27-28 februarie 2018. S. Soros și Slovacia

Și-a mai trecut o noapte, și-a mai trecut o zi. Și lui Lazăr, procuror general al României, i-a revenit culoarea în obraji. Și nu numai. Și cheful de a vorbi prostii. Despre ”justiție restaurativă”. Ce să însemne, oare? Restorative justice? Exclus! Să aibă legătură cu restaurația? Și pînă cînd? Pînă în momentul în care DNA chiar era un bastion al luptei anticorupție? Pînă mai în spate, în epoca de tristă amintire Năstase? Sau, Doamne ferește, pînă cînd justiția populară făcea legea?!

Dacă va fi să fie dată jos din funcție LCK, cred că va fi o concluzie gen: era fată bună, dar a stricat-o anturajul. Și va veni următorul sau următoarea băiat/fată bun/ă, pe care îl sau o va strica anturajul. Sau nu.

Pentru cei căzuți în adorație față de slujirea însăși”: avizul CSM de ieri e consultativ. Președintele e decisiv.

Fiecare a jucat ieri pentru propriul public. Ea a avut ocazia să fie ”măiastră” profesional. Deși putea cita și numerotarea paginilor din Abecedar, majoritatea habar nu are ce a spus. Și nu are în general, nu numai ieri, nu numai astăzi, nu numai mîine.

TT a luat bătaie de la ”deștepții” din CSM. Punct în plus pentru el.

Nu s-a schimbat nimic. Cum v-am zis și vă mai zic o dată, președintele NU are un timp limită de analiză. Poate analiza pînă îi expiră mandatul LCK.

Ah, da. Și mi-am amintit. 2013, Morar, președinte. Ăsta e cusurul vostru, aveți memoria scurtă.

Nu că unii ați sta mai bine cu atenția. Tot ieri, Claudiu Manda a declarat că George Maior, ambasadorul României la Washington, a confirmat, în Comisia de control a activităţii SRI, petrecerile care au avut loc la sedii ale Serviciului cu ocazia Zilei Naţionale a României, a Zilei SRI, a zilelor de naştere, printre participanţi numărându-se Victor Ponta, Liviu Dragnea, Laura Codruţa Kovesi, Livia Stanciu.

Domnul Maior nu a dezmințit declarația domnului Manda. Iar unii dintre noi ne-am amintit de o condamnare cu suspendare, la care foarte puțini am obiectat.

Adevărata luptă anticorupție se duce însă în alte locuri. Surprinzător, în alte locuri din Uniunea Europeană, nesupuse tirului de declarații de la Bruxelles și nu numai, declarații cu care este asediat Bucureștiul.

Slovacia. Țară membră UE, membră spațiu Schengen. Duminică se descoperă uciderea lui Jan Kuciak și a prietenei sale, prin împușcare, în apartamentul pe care îl ocupau.

Kuciak, în vîrstă de 27 de ani, lucra la o investigație care părea să ducă la gruparea mafiotă italiană ‘Ndrangheta. Legăturile tinerei asistente a premierului slovac Fico duceau într-acolo.

Primesc din partea prietenului Bogdan Dumitriu următorul mesaj: 

In Bratislava, azi au incercat sa dea foc arhivei care era studiata de jurnalist in Kosice. S-au descoperit legaturi intre ‘Ndragheta-mafia italiana si partidul de la putere SMER (social-democrații slovaci, n.m.) din Slovacia. Sunt implicati secretara primului ministru si seful serviciului secret SIS si al ministerului de interne. Au aprins lumanari in Praga, Brno si Bratislava pentru comemorarea lor. Maine e miting impotriva mafiei si coruptiei din Slovacia. Nicio autoritate de la noi nu si-a aratat sustinerea fata de poporul slovac.

Bogdan s-a adresat președinției României și USR. Nu a primit pînă acum nici un răspuns. Mai mult, azi, la ședința de bilanț a DNA, nu s-a rostit o vorbă, nici nu s-a ținut vreun minut de reculegere în memoria ziaristului ucis și a prietenei sale.

Pentru români, deși a fost menționat subiectul în presă, acesta nu există. În timp ce noi se spune că încercăm să scăpăm țara de corupție, în alte părți, în Europa civilizată, se scapă de jurnaliștii incomozi prin împușcare. Noi, campionii corupției și ai anticorupției, nu acordăm nici o atenție subiectului. Pentru noi contează să facem steaguri frumoase din corpurile noastre și să dăm bine în ochii lumii. Între timp, ochii lumii sînt plînși de adevărate tragedii.

Este al doilea asasinat cu sînge rece în UE după ce, acum patru luni, jurnalista malteză Caruana Galizia a fost și ea asasinată.

Soros, în titlu, este teasing. Urmează în zilele ce vin.

PS: Cînd se punea problema reunirii cu Republica Moldova, mi se spunea să găsesc pe altcineva, nu pe Băsescu. (De parcă eu alegeam, și mai aveam și de unde.)

Iacătă, ieri Vasilica a fost la Chișinău! Acum e bine, sper, și toată lumea mulțumită. Vasilica nu vorbește despre unire, ci numai despre integrarea Moldovei în UE. C-așa sînt socialiștii, cu integrarea. Cu minciuna, adică.

 

 

24-26 februarie 2018. Șantajul

A fost suficient ca eurodeputata socialistă portugheză Ana Gomes să spună:

Oficialii europeni nu sunt proşti, ei obţin informaţii din multe surse din România. Socialiştii nu pot închide ochii în faţa corupţiei.

Și toată lumea bună de la București să vadă deja o alianță a socialiștilor români cu actualii guvernanți ai Poloniei, adică accederea PSD în PPE.

Cum ar putea un partid socialist, urmașul celui comunist din România, să se împace cu doctrina conservatoare europeană? Cum ai putea așeza PSD lîngă PiS-ul polonez, altfel decît dorind din răsputeri să îl compromiți pe ultimul?

Faptul că PSD pregătește, zice-se, o mutare pe plan european, de la PES la PPE, e ori șantajul practicat rece, tăios, la beregata socialiștilor europeni care mai cîrcotesc privind politica dusă de partid în țară, pentru că la Bruxelles oricum votează toate aberațiile socialiste, ori pur și simplu imaginația prea bogată a socialiștilor de la noi, care văd posibile asemenea asocieri.

Ce are PSD conservator doctrinar? Nimic, absolut nimic. Ce ar putea avea conservator un partid care moștenește ideologic partidul comunist, aflat în permanentă luptă cu conservatorismul?!

Ce au în comun PSD și conservatorii polonezi, PiS? Nimic, absolut nimic.  Faptul că jurnalistic, european, s-a pus problema schimbărilor operate în justiție de PiS înseamnă ori că nu au înțeles ei, ori că nu vor să înțeleagă ce se întîmplă în Polonia. Faptul că ei nu pricep sau nu vor să priceapă că schimbările din justiția poloneză sînt schimbările făcute de noi, românii, în timpul președinției Băsescu este pentru că ei, europenii, nu suportă guvernul conservator de la Varșovia, care i se împotrivește în aproape toate cele.

A pune semnul egal între o doctrină care iubește și ocrotește viața, conservatorismul, și una care o disprețuiește și o ucide pînă să clipească măcar, socialismul, este o crimă în sine.

Faptul că în presa românească și europeană PiS a devenit socialist, iar PSD conservator este o diversiune menită să sucească mințile și să dea apă la moară noilor socialiști, ori cei care ne spun că sîntem în post-doctrinar, în post-adevăr.

Ori în post-doctrinar și post-adevăr totul este posibil. Adevărul nu mai contează. Iar smintelile astea ideologice nu sînt românești, nici măcar pesediste.

Ah, că Dragnea vrea să profite de post-adevărul creat de europeni, e altă poveste. O poveste pe care europenii și-au făcut-o cu mîna lor. Dar omul e departe de conservatorism cît racheta spațială de pămînt. Iar faptul că vrea să șantajeze PES cu această mișcare exact asta spune: că este un socialist.

Asocierea strict conjuncturală a PSD cu conservatorismul nu face din partidul acesta altceva decît ceea ce este: moștenitorul partidului comunist. A spune că noii comuniști sînt conservatori este nu numai o blasfemie, este bătaie de joc la adresa miloanelor de victime ale comuniștilor.

Dar dacă, într-o bună zi, PSD își va asuma conservatorismul cu tot ce presupune acesta, va fi numai ca să lupte împotriva noii stîngi, cea frumoasă, curată și fără de păcat.

Iar dacă, într-o altă bună zi, conservatorii vor fi nevoiți să facă alianță cu comuniștii, acest lucru nu se va întîmpla din cauza lui Dragnea sau a PSD. Se va întîmpla din cauza post-adevărului în care se scaldă cu prea mult entuziasm Europa, și numai americanii ne vor mai putea salva. Din nou.

 

 

21-23 februarie 2018. Cu sau fără LCK

Ieri dimineață scriam pe Facebook:

Pe cine ar mai avea de luat ca s-o dea jos?
Pe cine important, altfel, tot partidul, bănuiesc.

Schema e următoarea Tudorel să propună, Iohannis să respingă. Propunerea de revocare din funcție. Ca să mai fie ajutat puțin (pentru cîtă lume nu doarme de grija justiției, puțin) Iohannis.
Nu cred că TT le va face jocul.

Tudorel le-a făcut jocul și a propus revocarea din funcție a Laurei Codruța Kovesi. Într-o conferință, declarație, monolog de presă, ce-o fi fost, presărat cu ”În urmă cu 6 luni se împlineau 6 luni…”, uitînd să ne spună cît a cîntărit la naștere și ce scor Apgar a avut, cu multe articole de lege și prevederi ale Curții Constituționale, fiecare în parte discutabilă (Tudorel fiind, ca judecător al CCR, cel care a avut opinie separată și în 2012, susținînd că președintele trebuie demis), la capătul unui timp mai mult decît obositor, a venit și propunerea de revocare.

De ce a trebuit ca Tudorel Toader să menționeze biografia sa? Ca să dea greutate spuselor sale. Ca să ne arate cine este, ce important și calificat este cel care propune revocarea. Dar dacă tot se respectă atît de mult, trebuia să vină cu o copie a celor 36 de pagini ale raportului pentru fiecare jurnalist prezent. Sau ar fi fost mai mult decît util să avem, așa cum ni s-a spus, raportul pe site-ul Ministerului Justiției, lucru care nu s-a întîmplat pînă vineri, la această oră.

Așadar, dacă Tudorel Toader voia să se respecte, nu era necesar să ne spună cine este, ci era necesar să facă ce trebuie.

Ce va urma?

Președinția a dat astăzi un comunicat de presă, întărit de vorbele lui Iohannis, de la Bruxelles: 

”Referitor la Raportul privind activitatea managerială a Direcției Naționale Anticorupție, prezentat joi, 22 februarie a.c., de către ministrul Justiției, Administrația Prezidențială face următoarele precizări:

Din cauza lipsei de claritate în prezentarea Raportului privind activitatea managerială a DNA și având în vedere că evaluarea activității DNA și a conducerii acestei instituții de către Președintele României diferă de cea a ministrului Justiției, se impune o analiză aprofundată a acestui document, care urmează să fie realizată la nivelul Administrației Prezidențiale de către departamentele de specialitate.

În repetate rânduri, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a declarat mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale, punct de vedere pe care și-l menține în continuare.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va uza de toate prerogativele constituționale pentru asigurarea funcționării unei justiții independente și pentru consolidarea statului de drept.”

Și mai important, președintele nu are un timp anume prevăzut legal în care să evalueze raportul. Deci acțiunea poate dura și cîteva luni, de ce nu pînă la terminarea mandatului LCK?!

LCK care a declarat:

“Voi urma procedura legală și mă voi prezenta, oricând este nevoie, să răspund, punct cu punct, tuturor afirmațiilor prezentate de ministrul Justiției.”

Avînd în vedere ușurința cu care a nominalizat-o pe Viorica Dăncilă premier, se așteaptă acum de la Klaus Iohannis să joace tare. Nu de altceva, dar acum se joacă alegerile prezidențiale din 2019. Dacă PSD vrea să piardă din nou, poate să-l suspende pe președinte, deși acesta nu are, cum am mai spus, un termen legal de soluționare a situației.

Cine poate urma la șefia DNA?

Acum sau peste un an, LCK va pleca din funcție. Cine vine în locul ei?

Cele mai mari șanse le-ar avea Călin Nistor. Un procuror care a instrumentat dosare de politicieni fără a fi întoarse sau încheiate cu achitare în justiție. Cel care a lucrat la dosarele Dinel Staicu, Constantin Penescu, Antonie Solomon, Constantin Nicolescu, printre altele, este și un favorit al fostului procuror șef al DNA, Daniel Morar.

Ce se întîmplă în rest, protestele pro-LCK, sînt o figurație în lupta la nivel înalt a principalilor decidenți politic. Ca atare, cum s-a observat și pînă acum, mult zgomot pentru nimic.

Ce dimineață… Formidabil! A nins! (20 februarie 2018)

 8:00  Am făcut un om de zăpadă.
 
 8:10 O feministă a trecut și m-a întrebat de ce nu am făcut o femeie de zăpadă.
 
 8:15 Am făcut și o femeie de zăpadă.
 
 8:17 Doica vecinilor zice că pieptul  femeii de zăpadă  este prea voluptuos .
 
 8:20 Tânărul gay din apropiere a murmurat că ar fi putut fi doi oameni de zăpadă,  în loc de o pereche.
 
 8:25 Veganii de la numărul 12 s-au plâns de nas. „Morcovii sunt pentru hrană, nu pentru decorarea figurilor de zăpadă.”
 
 8:28 Sunt numit rasist, deoarece perechea de zăpadă este albă.
 
 8:31  Musulmanul de la colțul străzii dorește ca femeia de zăpadă să poarte un voal.
 
 8:40 Cineva cheamă poliția. Un echipaj vine pentru a vedea ce se întâmplă.
 
 8:42 Îmi spun că coada măturii din mâna omului de zăpadă trebuie îndepărtată deoarece ar putea fi folosită ca armă albă.
 
 8:47 Lucrurile se înrăutățesc după ce mormăi: „Da, dacă e în fundul tău.”
 
 8:52 Telefonul meu și mătura sunt apoi confiscate și sunt luat într-o mașină de poliție.
 
 8:53 Vecinii mei  aplaudă.
 
 9:00 La știri sunt prezentat ca presupus terorist care crează probleme în timpul acestor condiții dificile de iarnă.
 
 9:10 Sunt interogat dacă am vreun complice.
 
 9:29 Un grup jihadist mai puțin cunoscut a susținut că a fost complotul lor.
 
——————————————————————————————————————————————–
Am primit textul de mai sus pe email (nu știu autorul, dacă se ivește vă rog să-mi spuneți pentru acordarea creditului) și m-am gîndit să rîdem împreună, atîta vreme cît ni se mai permite. Cum poate ajunge un om normal, care se bucură de iarnă, terorist, în mai puțin de o oră și jumătate. Cum delațiunea este încurajată și ajunge să fie răsplătită.
 
Este numai un exemplu, dar situația se poate repeta oricînd, cu mici modificări. Poate deveni, dacă nu sîntem atenți, viața noastră de mîine. Demența leftistă lăsată fără tratament și ajunsă în poziții de conducere este în stare să ne aducă într-o asemenea situație cît de curînd. Normalitatea poate deveni terorism pe nesimțite și, uneori, chiar cu complicitatea noastră.
 
 

19 februarie 2018

Ca să nu uităm, ca să nu ne mai mirăm. De acum 3 ani, Facebook.

Eu – şi mulţi alţii – am înţeles foarte bine că au cîştigat „ai lor”. În campanie, pentru turul II, am spus ca votez Iohannis şi am îndemnat să fie votat NUMAI, EXCLUSIV pentru că nu este Ponta.

Ce nu înţeleg acum e de ce ni se spune că e foarte bine cu/totce face Iohannis, cînd se vede clar că USL trăieşte. Raţional, oricît ai fi de dezamăgit de Băsescu, nu poţi spune că tabăra care în 2012 a încercat o lovitură de stat e cea bună acum. Pentru că, din cîte îmi amintesc – şi îmi amintesc bine, ca şi alţii, de altfel – atunci am apărat statul de drept, la care atentaseră puciştii, nu persoana preşedintelui de atunci, Băsescu.
Aşadar, sîntem principiali sau nu mai sîntem?!?

 

DNA! Să vină să îi ia! Că oricum le dă drumul pe urmă.
Noi nu avem eșecuri. Noi avem numai ”rezultate pozitive”.

Alt dosar: ALRO. Profesionalism și legalitate.
Se pregătește EADS.

Alro Slatina. Cum a eșuat cercetarea prind privatizarea singurei companii pproducătoare de aluminiu din România. Ambele dosare au fost închise, unul de DIIICOT în 2010, altul, recent, de DNA

 

 

 

 

Andreea Cosma susține DNA. Mai #rezistați?

 

Azi, de ziua lui Brâncuși, nimeni nu-și mai amintește de achiziția Cumințeniei pământului, de către guvernul Cioloș?

Dar banii vi i-ați luat înapoi?

 

Liiceanu și-a făcut mea culpa:
”Inteligența populației scade văzînd cu ochii.”

(Vedeți articolul anterior)

 

ȘOC!
Judecătorii au acceptat probele prezentate de Vlad Cosma în instanță. (Cele prezentate la tv, da)
Instanța rămîne în pronunțare pînă la 5 martie.

Înfrângere ȘOC pentru DNA: Decizie de ULTIMĂ ORĂ  judecătorilor în procesul familiei Cosma

(Foto: indodii.ro)

17-18 februarie 2018. Limba și dovezile

Premiul ”Cea mai zemoasă limbă” este cîștigat fără drept de apel de?

”Moderator: „Este doamna Kovesi prezidențiabilă?

Gabriel Liiceanu: „Din plin. Deci v-am răspuns, intrând în scenariul întrebării dvs simple și provocatoare. Da. M-am gândit cum ar arăta România cu un asemenea om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este slujirea.”

De dumnealui, da. În încercarea stabilirii unui alt diagnostic în afara pupicurismului feroce (pe care nu-l exclud, totuși) se pot invoca multe. Vîrsta, chiar activitatea intelectuală de lungă durată, părăsirea teritoriului real, fizic, și cîte și mai cîte. Dar omul e în sarcina familiei să vadă dacă e în regulă sau nu.

Întrebarea mea este: ce spun adoratorii domnului Liiceanu? Acceptă ”slujirea” sau nu? Acceptă o candidată la prezidențiale, cu șansele domnului Liiceanu la parlamentare? Rămîn în abstracțiune sau coboară aici, pe pămînt, și pun mîna, alături de noi, la găsirea și promovarea unui candidat competent, cu șanse reale?

Pentru că, de fapt, îl avem pe domnul Liiceanu cu noi, de aproape 30 de ani, și la ce ne-a folosit? Politic sîntem tot acolo unde sîntem. Domnul Liiceanu este excepțional în domeniul dînsului de competență, scrie și publică cărți de valoare incontestabilă. Dar politic?!?

După mult timp, multă muncă și nenumărate încercări de a dovedi legătura Trump-Rusia, iacătă domnul Mueller și-a făcut public raportul.

Selectăm:

Defendants made various expenditures to carry out those activities, including buying political advertisements on social media in the names of U.S. persons and entities. Defendants also staged political rallies inside the United States, and while posing as U.S. grassroots entities and U.S. persons, and without revealing their Russian identities and ORGANIZATION affiliation, solicited and compensated real U.S. persons to promote or disparage candidates. Some Defendants, posing as U.S. persons and without revealing their Russian association, communicated with unwitting individuals associated with the Trump Campaign and with other political activists to seek to coordinate political activities.”

Carevasăzică rușii au cumpărat reclame pe rețelele sociale și uite așa a fost lumea influențată cum să voteze! Cît de proști ne poate crede?!?

”Should every man be penetrated at least once in his life?” întreabă Tom Ford, designer și regizor?

Și dacă nu vrea? Și dacă nu vrea, să fie forțat. Un f@t@t în cur, un pas înainte.
Cum să exploreze altfel homosexualitatea din el?! Care se știe doar, există în fiecare dintre noi, numai că nu iese la suprafață.

Au înnebunit. De tot, cu totul, sînt irecuperabili mulți. Da, ne trebuie spitale. Multe spitale. De nebuni.

Unde să meargă și cei care se simt jigniți de Vasilica-prim-ministru cînd a pronunțat cuvîntul ”autist”. Și care mă pun pe mine în imposibila situație să-i iau apărarea doamnei.

Pentru că, indiferent de boala din spectrul autist, aici este vorba, în primul rînd, de lipsă de înțelegere sau de înțelegere mai greoaie. CNCD sau cum se cheamă organizația aceea care te amendează pentru fiecare cuvînt hotărît de stat ca fiind folosit într-un mod nepotrivit a fost imediat sesizată și nea spus că Vasilica, ca prim-ministru, are obligația să fie și mai atentă decît un om obișnuit la ce scoate pe gură, tocmai pentru că este prim-ministru. Iar boala (de Vasilica) a cerut scuze. Pentru ”autist”, nu pentru că e prim-ministru.

Trist este că absolut nimeni nu a mai discutat pe fond zisele Vasilicăi, hărmălaia lumii așa zis bune oprindu-se la cuvîntul ”autist”.

În SUA, în timp ce FBI este ocupat să demonstreze legătura Trump-Rusia, deși primise avertismente privind criminalul, un dement înarmat a intrat într-un liceu și a lăsat în urma lui 17 morți și cîteva zeci de răniți.

Ca de obicei, după fiecare incident armat se cere, de către stîngiști, interzicerea armelor deținute de populație.

În logica asta,

De ce nu se interzice folosirea cuțitelor după fiecare înjunghiere?
De ce nu se interzic mașinile, nu numai după fiecare atentat terorist, ci după fiecare accident cu victime?
De ce nu s-au interzis încă avioanele și de ce nu s-a cerut interzicerea lor după fiecare accident aviatic, multe soldate cu sute de victime?

Pentru că stîngiștii vor un singur lucru: ca statul să fie unicul deținător de arme.
Statul unic deținător de arme este deja sau este pe cale de a deveni în orice moment stat totalitar. Visul de aur al stîngiștilor de pretutindeni și de întotdeauna.

 

12-16 februarie 2018. Trei, Doamne, și toți trei!

  1. Laura Codruța Kovesi

Prima conferință de presă a șefei DNA, în sediul DNA. Declarațiile date în alte circumstanțe și în alte locuri (pe scări la Ministerul  de Justiție, de exemplu) nu se pot numi conferințe de presă.

”Lăsată singură în fața hienelor din presă”, de parcă ar putea răspunde altcineva pentru departamentul pe care îl conduce, LCK nu a adus absolut nimic nou în spațiul public. Cu o cruciuliță la vedere, îmbrăcată la fel cum o știam, cu același bagaj lingvistic pe care îl știm, Kovesi nu a făcut decît să exulte susținătorii fără pretenții de prea multă judecată, și cu dor de un tătuc salvator al nației cu orice preț și, pe de altă parte, să dea apă la moară celor care o contestă.

Ideea principală a acestei conferințe de presă a fost, din cîte se pare, să arate încă o dată că este cinstită, că respectă legea și, ca atare, neavînd nimic să-și reproșeze, nu își dă demisia. Cu un început ușor sovăielnic, după părerea mea, conferința avea să dureze două ore, cu răspunsurile oferite jurnaliștilor.

A fost cinstită, nu a mințit? Sau cînd a mințit? Să vedem.

Hotnews, 15 februarie 2018: Kovesi afirmă că INEC a stabilit că înregistrarea în care ar fi dat ordine procurorilor din subordine a fost editată:

„Sunt doua expertize in dosar care constata ca nu am facut acele afirmatii. Chiar Inspectia Judiciara constata ca nu am facut acea afirmatie. Toti martorii care au fost audiati, respectiv procurorii care au fost la sedinta, au spus ca nu am facut acea afirmatie. Si nu am facut acea afirmatie. Inca din prima seara (…) cand a aparut acea inregistrare am precizat ca anumite afirmatii nu le-am facut. (…) Anumite cuvinte, n-am sa vi le spun care, daca va puneti castile si o sa ascultati atent, o sa vedeti ca nu acelea au fost rostite, redarea este gresita. Am mentionat si mentionez ca s-a stabilit, printr-o expertiza facuta de Institutul de Criminalistica, faptul ca acea inregistrare a suferit editari, modificari”.”

Mediafax, 16 ianuarie 2018: De ce este acuzată Kovesi în acțiunea disciplinară: A obținut cu mandat percheziția informatică a opt procurori, după înregistrarea audio scursă în presă:

„Una din probele administrate în dosarul penal 246/P/2017 al DNA şi în dosarul 307/P/2017 al PICCJ a fost constatarea tehnico-ştiinţifică/criminalistică şi unul din obiectivele acestor constatări a fost a se verifica dacă fragmente din discuţii au fost juxtapuse astfel încât să se verifice dacă din cuvinte izolate, scoase din context, s-au alcătuit fraze cu un alt sens decat cel intenţionat de autoarea afirmaţiilor. Nici specialistul din cadrul DNA, nici expertul INEC nu au putut confirma această ipoteză invocată de persoana cercetată disciplinar sau de către DNA. (…) Concluziile de specialitate nu confirmă ipoteza invocată în apărare de persoana cercetată, respectiv că acestea au fost modificate prin juxtapunerea unor fragmente sau prin amestecarea unor fragmente reale cu sintagme obţinute prin colaţionare.”

2. Tudorel Toader

Ministrul Justiției a fost chemat din vizita pe care o efectua în Japonia pentru că ceva, aici, ardea. Și ardea chipurile atît de tare încît omul a trebuit să-și scurteze șederea firească, plătită de Banca Mondială. Așa că a venit ca să spună că peste o săptămînă va prezenta în parlament un raport, cînd o grămadă de lume se aștepta să o sau să nu o demită pe șefa DNA.

Nu înțeleg de ce ar face demersurile necesare demiterii, din moment ce ai lor, colegii de partid ai colegilor lui de guvern, scapă pe rupte.

           3. Klaus Iohannis

A fost rîndul președintelui să încheie runda de conferințe de presă, proaspăt întors din vacanța privată (ce-o fi aceea) din Tenerife.

Și a fost rîndul nostru să ne întrebăm cum am putut să ne pricopsim cu așa ceva! Este incredibil cît de decuplat este președintele de problemele care frămîntă cel puțin  o parte a țării. Este incredibil limbajul prezidențial, bagajul lingvistic sărac, este incredibilă mimica, este incredibilă aroganță pe deplin nejustificată, este incredibil cum am putut alege așa ceva. Cum ni s-a oferit, ca unică variantă, să alegem așa ceva.

Urmăriți-l!

PS: Pentru toată lumea care folosește aiurea, penal înseamnă:

(Foto: digi24.ro)

9-11 februarie 2018. Trump, corupția și eșecul elitelor românești

Am mai spus în cîteva rînduri: președintele Trump, om de afaceri, știe și ce este corupția, și ce nu. Și că nu se poate ”să terminăm întîi cu corupția, apoi mai vedem noi”. Și că o clasă politică nu poate fi înlocuită cu o alta cu ajutorul justiției. Și că justiția, în SUA și nu numai, are rolul de a corecta derapajele din societate, nu de a juca activ pe scena politică.

Referitor la declarația smulsă președintelui Trump, anul trecut, nu îi spui unui om care nu are apă că îi trebuie cola. Asta a făcut și Trump, a zis corupție, pentru că așa cerea întrebarea, explicit, fără lăsat loc de întors, cît de îngust. Ce crede cu adevărat Trump despre acuzații false, denunțuri fără probe, despre vieți distruse și despre anumite procese, a spus singur, de bună voie și nesilit de nimeni, în tweet-ul de sîmbătă.

Să revenim la ale noastre, cele strict locale. E cineva din elita românească preocupat/ă, interesat/ă de reunirea cu Republica Moldova?

Elita militară își face treaba. În cadrul NATO (cît permite) și al parteneriatului SUA cu Republica Moldova (Parteneriatul pentru Pace) lucrurile stau bine. Trupe molovenești au participat la menținerea păcii în mai multe zone de post-conflict. Colaborarea militară româno-moldoveanească continuă să se dezvolte constant și armonios, chiar dacă lipsit de vizibilitate. 

Elita economic-administrativă, la fel. Schimburile comericale ale Republicii Moldova cu România au atins maximuri istorice, țara mamă fiind, în momentul de față, principalul partener al celor de peste Prut. Moldova, iar ca stat partener prioritar, este principalul beneficiar al asistenţei pentru dezvoltare oferită de România.

Elita politică e acolo, aceea care e. Doar nu are cineva pretenții la Vasilica, Șică și Barna. Îl avem pe Băsescu, al cărui proiect  privind reunificarea datează de mult, din primul mandat de președinte al României, avem PMP, implicat prin parlamentari, și avem PUN, Partidul Unității Naționale, din Republica Moldova, creat special în acest scop: reunificarea.

Dar elita culturală unde e? Unde se zbate, unde scrie? Știe ce ratează? O interesează măcar, ca ratare personală și istorică?

Unde sînt marii oameni de cultură ai acestei nații, în marile momente ale istoriei? Care sînt studiile, cărțile, articolele lor despre reunire? Ce fac, nu îi interesează deloc subiectul?

Publică? Unde publică? Unde sînt platformele pe care publică? Unde sînt editurile la care publică?

Vorbesc, conferențiază? Unde pot fi ascultați, cînd?

Cînd toate răspunsurile la întrebările de mai sus sînt ”Nu”, devine clar că intelectualitatea umanistă din România nu are nici cea mai măruntă preocupare pentru Republica Moldova și reunificarea cu țara. Că subiectul pur și simplu nu există pentru ei.

Și atunci, cu cine facem reunirea? – ne putem întreba, pe bună dreptate. O mai facem, în condițiile în care nu coagulează energiile intelectuale ale ambelor state?

Sigur că o mai facem. De data asta, fără nume sonore implicate în proces, fără nici un ajutor din partea oamenilor pe care îi așteptam alături de noi. Și care dau, astfel, proba decuplării de la evenimentele mari care implică cel puțin România.

Și o facem cu oamenii simpli. Cu cei care știu dureros ce înseamnă ca același neam să trăiască în două state. Cu cei care știu și simt că atrocitatea Hitler-Stalin trebuie să înceteze a mai exista pe harta lumii. Cu cei care nu înțeleg de ce trebuie să mai aștepte încă cel puțin 20 de ani o iluzorie accedere în UE. Cu cei care au suferit enorm în perioada ocupației bolșevice, și cu urmașii lor. Cu cei care vorbesc aceeași limbă ca și noi. Cu cei cu care împărtășim aceeași istorie.

Cu cei al căror bun simț nu a fost alterat.

Sînt mulți, sînt impresionanți pînă la lacrimi și au început deja să se organizeze. În 24 ianuarie, ziua Unirii Mici, a fost declanșată mișcarea pe care aș numi-o ”satele românești vor unirea”.

În ce constă? Priviți:

Simplu, clar și pe înțelesul tuturor, oamenii aceștia nu cer altceva decît unirea cu România. Astăzi, satul Băcioi a devenit a 21-a localitate a Moldovei istorice care cere unirea cu țara.

Așa se va face. Și aceștia vor rămîne în istorie drept oamenii pentru care centenarul Marii Uniri nu înseamnă numai depuneri de coroane de flori, vorbe sforăitoare și manifestări culturale, ci împlinirea năzuinței românilor de pe ambele maluri ale Prutului, și denunțarea totală, faptică, a criminalului act Molotov-Ribbentrop. Întoarcerea Moldovei în albia firească, de unde a fost smulsă cu brutalitate, este un proiect de o anvergură istorică mult mai însemnată în fapt, consecințe și semnificație decît orice mărunte bătălii politice de la București sau Chișinău.

În timp ce intelectualitatea românească, prinsă în propria capcană a lucrurilor mici, va fi marea absentă de la eveniment. Pentru că așa a ales să fie.

 

5 – 8 februarie 2018. Îndrăznește să crezi!

I. În anul 2016, FBI pune sub urmărire stafful de campanie al candidatului Trump, numai pe baza așa zisului raport (o făcătură, am scris aici la momentul apariției) democrat (Hillary & staff) privind coliziunea Trump-Rusia.

Mai clar. Un candidat (Hillary) face (e o făcătură, repet) un dosar despre contracandidat (Trump), și o instituție a statului american, FBI, îl pune sub supraveghere pe contracandidat, în baza acelei făcături. Adică slujește intereselor unui singur candidat.

Progresiștii (democrații) au voință. Scandalul Watergate pare mic copil acum, cînd a fost implicat FBI. Îndrăznește să crezi!

II. Un nou scandal la Muzeul Țăranului Român, nu mult diferit de el de acum cîțiva ani, s-a iscat acum cîteva zile cînd, în aceeași sală Horia Bernea a Muzeului Țăranului Român, s-a organizat, de către Cristi Puiu, aflu mai nou, proiecția filmului 120BPM, premiat în Franța și intenționat a fi trimis la Oscar din partea Franței.

Filmul se dorește a fi o contribuție la educarea noastră, a esticilor sălbatici și retrograzi, în tainele minunate, zic ei, ale homosexualității. Care ei, realizatori și organizatori deopotrivă, nu vor să țină seamă de:

Horia Bernea:

Pentru un om, pentru un creştin, a alege tema crucii este un act de mărturisire. A mărturisi înseamnă însă şi a depune mărturie; şi asta înseamnă mai mult decât un act de credinţă, capătă un sens social. Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA, într-un moment cum este cel prezent. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori.”

Și am simțit nevoia să mă mărturisesc prin credință, turle, prin cruce, prin prapor, prin iconostase, subiecte aproape netratate în pictură, tocmai din dorința de a manifesta în chip direct ortodoxia”.

Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie ‘să salveze’.”

Muzeul Țăranului Român, reînființat după 1989, sub directoratul său, care avea să dureze pînă la moarte, în anul 2000, s-a deschis cu o expunere permanentă, așezată sub semnul Crucii. Au urmat, cu toate greutățile financiare, deschiderea sălilor cu icoane, ca mai tîrziu, în 1996, să fie inaugurat și etajul, sub titlul ”Triumf”.

Cum a ajuns acest spațiu destinat sacrului terenul de bătaie al activiștilor LGBTundsoweiter? Cum au ales ei, din toate locurile posibile din București, tocmai acest spațiu pentru a ne ”educa” pe noi, cei curioși măcar, că deocamdată e facultativă participarea? De ce nu la un cinematograf cu vizibilitate, pe bulevard, de ce acolo, în spațiul Crucii și al icoanelor?

Cum poate un om de cultură precum Cristian Mungiu să nu respecte munca altui om de cultură, Horia Bernea?!?

Citesc stupefiată:

La nivel de inițiativă personală, organizăm, de exemplu, (eu și alții), festivaluri de film la care vin oaspeți să vadă că nu sîntem vampiri și că de fapt avem o țară mai normală și mai prietenoasă decît pare de la distanță.

La nivel de stat, cum spuneam, organizăm un sezon cultural cu Franța și arătăm că uite, România este și altfel.

Din păcate însa, un incident ca cel de duminică seara riscă să anuleze în mare măsură efectele multor inițiative reparatorii. Știrea despre incident a fost preluată și mediatizată. Ea asociază din nou România cu termeni ca „primitivism“, „fanatism“, „intoleranță“.

”Inițiativa reparatorie” la adresa României înseamnă, chipurile:

  1. a băga în seamă un grup de așa ziși creștini, care numai ce este creștinismul nu știu, și a blama o țară pentru ei.
  2. a nu manifesta pic de respect pentru spațiile cu o anume destinație concepute, a îți bate joc de munca și moștenirea culturală a unui om, Horia Bernea.

Odiseea continuă. Unde e loc de ceva reclamă, de ce să nu fie făcută?!

Însă desigur, acea discuție nu s-a constituit într-o știre la fel de mediatizată precum incidentul de duminică. Pe care nu-l mai putem șterge, dar pe care îl putem folosi ca pe un declanșator al unei reacții a noastre care să ne poziționeze altfel, care să arate cum ne raportăm noi la acel incident. Noi ca cetățeni și noi ca autorități ale statului. Dacă aș fi Ministrul Culturii, m-aș grăbi să merg să văd filmul, ca să pot avea o reacție în cunoștință de cauză, pentru ca e cazul să am o reacție. Dacă aș fi primarul Capitalei, m-aș preocupa să aflu de ce acest film a fost difuzat în sala Muzeului Țăranului Român și de ce nu are Primăria ca program să redea orașului săli de cinema mai puțin sacre, dacă aș fi polițist, printre cei care i-au legitimat pe turbulenți, aș aplica niște sancțiuni. Pentru ca să întrerupi o proiecție de film cîntînd cîntece religioase trebuie să fie la fel în fața legii la fel de grav ca a întrerupe o slujbă în biserică cîntînd heavy metal.

Sigur, să facem tămbălăul și mai mare, că asta e principala noastră problemă acum, în loc să precizăm concret cum și cine a stabilit că filmul va fi difuzat acolo. Că sigur nu Dumnezeu l-a repartizat, ”a fost difuzat”. Pe mine tot ce mă interesează este de ce a fost ales acum ca loc al difuzării filmului MȚR, unde se știa ce scandal a fost acum cîțiva ani, și de ce nu se respectă memoria lui Horia Bernea. Atît.

Revenind la politică și darurile care se impun pentru unii, prima caracteristică a socialiștilor este nesimțirea. De la excursionistul nostru, ales în condiții dramatice pe alocuri, aflat acum în Tenerife, în concediu personal*, pînă la Vâlcov, care nu pleacă/nu este dat afară din guvern, în ciuda celor 8 ani cu executare primiți în instanță, și pînă la vicepremierul cu consilier fost bodyguard al lui Nicu Gheară (treaba lui pe bani publici!), toți sînt niște uriași nesimțiți.

Mai devreme sau mai tîrziu, nesimțirea iese la suprafață chiar de sub poghița de aparentă finețe, întîlnită la unii.

*Pe vremea președintelui Băsescu se spunea că președinte ești non-stop, nu numai în orele de program ale oricărui bugetar. Pentru că nu știi cînd poate interveni  o situație care să te trezească și la 3 noaptea. Dar și președințiile se mai schimbă, se mai modelează după ocupantul scaunului, nu?!

 (Foto: Cristian Nistor  / Agerpres)

 

2-4 februarie 2018. Sindromul Ceaușescu

După eșecul dosarului Microsoft, s-a făcut liniște. Și, probabil, nici eu nu mai sînt ”pesedistă”. Dar am prieteni cu bun simț și umor, sper.

Conform comunicatului DNA, Pescariu și Florică au fost trimiși în judecată, doamna Cati, împreună cu alți șase foști miniștri pesediști, curați ca lacrima, prin necăutare de rufe murdare. Faptele s-au prescris, așadar. Numai împotriva lui Daniel Funeriu nu se poate formula nici o acuzație, fapta neexistînd.

Primul gînd: nu mai bine declară tot partidul așa?! Pentru că se știa deja că sînt ”pesedistă”.

Dar mai apoi văd că zburdă voioasă prostia cum că doamna Kovesi ar fi atras atenția că sînt dosare vechi nesoluționate.
Și de ce nu a luat măsuri, mă gîndesc? Mai precis, dosarele de la procurorii care le tărăgănau?

Adevărul este că dosarele Microsoft sînt atît de îmbîrligate și atît de multe, încît e greu, mai ales nefiind de specialitate, să le luăm la puricat.

Dar putem foarte lesne vedea și analiza reacțiile, de la însăși șefa DNA și pînă la așa zișii influenceri de Facebook. Plus ziariști, bonus.

Doamna Kovesi iese ieri cu declarații și ne anunță foarte clar că nu demisionează.

„Nu am niciun motiv să îmi dau demisia. Atunci când un dosar se înregistrează la DNA printr-o sesizare, nu este 100% din cazuri posibilitatea să faci rechizitoriu. Sunt situații în care faci rechizitorii, sunt situații în care dai clasări. Rolul procurorului este acela de a administra probe, de a investiga faptele și de a strânge probe în dovedirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane”. – digi24.ro

(…)

Ce se poate imputa DNA și procurorului de caz în această situație este că pentru o parte dintre miniștri, deși a obținut un aviz de urmărire penală, a început ancheta la câteva zile după ce faptele s-au prescris. În momentul în care am luat la cunoștință de acastă situație, a fost sesizată Inspecția Judiciară. Ca șef de instituție nu am alte pârghii la îndemână atunci când un procuror greșește. Eu nu pot să aplic sancțiuni, nu pot să cercetez

(…)

„Nu suspectez rea intenție, nu am niciun fel de aprecieri până nu am un răspuns din partea Inspecției Judiciare care este obligată să verifice ce s-a întâmplat. Este o situație pe care nu ne-o dorim, nu ne-am dorit-o, cu siguranță poate să arunce o urmă de îndoială asupra a ceea ce fac procurorii DNA, dar este un caz izolat şi nu trebuie să generalizăm. Procurorii din DNA îşi fac treaba, lucrează corect. Nu ştim dacă în acest caz s-a lucrat cu rea credinţă sau nu, pentru că este o cercetare disciplinară în curs. Nu cred că există instituții perfecte care să lucreze cu oameni perfecți. Important este cum te raportezi când ai o problemă”

Exact! Important este cum te raportezi cînd ai o problemă. Iar doamna K, în situația particulară a acestei probleme, consideră că nu are absolut nici o vină. Vina este a procurorului de caz. Ne mai asigură că procurorii DNA își fac treaba, deși în dosarul perla coroanei au dat chix. Cum poate ști, în condițiile astea, că ceilalți procurori din DNA își fac treaba?! Și ne vorbește despre acest dosar ca și cînd ar fi un dosar oarecare, nici pe departe cel anunțat și așteptat cu sufletul la gură de atît de mulți români.

Doamna K a mai avut probleme de raportare, la propriul plagiat, de exemplu. Numai 4,7% nu se pune, nu contează, nu demisionez. Deși nicăieri nu se admite 4,7%, la nici un examen, începînd cu cele de la sfîrșitul școlii generale.

Și imediat după ce a trecut prima buimăceală majoră, au început scuzele și căutatul de scuze.

Dar nu, NU dezvoltați sindromul Ceaușescu. Șeful, tătucul, mămuca, Dumnezeul nostru care nu poate greși. Despre Ceaușescu sînt destui și azi care spun că el era un om bun, numai ăia din jurul lui ai dracu’, nu-i spuneau ce se întîmplă cu poporul. Găsiți dintre ei la Cimitirul Ghencea, de Crăciun și de ziua de naștere a dictatorului. Care pentru ei nu a fost niciodată așa și nici nu pot fi convinși altminteri.

Dacă totuși vi se întîmplă, gîndiți-vă că:
1. A fost un șef prea slab, nu-l ducea capul, nu știa de unde să se informeze etc.
2. A fost complice.

Strict din variantele 1 și 2 aveți de ales. Tudorel oricum va apărea ca salvatorul nației, scăpîndu-ne sau nu de cea cu ajutorul căreia au scăpat ei, colegii de partid ai colegilor lui de guvern.

Pentru că oricît s-ar suci în fente și retorici pretins superioare, de cunoscători, cei care îi iau apărarea necondiționat și prematur, aș zice, execută o  exonerare de orice responsabilitate rar întîlnită. Este ca și cum doamna Kovesi nu ar fi fost șefa procurorului de caz, pe lîngă sau deasupra altor șefi existenți în instituție. Este ca și cum dînsa nici nu știa de existența acestui dosar, anunțat cu surle și trîmbițe, despre care spunea, în interviuri, că se lucrează la el. Și cu DNA-ul cu care este, din ce se vede, pe cale să se scufunde, decît să salveze, prin demisie, instituția.

Pînă la urmă, parcă văd, va fi vinovat Băsescu că a înființat DNA. Așa consecvent își urmează oamenii narațiunea.

Sau chiar Trump trebuie să fie vinovatul. Oricum, are absolut toată presa de la noi ostilă, pe cît este de anticoruptă (hahaaaaaa!!). Microsoft, nume de firmă americană, a mai și acceptat să dea mîna cu Dragnea, ăsta dă 2% din PIB pentru NATO, mi se pare clar că sînt pe o mînă.

Nu mă mai miră că unii cer spitale. Doar că nu știu de care e nevoie.

Dacă eu am putut fi bănuită de pesedism, ce spuneți despre Emilia Șercan? Altă prescripție, Moraru Iorga nu mai există. Dar poate fi vinovată oricum, care-i problema?!

 Iată ce scrie Emilia:

Emilia Sercan

In dosarul mortii politistului Cosmin Gigina faptele nu sunt prescrise, iar dosarul nu s-a aflat in instrumentarea Mihaelei Moraru-Iorga. Anul trecut, cand se faceau doi ani de la moartea politistului, intr-o maniera festivista, de parca ar fi fost ceva de sarbatorit, au fost chemati niste fosti sefi din Brigada Rutiera la audieri. De parca in luna aprilie sau in august nu se puteau face acele audieri. Dar, na, trebuia sa afle opinia publica despre faptul ca „se lucreaza”. Parintii lui Cosmin Gigina, disperati din cauza ca nu se misca nimic, au facut cerere la Inalta Curte pentru ca DNA-ul sa fie obligat sa incheie mai repede cercetarile.

Sigur, faptul ca aceste doua dosare il vizeaza pe Gabriel Oprea, individul cu sufrageria, nu ne face sa ne punem intrebari. Deloc. A, si ca tot mi-am adus aminte, dar despre doarul EADS, ala anuntat cu mare pompa in 2014, cand a fost inceput si dosarul Microsoft, se mai stie ceva? Sau e si ala prescris?”

Morala acestor zile?

Clasa politică NU se schimbă cu DNA. Nici – ori mai ales – să vină să îi ia.
Clasa politică se schimbă cu oameni politici, pregătiți pentru politică și corecți.

Modelul italian Mani Pulite a eșuat și la italieni, cine poate crede că ar avea șanse de reușită la noi?!

Atît.

PS: Pentru cine are interes și răbdare, mai multe amănunte aici