Nu e o ştire, aşa cum v-aţi aşteptat. O să ziceţi că e o profeţie. Nu e nici asta. E un simplu avertisment pentru PDL , dar şi o reflecţie asupra migraţiei politice. N-am vrut să stric euforia câştigătorilor chiar imediat după anunţarea rezultatului final. De aceea am întârziat puţin cu această postare.
Să vă spun secretul: Teo a fost candidatul ideal pentru colegiul 19 nu pentru ceea ce s-a speculat adesea: că e prietenă cu Mircea Badea, că a lucrat la Antene, care ar fi fost neutralizate, că era deja un personaj popular, etc. Ci pentru că era prea atractivă pentru adversari ca să nu o lase să câştige. Dacă adversarul tău e prea puternic, trimite-i un dar care să îl orbească.
O să mă explic îndată.
Unii au fost surprinşi de non-combatul adversarilor de la PSD şi PC. Cine a fost atent a putut remarca asta încă de la lansarea candidaturii.
Teo a avut o campanie foarte bună şi o echipă profesionistă în spate. Nu vreau în nici un fel să minimalizez meritele lor. Pe de altă parte nu pot să nu observ că şi unii adversari şi-au dorit să câştige Teo. De obicei asta se întâmplă când trebuie plătite poliţe interne în partide. Nu şi în acest caz. În acest caz a dominat raţionalitatea pe termen lung. Mă bucură să văd asta. Unii politicieni au început să joace deja cu răbdare şi să sacrifice victoriile pe termen scurt.
Mulţi au uitat un lucru simplu. Colegiul 19 este un colegiu din sectorul 4. Colegiul 19 de deputaţi face parte din colegiul senatorial al lui Dan Voiculescu. În 2012 vom avea alegeri locale şi parlamentare. Atât primarul Piedone cât şi senatorul Voiculescu au un obiectiv simplu: să se realeagă. Deşi popular în sectorul său, Piedone are nevoie de vectori de imagine şi trebuie să dea socoteală şi pentru ce au făcut parlamentarii partidului său în sector. Vrând-nevrând, va trebui să iasă braţ la braţ cu ei în campania de realegere. Dacă aţi fi în locul lui Piedone, aţi prefera să ieşiţi de mână cu Liliana Mincă, o ilustră necunoscută şi uşor antipatică pentru public sau cu Teo Trandafir, o vedetă consacrată şi iubită de public? Acelaşi lucru se aplică şi în cazul senatorului Voiculescu care va face echipă cu doi candidaţi la funcţia de deputat. Ce i-ar fi adus Liliana Mincă lui Voiculescu?
(NOTĂ: Mergem pe presupoziţia că vor fi tot două camere în 2012, având în vedere că nu există încă două-treimi pentru a schimba acest fapt)
Dar, pentru ca Teo să iasă de mână cu Piedone şi Voiculescu în 2012, ar trebui ca ea să plece în prealabil din PDL. Şi să se înscrie în PC sau în partidul cu care, foarte probabil, PC se va alia în preajma alegerilor din 2012 pentru a fi tractat în Parlament (aproape exclus PDL). Desigur, şansele lui Piedone de a face tandem cu Teo sunt chiar mai mari, pentru că, dacă nu trece Teo la PC, posibil să vină Piedone la PDL.
Explic aceste calcule pentru că, deşi par foarte simple, ele scapă de obicei ochiului public. Ce vreau să spun este că non-combatul PC din campania pentru colegiul 19 trebuie privit ca pe un pas într-o investiţie pe termen lung. Aşadar, cei care acum condamnă migraţia politică, pentru că sunt în opoziţie, au deja în minte acelaşi tip de strategie pentru 2012, cînd speră să fie pe cai mari.
Dar, cum spuneam într-o postare anterioară, migraţia politică trebuie privită mai degrabă din perspectiva grupului de origine decât a celui de destinaţie. Va reuşi PDL să o integreze pe Teo Trandafir aşa încât să rămână candidatul democrat-liberalilor în colegiul 19? În ce măsură depinde asta de PDL şi în ce măsură de oferta pe care PC (sau aliaţii PC) o va face cu puţin înainte de alegerile din 2012? În ce măsură depinde de Teo însăşi?
Teo Trandafir este un personaj notoriu şi pitoresc din afara lumii politice. Are o personalitate puternică, vrea să înveţe şi vrea să se implice. Înţelege mai puţin acum jocurile politice, deşi nu e total străină de ele.
În politică nu e chiar ca în viaţa de zi cu zi. E o lumea dură, cu suişuri şi coborâşuri. Toată lumea zâmbeşte şi e prietenă cu toată lumea, dar, în realitate, domină dublul limbaj şi, implicit, suspiciunea. În politică aparenţele înşeală şi, dacă nu ştii să citeşti anumite coduri, nu înţelegi nimic despre ce (ţi) se pregăteşte. E adevărat că, de multe ori, gesturi simple, oneste sunt citite în codul politic şi supra-interpretate generând situaţii hilare sau chiar dramatice.
Teo va fi parte din această lume. Într-un fel sau altul cred că a luat deja contact cu ea în scurtul răstimp pe care l-a petrecut în campania electorală.
Teo este o fire nărăvaşă. Nu mă aştept să fie o voce comodă în partid. Iar PDL este obişnuit cu un anumit tip de disciplină, n-aş spune cazonă, dar, în orice caz, un gen de austeritate a comunicării cu exteriorul. Partidul se obişnuieşte greu cu voci precum Preda&Preda, Frunzăverde, Macovei, care susţin de multe ori poziţii diferite sau uşor nuanţate faţă de cele ale partidului. Pe de altă parte, e greu de crezut că Teo ar putea suferi sancţiuni pentru asemenea declaraţii excentrice.
Teo a jucat cartea desprinderii de partid încă din campania electorală. Pentru că aşa o cerea contextul. Aceasta îi oferă un atu în plus în relaţia viitoare cu PDL: „eu am câştigat, nu voi!”.
Teo este femeie şi, pentru că locurile pentru femei în prim-planul partidelor noastre sunt limitate, competiţia este mai acerbă. Va rezista ea competiţiei cu femei mult mai deprinse în arta intrigilor de culise?
Putem presupune că ceilalţi vor veni cu oferte de nerefuzat: bani, avantaje mediatice, promisiuni, etc. În ce măsură Teo va rezista tentaţiei? Va fi atât de dezamăgită de politică încât îşi va dori să se întoarcă într-un fel sau altul la prima dragoste, televiziunea? Va duce dorul banilor pe care îi câştiga înainte de a intra în politică?
Până una alta PDL şi-a atins în mod pragmatic un obiectiv de imagine pe termen scurt. Dacă va fi sau nu iubire între Teo şi PDL, o să vedem în 2012. Sau mai devreme.