A star is born. Chirică.

Stelele se nasc din nori de praf și gaz. Cînd un nor de praf ajunge nebuloasă, steaua este în formare. Totul se realizează în condiții de presiune și temperatură foarte mari.

Așa a apărut și Chirică. Marea stea pe firmamentul PSD, declarîndu-se nemulțumit de modul în care Dragnea conduce partidul. Pe fondul presiunii străzii și a temperaturii crescute din PSD și din societate, era anticipabil.

Chirică este primarul orașului Iași. Pesedist tînăr, generația 70, școlit, inginer, intră în 2002 în PSD. Activități notabile, susținerea, în 2013, a tăierii teilor de pe aliniamentul din centrul orașului și înlocuirea lor cu arbuști japonezi pitici.

Patru ani mai tîrziu, acum, Chirică, cu un limbaj elevat, temperat în gesturi și vocabular, socialist de stil nou, european, prin opoziția calmă dar persistentă pe care o face, va pune umărul la transformarea în pitic a gigantei roșii Dragnea, renumit prin succesele de casă marca PSD: pierderea alegerilor prezidențiale de către Geoană, în 2009, pierderea acelorași prezidențiale, de către Ponta, în 2014, pierderea referendumului pentru demiterea președintelui ales, Traian Băsescu, în 2012, ocazie cu care se va alege și cu o condamnare penală.

Nu știm încă ce traiectorie va alege acest Pîrvulescu al PSD-ului , și nici dacă va sfîrși orbitînd în jurul altcuiva, ori fiind chiar el sfîntul soare de pe cer, făcîndu-ne să strigăm Stima noastră și mîndria/E Chirică, România! Ce putem anticipa este că va ajuta partidul să rămînă la putere, spre căderea în depresie a părții opuse, care și vedea ”guvernul meu” revenit la butoane.

Ce nu trebuie să scăpăm din vedere în euforia produsă de numărul de protestatari prezenți în Piață și de cel mai mare tricolor uman:

1 – că Ghiță este în continuare dispărut;

2 – că USR-ului i s-a deschis proces penal in rem, privind finanțarea campaniei electorale; și că, asemeni oricărui partid de stînga, începe lupta fiind persecutat;

3. – că președintele Iohannis și șefa DNA înregistrează creșteri spectaculoase de popularitate;

4. – că aproape nimeni nu se mai întreabă cum o mai duce pensionarul general Coldea;

5. – că Meleșcanu este în continuare ministru de Externe, și discută cu Jens Stoltenberg problemele Mării Negre;

6. – și că, în general, tot ce apare pro ”scumpa noastră” în publicații din occident e pe bune, iar tot ce apare contra e plătit de Adamescu (exemplu).

chirica mihai(Foto: nasul.tv)

 

 

 

Despre legionari

Au reprezentat o reacție spiritual-mistică și apoi politic-extremistă a României rurale față de provocările culturale ale modernizării făcute de elita carlisto-liberală. Au intrat în coliziune frontală cu sistemul, ajungând să-și dispute cu Antonescu ”grațiile” lui Hitler, și au recurs la asasinatul politic, înainte de a fi decimați și închiși. După 1945, unii s-au exilat (pe aripi, căci, după asasinarea lui Codreanu, Mișcarea era divizată), alții s-au dat cu noul regim, dar cei mai mulți au murit în pușcăriile comuniste, în condiții atroce.

Demonizarea lor a servit de altfel comuniștilor, care au început să condamne orice adversar (real, imaginar, explicit sau latent) sub eticheta de ”legionar”. După 90, mai erau câteva pâlcuri în exil și au fost cumva reactivate, dintre foștii deținuți politici, alte câteva în țară. Sistemul îi avea pe toți, demult, fișați, cunoscuți ca profil psihologic: s-a lucrat cu inflitrații Securității, ca să compromită Opoziția, inclusiv prin prezentarea Pieței Universității ca ”rebeliune legionară” (și să justifice astfel mânia proletară a expediției minerești, complet în afara legii).

Azi, în România, există doar câteva nuclee intelectuale care privesc legionarismul ca pe o sursă de românism și anticomunism valid, recunoscându-i însă enormele greșeli și crimele. S-a constat și că, în anumite mânăstiri mai fundamentaliste, au existat stareți sau trăitori cu simpatii cripto-legionare. Atât.

Pe scurt, această derivă extremistă și-a trăit demult traiul. Și-a luat toate pedepsele imaginabile. Și nu mai are decât o existență spectrală, evanescentă. Așa că, oricine – organ media sau alfel de organ – care ar mai susține azi că există vreun ”pericol” legionar bate câmpii, manipulează, încearcă să reîncălzească (la microundele televizuale sau de social media) vechea marotă comunistă care, ca să diminueze pasivul criminal și acțiunile liberticide ale totalitarismului roșu, vedea legionari verzi pe toți pereții.

Să ieșim odată din trecutul ăsta de coșmar…

legionari(Foto: cultural.bzi.ro)

Proteste pentru export

Citesc în dimineața asta, pe europafm.ro:

Continuam protestele in acelasi stil pasnic si creativ care ne-a facut remarcati peste hotare! Duminica aceasta creăm împreună cel mai mare TRICOLOR UMAN!

Peste hotare? Păi ce au peste hotarele cu corupția din România? Sigur, ne sprijină toată lumea să o combatem, dar noi cu cine ne luptăm, în cazul în care ne luptăm cu cineva? Cu peste hotarele?

Cel mai mare cîrnat, cea mai mare mămăligă, cel mai mare tricolor uman…

Sau vrem să apărem acolo, peste hotare, la străini, frumoși, buni și curați? Care e miza, pînă la urmă, a acestor proteste? Rezolvarea problemei intern, aici unde ne doare, ori propulsarea unui grup ”peste hotare”?

Caz în care, mă scuzați, dar după 4 seri petrecute în piață, nu mai am ce căuta acolo. Ca să-mi amintesc de Ceaușescu și de mitingurile tematice uriașe? Asta e pentru voi lupta anticorupție? Asta vă e indignarea, asta vă e revolta? Așa profitați de oamenii de bună credință din piață?

Băieți, nu profitați de o masă adunată într-un scop ca să vă promovați voi. E tot ceva ce seamănă cu furtul atît de incriminat, dar altfel, executat mai frumos și mai deosebit. Cum vreți să păreți și voi.

Nu știu încă cine de cine profită, dar aflăm sigur. Mai durează puțin numai.

proteste bucuresti(Foto: huff.ro)

 

Sintem prea deștepți pentru ei. Și de asta cîștigă tot ei. Ce e de făcut.

Eu sper că mai avem minte. Și dorința de a o folosi util. Noi, toți ăștia de dreapta care am mai rămas pe aici.

Protestul străzii a ajuns o acțiune pentru exterior, ”ai văzut, ai văzut? scrie în New York Times despre noi!”. Hashtagul #rezist, ”World against corruption”. Tot universul complotează pentru victoria luptei contra corupției.

Numai nenorociții ăia care au cîștigat alegerile trebuie pîndiți noaptea, pentru că, deja se știe, ”noaptea ca hoții”. Numai un grup răzleț de pesediști mai stă în calea fericirii noastre. Să-i ștergem din istorie și… și… și ce facem pe urmă? Aducem din nou guvernul cel mai bun al tuturor timpurilor, cu ”geniul” Cioloș prim-ministru?

E nu numai greu, e greu și de crezut că așa ceva ar fi acum posibil. Deci, ce facem?

De două lucruri nu ne atingem:

– 1. dreptul de a protesta

– 2. respectarea rezultatului votului.

Nu creăm precedente periculoase, prima lecție.

A doua: îi vedem pe politicieni așa cum sînt, nu ca pe cineva pe care-l/care-o luăm acasă, ca pe cineva din familie, ca pe un iubit/iubită.

Sînt oameni politici, pentru Dumnezeu, nu parteneri de viață! Le evaluăm cît mai aproape de adevăr, sincer, performanțele și eșecurile. Sînt angajații noștri, plătiți din banii noștri. Trimiși de unii din noi unde sînt. Și cu un scop precis. Să gestioneze problemele țării.

Lecția a doua: nu criticăm un guvern sau un partid fără ca celui preferat să-i fi trecut cu vederea unele fapte.

Adică, vrem să urlăm împotriva festivalului Pasărea Măiastră a doamnei Firea? Foarte bine, dar trebuie să fi criticat și Cumințenia pămîntului lui Cioloș.

Trebuie, ca să fim credibili. Trebuie, pentru a nu da impresia și pentru a nu crede că unii sînt mai deștepți și mai curați by default. Că nu au pete, dacă nu spunem noi care sînt petele. Mai rău, dacă încercăm să le ascundem sau să ne prefacem că nu există.

Trebuie să fim conștienți că facem parte dintr-un personaj colectiv, strada. În lipsa unor oameni politici adevărați și a unor vehicule politice serioase, partide, strada a devenit erou colectiv.

Colectiv înseamnă că noi contăm ca număr, nu ca individualități. Dacă dorim să ne remarcăm pe ramură, vom transforma protestele în Cîntarea Muie Dragnea a României.

Lucru care a început să se întîmple de ceva vreme.

Nu e nevoie să pui tone de fotografii și să dai check in pe Facebook în Piața Victoriei de fiecare dată cînd mergi acolo. Sigur, e mobilizator, e înflăcărant, dar e și puțin ridicol. Nu e nevoie nici să dai raportul, scuzîndu-te dacă nu poți merge. Repet, personaj colectiv, spontan. Nu semnezi condica la protest, nu trebuie să aduci certificat medical dacă lipsești.

Nu participi la concurs de pancarte. Dacă ai o idee bună, aplic-o! Dar nu spune că dacă o editură nu publică în volum producțiile voastre, e persecuție politică. Editura, nu uita, este o entitate economică privată. Publică ce consideră că poate vinde. Și oricîtă impresie ai avea că te afli în mijlocul unor evenimente planetare, nu e deloc așa. Furtul e cunoscut de pe vremea cînd neandertalianul 1 intra în peștera neandertalianului 2, îi dădea o măciucă în cap și-i lua locul, femeia și mîncarea. Abia mai aproape de noi a ajuns și în Biblie, ca porunca numărul 8.

În fotografiile de ansamblu, cele de la înălțime, nu se văd indivizi, ci mulțimea. Acele fotografii care contează și care fac înconjurul lumii în publicații renumite. Sau nu așa renumite, după fenomenul Trump.

Așadar, lecția a treia: acest protest nu este despre tine, este despre o mulțime din care faci parte. Și în care ai intrat de bunăvoie.

Lecția a patra: nu aduce aminte de epoci pentru înlăturarea cărora s-a făcut sacrificiul suprem, s-au dat vieți. Cea mai mare adunare spontană de pînă acum este cea mai mare numai datorită tehnologiei atît de avansate. Dar nu subestimăm  prin aceasta nimic din ce-a fost anterior.

Nu știu cui i-a venit ideea de a lumina mîine un steag imens – prost așezat, cu fața la guvern, le predăm țara, ce facem?! – cu lanternele. Festival! Fiesta! A fost și pînă acum la fel, mișcare scenică, cîntec, dans și voie bună. Nu uita, iarăși, nu ești acolo ca să sărbătorești ceva, ești acolo de supărare, chiar de furie. Nu mai vrei să fii furat, și premiul tău tocmai în asta va consta: în a nu mai fi furat. Și atît. Ce motive de bucurie ai avea acum?!

Steagul și scenografia planificate pentru mîine (și nu numai) îmi amintesc de vara lui 2012, cînd cineva a avut ideea creață de a ne îmbrăca în alb și a aprinde o flacără a democrației. Și a mers ce a mers prin țară flacăra aceea, pînă cînd un pesedist nervos a aruncat-o în Dunăre. Jale, dat cu capul de tot pereții, cum pot face așa ceva?! Iacătă pot! Numai că lumea, și nu numai aici, fierbea din cauza fondului problemei, care era groaznic, nu din cauza unei lumînări de botez sau de nuntă, asupra căreia se concentra toată floarea cea vestită a dreptei românești.

Și de bine ce am terminat și atunci cu bine toată povestea urîtă, la alegerile parlamentare care au urmat, nu mai tîrziu de trei luni, tot băieții răi au cîștigat.

Așadar, ce avem de făcut ca să nu mai forțăm intrarea pe ușa din dos a istoriei? Dacă tot sîntem așa energici și frumoși? Partid, asta ne trebuie. Nu putem merge cu nici unul din cele existente, asta s-a văzut amar la alegeri, putem încerca să ne facem auziți și altfel. Iar oamenii cu bani pot sponsoriza cîțiva oameni cu idei foarte bune, restul pentru execuție. Și putem încerca ce vă spuneam aici, să schimbăm mentalități și legislație. Așa cum vrem și cum e corect. Americanii au reușit, au președintele și o grămadă de oameni pe linia decizională, noi de ce nu am încerca măcar?

Pentru că, dincolo de toate cele întîmplate, nu e nici o plăcere să rămînem în amintirea întregii lumi numai cu poza cu telefoanele aprinse și cu eticheta de țară coruptă. Și nu ne ajută cu nimic cînd, peste nu multă vreme, ne vom da seama că avem alte provocări în față. Cum ar fi referendumul organizat de Coaliția pentru familie.

PS1: Excesul de zel e un lucru foarte mare.

Virgiliu Pop

2 hrs · Timișoara ·

Cine e responsabil cu fondul muzical al protestului din Piata Operei din Timisoara? Azi pe la ora 19:30 difuzoarele rasunau cu „Traiasca Romania” al Cenaclului Flacara (versuri scrise de catre PCR-istul / PSD-istul Adrian Paunescu) – fara strofa cu „Traiasca Ceausescu”, dar cu versurile „Sa curatam tot raul din viata Romaniei / Ca noi suntem partidul si tara omeniei”. Cred ca regizorul muzical a gresit mitingul.

PS2: Acum patru ani, Ghișe depunea la parlament un proiect de hotărîre pentru constatarea demiterii lui Traian Băsescu la referendum. În februarie, după ce referendumul avusese loc în luna august 2012.

Astăzi, același Ghișe a ajuns cu un proiect de modificare a codului penal la camera decizională, cea a deputaților.

PS3:  USR are deschisă acțiune la Parchetul General pentru delapidare și spălare de bani. Asta înseamnă că sînt penali sau așteptăm rezultatul cercetărilor și deciziile instanțelor?

 victoria secret(Foto: ziare.com)

Curtea de Conturi este acasă?

România este una dintre cele mai sărace ţări ale Europei. În mare parte şi din cauza faptului că a fost jefuită de politicieni. Asistăm în aceste zile la o premieră în acest domeniu. Jaful perfect.

Nu mi-am imaginat nicioadata că poate fi planificat şi premeditat un jaf perfect asupra bugetului naţional. Această premieră a realizat-o, evident, psd-ul. Partidul care guvernează acum România.

În ultimul timp m-am tot întrebat cum de psd-ul tot emite acte normative aparent fără importantă. Mi-au trebuit câteva săptămâni să înţeleg întreg mecanismul.

Totul a început cu emiterea unor ordonanţe de urgenţă care aveau ca scop, pur şi simplu, modificarea legilor care asigura bună gestionare a finanţelor publice. Aşa au apărut ordonanţele 6 şi 9 din 2017. Ordonanţe care, în opinia mea, sunt la fel de nocive ca ordonanţa 13/2017.

De ce au apărut în Ianuarie? Răspunsul este simplu. Trebuiau să fie gata înainte de aprobarea bugetului în Parlament. Asta pentru că psd-ul avea câteva ţinte clare:

1. concentrarea celor mai importante, ca destinaţie şi suma, fonduri din România în mâna unui singur om, Liviu Dragnea.
2. trebuia “aranjat” deficitul bugetar pentru a nu fi depăşit în acelaşi timp cu forţarea în buget a tuturor măsurilor din programul electoral al psd-ului.
3. înlăturarea efectelor unui control al Curţii de Conturi pe execuţia bugetară a lui 2017

A urmat legea bugetului de stat în care majoritatea fondurilor s-au dus într-un singur loc, la Ministerul Dezvoltării. Deficitul bugetar a fost, cred ei, rezolvat prin introducerea masivă a creditelor de angajament. Şi în final, modul discreţionar prin care un ministru împarte fondurile pe care le are la dispoziţie. Toate acestea sunt efectul ordonanţelor 6 şi 9.

La acest scenariu psd-işti mai aveau nevoie de ceva pentru a scăpa de răspunderea penală pentru jaful de la buget. Aşa a apărut ordonanţă 13! Ghinion! Asta nu le-a ieşit încă.

După ce am înţeles cum au făcut Comisia Naţională de Prognoza să genereze datele de care aveau nevoie, m-am întrebat de unde ştiau ce trebuie schimbat în legea finanţelor publice prin cele două ordonanţe pentru a scăpa de răspundere. Cred că am găsit răspunsul.

În opinia mea, psd-ul nu s-a bucurat numai de complicitatea CNP ci şi de cea a Curţii de Conturi a României.

Să va explic pe ce îmi bazez opinia personală.

În dată de 8 Ianuarie 2017, Liviu Dragnea a anunţat că a descoperit o “gaură” la buget fără să precizeze cine i-a spus. După numai 2 zile, tot Liviu Dragnea cere birourilor permanente ale camerei şi senatului să se întrunească pe 16 Ianuarie 2017 şi să încuviinţeze o anchetă asupra rectificărilor bugetare din 2016. Deja se exprimase public că este vorba despre o gaură la buget.

Pe 16 Ianuarie birourile permanente au încuviinţat anchetă şi au cerut să fie efectuată de comisiile reunite buget finanţe din Parlament. Acum să va spun ceva ce nu ştiţi.

Pe 10 Ianurie 2017, în solicitarea către birourile permanente, Liviu Dragnea a dat şi setul de întrebări. Vedeţi aici http://www.cdep.ro/bp/docs/F-1804252362/solicitare.pdf

În 16 Ianuarie 2017, în timp ce birourile permanente încuviinţau ancheta şi însărcinau comisiile cu întrebările lui Dragnea, camera deputaţilor, printr-o iniţiativa separată, cerea printr-o hotărâre semnată de vice-preşedintele camerei psd-istul Vlase un control al Curţii de Conturi pe aceeaşi tema, inclusiv întrebările lui Dragnea. Vezi aici http://lege5.ro/…/hotărârea-nr-5-2017-privind-efectuarea-un…

Aici apar primele întrebări importante. De ce camera deputatior a mai cerut o anchetă Curţii de Conturi în paralel cu constituirea comisiilor reunite de anchetă? Nu avea încredere în comisii? Ce a stat la baza acestei solicitări către Curtea de Conturi? Ambele acţiuni par a fi concertate. Şi o să vedeţi de ce.

Am început lucrările comisiei iar acum două zile l-am audiat pe vice-preşedintele Curţii de Conturi, Cosmin Nicula. În timpul audierilor, domnul Cosmin Nicula a făcut nişte declaraţii năucitoare pentru mine. Ne-a informat că a executat un control operativ peste controlul planificat al Curţii de Conturi care deja se efectua la ministerul de finanţe pe execuţia bugetară a anului 2016. În acelaşi timp dansul a afirmat că în opinia dansului cele două rectificări trebuiau să fie negative!

Să recapitulăm până aici. Domnul Cosmin Nicula, fost preşedinte PSD Hunedoara şi cu două mandate de parlamentar PSD, ajuns la curtea de conturi în funcţia de vice-preşedinte ne spune că s-a declanşat un control operativ al Curţii de Conturi peste controlul care există deja la ministerul de finanţe la cererea doar a Camerei Deputaţilor.

Să va spun opinia mea. Controlul operativ dispus peste controlul anual al Curţii de Conturi asupra execuţiei bugetare are că scop furnizarea mai rapidă, până la încheierea lucrărilor comisiei, a unor probe incriminatorii la adreasa fostului prim-ministru şi a fostului minstru de finanţe. Astfel, comisiile reunite vor fi nevoite să includă în raportul final concluziile acestui control operativ.

De ce au făcut acest lucru? Pentru că pot! Au influenţă deplină asupra Curţii de Conturi. Şi deoarece controlul asupra execuţiei bugetare, cel obişnuit, s-ar fi terminat prea târziu.

O fi oare legal ce au făcut? Prea se potrivesc concluziile controlului operativ cu declaraţiile iniţiale ale lui Dragnea despre “gaura” de la buget. Aşa ceva nu s-a mai văzut la nicio rectificare bugetară de până acum. Sugerează concluziile din controlul opreativ care urmează să fie concluziile raportului obişnuit asupra executiei financiare?

Să recapitulăm.

În opinia mea PSD-ul a premeditat toate aceste lucruri. S-a sfătuit cu controlorul financiar asupra a ceea ce trebuie schimbat în lege că să nu pice la control. Şi-a generat propriile date pentru buget. A scos bugetul cum a vrut. Iar la sfârşit a vrut să rezolve şi aspectul juridic al jafului.

Rămâne acum să vedem dacă toate lucrurile astea sunt legale. De aceea, cred că este cazul să primim un răspuns din partea Curţii de Conturi la unele din aspectele semnalate de mine în această opinie.

Acesta este pericolul real al politizării tuturor instituţiilor de control din România. Nu uitaţi, follow the money!

#curajhaicasepoate

P.S. Voi propune conducerii PNL să ceară comisii de anchetă pentru ce s-a întâmplat atât la CNP cât şi la Curtea de Conturi.

curte conturi(Foto: puterea.ro)

De ai dracu’

Cred că nu vor aproba Ordonanța 13 în parlament. Vor proceda cum trebuie și cum vrem. Dar numai ca să ne arate că Dragnea e jupînul și că sîntem la mîna lor. Democratic, prin alegeri corecte la mîna lor.

Nu s-au sinchisit de oamenii din stradă, nu le va păsa nici de acum încolo. Dar în război dai cum și cînd ai ocazia, nu scutești. Și au ocazia.

Vor mai aștepta, ca toată lumea, să vadă ce se întîmplă mîine la CCR. E singurul obstacol care le mai poate strica ploile. Ploile și ninsorile, și soarele și mustul. 4 ani de acum  încolo.

dragnea

Schimbări. De legislație și de mentalitate.

Se revarsă valuri de emoție de pretutindeni, din fiecare colț al vieții digitale și din fecare colț al vieții reale. Sîntem, toți, pradă unei emoții atît de copleșitoare încît e dificil să mai vedem adevărul.

Mai precis, adevărul nostru e bun, suprem și de neclintit, al celorlalți e rău. Nu e adevăr de fapt, e minciună. Ei nici nu există. Sau există, dar în alt timp decît al nostru. Dar ei au votat. Majoritar, pentru PSD. E singurul mic impediment în calea fericirii noastre.

Avem cele mai spectaculoase proteste din Europa, probabil, și cei mai mulți creativi pe metru pătrat. Nici nu mai contează că telefoanele aprinse au fost deja folosite la Kiev, în Ucraina, acum 4 ani. Nici nu mai contează că aceiași creativi sînt autorii reclamelor de care rîdem sau pe care nu le mai suportăm, atîta vreme cît ei sînt în slujba binelui comun.

Cînd în piață cînți, dansezi și folosești aceleași efecte ca ale ucrainenilor, care crezi că poate fi sfîrșitul poveștii? Altul decît la ei?

Sîntem deja în stare de război cu ei. Un război inegal ca forțe, ei au toate instituțiile care sînt implicate în proces, noi nu avem decît strada. Adică aproximativ 500 000 de oameni, nici aceia furioși. Determinați să nu cedeze, da.

Atît de determinați încît se ceartă prieteni de-o viață, se blochează pe Facebook, ești dușman dacă nu ai fost în piață, dacă nu spui ce spune lumea. Este o atmosferă extrem de încărcată.

Și sper că știți că indiferent cît de mari și de frumoase ar fi manifestațiile, codurile trebuie puse în acord cu Constituția. Altfel, vom avea cea mai mare demonstrație ÎMPOTRIVA Constituției. Absolut nici un motiv de bucurie.

Astăzi a căzut moțiunea de cenzură a opoziției – surprinzător, mai avem așa ceva – iar la Curtea Constituțională au fost respinse sesizările CSM-ului și cele ale administrației prezidențiale. Mai rămîne să vedem mîine ce se întîmplă cu cea formulată de avocatul poporului.

Am marcat și un punct bun, președintele a ieșit la Cotroceni să discute cu cei care îl contestă. Că nu s-a putut purta un dialog e altceva. Acum să meargă și Dragnea în Piața Victoriei, pentru simetrie măcar. 🙂

De remarcat sloganul pesedist, același de pînă acum: Iohannis nu e român. Prostie, lene să gîndească, nu știu. Cert e că alimentează superficial și fără nici o bază reală o minciună.

Cel mai mișcător în piață, cel puțin pentru mine, s-a cîntat ”Mai bine mort decit comunist”. Mulțumim, PSD, e ca și cum am fi trăit degeaba.

În condițiile astea, în care Dragnea spune că nu e de acord cu aprobarea în parlament a ordonanței 13, dar poate parlamentarii doresc să arate că nu e stăpîn și votează exact pe dos, ce facem?

Nu am putea copia si modele de succes, dacă tot am făcut-o la mișcarea cu telefoanele aprinse?

Și care ar putea fi modelul acela? Unul care nu rezolvă nimic peste noapte, cum nu rezolvă nici altceva, de altfel. Unul de construcție, muncă în anonimat, alergătură pe coclauri, lipsă de somn, o muncă serioasă, însă cu beneficii potențiale mari.

Tea party. La asta mă refer. Modelul american al mișcărilor de jos, de la firul ierbii, de la adevăratul fir al ierbii. Pe structură de valori bine determinată. La americani a funcționat, în momentul de față au oameni de la președinte în jos. La noi de ce să nu meargă?!

Și astfel am putea recupera și legislația stricată de ei, o face acum Trump, în SUA, cu Obamacare, și am acomoda și mentalități aparent diferite.

Așa că deocamdată studiați. Voi reveni asupra subiectului.

p

 

De ce s-a dus Klaus Iohannis la parlament

Președintele a ținut un discurs în parlament, discurs care putea foarte bine să se constituie într-o declarație de presă susținută de la Palatul Cotroceni.

Și atunci de ce a ales parlamentul? Ca să-i dea peste nas majorității parlamentare, și așa ostilă, care a părăsit sala, că războiul e pe cale să fie cîștigat de el și de ramura a bună a societății?

Nu, Iohannis s-a dus la ei acasă dintr-un singur motiv: să-i avertizeze ca nu cumva să transforme în lege nefavorabilă ordonanța de abrogare a ordonanței 13, de modificare a codurilor penal și de procedură penală.

Gestul în sine este lăudabil și atît. A jucat bine de data asta, după ce de la  începutul mișcărilor de stradă joacă prost, neinspirat și parcă neconsiliat. Spun asta pentru că știu că avem consilieri buni în România și nu numai.

De ce numai de data asta. Pentru că pînă acum a făcut numai greșeli. Poziționarea de partea manifestanților, bună și de la sine înțeles în sine, a fost prost mascată în gesturi de calitate îndoielnică. Prezența în piață, în mijlocul manifestanților, mai apoi acel ”românii mei” nu fac decît să divizeze o societate al cărui întreg președinte este. Nimic mai simplu pentru partea cealaltă decît să declare că pe ea nu o reprezintă, să dea apă la moara intoxicărilor de presă și nu numai.

Iohannis și-a suspendat astfel principala îndatorire, aceea de mediator între puterile statului, într-un moment delicat cel puțin, cu potențial de extindere, luînd partea uneia din ele necondiționat.

În actuala conjunctură, cînd parlamentul și guvernul sînt ale PSD, se merge pe cioburi cu această formațiune politică. Și ar trebui să se meargă și cu cap, dacă este.

Fără să fie adeptul sau doritorul actelor de amploare, cu semnificații majore în istoria țării, Iohannis este pus în fața celui mai dificil test din viața sa politică președințială de pînă acum. Mișcările pripite și cele al căror sens este ușor deturnat pot să facă mai mult rău decît bine.

Dacă în planul comunicării se poate lesne constata renunțarea la formulări standard, atît de plicticoase și atît de folosite pînă acum, în planul aducerii lor la îndeplinire lucrurile stau mult mai prost.

Pentru că nu a fost momentul proclamării vreunei victorii, ci dimpotrivă, al ajungerii la un acord cu o putere ostilă. Putere care nu numai că nu a ascultat cu atenție ce are de spus președintele, dar nu a ascultat deloc, părăsind sala. Și căreia, neînvinsă și nici măcar cu această perspectivă în față, nu îi făceau oricum nici o plăcere prezența și discursul președintelui.

A spune că feliciți oamenii care au venit cu copiii  la proteste este la fel de iresponsabil ca si cei care au făcut-o. Sigur că e frumos, înălțător și poate educativ, consideră unii, dar cum poți, ca părinte, să ignori potențialul conflictogen al unor astfel de mase mari de oameni? Cum poți să expui copiii vulgarităților proferate acolo? Cum poți să le explici celor pînă la vîrsta școlii că furtul e rău?! Cu ce s-au ales bun copiii din prezența acolo? Cu amintirile că au participat la cel mai mare miting din istoria Românniei, ceea ce nici măcar nu era așa greu în condițiile existenței tehnologiei moderne. Și atunci, ce e mai important, amintirea sau securitatea și siguranța copilului fără apărare decît părintele care însuși l-a expus?

A recurge la cuvîntul ”ghinion”, în cazul lui Iohannis, cînd se știe în ce context a fost spus, și cît de greu a fost să se treacă peste momentul respectiv este o greșeală de neiertat a consilierilor. Pepetuarea discuției despre casele familiei Iohannis, ele însele aflîndu-se în procese, ca și președintele, de altfel, nu folosește decît exclusiv părții adverse. O nouă dimensiune acordată cuvîntului este semn că societatea își dorește cu disperare un conducător, dar nu îl validează decît în mintea ei pe acesta, existent. Validarea efectivă nu se realizează nici la televiziuni și nici în mințile goale etalate pe Facebook. Chiar și în epoca post-truth, e imposibil să faci din Iohannis un Obama al României.

Și pentru că a venit vorba de televiziuni, ele nu sînt atît de odioase în dezinformări și intrepretări pe cît sînt în omagii. Iar dacă tot umblăm la codul penal, și o discuție serioasă este absolut necesară după ce lucrurile se vor fi liniștit, să se introducă și infracțiunea de pupat în cur în mod nejustificat. Le-ar face bine unora să și plătească prostia afișată cu atîta aplomb și lipsă minimă de judecată. Și ar face bine societății în general să știe că oamenii politici nu sînt nici iubiți, nici rude, nici de luat acasă, ci de evaluat strict prin prisma performanțelor sau a absenței lor.

 

 

iohannis

Oamenii frumoși și liberi dorm în parlament și habar n-au ce comunică presei

Am trecut cu vederea fotografia de mai jos, apărută în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Unii spuneau că nu e el, alții că-i photoshopată. Mi s-a părut irelevantă la cum îl știam deja pe Goțiu.

gotiu

Dar cînd am văzut filmul de mai jos, am avut impresia că ne-am întors serios în timp și că cel din imagine e Gheorghe Dumitrașcu, pentru cine își mai amintește. Ei bine, nu. E Goțiu, care scrie și o explicație pentru aghioasele de la locul de muncă. Pe care le mai văzusem și la alții, tocmai de asta speram să nu le văd și la partidul altfel.

Să înțelegem că parlamentul așa funcționează? Stai în bancă, tragi un pui de somn, apoi treci un amendament? Totul, în numele binelui comun, firește. Goțiu tocmai a oferit motiv tuturor celor care dorm în Casa Poporului. Dormim ca să putem lucra pentru țară.

Sigur, asta cu dormim în parlament ca nu cumva să mai facă ăia vreo prostie și pe acolo e o prostie în sine, cum să facă dacă nu convoacă lumea la lucrări? Pe furiș, noaptea? Da, știm, la guvern s-a putut, dar la  parlament nu se lucrează așa. Sau Goțiu vrea să ne spună că se sacrifică la modul propriu pentru țară?

Declarația:

După ce am stat cinci zile și nopți treji ca să ne asigurăm că PSD nu face vreo măgărie și în Parlament, un pesedist m-a surprins azi când am închis ochii, pentru câteva clipe, în Senat. Suntem vânați de pesediști pentru orice, o bâlbă, o clipire, o neatenție, ăsta e costul unei opoziții pe bune. Dacă ăsta este prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru zecile de ore de veghe, îmi asum să facă Gâdea și Badea (și cei ca ei) mișto de mine, accept.

Nota bene: Am reușit și să trec un amendament la buget pentru Cluj. Nu e puțin lucru. Revin

 

Domnul din înregistrarea de mai jos pare a fi trezit din somn. Sau nu. Cert este că sub nici  o formă nu te poți prezenta în acest fel la o conferință de presă. Complet pe dinafară, pur și simplu habar nu avea despre ce se vorbește și despre ce vorbește.

Cum domnii fac parte din același partid, să se salveze ei înșiși mai întăi, zic, și apoi să aibă grijă de noi. Pînă nu consideră că s-au salvat deja și ne cer și spor de noapte. Sau pînă nu schimbă denumirea partidului în Uniunea Somnul Reprezentanților. Politica altfel nu știu ce înseamnă, dar așa ceva nici măcar vreun fel de politică nu e.

UPDATE: A dispărut filmul cu Goțiu dormind în parlament, după cum puteți observa mai sus. Dacă ștergînd așa urmele cred ei că devin frecventabili, se înșală amarnic. Ce-i drept, nu fură. Nu poți fura în somn sau cînd nu ai habar pe ce lume te afli.

Alt UPDATE: L-am găsit în altă parte.

Serviciile ce-au păzit?

Sau cine ne-a lăsat nucleara în farfurie?

Poveste reală, acum petrecută.

Am fost să-mi iau țigări, în colț la bloc. Vînzătorul mi-a dat o sticlă de Pepsi cu emoticon, zicîndu-mi că ăla e Dragnea. Om simplu, cumsecade, din popor.
În spatele meu, o bătrînă. Ai fi jurat că e votantă PSD. Și o aud: ”Arză-l-ar focu’!”. Mă întorc și vreau să mă conving.
– De Dragnea ziceți?
– Păi de cine, mămică?! De el.
Și repetă.

Întrebare: serviciile ce-au păzit, nu au știut care este starea de spirit a populației? Ce-au făcut ca să nu se ajungă la situația asta? 
Și dacă da, au știut și au tăcut, e grav. Și dacă nu, e și mai grav.

Sîntem în cea mai gravă criză politică din ultimii posibil 27 de ani, iar doamna Turcan, președinte interimar – pînă la vară! – a PNL, considerat principal partid de opoziție, nu știe că odată cu căderea, în orice fel, a prim-ministrului, cade întreg guvernul. Adică ȘI Iordache!

Raluca Turcan, realitatea.net:

Guvernul Grindeanu, la ceas de seară, a săvârşit o mârşăvie care a dus automat la albirea dosarului şefului de partid, Liviu Dragnea. Această ticăloşie pe care a săvârşit-o guvernul Grindeanu a nemulţumit o Românie întreagă şi a sfidat orice regulă de bun simţ şi decenţă. Am văzut că domnul Grindeanu a dat înapoi, dar nu a spus nimic despre asumarea greşelii. Acesta a greşit şi s-a comportat incorect faţă de miile de români care respectă legea. PNL consideră că domnul Grindeanu şi domnul Iordache trebuie să-şi dea demisia. 

Tuto!

Deci, copii, dacă vreți anticipate, noi cu cine votăm?

servicii