2-4 februarie 2018. Sindromul Ceaușescu

După eșecul dosarului Microsoft, s-a făcut liniște. Și, probabil, nici eu nu mai sînt ”pesedistă”. Dar am prieteni cu bun simț și umor, sper.

Conform comunicatului DNA, Pescariu și Florică au fost trimiși în judecată, doamna Cati, împreună cu alți șase foști miniștri pesediști, curați ca lacrima, prin necăutare de rufe murdare. Faptele s-au prescris, așadar. Numai împotriva lui Daniel Funeriu nu se poate formula nici o acuzație, fapta neexistînd.

Primul gînd: nu mai bine declară tot partidul așa?! Pentru că se știa deja că sînt ”pesedistă”.

Dar mai apoi văd că zburdă voioasă prostia cum că doamna Kovesi ar fi atras atenția că sînt dosare vechi nesoluționate.
Și de ce nu a luat măsuri, mă gîndesc? Mai precis, dosarele de la procurorii care le tărăgănau?

Adevărul este că dosarele Microsoft sînt atît de îmbîrligate și atît de multe, încît e greu, mai ales nefiind de specialitate, să le luăm la puricat.

Dar putem foarte lesne vedea și analiza reacțiile, de la însăși șefa DNA și pînă la așa zișii influenceri de Facebook. Plus ziariști, bonus.

Doamna Kovesi iese ieri cu declarații și ne anunță foarte clar că nu demisionează.

„Nu am niciun motiv să îmi dau demisia. Atunci când un dosar se înregistrează la DNA printr-o sesizare, nu este 100% din cazuri posibilitatea să faci rechizitoriu. Sunt situații în care faci rechizitorii, sunt situații în care dai clasări. Rolul procurorului este acela de a administra probe, de a investiga faptele și de a strânge probe în dovedirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane”. – digi24.ro

(…)

Ce se poate imputa DNA și procurorului de caz în această situație este că pentru o parte dintre miniștri, deși a obținut un aviz de urmărire penală, a început ancheta la câteva zile după ce faptele s-au prescris. În momentul în care am luat la cunoștință de acastă situație, a fost sesizată Inspecția Judiciară. Ca șef de instituție nu am alte pârghii la îndemână atunci când un procuror greșește. Eu nu pot să aplic sancțiuni, nu pot să cercetez

(…)

„Nu suspectez rea intenție, nu am niciun fel de aprecieri până nu am un răspuns din partea Inspecției Judiciare care este obligată să verifice ce s-a întâmplat. Este o situație pe care nu ne-o dorim, nu ne-am dorit-o, cu siguranță poate să arunce o urmă de îndoială asupra a ceea ce fac procurorii DNA, dar este un caz izolat şi nu trebuie să generalizăm. Procurorii din DNA îşi fac treaba, lucrează corect. Nu ştim dacă în acest caz s-a lucrat cu rea credinţă sau nu, pentru că este o cercetare disciplinară în curs. Nu cred că există instituții perfecte care să lucreze cu oameni perfecți. Important este cum te raportezi când ai o problemă”

Exact! Important este cum te raportezi cînd ai o problemă. Iar doamna K, în situația particulară a acestei probleme, consideră că nu are absolut nici o vină. Vina este a procurorului de caz. Ne mai asigură că procurorii DNA își fac treaba, deși în dosarul perla coroanei au dat chix. Cum poate ști, în condițiile astea, că ceilalți procurori din DNA își fac treaba?! Și ne vorbește despre acest dosar ca și cînd ar fi un dosar oarecare, nici pe departe cel anunțat și așteptat cu sufletul la gură de atît de mulți români.

Doamna K a mai avut probleme de raportare, la propriul plagiat, de exemplu. Numai 4,7% nu se pune, nu contează, nu demisionez. Deși nicăieri nu se admite 4,7%, la nici un examen, începînd cu cele de la sfîrșitul școlii generale.

Și imediat după ce a trecut prima buimăceală majoră, au început scuzele și căutatul de scuze.

Dar nu, NU dezvoltați sindromul Ceaușescu. Șeful, tătucul, mămuca, Dumnezeul nostru care nu poate greși. Despre Ceaușescu sînt destui și azi care spun că el era un om bun, numai ăia din jurul lui ai dracu’, nu-i spuneau ce se întîmplă cu poporul. Găsiți dintre ei la Cimitirul Ghencea, de Crăciun și de ziua de naștere a dictatorului. Care pentru ei nu a fost niciodată așa și nici nu pot fi convinși altminteri.

Dacă totuși vi se întîmplă, gîndiți-vă că:
1. A fost un șef prea slab, nu-l ducea capul, nu știa de unde să se informeze etc.
2. A fost complice.

Strict din variantele 1 și 2 aveți de ales. Tudorel oricum va apărea ca salvatorul nației, scăpîndu-ne sau nu de cea cu ajutorul căreia au scăpat ei, colegii de partid ai colegilor lui de guvern.

Pentru că oricît s-ar suci în fente și retorici pretins superioare, de cunoscători, cei care îi iau apărarea necondiționat și prematur, aș zice, execută o  exonerare de orice responsabilitate rar întîlnită. Este ca și cum doamna Kovesi nu ar fi fost șefa procurorului de caz, pe lîngă sau deasupra altor șefi existenți în instituție. Este ca și cum dînsa nici nu știa de existența acestui dosar, anunțat cu surle și trîmbițe, despre care spunea, în interviuri, că se lucrează la el. Și cu DNA-ul cu care este, din ce se vede, pe cale să se scufunde, decît să salveze, prin demisie, instituția.

Pînă la urmă, parcă văd, va fi vinovat Băsescu că a înființat DNA. Așa consecvent își urmează oamenii narațiunea.

Sau chiar Trump trebuie să fie vinovatul. Oricum, are absolut toată presa de la noi ostilă, pe cît este de anticoruptă (hahaaaaaa!!). Microsoft, nume de firmă americană, a mai și acceptat să dea mîna cu Dragnea, ăsta dă 2% din PIB pentru NATO, mi se pare clar că sînt pe o mînă.

Nu mă mai miră că unii cer spitale. Doar că nu știu de care e nevoie.

Dacă eu am putut fi bănuită de pesedism, ce spuneți despre Emilia Șercan? Altă prescripție, Moraru Iorga nu mai există. Dar poate fi vinovată oricum, care-i problema?!

 Iată ce scrie Emilia:

Emilia Sercan

In dosarul mortii politistului Cosmin Gigina faptele nu sunt prescrise, iar dosarul nu s-a aflat in instrumentarea Mihaelei Moraru-Iorga. Anul trecut, cand se faceau doi ani de la moartea politistului, intr-o maniera festivista, de parca ar fi fost ceva de sarbatorit, au fost chemati niste fosti sefi din Brigada Rutiera la audieri. De parca in luna aprilie sau in august nu se puteau face acele audieri. Dar, na, trebuia sa afle opinia publica despre faptul ca „se lucreaza”. Parintii lui Cosmin Gigina, disperati din cauza ca nu se misca nimic, au facut cerere la Inalta Curte pentru ca DNA-ul sa fie obligat sa incheie mai repede cercetarile.

Sigur, faptul ca aceste doua dosare il vizeaza pe Gabriel Oprea, individul cu sufrageria, nu ne face sa ne punem intrebari. Deloc. A, si ca tot mi-am adus aminte, dar despre doarul EADS, ala anuntat cu mare pompa in 2014, cand a fost inceput si dosarul Microsoft, se mai stie ceva? Sau e si ala prescris?”

Morala acestor zile?

Clasa politică NU se schimbă cu DNA. Nici – ori mai ales – să vină să îi ia.
Clasa politică se schimbă cu oameni politici, pregătiți pentru politică și corecți.

Modelul italian Mani Pulite a eșuat și la italieni, cine poate crede că ar avea șanse de reușită la noi?!

Atît.

PS: Pentru cine are interes și răbdare, mai multe amănunte aici

Cat de greu se ajunge la mediocritate

„Simt ca daca oaspetii mei continua asa, o sa tip! Prea spun numai prostii, toti si toate cate sint. Daca ar putea macar sa vorbeasca despre altceva. Dar nici pomeneala! Se cred datori sa-si dea cu parerea. [Razboiul, Crizele publice] sunt o proba de rezistenta pentru natangi. Si mai sunt ceva: un reactiv ce permite developarea instantaneelor de nerozie pe care le-au facut niste aparate de fotografiat mediocre – creierele lor.” – Martha Bibescu

Inlocuiti mai sus [Razboiul, Crizele publice] cu „Trump”. Aveti descrierea prefecta a situatiei: Trump, o proba de rezistenta pentru natangi. Si mai e ceva: ”un reactiv ce permite developarea instantaneelor de nerozie pe care le-au facut niste aparate de fotografiat mediocre – creierele lor.”

Aici nu ma refer la prostime, la astia ignoranti, reactionari, neinformati. La astia NU avem pretentii. Astia suntem, cu astia defilam. Ne referim la astia de la care avem pretentii, superiorii nostri: luminati, avansati, informati, nuantati. Reactivul Trump pune in lumina ceva ce ne scapase pana acum: Cat de greu se ajunge la mediocritate. Ce spectacol, ce zbatere, ce durere. Ce suferinta, ce efort intern ca sa fii doar pur si simplu prost, un idiot util, un bagat si scos din priza la intervale regulate, pavlovian. „Trump”. Si se declanseaza. Stimul-raspuns.

Asa cum ati vazut, aici nici macar nu pomenesc despre Trump de multa vreme. Nu ma intereseaza. De ce:

1. Sunt satul de acest spectacol de patologie a submediocritatii isterizate. Sunt satul de ruperea in figuri si slogane si meme preambalate, de „virtue signaling” (care se traduce cu rupere in figuri) pe care le declanseaza stimulentul vizual sau auditiv „trump” la acesti nefericiti.

2. Consider ca ceea ce se intampla in acest moment in lume si in occident – social, politic intelectual – radacinile evolutiilor sunt chestiuni atat de profunde, importante, spectaculoase si interesante, ca orice minut pierdut cu circoteca reactiilor si contrareactiilor la iresponsabila, antidemocratica si ultimamente idioata campanie de propaganda si isterie declansata de establishmentul occidental si in speta american, nu e doar o pierdere de vreme, ci e un pacat impotriva intelectului.

Ati observat ce am scris in ultima vreme, pe pagina asta si in general. Registrul si tematica. Credeti ca vreunul dintre astia mai sus vizati a reactionat cumva in interpetarea, discutarea, critica temelor in cauza? NU. Ceea ce am scris era iesit din banda ingusta a frecventei pe care functioneaza creierele lor, poate candva mediocre, azi deja vlaguite in retard ideologic si superexcitare propagandistica. Ce e in afara frecventei respective, setate de la Centrala, nu se sesizeaza.

Ce se sesizeaza pe frecventa aia? Trump. Trump. Trump. Trump. O rugaminte: Lasati-ma, va rog, in pace cu Trump al vostru! Obsesiile voastre induse mediatic si isteriile si frustrarile voastre sunt absolut banale, comune si neinteresante. Sunteti obositori si plictisitori.

Un sfat: Incercati sa ganditi. Placerile perverse ale submediocritatii si idotieniei utile nu pot fi depasite doar prin repetarea la satietate a unor sabloane si prin ruperea in figuri virtue signaling. Drumul spre mediocritatea mentionata de Martha Bibescu e greu. Incercati sa ganditi. Doar asa veti putea oferi veritabile instantanee de nerozie: autentica, sanatoasa, care sa va reprezinte in mod corect, exact asa cum ati putea fi la maximul vostru de competenta si performanta intelectuala. Fiti voi insiva! Indrazniti!

31 ianuarie – 1 februarie 2018. Opoziție și putere

Cine a rostit următoarea întrebare?

Întrebarea care apare pe buzele tot mai multor români este aceea dacă o femeie va reuşi acolo unde bărbaţii din PSD au eşuat. Ar fi interesant pentru România şi femeile din România dacă dumneavoastră veţi reuşi.

a) Angelina Jolie

b) Maica Tereza

c) Nevasta lui Clooney, îmi scapă permanent numele

d) Miroiu de la SNSPA

e) o penelistă blondă

Numele penelistei este Raluca Turcan, iar culoarea părului nu are nici o legătură cu enormitatea spusă de la tribuna parlamentului. Deci de asta nu s-au prezentat ei, peneliștii, la Cotroceni, cu o altă propunere de premier? De asta s-au dus la o cafea, o limonadă, o dulceață de nuci verzi, pentru că de aflat în treabă oricum s-au aflat, propunîndu-i președintelui, după sondaje apărute în vis, probabil, alegeri anticipate. De asta își și face PSD de cap, de parcă nu era suficient scorul de la ultimele alegeri. Dar cu așa opoziție, chiar nu are de ce să își facă griji. Norocul nostru că nu e singura. 

(În ce privește PNL, e păcat să iei oameni precum Bogdan Glăvan și Cristian Păun și să te prezinți tot cu scenetele stupide ale lui Orban sau cu prostiile colosale ale doamnei Turcan. E ceva în neregulă cu partidul ăsta, din 1990 și continuă. Orice ar face, orice oameni de valoare ar aduce, tot prost iese.)

Așa că nu mai este de mirare cum rectorul UNATC, un ilustru necunoscut pentru (in)cultura mea artistică, Nicolae Manea, scrie un ”punct de vedere”,  de susținere de fapt, a noului ministru al Educației, Valentin Popa:

Ce o fi ”hate speech” și – au!, chiar așa – ”character assassination” în adevărurile pe care presa le scoate la lumină? Persistența în minciună și lipsa moralei sînt caracteristice stîngii, e drept, și se pliază pe caracterul acestui inginer de sistem, pe stil vechi, cu pasiuni doctoral-artistice descoperite tîrziu, un ”dinozaur bătrîn”, după cum singur se prezintă:

Alături de cei 45 (patruzecișicinci!!!) de rectori din întreaga țară, care îl susțin pe noul ministru al Educației, Mandea ne arată că nu mai avem decît să constatăm cum a pus comunismul stăpînire pe țară, în anii 40-50-60 ai secolului trecut. Cum a fost posibil un regim criminal, care a distrus elitele, începînd de la cei care ar fi trebuit, în mod normal, să fie elite. Comuniștii au învățat bine lecția și o practică continuu, mai ales în lipsa unei alternative politice serioase și ferme. Ce se întîmplă este o jignire la adresa adevăraților intelectuali români și un asasinat la adresa minților crude ale tinerilor acestei țări.

Mult zgomot pentru nimic am putea spune despre zarva iscată de Dragnea la adresa SPP, dacă, în fapt, nu s-ar încerca o remodelare a funcționării instituțiilor statului după chipul și asemănarea liderilor vremelnici ai partidului ajuns la putere. De ce trebuie ținut cont înainte de a face orice mișcare privind SPP.

  1. Este ilegal să transferi responsabilitatea unei instituții asupra alteia. Jandarmeria are misiuni de pază, SPP de protecție.
  2. Jandarmii nu au pregătirea profesională și nu au nici logistica necesare misiunilor de protecție.


Dacă Dragnea ține neapărat să știe absolut toate mișcările membrilor guvernului, or fi cîțiva și pe acolo cărora să nu le convină tratamentul ăsta aplicat copiilor de grădiniță. Și ca atare, poate vom avea și guvern PSD IV în mai puțin de un an și jumătate.

Pentru asta eu mă agit destul de mult. Se vede, nu se vede…

A declarat președintele de la Bruxelles, dînd primele știri despre viața sa politică, după multă vreme. Dar oricum, cu partidele care se presupune că l-ar susține pentru încă o candidatură, și cu ”munca” depusă în acest mandat, șansele la un al doilea trec de genunchiul broaștei.

Ultima ediție! Știri de la DNA. Doamna Andronescu împreună cu alți șase foști miniștri, poate fi de acum liniștită, nimeni nu va mai putea spune că e  ”penală”. Ea și încă cinci foști miniștri au scăpat de urmărirea penală, faptele s-au prescris. De ce s-au prescris? Întrebați la ”DNA să vină să îi ia” sau așteptați raportul pe anul 2018 al instituției.

În final, opoziție din nou. Una reală.

”Am luat decizia în grupurile parlamentare ale PMP să începem o nouă campanie în ceea ce privește curățarea Parlamentului de nulități. Am depus din nou în Parlament inițiativa legislativă privind reducerea numărului de parlamentari la 300. Vom începe o campanie națională pe acest subiect pentru că credem că cei aproape 10 milioane de români care au ieșit în stradă și au spus că vor un Parlament cu mai puțin parlamentari și mai eficienți au dreptate. Cred că a sosit timpul ca parlamentarii responsabili să coboare printre oameni, să meargă prin popor și să ceară sprijinul cetățenilor activi pentru a scăpa de această majoritate toxică”
 
A declarat președintele executiv al PMP, Eugen Tomac.

25-30 ianuarie 2018

A murit, la 101 ani, Neagu Djuvara.

Iar acesta este un eveniment care bate toate guvernările comuniste cărora, într-un fel sau altul, le-a supraviețuit pînă în clipa morții. Un articol emoționant găsiți aici, scris de Mihaela Bărbuș, fiica lui Ioan Bărbuș, cel care a supraviețuit 17 ani în iadul pușcăriilor comuniste.

Și avem guvern! Guvernul ăsta, Program de guvernare no III, are o singură calitate: are toate defectele.

Cred că sînt cele mai multe femei într-un guvern al României, pe lîngă faptul că această Marilyn Drăcilă este prima femeie premier din istoria țării.

Feministe! Ori acum chiar performează, mă scuzați, domn’ președinte, ori o dau de gard di granda. Cale de mijloc nu există.

La rotația cadrelor care se practică acum în PSD, dacă mă înscriu mîine în partid, poate prind ultima lună de prim-ministeriat și trec la statul minimal.
Mă linșează pe urmă, ei și? Să-i văd cum se descurcă, aia e problema.

Pentru că statul minimal este SINGURA soluție ca să diminuăm furtul la o dimensiune acceptabilă (adică să-i prindă pe toți), pentru că NU vor mai avea de unde să fure. Le tai accesul la bani, care nu mai există pentru stat, nimic mai simplu.

Ce s-a întîmplat ieri, la comisii și învestirea guvernului, a fost o farsă sinistră. ”PSD este inapt pentru guvernare” – Băsescu

Îmi este deja teamă că la prima ședință de guvern, ăștia abrogă proprietatea intelectuală. Cînd încep cursurile de dezalfabetizare și realfabetizare în pesedeză? 

Și totuși, nu sînt, teoretic măcar, singurul partid din România. Dar eu nu am văzut opoziția ieri, în afară de PMP. Pentru că trebuie să știm cum ne-au încălecat ăștia, cu concursul cui.

Tot atîtea subiecte de dezbătut în periada următoare. Să trecem la externe, unde nu stăm mai bine, din păcate.

Pe 27 ianuarie a fost International Holocaust Remembrance Day, și în cinstea ei Europa occidentală s-a umplut de arabi. Dar vinovatul de serviciu este altul. Polonia, acum, și legea care nu mai permite asocierea ei cu nazismul.

În Polonia este vorba, de fapt, despre ”Polish death camps”, dar stînga (inclusiv cea de la evrei) a găsit prilejul să mai dea o dată în țara asta. Te și întrebi, ce le-au făcut polonezii de sînt așa înverșunați împotriva lor?

Polonezii au guvern conservator, asta au făcut, asta au ales. Adică nu vor să se lase în mîna noii stîngi, iar asta se pedepsește (mai ales online) grav.

Ce sînt ”Polish death camps”? Lagărele de concentrare construite și înființate de germani pe teritoriul cucerit atunci, în WWII, al Poloniei. Ca să vizitezi azi Auschwitz-Birkenau, de exemplu, te duci în Polonia, nu în Germania. Asta înseamnă că Auschwitz a fost polonez?!?

Observați, vă rog, că ”știrile” pe tema noii legislații poloneze provin numai din surse de stînga. Haaretz, NYT șa.
Pe ei nu îi îngrijorează mutarea conflictului arabo-israelian pe teritoriul european, nu îi îngrijorează diminuarea semnificativă, prin părăsirea zonelor problematice, a populației evreiești europene, ca urmare a valului invadator de arabi primiți cu brațele deschise, pe ei îi îngrijorează cînd se face dreptate. Halal susținere pentru Israel, și nu au urmă de rușine.

Pînă la urmă, ”lidera lumii libere”, doamna Merkel, tot nu reușește să încropească un guvern, următorul termen este 6 februarie.

Mai nou, tineretul SPD i se opune. Stînga veche vs stînga nouă, parcă sună cunoscut. 

La cehi a cîștigat Zeman al doilea mandat la președinție. Un bețiv notoriu, cade din picioare la propriu, uneori în fața camerelor.

Praga nu l-a votat. Dar restul Cehiei, da. Ce înseamnă asta? Că au încredere într-un pro-rus, zice-se, care abia se duce (dacă se mai duce pînă la sfrșitul mandatului)? Nu, au încredere în politica ”nu imigrației ilegale”.

Atît a speriat UE statele cărora le mai funcționează instinctul de conservare, că ajung să voteze, de nevoie, un Zeman. Dacă nu supraviețuiește el mandatului, măcar Cehia va supraviețui.

Nu e deloc de mirare că statele est și central europene au memoria răului suprem, comunismul, încă foarte vie. Ele ȘTIU din experiență proprie, nemijlocită, ce înseamnă strămutări de populație, crime și cenzură, impuse acum de la centru tocmai de către UE. De la, mai nou, garantul socialismului european, în cîrdășie cu Kremlinul.

Intermarium de asta se va face. Ca zonă sanitară, sănătoasă la cap, care să împiedice unirea Europei occidentale cu Rusia. Ca Polonia să nu mai fie sfîrtecată în două de Rusia și Germania. Ca cele două mari rele să nu se mai poată conecta cu ușurință. Ca să se evite cele mai mari nenorociri ale secolului trecut.

Și CE mai are o problemă. Destul de mare.

Nu e bine nici ca polonezii, care fac acum schimbările făcute la noi în justiție de Macovei, nu e bine nici ca noi, care le sucim de nu mai știm de ele.

Cum e la ei, la occidentali, vedeți aici.

PS: Eu am o povestioară personală, de familie, cu Neagu Djuvara.

De cîte ori tata ”nu se simțea prea bine” (așa spunea el, indiferent de gravitatea situației, a scăpat de două cancere și de la 35 de ani nu mai avea jumătate de plămîn), îl îmbărbătam cu ”Hai, fii serios, Neagu Djuvara, 10 ani peste tine, e bine mersi. Ne vedem mîine dimineață”.

Și cîțiva ani a funcționat așa. Mureau toți în familia lui, eu încercam să-l feresc de șoc și nu-i spuneam că s-a mai dus X sau Y, ca să aflu de la el! Nu știu nici azi cum afla.

Azi nu sînt deloc sigură că ar fi zis: acum pot să mă duc și eu, s-a dus Neagu înaintea mea. Mai avea planuri, voia să vadă copilul meu la casa lui. Ceea ce, dacă ținem cont de matematică… Dar asta dorea el. 

Numai în noaptea în care a murit nu i-am zis de Neagu Djuvara. N-am să știu niciodată de ce.

Make the West Great Again. Donald Trump, speech la Davos

Ediția 2018 a Forumului Economic de la Davos a reunit 340 din cei mai puternici oameni din politică, afaceri, organizații caritabile, instituții de învățămînt superior, chiar și celebrități, Elton John și Cate Blanchett, din lume. Numai de la noi nu a fost nici măcar președintele acolo, probabil ca să nu trimită vreo vedere cu ”Salutări din Grecia”, cum spunea o glumă pe vremea defunctei Academii Cațavencu, din timpul președinției Iliescu.

Trump a vorbit, așadar, în fața unei largi categorii de lideri ai lumii, și a avut de transmis mesajul: investiți în SUA, SUA sînt pe drumul cel bun al recuperării capitalului financiar și de încredere în potențialul american, în orice domeniu. S-a simțit, probabil, ca peștele în apă avînd în vedere șefii de companii prezenți acolo. A vorbit despre prosperitate și pace, adică despre capitalism. A vorbit despre viitor, unul frumos și stabil. A vorbit despre creștere economică și locuri de muncă, piețe și capital, și multe altele. Despre America first, alături de aliați.

În cele ce urmează, aveți a vă face propria părere despre discursul președintelui:

”It’s a privilege to be here at this forum an business and science diplomacy and people from world affairs gathered for many, many years to discuss how we can to advance prosperity and peace. I’m here to represent the interests of the America people and affirm America’s friendship and partnership in building a better world.

After years stagnation the nights is once again experiencing strong economic growth. The stock market is smashing one record after another, and has added more than $7 trillion in new wealth since my election. Consumer confidence, business confidence, and manufacturing confidence are the highest that they have been in many decades.

Since my election we’ve created 2.4 million jobs and that number is going up very, very substantially. Small business optimism is at an all-time high. New unemployment claims are near the lowest we’ve seen in almost half a century. African-American unemployment reached the lowest rate ever recorded in the United States and so has unemployment among Hispanic-Americans.

The world is witnessing the resurgence of a strong and prosperous America. I’m here to deliver a simple message. There has never been a better time to hire, to build, to invest and to grow in the united States. America is open for business and we are competitive once again. The American economy is by far the largest in the world and we’ve just enacted the most significant tax cuts and reform in American history. We’ve massively cut taxes for the middle class, and small businesses to let working families keep more of their hard earned money.

We lowered our corporate tax rate from 35 percent all the way down to 21 percent. As a result, millions of workers have received tax cut bonuses from their employers in amounts as large as $3,000. The tax cut bill is expected to raise the average American’s household income by more than $4,000. The world’s largest company, apple, announced it plans to bring $245 billion in overseas profits home to America. Their total investment into the United States economy will be more than $350 billion over the next five years. Now is the perfect time to bring your business, your jobs, and your investments to the United States.

This is especially true because we have undertaken the most extensively regulatory reduction ever conceived. Regulation is stealth taxation. The U.S. Like many other countries unelected bureaucrats, we have, believe me, we have them all over the place, and they have imposed crushing and anti-business and anti-worker regulations on our citizens with no vote, no legislative debate, and no real accountability. In America those days are over. I pledged to eliminate two unnecessary regulations for everyone new regulation. We have succeeded beyond our highest expectations. Instead of two for one, we have cut 22 burdensome regulations for everyone new rule. We are freeing our businesses and workers so they can thrive and flourish as never before. We are creating an environment that attracts capital, invites investment, and rewards production. America is the place to do business, so come to America where you can innovate, create and build.

I believe in America. As president of the United States I will always put America first just like the leaders of other countries should put their country first also. But America first does not mean America alone. When the United States grows, so does the world. American prosperity has created countless jobs all around the globe and the drive for excellence, creativity, and innovation in the U.S. Has led to important discoveries that help people everywhere live more prosperous and far healthier lives.

As the United States pursues domestic reforms to unleash jobs and growth, we are also working to reform the international trading system so that it promotes broadly-shared prosperity and rewards to those who pray – play by the rules. We cannot have free and open trade if some countries exploit the system at the expense of others. We support free trade but it needs to be fair and it needs to be reciprocal because in the end unfair trade undermines us all. The United States will no longer turn a blind eye to unfair economic practices including massive intellectual property theft, industrial subsidies, and pervasive state-led economic planning.

These and other predatory behaviors are distorting the global markets and harming businesses and workers not just in the U.S. But around the globe. Just like we expect the leaders of other countries to protect their interests, as president of the United States, I will always protect the interests of our country, our companies, and our workers. We will enforce our trade laws and restore integrity to our trading system. Only by insisting on fair and reciprocal trade can we create a system that works not just for the U.S., but for all nations.

As I have said, the United States is prepared to negotiate mutually beneficial, bilateral trade agreements with all countries. This will include the countries within TPP, which are very important. We have agreements with several of them already. We would consider negotiating with the rest either individually or perhaps as a group if it is in the interests of all. My administration is also taking swift action in other ways to restore American confidence and independent. We are lifting self-imposed restrictions on energy production to provide affordable power to our citizens and businesses and to promote energy security for our friend all around the world. No country should be held hostage to a single provider of energy. America is roaring back and now is the time to invest in the future of America.

We have dramatically cut taxes it make America competitive. We are eliminating burdensome regulations at a record pace. We are reforming the bureaucracy to make it lean, responsive and accountable and we are insuring our laws are enforced fairly. We have the best colleges and universities in the world and we have the best workers in the world. Energy is an abundant and affordable. There is never been a better time to do business in America. We are also making historic investments in the American military because we cannot have prosperity without security. To make the world safer from rogue regimes, terrorism and revisionist powers, we’re asking our friend and allies to invest in their own defenses and to meet their financial obligations. Our common security requires everyone to contribute their fair share.

My administration is proud to have led historic efforts at the united nations security council and all around the world to unite all civilized nations in our campaign of maximum pressure to de-nuke the Korean peninsula. We continue to call on partners to confront Iran’s support for terrorists and block Iran’s path to a nuclear weapon. We’re also working with allies and partners to destroy jihad it terrorist organizations such as ISIS and very successfully so. The nights is leading a very, very broad coalition to deny terrorists control of their territory and populations, to cut off their funding and to discredit their wicked ideology. I am pleased to the support that the coalition to defeat ISIS has retaken almost 100% of the territory once held by these killers in Iraq and Syria. There is still more fighting and worked to be done. And to consolidate our gains. We are committed to insuring that Afghanistan never again become as safe haven for terrorists who want to commit mass murder to our civilian populations.

I want to thank those nations represented here today that have joined in these crucial efforts. You are not just securing your own citizens but saving lives and restoring hope for millions and millions of people. When it comes to terrorism we will do whatever is necessary to protect our nation. We will defend our citizens and our borders. We are also securing our immigration system as a matter of both national and economic security. America is a cutting-edge economy but our immigration system is stuck in the past.

We must replace our current system of extended family chain migration with a merit-based system of admissions that selects new arrivals based on their ability to contribute to our economy, to support themselves financially, and to strengthen our country.

In rebuilding America we are also fully committed to developing our workforce. We are lifting people from dependence to Independence because we know the single-best anti-poverty program is a very simple and very beautiful paycheck. To be successful it is not enough to invest in our economy.We must invest in our people. When people are forgotten the world becomes fractured. Only by hearing and responding to the voices of the forgotten can we create a bright future that is truly shared by all. The nation’s greatness is more than the sum of its production and a nation’s greatness is the sum of its citizens, the values, pride, love, devotion and character of the people who call that nation home.

From my first international G-7 summit to the g20, to the U.N. General assembly, to APEC, to the world trade organization and today at the world economic forum my administration has not only been present but has driven our message that we are all stronger when free, sovereign nations cooperate towards shared goals and they cooperate toward shared dreams. Represented in this room are shared dreams.

Represented in this room are some of the remarkable citizens from all over the worlds. You are national leaders, business titans, industry giants and many of the brightest mind in many fields. Each of you has the power to change hearts transform lives and shape your country’s destinies. With this power comes an obligation however, a duty of loyalty to the people, workers, customers, who made you who you are.

Together let us resolve it use our power, our resources and our voices, not just for ourselves but for our people, to lift their burdens, to raise their hopes and to empower their dreams. To protect their families, their communities, their histories and their futures. That’s what we’re doing in America, and the results are totally unmistakable. It’s why new businesses and investment are flooding in. It’s why our unemployment rate is the lowest it’s been in so many decades. It’s why America’s future has negative been brighter.

Today, I am inviting all of you to become part of this incredible future we are building together. Thank you to our hosts, thank you to the leaders and innovators in the audience but most importantly, thank you, to all of the hard-working men and women who do their duty each and every day, making this a better world for everyone. Together let us send our love and our gratitude to make them because they really make our countries run. They make our countries great. Thank you and god bless you all. Thank you very much.”

E bine sa formulam explicit aceste concluzii, aceste evidente

Un oficial al Facebook a spus ca nu poate garanta ca retelele sociale sunt bune pentru democratie. Stirea care facut inconjurul lumii. A ajuns pana si la Hotnews. Probabil a indus o oarecare disonanta cognitiva si semne de intrebare chiar si intre cei mai creduli si fanatici consumatori de propaganda.

Ce sa mai creada acum bietii oameni? Pe de o parte, mormanele, maldarele, mausoleele de maculatura prin care li se spune de ani de zile ca noua tehnologie, facebook, twitter etc. SUNT Democratia Insasi, Viitorul Guvernantei, etc. Pe de alta parte, Realitatea. Si pe de a treia parte, si aici e frumos, ca e si o a treia parte: declaratiile oligarhiei tehnocratic-autoritare care o da la intors, dupa cum bate vantul intereselor ei ideologico-politico-financiare.

In fine, nu e problema noastra sa lamurim aceste dileme. Problema noastra este sa incercam, inainte de inevitabila trecere in nefiinta a prezentei noastre pe facebook, sa spalam cat de cat din pacatul de a fi atras, mentinut si amagit atatia ani cititorii nostri aici, alimentand acesta monstruozitate care este Facebook si implicit sistemul lor politic-ideologic: antiliberal, antidemocratic, anti bun-simt. O excrescenta tehnologica esentialmente distructiva psihologic, social si politic.

E greseala noastra, a celor care poate ca puteam sa stim mai bine sau trebuia sa fim mai circumspecti. Incercam sa o reparam aici, cat putem, in retragere fiind.

Asadar, la aceasta ora stim mai bine: Facebook nu este bun pentru democratie – o spun chiar ei, nu e bun pentru liberalism si libertatea de expresie – am vazut-o pe pielea noastra, este detrimental echilibrului psihologic – lucru dovedit acum de nenumarate studii si avertismente date de specialisti.

Facebook este un pericol pentru viata privata si intimitatea utilizatorilor, este o bomba cu ceas pentru cariera si viata profesionala, este o vulnerabilitate deschisa catre noua politie politica a progresului si corectitudinii, este un instrument de manipulare, este un instrument de extractie de date, este un instrument de santaj si este un instrument de control. Toate acestea sunt amplificate inzecit de faptul ca face parte dintr-o structura de oligopol ideologic operand coordonat cu mass media si fortele politice asociate in acest cartel.

PS: Dragi prieteni, am o rugaminte, legata de postarea mea anterioara. Orice, dar nu-mi mai spuneti povestea cu Facebook, „compania privata”. Nu ma insultati, si nu va insultati nici pe dv cu asta.

Va rog, acordati-mi un credit minim. Stiu ca Facebook este o companie privata (da, am aflat, mersi de noutate) si sunt la fel de familiar ca toata lumea cu rudimentele argumentelor sablonarde privind firmele private si economia de piata. NU e nevoie sa imi reamintiti asta.

Si nu e nevoie sa imi reamintiti ca sunt oameni care cred ca in mod legitim pot fi scuipati, calcati in picioare, stigmatizati, batjocoriti si abuzati, atat timp cat sunt intr-un spațiu care aparține unei companii private. Chiar ma doare sincer sa vad oameni care cred ca libertatea lor inalienabila (termen tehnic, din vocabularul liberal clasic), adica Libertatea Constiintei si Expresiei, se termina cumva in mod abrupt acolo unde incepe, in secolul 21, mosia lui Zuckenberger si a coalitilor sai.

Cu toata dragostea si respectul va spun: Discursul asta, atitudinea asta servila si comoda de rationalizare si justificare a nejustificabilului, reflecta esenta spiritului servitutii voluntare, calibrat la conditiile secolului 21 si la limbajul si retorica teoriei pietei, inteleasa si redusa la ideologia celui mai mic numitor comun al comoditatii morale si intelectuale. Cu asa retorica si cu atitudinile din spatele ei, Traditia Libertatii cu sistemul ei liberal-democatic capitalist nu mai are nevoie de dusmani. Amicii ei o ingroapa de vie.

PPS: In poza este Étienne de La Boétie. Cel care a scris Discours de la servitude volontaire.

 

23-24 ianuarie 2018. Declarație de unire

Eu chiar cred în Unire. Și cred că o vom vedea cu ochii noștri, adică se va întîmpla pe parcursul acestor generații, acum existente.

Cred că ce ne unește este mai puternic decît ce ne desparte. Cred că afară, în lumea reală, lucrurile nu sînt mult diferite de la țară la țară, dar sînt extrem de diferite (întreținute așa) în online.

Ce au făcut cetățenii a trei sate din Republica Moldova astăzi, de ziua Unirii Mici: au decis să se unească cu România. Observați cum niște primari de țară reușesc să fie atît de firești, atît de non-limbă de lemn în exprimarea speranței în Unirea de facto. Dumnezeu, tradiție, valori naționale, libertate, Europa civilizată. O societate atît de bine așezată bine în matca ei, încît nu avem voie să o dezamăgim.

”Unirea mai aproape ca niciodată!

Satele Fântâna Albă și Parcova din raionul Edineț prin declarația Consiliului Local al comunei Parcova semănată de Primar și consilieri la data de 23 Ianuarie 2018 decid să se unească cu Țara mama, România.

Satul Festelița, raionul Stefan Voda, azi, în data simbolica de 24 Ianuarie, ziua Unirii Principatelor Române decid că localitatea lor vor unirea!

Declarație de Unire

În numele locuitorilor Moldovei Răsăritene în general şi a cetăţenilor satelor Fântâna Alba si Parcova în particular, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna, consiliul local al comunei Parcova, raionul Edineț, se unește cu Țara-Mamă, România.
Facem această Unire acum, în suflet şi ca reparaţie morală pentru suferinţele trecutului şi ale prezentului, de la chinul buneilor noştri smulşi împotriva voinţei lor de la trupul patriei istorice de voia lui Hitler şi a lui Stalin, supuşi execuţiilor, deportărilor şi foametei, la greutăţile pe care le trăim acum noi, cei de azi. Facem Unirea cu cei de aceeaşi limbă şi tradiţie cu noi pentru ca fii şi nepoţii noştri să se bucure de un viitor de libertate şi avuţie, de şansele de împlinire pe care generaţiile noastre nu le-au avut.
Iar dacă Unirea noastră de azi este una simbolică, să ne ajute Dumnezeu ca ea să fie un pas hotărâtor spre Unirea deplină, când nu va mai fi graniţă pe Prut iar oamenii dintre Nistru şi Tisa vor munci împreună la realizarea şi mulţumirea comună, alături de celelalte popoare ale Europei civilizate.
Prin prezenta Declaraţie de Unire ne exprimăm bucuria de a sărbători împreună cu frații noștri români de pretutindeni Centenarul Marii Uniri 1918-2018 și adeziunea la valorile naționale și democratice ale spațiului cultural românesc.

Semnatari
Marcel Snegur, primar
Anatoli Cucoară, secretarul consiliului local
Ion Bîlba, consilier
Veaceslav Bradu, consilier
Ghenadie Carp, consilier
Oleg Bologa, consilier
Viorel Staci, consilier
Eduard Marian, consilier
Claudia Ciolacu, consilier
Claudia Boghiu, consilier
Natalia Rotaru, consilier
Mihaela Frecăuțan, consilier

Și acum, la zi:

Firea vrea secretariat pentru București în guvern, în timp ce soțul unei cosiliere pe Cultură din PMB face lobby la televiziunea unde lucrează pentru spitalul bucureștean alături de oraș, adică inaccesibil majorității locuitorilor. Ideea Firei.

Iohannis explică azi ce-a vrut să spună la nominalizarea Vioricăi Dăncilă. Nu vrea penali în guvern, vrea un executiv competent și profi. Viorica îi dă definiția penalului, cel condamnat de o instanță judecătorească. Viorica nu vorbește corect românește, dar a mai învățat cîte ceva pe la Bruxelles.

Legătura cu Dragnea se va face prin cineva cu competențe administrative, Sevil Shaiddeh, propusă la Secretariatul General al Guvernului.

UDMR va decide în ziua votului din Parlament dacă va susține sau nu guvernul Dăncilă. Ah, ce suspans!

A murit Verestoy Attila. Dumnezeu și pădurile rămase să-l ierte.

Așa, și rămîne întrebarea: pînă la urmă ce facem, după ce am epuizat bancurile cu Viorica Vasilica, ne apucăm de treabă?

Ce propunem, ce alegem peste 3 ani? Trebuie să te prezinți în fața electoratului cu propuneri concrete, nu cu critici la adresa PSD și nu cu bătăi PNL-USR-PMP. Cu critici și proteste am văzut ce rezolvăm. Fix nimic.

La mulți ani, români!

19-22 ianuarie 2018. Puterea și opoziția, găini fără cap

În debandada asta nu prea se pricepe o treabă simplă: ca să-i dai un cap în gură PSD-ului îți trebuie cap.” – Mihai Cușută

În cele ce urmează vom încerca să găsim capul.

La președinție nu e sigur. Pentru ceea ce a făcut Iohannis nu are nici scuză, nici nu-i poate fi găsit vreun argument serios. Am citit atît de multă literatură în urma nominalizării premierului, făcută de președinte, dar nimic politic în ea, deși așa s-ar fi dorit. Așa că să sintetizăm:

Acceptarea de către președinte, cu un asemenea discurs și cu o asemenea expresie, a primului om propus de PSD mă face să cred că este ori prost, ori prost. În realitate, nu este decît președintele așa zis defunctei USL, mai vie și mai operațională ca oricînd.

Ascultați:

Prima propunere a PSD-ALDE-UDMR, Viorica Vasilica Dăncilă, un europarlamentar cel mult mediocru, cu cunoștințe geopolitice de genunchiul broaștei (Iran și Pakistan sînt membre UE!!!) și fără nici o experiență în administrație, este pe cale să formeze noul guvernn al României.

Ce putea face Iohannis, omul politic cu cele mai multe voturi acordate de către cetățeni?

1) Putea să o respingă, motiv lipsa de experiență. 2) Putea veni chiar el cu o propunere de premier.

  1. Da, dar PSD l-ar fi suspendat! Și ce ne mai făceam noi fără un și așa absent aproape permanent de la treburile țării?! Adevărul este că poate fi suspendat oricum și oricînd, fără un motiv anume. Au exersat manevra cu președintele Băsescu.
  2. După două guverne date jos într-un an, de către propriul partid, președintele putea ține cont de declarația sa anterioară, ne întrebăm dacă PSD poate guverna sau nu. Și atunci, fără să fi consultat înainte partidele de opoziție, propunea tot un europarlamentar, dar cu activitate serioasă la Bruxelles, Sever Mureșan. Fusese propunerea PMP și în celelalte situații de desemnare a unui premier, ar fi trebuit să se aștepte că va fi și acum. Urma consultările cu opoziția și membrii minorităților, în care încercau să configureze o altă majoritate parlamentară. Greu de crezut că în fața unui președinte cu autoritate partidele ar fi avut ceva de obiectat. Și dacă da, atunci le cerea propria nominalizare.

Mai putea încerca sugerarea către PSD a unui nume ostil lui Dragnea, Chirică de la Iași, de exemplu. Dat afară din partid pentru afirmațiile făcute la adresa lider-ului PSD, președintele ar fi încerat astfel crearea unei breșe în PSD.

Dar nu. Iohannis nu numai că o acceptă pe această cvasi-necunoscută, dar se și grăbește să facă nominalizarea. Omul cu care șeful statului se presupune că va lucra pe competențele stabilite de Constituție este, înainte de orice și de oricîte costume populare ar purta, un vot în Parlamentul European pentru Raportul Estrela. Președintele, un om prezentat drept credincios în alegerile prezidențiale, nu s-ar simți, în mod normal, confortabil cu așa un prim-ministru.

Iohannis, per total, pierde și bruma de susținători pe care îi mai avea. O nouă candidatură nu este periclitată de deciziile de suspendare ale PSD (care ar coagula lumea în jurul său), ci de către el însuși, prin decizia de a face pe plac PSD, în timpul cel mai scurt posibil.

Faptul că pentru numirea guvernului nu exista așa o grabă o confirmă astăzi PSD, care amînă pentru vineri nominalizarea miniștrilor. QED.

Partidele de opoziție se comportă deloc mai responsabil decît cele de la putere, nu știu de unde atîta susținere pe care consideră unii că ar avea-o. Orban vehiculează aceeași aberație ca și Turcan, că PSD poate să suspende președintele FĂRĂ a mai organiza referendum (stipulat în Constituție, de altminteri). Și pentru a nu mai știu cîta oară, se duce la Cotroceni la o cafea, un fursec, o atenție, adică cu mîinile în buzunare, fără un nume de premier. La fel și USR, încă bîjbîind dotrinar, de fapt preocupat numai de anticorupție și spectacol.

Singura opoziție (cel puțin la nivel central) la PSD rămîne PMP. Care s-a prezentat la Cotroceni cu două propuneri de premier, tocmai anticipînd situația în care primul ar fi fost respins, cel de al doilea ar fi fost votat, de frica alegerilor anticipate. Și de la al cărui președinte, Traian Băsescu, aflăm ceea ce bănuiam deja, că USL trăiește.

Mafia este tarnspartinică (Legea 29 din 2018 )
După ce au rupt oficial cârdăşia cu PSD-ul prin spargerea monstruosului USL, liberalii nu mai prididesc ţipând demagogic în apărarea justiţiei. Uită că urlau din toţi rărunchii şi cu ochii bulbucaţi, cu glasuri când mai baritonale când mai piţigăiate, când pe stadioane, când în pieţe publice, când pe la gardurile Cotrocenilor, voiculesciana zicere “nu avem puterea până nu controlăm justiţia” sau “Băsescu la puşcărie”. Din păcate, mizeria USL-ului este mai actuală ca oricând, iar mafiile transpartinice PNL – PSD funcţionează perfect . Azi, primul exemplu de ‘luptă’ liberală pentru combaterea corupţiei :
1.Deputaţii PNL Ion Ştefan, Raluca Turcan (şi tu Ralucuţa ?), Claudiu Racuci şi Bogdan Huţucă iniţiază o lege prin care se dă amnistie fiscal pentru dezvoltatorii imobiliari evazionişti. Iniţiativa trece fulgerător prin Senat şi Camera Deputaţilor, este trimis la promulgare pe 30 decembrie şi promulgată pe 15 ianuarie 2018 de Iohannis.
2.Cu siguranţă sunt destui evazionişti în imobiliare, protejaţi în mod egal de PSD şi PNL. Explicaţia pentru avizele rapide şi pozitive din comisii, dominate de PSD şi PNL, stă în buna cooperare dintre evazioniştii susţinuţi transpartinic şi politicienii servitori ai evazioniştilor. Desigur, serviciul nu este gratuit.
3.Printe alţii, această lege i-a închis dosarul unei evaziuni de 77,5 milioane ron (16,5 milioane euro) făcută de PSD-istul Robert Negoiţă la vânzarea celor 1250 apartamente construite în Bucureşti. Cu siguranţă sunt şi mulţi alţii pe care eu nu-i ştiu.
4.Nu cred că Raluca Turcan sau Klaus Iohannis sau consilierii domniei sale nu ştiau cazul PSD-istului Robert Negoiţă atât de mediatizat de presă.
Încep să înţeleg tot mai bine de ce PNL-ul nu a propus candidat pentru funcţia de premier, dar şi uşurinţa cu care doamna Viorica Vasilica Dăncilă a obţinut desemnarea.
Spun ce-am mai spus: mafia este transpartinică, indiferent dacă ne place sau nu.
PS – prezenta postare nu este un atac la Turcan sau Iohannis, este doar o constatare.

Protestul de ieri seară a fost mai mult o ședință colectivă de psihoterapie, avînd în vedere poziționarea principalilor actori politici, dar atît de necesară în condițiile în care PSD este pe cale să încalece țara. Dar ca la orice protest, fiecare este acolo pentru el, reprezentîndu-se pe sine. S-au postat fotografii, s-au postat filme, s-au scris statusuri. S-a citit ”condica de prezență” a evenimentului. Toată lumea bună a fost la protest!
Pînă și Mircea Toplean ne-a anunțat, cu o povestioară simpatică, că a fost la protest. Dar el știe că protestul este despre fiecare în parte și despre raportarea lui (a fiecăruia) la societate.

Problema rămîne. Din 1990 protestăm minunat, sublim, inefabil. Și tot PSD e la putere. Trebuie altceva, mai deștept, dar nu ne dă prin cap. Și atunci aprindem telefoanele la protest. Ce poate fi mai înălțător?!?

E nevoie de muncă om la om, e nevoie să le oferim ceva oamenilor, iar schimbările politice să se facă politic, nu cu ajutorul DNA. Deocamdată, cu foarte puține excepții, toată lumea se mișcă precum găina fără cap.

”Teoria că în cei 60% care nu vin la vot e o proporție gigantică de anti-PSDiști e la fel de valabilă ca teoria că pe partea nevăzută a lunii trăiește nu știu ce civilizație.” – Mihai Cușută

PS: O grămadă de lume spune că vrea să părăsească țara. Nu știu dacă a luat în calcul că în occident(ul european), se duce să muncească pentru imigranți. Niște pesedei în fașă, mai criminăluți de felul lor, din frageda pruncie de aprox 30 de ani.

Ce cred eu e că se vor gîndi mai bine înainte să facă pasul. Punînd la socoteală și faptul că acolo nu mai este deloc lumea liberă, așa cum o știam odată.

 

 

 

 

Donald Trump, discurs la Marșul pentru viață

Este primul președinte american care participă la acest marș, ajuns la ediția a 45-a. Este primul președinte american care asumă fiecare declarație făcută cu această ocazie. Este celebrarea vieții, începînd chiar de la concepție. Este un îndemn să privim orice viață, chiar apărută din ceea ce îndeobște se numește ”greșeală”, cu înțelegere, dragoste și sprijin. Există foarte rar greșeli în asemenea situații. Nu poți spune că te-ai îmbătat la o petrecere, s-a întîmplat, ai rămas gravidă și acum obligi alt membru alt societății, medicul, să comită o crimă în numele tău. E simplu, nu mai bei peste măsură. E numai un exemplu. Viața în general e simplă dacă nu o complici inutil și uneori, ca în asemenea situații, criminal.

Există adopție. Nu poți, nu ești în stare să ai grijă de un copil, sînt atît de multe familii care pot să-i ofere tot ce are nevoie. Poți să nu mai știi de el niciodată, el va fi bine și tu nu vei purta povara unei crime, unui suflet căruia nu i-ai permis să trăiască.

În România, avortul a fost declarat legal din primele zile ale anului 1990. Nu pentru că societatea comunistă avea grijă de viață fusese interzis în 1966, ci pentru că societatea aceea voia copii pentru ea. Pentru conducătorii ei, mai precis. Cu cît mai mulți copii crescuți în orfelinate, cu atît mai mulți soldați credincioși partidului-mamă și tată. În nici una din celelalte țări foste comuniste avortul nu a fost interzis. De atunci, din 1990, România a pierdut încă o dată populația acestei țări, prin avort. Cînd ne plîngem de depopulare din diverse motive, poate ar trebui să ne gîndim și la acest aspect.

Cît despre Statele Unite, să ne aducem aminte, cu această ocazie, de candidata democrată și una din ideile susținute de ea, avortul aproape de termen. De termenul de naștere. De crima cu sînge rece. Și să revenim la președintele ales de americani, cel care a vorbit la Marșul pentru viață. Poate înțelegem de ce el a fost alesul în scrutinul de la finele anului 2016.

În finalul articolului, înregistrarea video a discursului.

Donald Trump, tată a cincic copii și președintele Statelor Unite ale Americii:

”Thank you very much, that’s so nice. Sit, please.

We have tens of thousands of people watching this right down the road, tens of thousands. So, I congratulate you, and at least we picked a beautiful day, you can’t get a more beautiful day. I want to thank our Vice President Mike Pence for that wonderful introduction. I also want to thank you and Karen for being true champions for life. Thank you, and thank Karen.

Today I’m honored and really proud to be the first president to stand with you here at the White House to address the 45th March for Life, that’s very very special, 45th March for Life, and this is a truly remarkable group. Today tens of thousands of families, students, and patriots, and really just great citizens gather here in our nations Capitol. You come from many backgrounds, and many places, but you all come for one beautiful cause, to build a society where life is celebrated and protected and cherished.

The March for Life is a movement born out of love: you love your families; you love your neighbors; you love our nation; and you love every child born and unborn, because you believe that every life is sacred, that every child is a precious gift from God.

We know that life is the greatest miracle of all. We see it in the eyes of every new mother who cradles that wonderful, innocent, and glorious-newborn child in her loving arms. I want to thank every person here today and all across our country who works with such big hearts and tireless devotion to make sure that parents have the caring support they need to choose life.

Because of you, tens of thousands of Americans have been born and reached their full God-given potential, because of you. You’re living witnesses of this year’s March for life theme, and that theme is, ‘Love Saves Lives.’

As you all know Roe versus Wade has resulted in some of the most permissive abortion laws anywhere in the world. For example, in the United States, it’s one of only seven countries to allow elective late-term abortions along with China North Korea and others. Right now, in a number of States, the laws allow a baby to be born [sic, aborted] from his or her mother’s womb in the ninth month. 

It is wrong. It has to change.

Americans are more and more pro-life. You see that all the time. In fact, only 12% of Americans support abortion on demand at any time. 

Under my administration, we will always defend the very first right in the Declaration of Independence, and that is the ‘right to life.’

Tomorrow will mark exactly one year since I took the oath of office. And I will say our country is doing really well. Our economy is perhaps the best it’s ever been. You look at the job numbers, the companies pouring back into our country, look at the stock market at an all-time high, unemployment at a 17-year low, unemployment for African workers at the lowest mark in the history of our country, unemployment for Hispanic at a record-low in history, unemployment for women, think of this, at an 18-year low.

We’re really proud of what we’re doing.

And during my first week in office, I reinstated a policy first put in place by Pres. Ronald Reagan, the Mexico City Policy.

I strongly supported the House of Representatives’ pain-capable bill, which would end painful late-term abortions nationwide. And I call upon the Senate to pass this important law and send it to my desk for signing.

On the National Day of Prayer, I signed an executive order to protect religious liberty. [I’m] very proud of that. Today, I’m announcing that we’ve just issued a new proposal to protect conscience rights and religious freedoms of doctors, nurses, and other medical professions. So important.

I have also just reversed the previous administration’s policy that restricted state efforts to direct Medicaid funding away from abortion facilities that violate the law.

We are protecting the sanctity of life and the family as the foundation of our society. But this movement can only succeed with the heart and the soul and the prayer of the people.

Here with us today is Marianne Donadio from Greensboro North Carolina. Where is Marianne? Hello, come on up here Marianne. Come. Nice to see you, by the way.

Marianne was 17 when she found out that she was pregnant. At first, she felt like she had no place to turn. But when she told her parents they responded with total love, total affection, total support. Great parents? Great? [Trump asked Marianne. She responded in the affirmative] I thought you were going to say that. I had to be careful.

Marianne bravely chose life and soon gave birth to her son. She named him Benedict which means blessing. Marianne was so grateful for her parents love and support that she felt called to serve those who were not as fortunate as her. She joined with others in her community to start a maternity home to care for homeless women who were pregnant. That’s great. They named it ‘Room at the Inn.’ Today, Marianne and her husband Don are the parents of six beautiful children. And her eldest son Benedict and her daughter Maria join us here today. Where are they? Come on over. That’s great.

Over the last 15 years, Room at the Inn has provided housing, childcare, counseling, education, and job-training to more than 400 women. Even more importantly, it has given them hope. It has shown each woman she is not forgotten, that she is not alone, and that she really now has a whole family of people who will help her succeed. 

„And most importantly of all, it is the gift of life itself – that is why we March, that is why we pray, and that is why we declare that America’s future will be filled with goodness, peace, joy, dignity, and life for every child of God.”

That hope is the true gift of this incredible movement that brings us together today. 

It is the gift of friendship, the gift of mentorship, and the gift of encouragement, love, and support. Those are beautiful words and those are beautiful gifts. 

And most importantly of all, it is the gift of life itself – that is why we March, that is why we pray, and that is why we declare that America’s future will be filled with goodness, peace, joy, dignity, and life for every child of God. 

Thank you to the March for life, special, special people. And we are with you all the way. May God bless you and may God bless America. Thank you. Thank you.”

18 ianuarie 2018. Ziua de după

Acum cîteva zile discutam cu un amic pe Facebook, om inteligent considerat de mine și cu o viață plină, împlinită, freelancer care știe ce înseamnă că dacă nu muncești din greu nu ai nimic, un om care ne bucură de fiecare dată cînd îi vedem cîte un spectacol de teatru. La un moment dat, îmi spune că el nu știe mai nimic despre Tomac. Înșiră sursele de informare, mă crucesc.

În fine, trecînd peste detaliile discuției, omul voia alegeri anticipate. I-am spus că nu se poate (pentru alegeri anticipate e nevoie să cadă două guverne în interval de 60 de zile, în Parlament, ceea ce la noi nu se va întîmpla niciodată, cine ar renunța la scaun + pensie pentru un iluzoriu loc prins încă o dată în Parlament?). Nu știu dacă l-am convins sau nu, cert este că a încheiat discuția cu aceeași dorință, spunîndu-mi că el tot asta vrea, alegeri anticipate.

Faptul că ne dorim ce nu se poate denotă un infantilism politic, cel puțin. Politica se face cu ce ai, în condițiile pe care le ai.

Dar nu ăsta este subiectul acum. Îi recomand amicului meu pagina Facebook, cel puțin, a lui Eugen Tomac. Care, azi, a spus:

Mediocritatea, în toată splendoarea ei, la putere!

Nu mă miră faptul că Iohannis a devenit cel mai de încredere partener al lui Liviu Dragnea.
Face parte din felul lui de a privi lucrurile, cu nepăsare și dezinteres pentru România.

Trei ani de zile nu a generat nicio idee, niciun proiect, nicio inițiativă prin care să ne convingă de faptul că poate mai mult.

Acum, prin această nominalizare, când din nou îi dă frâu liber lui Dragnea pentru a face tot ce-l taie capul cu viitorul acestei țări, domnul Președinte ne confirmă ceea ce intuiam cu toții de mult timp, dar nu voiam să tragem linie și să spunem răspicat că acestea îi sunt limitele. Indecizie și neputință, asta îl definește pe cel votat de românii care nu au vrut să dea toată puterea PSD.

Nu există nicio scuză pentru această nominalizare, în condițiile în care Vasilica Viorica Dăncilă ilustrează perfect profilul mediocrității în politică.

Iohannis, dacă își dorea atât de mult să-și conserve liniștea asta asurzitoare, putea cere un alt premier PSD, cu minimă experiență administrativă și politică.

În PSD existau oameni care, cel puțin, nu ar fi pus România într-o situație penibilă pe plan european și internațional, dar a preferat să dea, din nou țara pe mâna lui Dragnea, care va distruge totul, promovând în funcții cheie oameni mai slabi și mai docili decât acest munte de incompentență, numit premier de către un Președinte dezinteresat și un PSD condamnat să o ridice în slăvi pe Vasilica.

În speranța că Eugen Tomac va fi urmărit pe Facebook măcar de cei fără idei pre-gestionate în cap, ieri a fost o zi nebună la propriu, cel puțin pe rețeaua de socializare unde tot românul poate să-și dea cu părerea, că doar ce-l costă?! De cînd are posibilitatea să se exprime, zici că românul numai asta ar face, non-stop. Așa că Adelina Rădulescu, jurnalist din anul 1992, notează astăzi:

Nu mai fac față la valul de analize de comunicare politică! Creierul meu mic și neted nu poate digera în timp real ”bogăția” de interpretări, citarea trunchiată, dar plină de certitudine, a Constituției, fără nicio corelare între articole. Ce mai, mintea mea e depășită de backgroundul politic al ”analiștilor” pe comunicare. Pentru mai toți istoria PSD începe cu Năstase premier și Băsescu președinte. Analizele tuturor se încheie cu o unică soluție (și aia lipsă în multe cazuri), dar impregnată de ethos personal. Cum s-ar spune, poziționare, frate, că doar e analiză, cum altfel! Cel mai mult îmi plac analizele jurnaliștilor care n-au vorbit niciodată cu politicieni, care nu-s în stare să-ți spună dintr-o suflare un profil profesional al vreunui actor politic despre care vorbesc (evident invocă doar info de wiki și google). Și-mi mai place foarte tare o specie de analiști – a activiștilor civici, ăia de au contracte nenumărate cu administrațiile și s-au transformat în viața reală în contabili de fonduri europene. E cam mult, zău așa! Ce vreau să spun este că PressOne și Rise Project ar face un mare serviciu tuturor dacă ar publica mai multe contracte între politicieni, servicii, de o parte, și, de cealaltă, jurnaliștii sau civicii de ne inundă teveurile și fb-ul, ca să nu mai facem atâta zarvă cu influencerii. Apoi, ar fi o mare victorie dacă s-ar impune prin Codul CNA ca invitații din studiourile unei televiziuni să fie prezentați nu cu numele de redacție sau ong, ci, concret, cu contractele pe care le încasează.

Și-n încheiere, excelent, Mihai Mangiulea:

Carmen Dan are un ceva bovaric, neclar, interogativ (să zicem că pare că te întrebă ceva și nu știi ce), ceva mister. Pură aparență, desigur, dar în iluzie trăim. Olguța are orgoliul obraznic al fetelor de pe centură ce se poartă ca și cînd ar avea-o de aur, plus simțul ludic, neseriozitatea jovial-relativizantă, recte școala vieții (“lasă-mă cu de astea înalte, că știu eu, sîntem toți niște porci și nu vrem decît să ne-o aia“). Firea e tățica mămoasă și mănoasă, șmechera de cartier, cu valorile (molfăite patetic) în gură, cu sensibilitatea formată în contemplarea cu lacrimi în ochi – sincere, zău! – a carpetelor cu Răpirea din serai; probabil din genul celor care la bătrînețe dau în bigoterie. Semne prevestitoare ar fi. Șamd. Femei.

Însă madama asta blondă, Viorica, are legitimitate, nu-i ca astea adunate de prin paturi, de-au frămîntat droturile (zic așa să dau intensitate, pasional, uman, chiar dacă referința literară e prea înaltă în context…), vine dintr-o tradiție, e tovarășă, descinde decis, fără ambiguitate, drept din neamul tovarășelor Suzanica Gâdea, Alexandrina Găinușa, Aneta Spornic, Ana Mureșan, Lina Ciobanu, Maria Bobu, and least but not lest, cel al Lenuței noastre, incomparabile, unică-n toate cele, prima inter pares. Tovarășe adevărate, nu femei.

Am început acest articol cu oameni care speră lucruri care nu pot fi obținute. Nu o ascultasem pe Raluca Turcan, de dimineață. ”Iohannis a răsturnat planul diabolic al PSD”.

Asta e, ăsta e nivelul, nu ai ce face, nu mai ai ce zice.  Tocmai mă pregăteam să-i recomand lui Orban să nu se mai afișeze cu dînsa, dacă vrea să arate cît de cît a om serios, preocupat, implicat, și iacătă surpriza!

Pentru lumea sănătoasă la cap, Constituția României:

CAPITOLUL II
Preşedintele României

ARTICOLUL 95

Suspendarea din funcţie

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

PS: PSD-ului i-a mai rămas acum să se joace cu președintele așa:

– ori îl suspendă acum, după ce ”le-a mai dat o șansă”, de ce nu ar face-o, dacă poate?!
– ori îl propun la prezidențiale. Serviciu contra serviciu. Să-i dea și lui o șansă.