Culianu, despre Putin si Romania anului 2014

Culianu, pornind de la o imagine a unui poet rus, avea următoarea teorie: revoluția bolșevică a fost o revoluție pravoslavnică și antioccidentală, de reîntoarcere la sufletul rus, la tradiția pravoslavnică a bunului sălbatic, la țăran și la glie. A fost răzbunarea sufletului rus împotriva occidentalizării Rusiei sub Romanovi, începută de Petru cel Mare și continuată, cu mai multă sau mai puțină incompetență, de urmașii săi. Isus purtînd steagul roșu al revoluției în fruntea unei gloate de mujici beți e imaginea de care vorbește Culianu și apare într-o poezie a lui Aleksandr Blok. E vorba, evident, de Isusul pravoslavnic.

Nu e de mirare nici că la noi comunismul a preluat legionarismul și naționalismele antioccidentale. De altfel, aceasta e marea noastră problemă: orice discuție despre identitatea națională deviază în anticapitalism și antioccidentalism. Sufletul românesc, ca și sufletul rus, s-ar simți bine și în deplinătatea facultăților doar în peisaje vlahuțiene, departe de orice formă de modernitate, piață liberă și capitalism. Știți prea bine povestea, ați citit-o la istorie și literatura română.

Nu Putin e problema. Nu Rusia e problema. Degeaba sîntem împotriva lor, dacă nu sîntem împotriva a ceea ce reprezintă ei. Cea mai bună formă de luptă împotriva expansionismului rusesc e lupta pentru valorile occidentale ale pieței libere, statului de drept și libertății.

Iar alianța dintre ecologiști, marxiști, putiniști, adepți ai corectitudinii politice, socialiști, legionaroizi, filoruși, ortodoxiști și dacopați nu e deloc suprinzătoare. Pe toți îi leagă ura față de Occident și capitalism.

România nu-și va găsi armele de apărare împotriva Rusiei atîta timp cît va considera Occidentul și capitalismul incompatibile cu ”sufletul românesc”, identitatea națională sau cum i-o mai zice. Fiindcă orice formă de patriotism la noi se transformă în tiradă isterică împotriva Occidentului și capitalismului. Mai nou, tot poporul implicat luptă, de la mic la mare, cu Putin în frunte, împotriva ”Corporației” și mașinațiunilor americane menite să ne spurce sufletul, rîul, ramul și fîntîna.

Stirile zilei, linkuri si offtopice – 7 aprilie 2014

foto: battleship Mississippi

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.

21:42 – Simpatia ca forma de razbunare

19:29 – NJ Student Suspended, Given Psych Eval for ‘Twirling Pencil’ Like a Gun

19:26 – A police officer was murdered and the democrat mayor attends the funeral of the criminal instead of the officer.

16:23 – Mari figuri ale net-ului romanesc

14:12 – Regiunea Doneţk, proclamată „republică suverană”. Activiştii proruşi au ocupat administraţia locală din oraşul ucrainean

14:10 – Dumitru Dragomir a fost reţinut în dosarul drepturilor TV pentru Liga I

13:05 – Chevron vs. Patton Boggs

04:07 – This Creative Dad And His Talented 5 Year Old Take Photos That Look Like Classic Paintings

ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)

ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)

Stirile zilei, linkuri si offtopice – 6 aprilie 2014

foto: de vreo 10-15 ani încerc să-mi amintesc cum se numește emisiunea și tipa. ”Mai dire gol” și Simona Ventura. Cu ăștia am învățat italiana.

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.

16:18 – Rizea plânge, suspină şi înjură în faţa instanţei

14:19 – Lion cubs meet dad

13:32 – Gasland sau puterea manipularii

00:35 – Mai Dire Gol – Biscardi LA DOMANDA INFINITA a Baggio

00:34 – Mai dire Gol Story Alcune migliori Intro della Gialappa’s Band

ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)

ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)

Pe miini bune, soarta Lumii

Cutia cu viermi

Preşedintele Statelor Unite ale Americii crede că Rusia nu este decît o putere regională. Care a înhăţat Crimeea din slăbiciune. În mod clar, Barack Hussein Obama este un politician de-o anvergură unică. Declaraţiile, făcute acum cîteva zile la o conferinţă de presă comună cu premierul Olandei, nu sînt altceva decît rodul unei analize pătrunzătoare. Rusia, în regionalitatea ei, deţine un arsenal nuclear capabil să atingă orice regiune a planetei. Totodată, e singura putere militară capabilă să transforme, la o adică, Statele Unite ale Americii în cenuşă radioactivă, după cum reamintea, nu demult, un apreciat comentator al televiziunii de stat de la Moscova. Şi tot în regionalitatea ei, încalecă, geografic, două continente cu multe regiuni.

Din slăbiciune, Rusia a cucerit Crimeea fără o gleznă scrîntită pe la flăcăii care i-au făcut lucrarea lui Putin, după cum opina şi un apreciat analist american. Tot dintr-o slăbiciune evidentă, gazul Rusiei ţine Europa Unită într-o emoţionantă stare de dependenţă, energetic vorbind. Cît Germania să declare că, deocamdată, nu există alternativă viabilă. Ceea ce, sigur, poate ridica întrebarea cam pînă unde pătrunde cu analiza Obama. Oferindu-şi cîteva momente de relaxare, în turneul european de îmbărbătare a aliaţilor Americii, Liderul Lumii Libere a vizitat, la Roma, ce-a mai rămas din Colosseum. Văzînd, a remarcat, judicios, că obiectivul e mai mare decît multe stadioane de baseball. Ce chestie. Romanii ăia n-aveau iPhone, dar uite ce-i ducea mintea să facă, gen. Măi, măi. Şi ei tot vreo putere regională, probabil.

Într-o lume a păcii, în care diverse puteri regionale nu pot crea, în slăbiciunea lor, decît probleme minore, Obama a decis să împingă efectivele armatei americane către nivelul de dinainte de 1941. În septembrie 2013, generalul Ray Odierno, şeful Statului Major al Armatei SUA, declara în faţa Congresului că reducerile operate de administraţia Obama ridică “riscul substanţial” ca America să nu mai aibă capacitatea “de-a susţine nici măcar o operaţiune majoră de luptă”. Marina stă şi mai bine, coborînd în timp, ca prezenţă navigantă, spre 1917. Dar, nu-i aşa, nu cantitatea, ci calitatea contează.

De aceea, s-a decis renunţarea la racheta Tomahawk, fără să existe vreun înlocuitor. Este vorba de principala rachetă de croazieră a marinei, care i-a permis lui Obama să-l dărîme pe Gaddafi, pisat cu vreo 112 bucăţi în 2011. Fiind însă o relicvă a Războiului Rece, încheiat de multă vreme, dar în plină desfăşurare, trebuia abandonată. Împreună cu racheta saer-sol Hellfire, tot aşa, fără vreun înlocuitor comparabil. În plus, trebuia oprită şi producţia avionului F-22 Raptor, cu tehnologie “stealth”, considerat de mulţi experţi drept cel mai bun avion de “superioritate aeriană” construit vreodată. Pe scurt, NATO nu poate decît să prospere, cu puterea regională Rusia în coastă, acţionînd din slăbiciune. Faţă de începutul anilor ’90, efectivele americane din Europa s-au redus de la 400.000 de soldaţi la vreo 67.000. De la 800 de avioane militare americane, s-a ajuns la vreo 130 de avioane de luptă, 12 avioane cisternă şi 30 de avioane cargo. Iar în Mediterana nu mai este staţionat nici un portavion cu grupul lui de nave.

Evident, însă, europenii vor compensa reducerea prezenţei americane. După cum o demonstrează şi cheltuielile lor militare. Faţă de pragul de 2% din PIB stabilit pentru finanţarea NATO, europenii au reuşit, în medie, o contribuţie decisivă de 1,6%. Ceea ce este perfect. În fond, ce s-ar putea întîmpla prin retragerea Americii din rolul de principală putere putere mondială? Să avem o lume a anarhiei, cu tot felul de regimuri agresive înarmate cu bombe atomice, prin proliferare nucleară? Sau o lume dominată de puteri regionale, slabe, ca Rusia putinistă sau China comunistă, tentată de Taiwan şi de gîlceavă cu Japonia, pentru diverse insuliţe? Naaah! Şi dacă ar fi să fie… Ce, n-ar fi bine? Capacul la cutia cu viermi trebuie să rămînă mereu închis? N-au voie şi ei la joacă? Prin diplomaţie atentă, bazată pe analize pătrunzătoare, vor deveni cetăţeni-model ai Lumii Noi. Garantat. Obama rămîne în funcţie pînă în ianuarie 2017.

Stirile zilei, linkuri si offtopice – 5 aprilie 2014

foto: a venit vara

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.

22:30 – Pompierul care aleargă cu picioarele lui şi sufletul fiului său

21:23 – 1907: Ion C. Bratianu class river monitors – STT monitors, Ion C. Bratianu class, 1907 and later

16:23 – Contestaţia lui Diaconu privind candidatura la europarlamentare, admisă de Tribunalul Bucureşti

00:42 – Convorbire între doi ambasadori ruşi, divulgată pe internet: „O să-i lăsăm o perioadă pe români şi bulgari, lasă-i să rămână în UE deocamdată”

ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)

ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)

Romania, prizoniera a retelelor comunist-securiste

Structurile și cele patru aripi care au moștenit PCR și Securitatea

Partidele politice care reprezintă ”structurile” (PSD, PNL, PDL, PMP) nu au nevoie de promovare media pentru a strînge semnături. Deși își fac, fiindcă au televiziuni, politicieni care le fac publicitate electorală din cele mai înalte poziții politice și care pot apărea zilnic la televizor din postura de demnitari ai statului aflați și plătiți în funcții publice. Aceste partide, care au președinți de stat, premieri, miniștri, parlamentari, președinți de consilii județene și primari își fac zilnic campanie electorală prin mass media. Dar chiar și dacă nu și-ar face, tot ar putea strînge fără probleme semnături pentru înscrierea la alegeri, reînscrierea la Tribunal sau pentru rudele sau apropiații care vor să candideze independent la mișto. O pot face prin intermediul structurilor de partid, ale statului și economice pe care le au la dispoziție. E suficient să-și pună la lucru structurile din teritoriu, inclusiv instituțiile publice aflate în subordinea primarilor, președinții de consilii județene, miniștrilor sau directorilor de deconcentrate. Au logistică, au pîrghii instituționale, au resursă umană (inclusiv funcționarii și angajații publici), au bani și capacitatea de a stoarce bani din teritoriu, prin diverse metode (promisiuni de contracte, investiții, finanțări, șantaj, amenințare etc).

Libertatea de asociere și dreptul de a fi ales

Partidele mici, cetățenii care vor să înființeze un partid și nu sînt parte a acestui establishment mafiot și candidații independenți nu au la dispoziție resursele logistice, financiare, umane, nu au la dispoziție resursele statului și pîrghiile prin care pot obține astfel de resurse. Astfel, aceste partide mici și simpli cetățeni care vor să înființeze un partid sau să candideze independent, nu pot obține prin intermediul structurilor cele 25 000 de semnături din 18 județe necesare înființării unui nou partid sau reînscrierii în an pre-electoral sau sutele de mii de semnături necesare înscrierii în cursa electorală, la europarlamentare, prezidențiale, parlamentare sau locale. Nici nu beneficiază de prezența unor politicieni în funcții publice care să le permită acestora să iasă în mass media private și de stat, locale sau centrale, și să facă campanie partidului preferat. Singura lor șansă, în sistemul românesc prizonier mafiei politice moștenitoare a PCR și Securității, e să-și facă promovare, așa cum știu și pot, prin mass media și internet. Aflăm, mai nou, că nici asta nu e posibil, fiindcă promovarea în vederea strîngerii de semnături e considerată campanie electorală și interzisă în afara perioadei dedicate campaniei electorale. Dar, ca să ajungi în campania electorală, trebuie să te înscrii în alegeri. Dar nu-ți poți promova ideile, fiindcă sînt idei politice și promovarea lor în afara campaniei electorale e interzisă. Atunci cum să strîngi semnături? Cum să comunici oamenilor ideile tale? Cum să se semneze oamenii pentru înființarea partidului sau pentru susținerea candidaturii, dacă tu nu ai voie să le comunici ideile tale politice? Și nu e vorba de trei oameni, cărora le poți comunica ideile la o bere. E vorba de 25 000 de oameni în 18 județe sau de 100 000 de oameni sau 200 000 de oameni. Cum ajung ideile tale în zeci de județe, la zeci și sute de mii de oameni dacă nu ai structuri și îți este interzis să comunici prin mass media? Da, bine, știm. Ai prieteni. Cel puțin așa ne-a spus un om politic că și-ar fi strîns un membru al familiei sale cele 150 000 de semnături, prin intermediul prietenilor. Trecem peste miștocăreala groasă a respectivului om politic la adresa prostimii care l-a votat și întrebăm: dacă nu ești neam cu cine trebuie, dacă nu ești parte a structurilor, cum poți strînge sute de mii de semnături și cum îți poți face cunoscute ideile dacă îți este interzis accesul la mass media?

Libertatea de expresie

În primul rînd, aceasta este o aberație totalitară prin care se interzice exprimarea și comunicarea pe teme politice cu excepția a o lună la patru ani, care anulează cetățenilor libertatea politică și de expresie.

În al doilea rînd, se blochează complet accesul cetățenilor la viața politică și li se interzice, de facto, dreptul de a fi aleși. Astfel, au dreptul de a fi aleși și de a se exprima doar moștenitorii PCR și ai Securității, strînși în cele patru partide ale ”structurilor” și rețelelor comunist-securiste, și care populează la toate nivelurile statul și administrația, ocupînd toate demnitățile publice și pozițiile administrative. Tuturor celorlalți li se blochează, prin lege, accesul la viața politică. Dacă cei care vor să facă politică, să înființeze un partid sau să candideze la o funcție publică nu au structuri, inclusiv ale statului, și le este interzis, prin lege, accesul la mass media, cum pot ei îndeplini condițiile absurde, cu iz totalitar, care li se impun pentru a se asocia și exprima politic? Cum pot strînge semnături pentru a înființa un partid sau pentru a candida independent?

România, un Uzbekistan mai viclean

Din punctul de vedere al libertății de expresie, al libertății de asociere și manifestare politică, România e în afara Europei, cam pe la nivelul Uzbekistanului. Fără modificarea legii partidelor și eliminarea condițiilor aberante pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri a partidelor mici și indepndenților, decizia politică, decizia asupra vieții noastre, rămîne o afacere de famiglie comunist-securistă, rămîne apanajul rețelelor comuniste și securiste care conduc România, fără întrerupere, de 25 de ani, de la cel mai înalt nivel pînă la cel mai de jos nivel al statului.

PS. CNA e o instituție totalitară care trebuie desființată imediat.

Stirile zilei, linkuri si offtopice – 4 aprilie 2014

foto: deși folosesc Chrome, aveam un Firefox prin calculator, de rezervă. L-am dezinstalat. De-acum pe banca de rezerve vor sta Safari și, Doamne, iartă-mă, IE.

Zilnic vom avea linkuri politice și din lume adunate, de la noi și de aiurea.

20:43 – REPORTAJ. Cum se derulează antrenamentele și misiunile militarilor din Forţele pentru Operaţii Speciale

15:11 – Imagini document. 1952: Colectivizarea este impusă prin noua Constituție

12:41 – Meet Corrinne Yu, the influential programmer who gave up nuclear physics for play

12:28 – Fiu de bancher, condamnat la 5 ani şi şase luni de închisoare după ce a ucis doi oameni într-un accident rutier

03:27 – Top Russian diplomat mocks U.S.: Go watch a sitcom and butt out

03:16 – Iulian Capsali, ayatolahul Tismaneanu si punguțele de sange

03:15 – Liberals Are Using Campaign Disclosures to Intimidate and Harass

03:13 – Enforcing Ideological Conformity at Mozilla

03:05 – Eich Is Out. So Is Tolerance.

03:04 – ‘The whole episode disgusts me’: Andrew Sullivan defends ex-Mozilla CEO and tolerance mob victim Brendan Eich

03:00 – How did people find out that Mozilla’s CEO donated to support Prop 8?

02:48 – Mozilla Co-Founder Brendan Eich Resigns as CEO, Leaves Foundation Board

ȘTIRILE INTERNE (Blogary Evernote)

ȘTIRILE EXTERNE (Blogary Evernote)

Vasile is not impressed. 22, what you gonna do about it?

Cîte sute și mii de liste și sondaje s-au făcut pînă acum în presă, pe bloguri, site-uri etc? Lista ălora care l-au susținut pe Iliescu, lista politicienilor corupți, lista jurnaliștilor care manipulează, lista ălora care au fost de partea loviturii de stat în 2012, lista candidaților cu probleme, lista pătaților, lista ălora care au susținut PSD, cei mai corupți politicieni, cei mai antipatici jurnaliști, lista jurnaliștilor cumpărați de RMGC, lista neagră a susținătorilor exploatării de la Roșia Montană șamd. Chiar și Revista 22 are (sau avea) o rubrică zilnică, gen ”gazeta de perete” în care, cu o anumită frecvență, sînt puși la zid și făcuți de rușinea populară diverși, de la politicieni la jurnaliști. Respectivii primesc note sau calificative rușinoase și sînt plimbați cu rușinea la vedere prin piața publică. Cred că și noi aici am avut la un moment dat un sondaj cu personalitățile publice care au făcut cel mai mult rău României în ultimii 23 de ani. A ieșit Iliescu pe primul loc. Cred că pe doi a fost Voiculescu. Sau Ponta? Nu mai țin minte. Oricum, era o listă lungă.

A fost suficient un degețel ridicat de Ernu, un strîmbat din năsuc, o gropiță tristă în obrăjorul troțkian sau leninist (n-am urmărit personajul, nu cunosc detalii de genul ăsta, nu știu dacă aduce mai degrabă cu Rosa de Luxemburg sau cu Che Guevara, par egzamplu), ca Revista 22 să se leșine la lingurică și să scoată În Linie Dreaptă din blogroll. Dar asta e, cînd un frate ideologic is not impressed (pe modelul ”mckayla is not impressed”), te execuți, n-ai ce face.

Mogulii, jurnalistii si audienta

De ani de zile acuzăm jurnaliștii că sînt vînduți. Eu însumi am reluat acuzația asta de sute de ori. Însă e o mică problemă de logică în acuzația asta.

Jurnaliștii vînduți ar face propagandă și ar manipula publicul. Deci pornim de la premisa că au audiență, că publicul îi citește, privește și ascultă. Deci există cerere pentru producțiile lor. Dacă pentru publicul care le face audiență ceea ce scot ei pe gură și tastatură e important și relevant, publicul îi plătește. Dacă nu-i plătește, înseamnă că nu-i consideră importanți și relevanți. Cu alte cuvinte, șansele ca propaganda și manipulările lor să aibă succes sînt minime spre nule.

Jurnaliștii sînt plătiți de moguli fiindcă fac jurnalism de proastă calitate și nu au audiență, fiindcă publicul îi consideră irelevanți, se mai spune. Păi și care e problema? De ce ne-ar afecta pe noi ca societate? Nu e bine că mogulii își cheltuie banii aiurea, pe unii care n-au nicio audiență, credibilitate și influență, unii care vorbesc în deșert sau la pereți? Ce efect negativ să aibă manipularea dacă nu există manipulat, receptor al manipulării?

Și dacă totuși jurnaliștii au audiență, dacă totuși sînt importanți și relevanți, dar nu suficient cît publicul să plătească pentru produsele media? Dacă publicul e dispus să delege decizia pe piața media mogulilor? Dacă e mulțumit cu alegerile pe care le fac mogulii?

Cînd plătești, alegi. Cînd plătește altul pentru tine, alege el. Cînd cumperi un măr, un telefon sau o mașină, tu alegi cum să fie mărul, telefonul sau mașina. Cînd le primești cadou alege cel care ți le face cadou.

Probabil nu s-a copt piața. Probabil jurnalismul nu e suficient și relevant pentru consumatori. Nu probabil, sigur.

Cu alte cuvinte, ceea ce se întîmplă azi în media românească nu e foarte grav și catastrofal pentru societate. E o etapă normală. Mass media nu sînt o prioritate pentru consumatori și poate că așa e normal să fie acum. Cînd consumatorii vor simți alte nevoi, cînd vor simți că ceea ce se întîmplă acum nu-i satisface, vor țipa, vor cere. Iar piața va reacționa și le va da ceea ce vor.

In 2014 PCR ramine partidul cu cele mai puternice structuri

FSN a moștenit rețelele politico-economice de la PCR și Securitate. FSN s-a rupt, succesiv, în PSD, PDL, PC, PRM, UNPR și PMP. PNL a primit și el o parte, ca să nu rămînă în afara sistemului. Acestea sînt faimoasele structuri ale partidelor. În fapt, e o singură structură, reprezentată politic la putere și în opoziție, dar care economic se află numai la putere. Această structură e reprezentată de funcționarii din instituțiile statului și de clientela economică a partidelor, de camalele de sifonare a bugetului.

Sînt ca jefuitorii de trenuri din filmele western. Politicienii și funcționarii se urcă în tren (statul) din mers, călare pe alegători (caii fără de care nu ar putea urmări trenul și nu ar putea sări în el) și de acolo aruncă sacii cu bani (bugetul) celor care așteaptă jos, adică clientelei economice și asistaților.

Da, se mai și ceartă între ei, dar o fac din lăcomie sau de ochii lumii. Ca un astfel de sistem să funcționeze în democrație și să aibă credibilitate la bizonul votant trebuie să existe, formal, mai multe partide, putere și opoziție. Formal doar. La noi nu există cu adevărat traseism. Partidele sînt făcute pe aceeași structură și și-o împart între ele. Membrii structurii se mișcă, formal, de la un partid la altul, însă, în realitate există un singur mare partid, PCR, și dinamica din interiorul său nu e propriu zis traseism.

Fără eliminarea condițiilor absurde de la înființarea partidelor (de exemplu, condiționarea geografică de la strîngerea de semnături pentru înființarea unui partid este considerată de Comisia de la Veneția antidemicratică și discriminatorie) și de la înscrierea în alegeri nu vom reuși să spargem monopolul PCR și al Securității.