAP. Un tînăr care studiază la Spiru Haret gîndește diferit de un tînăr care are un Erasmus la Paris XII. Eu cred ca 2/3 din electorat, în 20 de ani de evoluție politică și socială, așteaptă un mare proiect național de dreapta. PDL trebuie să își recupereze electoratul natural, cel din orașe, din diaspora – unde sînt oameni care știu că au fugit din cauza stîngii vechi și noi și nu din altă cauză, în elitele profesionale din fiecare domeniu, acolo unde oamenii au făcut, au creat ceva nou, au o carieră autonomă. Asta numesc eu forțele vii ale națiunii și includ aici diaspora unde avem, din păcate, cei mai mulți dintre cei mai buni români. Ei au dreptul de a influența destinul politic al României și nu au doar obligația de a trimite bani acasă. Trebuie să folosim experiența și expertiza lor, a celor care au fost, prin ricoșeu, un instrument de modernizare al României. Deci nu are rost să-mi pun problema, din perspectiva PDL, de a vîna electoral pe teritorii care nu sînt potrivite cu programul și cu viziunea unei drepte modernizatoare.
Mi se pare normal ca PDL, în măsura în care își asumă polul creștin-democrat, să fie cel care redactează un contract, un pact între stat și Biserică.
Există un fenomen paradoxal care apare în unele cercetări sociologice: liderii tineri sînt foarte conservatori, avînd poate o reacție firească împotriva disoluției valorilor din societate. Există mulți tineri care adoptă limbajul și ținuta modernă și merg în fiecare duminică la biserică. Nu credeți că trebuie ca aici să aveți un mesaj, pentru că PDL e în mod tradițional rupt de această categorie?
De ce se duc tinerii la biserică? Pentru că matricea românească autentică e de găsit, cum necum, în acest loc, în biserici. Bisericile sînt și în diaspora singurul loc adevărat de întîlnire pentru români. Nu avem doar o căutare. Creștinismul a produs o revoluție mondială, valori pe care se sprijină Europa de 2000 de ani și nu am de ce să nu consider că dacă valorile astea sînt recuperate, pot produce energie socială, coeziune, solidaritate, responsabilitate față de comunitatea din care faci parte. Biserica în acest proiect politic este un aliat. Nu un aliat partizan care dă consemne de vot prin parohii, ci un aliat pentru că lucrează și ea pentru binele comun. Biserica este cea care a inspirat în lumea occidentală desenul doctrinar al partidelor creștin-democrate. Pentru că Biserica a reușit să creeze prin solidaritate, subsidiaritate, respectul față de persoana umană, o pavăză față de sindicalismul anarhist de secol XIX. Biserica a preluat de la comuniști problema socială. Ea e mediul în care refacerea coeziunii sociale în România e cea mai facilă. Democrația nu este decît o versiune politică, laică, seculară a acestui mod de a privi lumea și avem atîtea afinități încît mi se pare normal ca PDL, în măsura în care își asumă polul creștin democrat, să fie cel care redactează un contract, un pact între stat și Biserică. Nu avem deocamdată decît o lege a cultelor, dar nu avem politici care să permită conlucrarea efectivă pentru binele comun și în același timp să delege către Biserică anumite funcții legate de caritate, susținerea celui slab. Acestea sînt idei din creuzetul nostru doctrinar și care fără îndoială că se vor concretiza în următorii ani printr-un dialog mult mai structurat cu Biserica.
Noi trebuie, în Fundația Creștin Deomcrată, să respectăm opțiunea fiecăruia dar să atragem toate asociațiile creștin ortodoxe, cum ar fi ASCOR-ul, sau zonele despre care cred că sînt decuplate civic și riscă să se refugieze într-o realitate a lor, legată de biserică dar fără o contribuție netă socială.
Valeriu Stoica spunea în primăvară că aripa creștin democrată poate exista ca forță reală atîta vreme cît Biserica își asumă o doctrină socială și construiește instituții auxiliare care să poată colabora cu partidele. Vedeți FCD ca fiind un instrument de interfață între instituțiile și grupurile “apolitice”? Care e de fapt rolul fundației?
Fără îndoială, vom federa toate grupările de sensibilitate creștină. Că sînt sau nu politice, nu are importanță. BOR, ca Biserică majoritară, nu a adoptat, spre deosebire de cea rusă, o doctrină socială. Dar acționează în social, își propune să-și extindă infrastructura legată de un alt fel de asistență, pentru că asistența socială prin Biserică încearcă să găsească o soluție, nu se limitează la cantina săracilor ci are în vedere recuperarea fiecărei persoane pentru societate. Deci acțiunea socială a Bisericii este un model inspirator și pentru politicile de coeziune socială ale PDL-ului. Văd în FCD o astfel de interfață între o mare diversitate de grupări, unele mai radicale, altele mai moderate, unele mai conservatoare, altele deschise către modernitate. Noi trebuie să respectăm opțiunea fiecăruia dar să atragem toate asociațiile creștin ortodoxe, cum ar fi ASCOR-ul, sau chiar zonele despre care cred că sînt decuplate civic și riscă să se refugieze într-o realitate a lor, legată de biserică dar fără o contribuție netă socială.
Nu e vorba doar de fostul bazin electoral al PNTCD. Există și acela și trebuie respectat și convins că acest nou proiect se bazează pe valorile pe care le-au sprijinit și le sprijină alegătorii PNTCD. Dar pe lîngă aceasta avem foarte multe asociații care vor să aibă un rol, să devină vizibile, să-și spună părerea, de la probleme de bioetică pînă la contribuția lor naturală la desenarea unui proiect pentru România. Voi încerca să țin ușa FCD deschisă către toate aceste grupări. Putem conlucra, fiecare își poate păstra opțiunea, dar cred că voi avea un ecou bun în aceste medii așa cum avem un ecou bun în mediul corporatist. Există foarte mulți oameni care pe voci diferite cer același lucru: o schimbare de paradigmă politică, un nou mod de a face politică și un nou leadership.