Ponta e urmarit penal si fuge opozitia

De acţiune, de hotărîre, de mobilizare, de electorat, de ea însăşi, de neputinţă, din dezinteres, din cauză de vară, mare, soare, weekend, vacanţe, din ce din nece, dar fuge.

Ultimele trei zile se constituie în primul test cu adevărat serios, într-o situaţie gravă pentru ţară, pe care opoziţia şi preşedintele l-au dat. Şi l-au picat. Nu ştiu ce vor face în următoarea perioadă, dar pînă acum l-au picat. Prim-ministrul în funcţie este urmărit penal, refuză să demisioneze, iar marii bărbaţi ai opoziţiei au fost puţin dispăruţi. Nu l-am mai văzut sau auzit măcar pe Cătălin Predoiu, prim-ministeriabilul PNL, care vineri îndemna lumea să li se alăture, după care nu a mai apărut două zile şi jumătate. Să li se alăture la ce? Cînd, unde, cum?  Nici un răspuns, vorbe şi atît.

Ori Victor Ponta, ori cetățenii români! Fiecare parlamentar are de făcut această alegere! Și noi, Partidul Național Liberal, îi chemăm să aleagă cetățenii români!

Chemăm societatea civilă să ni se alăture și să se alăture președintelui Klaus Iohannis în cererea sa de demisie a premierului Victor Ponta.

Cum spuneam: Victor Ponta a fost deja demis de două ori de către români. Îi rămâne gestul de demnitate și onoare de a formaliza plecarea sa. Dacă Victor Ponta are onoare, dacă se gândește la demnitatea României, pleacă astăzi din funcția de prim-ministru.

Faceți-o, domnule Ponta, și poate cândva românii vă vor ierta pentru ce le-ați cauzat!

Stupefiant nu este, cum spune Alina Gorghiu, faptul că Ponta nu demisionează, negîndindu-se la efectele rămînerii în funcţie pentru ţară, stupefiant este că opoziţia pare ori că nu ştie cu cine are de-a face, ori că nu ştie ce vorbeşte. Domnul Ponta? Domnia sa, domnul Ponta, cum l-am auzit tot pe Predoiu vineri? Domnia sa, urmăritul penal Ponta? De la el aşteptaţi onoare? De la el aşteptaţi demnitate? De la el aşteptaţi responsabilitate? Chiar nu ştiţi cine este şi de ce este în stare? Mai trebuie dovezi – să ne ferească Dumnezeu! – ca să înţelegeţi cu cine aveţi de-a face?

Preşedintele, după ce i-a solicitat vineri demisia şi după interviul de vineri seara, de la TVR – ambiguu, lipsit de substanţă, de  idei, de impresia de forţă care trebuie simţită într-un lider, şi-a continuat programul stabilit anterior. Nici o reacţie măcar la incalificabila declaraţie a lui Ponta:

Vineri am avut o discuție extrem de civilizată și instituțională cu domnul Iohannis. Îi înțeleg poziția politică și instituțională, dar în același timp mi-am făcut datoria să-l informez și îl voi informa în continuare, în baza cunoștințelor extrem de aprofundate pe care le am, despre ce sistem am moștenit de la Traian Băsescu și despre ce trebuie să facă acest președinte al tuturor românilor ca acest sistem să funcționeze mai bine, să nu mai producă abuzuri, să nu tot dea greșeli și rateuri care înseamnă viața unor oameni și sunt convins și îmi doresc să fac acest lucru” –realitatea.net

Un mesaj scurt măcar: nu, mulţumesc, nu primesc lecţii despre justiţie de la urmăriţi penal, nu s-a auzit dinspre Palatul Cotroceni. Atît! Ferm, nemţeşte, nu cu scandal, cum pretind în apărarea-i  că proceda fostul preşedinte obsedaţii şi/sau neputincioşii la minte sau alte categorii din hăul de potential.  Atît, ca reacţie imediată, şi era destul pentru a nu da de înţeles că se lasă mîncat.

O reacţie la cea mai gravă declaraţie, după cele ale lui Ponta, cea a ministrului de Justiţie, Robert Cazanciuc, nu s-a auzit.

Intrebat daca premierul ar trebui sa demisioneze, ministrul Justitiei a raspuns: „Nu, categoric, nu”. – Hotnews

S-a auzit, în schimb, Alina Gorghiu, spunînd că:

Este cea mai grava criza politica in Romania dupa anul 1989. – Hotnews

Nu, doamna Gorghiu, nu sîntem toţi amnezici, cea mai gravă criză politică s-a petrecut în 2012, tentativa de lovitură de stat, din fericire eşuată. Nu din fericire pentru toţi, ne amintim că PNL-ul (minus PDL) a cărei co-preşedintă sînteţi a fost atunci de partea puciştilor, dar asta nu vă dă dreptul să treceţi peste acel moment ca şi cum nu s-ar fi  întîmplat. V-ar fi util să vă cîntăriţi bine vorbele, măcar pentru că la anul ne veţi cere votul.

Ce urmează? Azi, preşedintele Iohannis are consultări cu partidele la Cotroceni. Tema iniţială, Strategia de Apărare a ţării, ulterior anunţîndu-se că va fi luată în discuţie şi situaţia premierului Ponta. Dar va participa acesta sau preşedintele îi va refuza prezenţa, aşa cum sugerează europarlamentarul Cristian Preda că ar trebui să facă?

„Poate că n-ar fi rău ca președintele Klaus Iohannis să refuze primirea lui Victor Ponta la negocierile cu partidele, anunțate pentru mâine. Dacă a declarat că punerea sub urmărire a premierului de către DNA împinge România într-o situație imposibilă, se cuvine ca șeful statului să tragă acum concluziile instituționale ale refuzului lui Ponta de a-și da demisia. Nu e nevoie de vreun pretext sau de explicații complicate. Klaus Iohannis poate spune foarte simplu că a negocia cu urmăriți penal e inacceptabil. Asta pricepe și un țânc.”

Iar marţi va avea loc chiar o şedinţă a CSAŢ, din care premierul face parte. Un premier urmărit penal, prezent la o şedinţă CSAŢ? Vom vedea ce va hotărî preşedintele.

Pînă atunci, să stăm liniştiţi. Vasile Blaga a anunţat o lovitură devastatoare pentru Ponta. În ziua dezbaterii moţiunii de cenzură, adică peste două săptămîni, sîntem invitaţi să participăm la lanţul viu din jurul clădirii Parlamentului. Dacă nici asta nu-l înspăimîntă pe Ponta şi azi la prima oră nu-şi dă demisia, atunci să mai sperăm doar în vorbele lui Vanghelie:

Victore, nu este prima dată când îţi atrag atenţia că, prin mezalianţa cu Generalul Oprea, îţi sacrifici destinul politic şi, odată cu al tău, al întregului partid. Atât eu, cât şi alţi lideri ai partidului suntem, acum, în arest pentru că l-ai lăsat pe Generalul Oprea să puna mâna pe Justiţia din România. Nu uita că oameni ca mine, care au construit partidul în ultimii 20 de ani, stau în puşcării, nevinovaţi, pentru că au vrut să se opună acestui gen de a face politică!

Altfel, de ăsta nu scăpăm decît scos din clădirea Guvernului cu cătuşe la mîini sau îmbrăcat în cămaşă cu mîneci lungi şi legate la spate. De la Ceauşescu încoace, va fi cea mai grea debarcare a unui demnitar român.

(Foto: agerpres.ro)

Ponta, urmarit penal!

E foarte bine dacă vin pesedişti de vază din teritoriu ca să-l apere pe Ponta, e perfect chiar. Aşa-i vedem şi noi înainte să-i cheme sau să-i ia.
Referinţă: Uitaţi-vă la poza în care-l sprijineau pe Nicolescu de la Argeş şi vedeţi cîţi penali sînt acolo.

Cum pe Facebook se interpretează şi răsinterpretează orice de către unii, ori nu se înţelege de către alţii, precizez că ce spune Raluca Boboc se referă strict la modul în care pot specula/speculează ei, pesediştii, momentul.

De ăsta nu scăpăm decît scos din clădirea Guvernului cu cătuşe la mîini sau îmbrăcat în cămaşă cu mîneci lungi.

Este absolut iresponsabil, cum va mai negocia cu orice delegaţie străină un premier urmărit penal?

Năstase nu credea în arestările de vineri seară, Ponta nu crede în demisiile de vineri dimineaţă.

Raluca Boboc, Facebook:

PSD are încă majoritatea parlamentară.

Dacă Ponta și-ar da demisia, PSD poate propune un nou premier.

Acțiunea DNA chiar în ziua depunerii moțiunii de cenzură – din punct de vedere al imaginii – îl favorizează pe Ponta și decredibilizează întregul demers al Codruței Kovesi.

Ponta poate să iasă întărit și din lupta asta. Sau nu. Depinde cum își joacă atuurile pe care le are.

P.S În urmă cu ceva timp chiar Mircea Geoană afirma în emisunea ”Jocuri de Putere” că schimbarea premierului de către DNA nu este un lucru sănătos pentru democrație. Iar Geoană nu este tocmai un fan al lui Victor Ponta.

Deşi a declarat în mai multe rînduri că îşi va da demisia dacă va fi urmărit penal, Ponta nu o face nici acum. Nici urmărit penal, nici la solicitarea preşedintelui.

ponta_demisia

E momentul PNL-ului, acum să-i vedem ce pot.

UPDATE: Preşedintele Klaus Iohannis îi cere demisia.

”După parerea mea este o situație imposibilă ca premierul României să fie urmarit penal. Nu cred că este de dorit ca România sa treacă printr-o criză politică. Avand in vedere acest fapt îi solicit demisia premierului Victor Ponta. I-am comunicat aceste lucruri intr-o discutie de cateva minute pe care am avut-o cu premierul. Vă mulțumesc”

Am ajuns şi aici. Victor Ponta – prim-ministrul în funcţie, deputatul şi preşedintele PSD – este, începînd de astăzi, urmărit penal. În sfîrşit, Năstase poate fi (pe deplin încă nu)  mîndru de discipolul său, iar pesediştii încîntaţi că şeful nu le strică tradiţia infracţională.

Era de aşteptat, de altfel, că Ş-o-va trage singur.

Comunicat DNA:

În dosarul mediatizat prin comunicatul nr. 494/VIII/3 din 13 martie 2015, privind presupuse acte asimilate corupției săvârșite la companiile energetice Turceni și Rovinari în legătură cu încheierea unor contracte de asistență juridică, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită următoarele:

1.Procurorii din cadrul Secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus efectuarea urmăririi penale față de Ponta Victor-Viorel, la data faptelor avocat, reprezentant legal al Cabinetului Individual de Avocat „Ponta Victor-Viorel”, în prezent prim-ministru al României, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de:

– fals în înscrisuri sub semnătură privată (17 infracțiuni)
– complicitate la evaziune fiscală în formă continuată
– spălarea banilor

În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există date și probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o parte însemnată din sumele obținute de către SCA „Șova și Asociații” de la cele două complexe energetice (Turceni și Rovinari) a fost destinată exclusiv interesului personal al lui Șova Dan-Coman și a persoanelor din sfera sa relațională.

La data 6 mai 2015, în contextul documentării, de către procurori, a aspectelor privind relațiile contractuale ale societății de avocatură SCA „Șova și Asociații, s-a dispus predarea, de către autoritatea fiscală competentă, a tuturor înscrisurilor existente privind actele de inspecție fiscală efectuate la Cabinetul de Avocat „Ponta Victor Viorel”.
În urma analizării înscrisurilor, în raport de probele ce fuseseră deja administrate în cauză, a rezultat următoarea stare de fapt:

La data de 30.08.2007, între SCA „Șova și Asociații” reprezentată de Șova Dan-Coman și Cabinetul Individual de Avocat „Ponta Victor-Viorel” reprezentat de Ponta Victor-Viorel s-a încheiat o convenție de conlucrare profesională, având ca obiect conlucrarea celor două părți în dosarele de natură penală, de drept penal al afacerilor, precum și în alte cauze în care se va ivi necesitatea. Convenția s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată. În convenție s-a prevăzut că pentru lucrările profesionale efectuate în conlucrare, onorariile să fie încasate de societatea de avocați, iar avocatul Ponta Victor-Viorel să primească o sumă fixă de 2.000 euro, pentru care va emite o factură lunară.
Prin act adițional, începând cu luna aprilie 2008, s-a majorat la suma de 3.000 euro/lună onorariul avocatului Ponta Victor-Viorel.
Convenția de conlucrare s-a încheiat în luna decembrie 2008, moment în care Ponta Victor-Viorel a devenit ministru.
Pentru presupusele activități efectuate în conlucrare, avocatul Ponta Victor-Viorel a emis în perioada octombrie 2007 – decembrie 2008 un număr de 17 facturi fiscale în valoare de 181.439,98 lei.
Facturile fiscale au fost transmise spre decontare societății de avocați SCA „Șova și Asociații” care a efectuat plata contravalorii lor după care le-a înregistrat în contabilitate. Sumele aferente celor 17 facturi reprezintă cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, având în vedere că, în realitate, Ponta Victor-Viorel nu a efectuat nici un fel de activitate profesională în temeiul convenției de conlucrare. Șova Dan-Coman a fost singura persoană cu drept de dispoziție în privința oricăror acțiuni de orice natură care implicau societatea de avocați.
Ulterior, pe fondul unor controale fiscale, desfășurate în perioada mai-octombrie 2011, Ponta Victor-Viorel s-a înțeles cu Șova Dan-Coman ca acesta să întocmească în cadrul societății de avocați, rapoarte de activitate juridică, pretins a fi prestată de Ponta Victor-Viorel, corespunzătoare celor 16 luni cât a durat convenția.
Întrucât specializarea juridică lui Ponta Victor-Viorel este dreptul penal s-a stabilit ca activitățile să vizeze asistența juridică în dosare de natură penală în legătură cu clienții societății de avocați.
Astfel, în cursul lunii august 2011, s-au întocmit în fals, 16 înscrisuri corespunzătoare câte unei luni din intervalul septembrie 2007 – decembrie 2008.
Cele 16 înscrisuri falsificate de Ponta Victor-Viorel au fost tehnoredactate prin metoda „copy paste” după modelul înscrisurilor privind activitatea juridică desfășurată de mai mulți avocați din cadrul SCA „Șova și Asociații”, avocați care au declarat că nu au conlucrat niciodată cu Ponta Victor-Viorel. În realitate, Ponta Victor-Viorel nu a efectuat nici una din activitățile respective, nici măcar în parte.
Ponta Victor-Viorel a folosit o parte din sumele obținute de la SCA „Șova și Asociații” pentru cumpărarea a două apartamente de lux într-un complex rezidențial situat în București.
În perioada 11.11.2008 – iunie 2009, Ponta Victor-Viorel a mai beneficiat de foloase din partea societății de avocați, constând în transmiterea dreptului de utilizare cu titlu gratuit a autoturismului marca Mitsubishi Lancer Evo 10. În tot acest timp, societatea de avocați a plătit avansul (37.027,41 lei), ratele de leasing (aprox. 6.000 lei/lună) și alte obligații către firma de leasing, în total, 79.641,11 lei. În luna iunie 2009, Ponta Victor-Viorel a preluat leasingul autoturismului fără să mai achite vreo sumă de bani societății de avocați.
Autoturismul a fost achiziționat de societatea de avocați SCA „Șova și Asociații”, la solicitarea expresă a lui Ponta Victor-Viorel.

Suspectului Ponta Victor-Viorel i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile anterior descrise, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.

2.În aceeași cauză, procurorii au constatat că se impune continuarea urmăririi penale față de Ponta Victor-Viorel și sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de conflict de interese, dintre care una în formă continuată (două acte materiale) fapte aflate în legătură cu funcția sa de prim-ministru al României, având în vedere că, în acest moment, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:

În calitate de prim-ministru al României, Ponta Victor-Viorel l-a desemnat pe Șova Dan-Coman, în luna august 2012, în funcția de ministru pentru Relația cu Parlamentul, în luna decembrie 2012, în funcția de ministru delegat pentru Proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine, în luna februarie 2014, ca ministru interimar al Transporturilor și în luna martie 2014 ministru al Transporturilor, în condițiile în care Ponta Victor-Viorel a beneficiat în trecut de foloase din partea lui Șova Dan-Coman, constând în sume de bani (în total aprox. 250.000 lei) și dreptul de folosința gratuită a unui autoturism.
Probele administrate au relevat faptul că Ponta Victor-Viorel a beneficiat, lunar, în perioada octombrie 2007 – decembrie 2008, de sume de bani cuprinse între 7.900 lei și 14.000 lei, în total 181.439,89 lei, în temeiul unei convenții fictive de conlucrare profesională în domeniul juridic încheiată între SCA „Șova și Asociații” reprezentată de Șova Dan-Coman și Cabinetul de Avocat „Ponta Victor-Viorel” reprezentat de Ponta Victor-Viorel, iar în perioada noiembrie 2008 – iunie 2009 a beneficiat în mod gratuit de dreptul de folosință al autoturismului marca Mitsubishi Lancer Evo 10, achiziționat de SCA „Șova și Asociații” în sistem de leasing financiar de la Romstal Leasing (rate în valoare de aprox. 6.000 lei/lună), iar ulterior, în luna iunie 2009, de sumele de bani reprezentând avansul și alte cheltuieli aferente contractului de leasing în momentul preluării acestuia de către Ponta Victor-Viorel, în total suma de 79.641,11 lei.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale și constituționale, procurorul șef al DNA inițiază procedura de sesizare a Camerei Deputaților, pentru formularea cererilor de efectuare a urmăririi penale față Ponta Victor-Viorel, deputat, care în perioada în care se presupune că a săvârșit infracțiunile de conflict de interese a îndeplinit funcția de prim-ministru.
Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Sîntem din nou (re)cunoscuţi în străinătate. Reuters:

Romanian anti-corruption prosecutors said on Friday they had launched a criminal investigation against Prime Minister Victor Ponta, naming him as a suspect in crimes including forgery, money-laundering, conflict of interest and tax evasion.

PS: Update-uri în măsura în care poate fi oprit atacul asupra blogului, de ieri seară nu mai conteneşte.

(Foto: mediafax.ro)

Alina vs Cati sau Alina vs Rovana ?

Episodul ”corupția consilierilor Primarului Capitalei” deschide lupta pentru alegerile de anul viitor.

După Consiliul Național al PNL – forul de conducere al partidului unde s-au discutat criteriile privind selectarea candidaților pentru alegerile locale – în mass-media au apărut speculații despre o posibilă candidatură a Alinei Gorghiu pentru Primăria Municipiului București.

Trei episoade relevante:

– Emisiunea ”Jocuri de Putere” din data de 25 mai – unde Alina vorbește despre debutul ei în politică din funcția de consilier local la Primăria Sectorului 5 și luptele politice cu primarul Vanghelie.

– Întrebarea despre posibilitatea ca o femeie – chiar Alina Gorghiu – să candideze pentru Primăria Capitalei ”aruncată” unui lider PNL la finalul unui interviu – de fapt un mesaj adresat respectivului de genul ”dacă te bate vreun gând, pune-ți pofta în cui”.

– Teasingul EVZ din data de 30 mai – ”Alina Gorghiu, aruncată în cursa pentru Capitală”.

Implicații:

Gorghiu, ca viitor președinte al PNL unificat, se pregătește intens pentru funcția de premier.

O experiență administrativă la Primăria Capitalei completează foarte bine cv-ul de viitor premier.

Perspectiva ca PNL să preia funcția de premier este însă îndepărtată. Foarte probabil, România va avea cel puțin până în 2019 un ”regim de coabitare”.

Coabitarea și împărțirea zonelor de putere și de influență între cele două mari forțe politice – PSD și PN – aduce liniștea peste țară. O liniște necesară în primul rând aliaților României.

Candidatul PSD

După Cotroceni, Capitala este o altă redută greu de cucerit pentru PSD.

În scenariul în care Gorghiu își va anunța candidatura, foarte probabil, PSD va arunca în luptă tot o femeie.

Există deja precedentul Macovei-Udrea care s-au luptat pentru funcția de președinte al României.

Variantele PSD

Cati Andronescu – președinte al Organizației PSD București – este un politician foarte experimentat, însă dosarul Microsoft este o mare vulnerabilitate pentru o candidatură de asemenea anvergură.

Rovana Plumb – proaspăt aleasă președinte al Consiliului Național al PSD – își poate definitiva profilul de politician și lider național al partidului printr-o candidatură la Primăria Capitalui. Analizând și frecvența atacurilor politice pe care Rovana le lansează la adresa lui Gorghiu, pare că ”precampania pentru Capitală” este pe cale să înceapă.

O altă variantă probabilă ar fi Gabi Firea – are avantajul notorietății.

(Foto: mediafax.ro)

Ponta chiar este liderul opozitiei

Azi: Educația

Rămași fără capitolul Fiscalitate – confiscat de Ponta – chiar în pragul lansării programului de guvernare, liberalii și-au făcut din Educație și Sănătate drept principalele atuuri ale acestui program.

În jurul acestor teme – Sănătate și Educație – ar trebui să se concentreze și campania de comunicare a liberalilor. Acum, dar și în viitoare campanie electorală din anul 2016.

Dacă Sănătatea este una din principalele preocupări ale românilor – vezi sondajul INSCOP aprilie – mai 2015 DIRECȚIA, SURSELE DE ÎNGRIJORAREA, ÎNCREDEREA – unde Înrăutățirea stării de sănătate este pe primul loc la capitolul – ”Care este cea mai importantă sursă de îngrijorare pentru dvs. în acest moment” – cu 24%, Educația nu figurează pe lista principalelor preocupări pentru majoritatea românilor.

Chiar dacă Educația nu este o prioritatea pentru românii – îngrijorați în principal de starea de sănătate (24%), diminuarea veniturilor (18,2%) și pierderea locului de muncă (15,5%), Educația este o prioritate pentru un important segment electoral – cel cu venituri mari și foarte mari pentru care educația copiilor devine o prioritate încă din primii ani de viață (se informează, caută diverse oferte, predarea într-o limbă străină este o prioritate, etc) – segment electoral care, în mod natural, ar trebuie să se regăsească în rândul votanților PNL.

Deși a setat Educația drept un important obiectiv în programul de guvernare (inclusiv Johannis declara ceva similar în campania electorală) și o importantă temă de comunicare pentru propriul electorat, PNL întârzie să spună ce va face concret și cum își imaginează ei că va arata educația pe termen mediu și lung. Practic, liberalii nu au nicio strategie de comunicare pe această temă.

Profitând de lipsa de imaginație a liberalilor, Ponta a intuit că poate să le fure și această temă. Și, poate, să își mai spele și din păcatele din povestea cu plagiatul.

Pentru liderii de opinie – indiferent de culoarea și simpatia politică – Cati Andronescu este vrăjitoarea cea rea, este imaginea trecutului și a intereselor dinozaurilor din educație. Presupusa lege a educației – al cărei autor din umbră se presupune a fi Andronescu – a stârnit deja numeroase reacții negative atât în rândul liderilor de opinie, cât și în mediul online.

În lipsa unei poziții clare din partea PNL și a contra-ofertei la această lege – care ar fi trebuit să rezulte din programul de guvernare liberal – Ponta pozează în liderul opoziției și preia inițiativa.

Ponta nu numai că se declară împotriva ”proiectului Andronescu” și face apel la calm, rațiune și o amplă dezbatere în care să fie implicate toate părțile, dar oferă și o viziune despre cum ar trebui să arate proiectul final – ”Eu nu sunt de acord să schimbăm nicio Lege a Educației până nu stă toată lumea la masă, până nu o gândim pe termen lung, până nu o facem ca-n Europa sau America”.

”O Educație ca-n Europa sau America”. Cu siguranță electoratul tradițional PSD – care este mult mai preocupat de asigurarea zilei de mâine și mai puțin de viitor – nu este preocupat de cum ar trebui să arate sistemul de educație. Electoratul liberal, însă, cu siguranță visează la o educație ca-n Europa sau America. O imagine a educației pe care liberalii au fost incapabili să o proiecteze.

Astfel, Ponta mai fură o temă de comunicare a liberalilor – a căror reacție a demonstrat o paralizie și o inadecvare totală din punct de vedere al comunicării – și demonstrează că este liderul politic al momentului. Chiar și liderul opoziției.

(Foto: revista22.ro)

Sova scapat de Senat, Iohannis scapat pe Facebook

Vă mai amintiţi cumva ce a spus preşedintele Iohannis a doua zi, 17 noiembrie, după turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale? „Parlamentul să puna pe ordinea de zi legea amnistiei şi gratierii şi s-o pice”. Cum Ponta a fost imediat de acord şi cum a declarat că PSD şi parlamentarii coaliţiei vor vota pentru încuviinţarea cererilor Justiţiei? Cum apoi, a treia zi după scripturile din procesele verbale, Camera Deputaţilor s-a şi conformat? Şi ce freamăt de-ncîntare, ce speranţe am avut atunci? Ce mîndrie şi ce veselie că am ales ce trebuia? Cum a măturat neamţul cu ei dintr-o frază şi-o privire şi imediat s-au executat?

Asta e, ne-am veselit prematur şi n-ar fi trebuit. Iar cine a crezut vreo clipă că Ponta, prin „normalizarea” colaborării instituţionale, odată cu venirea noului preşedinte, prin „impecabilele” relaţii pe care le au, cum declara cu mai puţin de o lună în urmă, va fi altceva decît un lup care a îmbrăcat temporar o blană de oaie, s-a înşelat amarnic. Cameleonismul fantastic al acestui om n-ar fi trebuit să-l inducă în eroare, însă, pe preşedintele ţării.

Ieri, la reluarea (neconstituţională) a votului în cazul Şova, Ponta s-a scos, a mai dat o lovitură de imagine. Ilie Sîrbu, socrul, a votat pentru. Iar preşedintele a mai scos un porumbel, declarînd după vot:

Constat, din păcate, că prin votul dat astăzi în Senat, Parlamentul perseverează în a obstrucționa procesele din justiție, apelând la tertipuri procedurale. Atunci când este vorba de statul de drept, este din ce în ce mai greu de lucrat cu acest Parlament și această majoritate.

Nu cu acest parlament şi nu cu această majoritate are o problemă domnul Preşedinte, în primul rînd, ci cu înţelegerea politicii şi a funcţiei ocupate. Nu cu observaţii de diriginte îngăduitor – nu mai faceţi, că nu-i frumos, data viitoare vă trec la colţ – nu cu însăilări de cuvinte goale, rostite liniar şi soporific ori scrise pe Facebook se oferă sprijin justiţiei. Sprijinul acela pe care declara că îl va avea justiţia în el nu se exprimă într-un status constatator de nici patru rînduri.

Nu cu acest parlament în integralitate – a fost Senatul, mai precis, de această dată- are în primul rînd o problemă, ci cu parlamentari ai partidului care l-a adus la putere, Unsprezece dintre penelişti au lipsit astăzi la vot. Antonescu Crin, Boagiu Anca, Bodea Cristian Petru, Chiru Gigi Cristian,Dumitrescu Iulian, Popa Mihaela, Popescu Corneliu, Popescu Dumitru Dian, Mihai Neagu, Grigoras Viorel, Florian Daniel Cristian. Faceţi un calcul simplu, ce-ar fi însemnat încă unsprezece voturi la scorul 72 împotrivă, 66 pentru şi vedeţi ce rezultat obţineţi. Fie şi în plan de imagine numai, situaţia, din punct de vedere juridic, fiind mai complicată.

Iar dacă acum este abia la nivel de constatări în ce priveşte actuala componenţă a legislativului şi hotărîrile arbitrare privind solicitările DNA, unde a fost în ultimii doi ani şi jumătate, cel puţin? Nu-i ştie, nu-i  cunoaşte pe politicieni, nu are habar de ce s-a întîmplat pînă acum? A crezut cumva că acum va fi altfel? Şi dacă da, de ce? Pe baza eternelor promisiuni că data viitoare nu se va mai întîmpla?

Votul de astăzi în cazul Şova nici nu trebuia să mai existe, conform hotărîrii CCR. La Cotroceni există constituţionalist printre consilieri, preşedintele avea cu cine se sfătui, putea întreba care este situaţia exactă în acest caz. Care s-a transformat într-o nouă demonstraţie a punerii unui om deasupra legii, o demonstraţie a forţei lor de a obstrucţiona Justiţia. O demonstraţie clară că unii sînt mai egali decît alţii, chiar şi între ei, demnitarii.

Dacă în privinţa poziţiei PSD-ului faţă de Justiţie nu cred că mai are cineva dubii, începînd de la sprijinul pentru cazul Nicolescu de la Argeş, trecînd prin condamnarea lui Năstase şi pînă astăzi, la cazul Şova, altceva se mai aşteaptă încă de la opoziţie. Încă. Dar timpul trece în defavoarea ei, de parlamentarele din 2016 ne mai desparte puţin peste un an. Continuînd politica zen, lipsită de incisivitate, neconvingătoare, plutind neputincioasă chiar şi în planul comunicării peste problemele grave ale momentului, şi pe fondul transformării imaginii preşedintelui în strict decorator şi decorativ-constituţional, e greu de crezut că va putea cîştiga la anul suficiente procente pentru formarea unei majorităţi parlamentare. Cînd, la anul, oricum s-ar putea să fie prea tîrziu pentru justiţie.

PS: Şi acum să mai aud pe cineva cu Băsescu, capul Mafiei şi alte mizerii! Acum să mai aud, după tot ce se întîmplă  în cazul Şova, de mai bine de două luni, în timp ce în privinţa fostului preşedinte numai procese de intenţie am văzut, dar nimic concret în justiţie.

Şi doi, e de reţinut şi cum au decurs lucrurile, cu acelaşi parlament de care vorbeşte domnul preşedinte Iohannis, în cazul Elenei Udrea. Tot o demonstraţie de forţă, dar de sens opus.

(Foto: agerpres.ro)

Draga Klaus, daca ai posibilitatea…

Nici unul din atacurile – mai insidioase ori mai la vedere – la adresa Justiţiei, care au loc în momentul de faţă, nu este mai periculos decît cel al preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Preşedintele Senatului nu este un cetăţean oarecare,  un nea Gică de pe stradă ori de prin vreun atelier obscur de reparat diverse, este numărul doi în statul român, chiar dacă semnează scrisoarea prin care îi solicită preşedintului Iohannis să le demită pe Livia Stanciu şi Laura Kovesi numai în calitate de senator. Şi aşa ar fi grav, dar numărul doi în stat deja presupune un grad sporit de periculozitate a demersului. Să nu cunoască un om aflat într-o asemenea poziţie şi aşa funcţie legile ţării? Să nu ştie că preşedintelui nu-i este permisă acţiunea solicitată? Lui, care ar putea deveni preşedintele interimar al ţării, conform Constituţiei, în cazul suspendării sau imposibilităţii temporare de exercitare a mandatului de către preşedintele în funcţie?

Imposibil de crezut, chiar dacă luăm în considerare acţiunile trecute şi actuale ale lui Tăriceanu.

Dragă Klaus i-a răspuns că nu are posibilitatea. Şi i-a explicat, conform legii, de competenţa cui aparţine această solicitare. Atît! Şi fiind numai atît, impresia creată poate fi şi de sfat cum să procedeze, aşa, ca de primul la al doilea om în stat. Dragă Klaus nu s-a sesizat în privinţa inadmisibilului amestec al politicului în Justiţie, pentru că numai senatorul Tăriceanu dacă ar fi fost, nu şi Tăriceanu, preşedintele Senatului, tot asta înseamnă. Şi asta e fapta de gravitate maximă. Pe care preşedintele nu o sancţionează! Mai grav decît fapta în sine, chiar, avînd în vedere declaraţia-i din noiembrie 2014, dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, „Voi garanta independenţa Justiţiei.”

Da, ştim deja de la influensării cu care a fost umplut hăul de potenţial că preşedintele „altfel” nu este un om al scandalului, ca predecesorul. Numai că această oricum lamentabilă scuză  nu se susţine. Pentru că, aşa cum Coco Chanel spunea că opusul luxului nu este sărăcia, ci lipsa de bun gust, aşa şi opusul scandalului nu este tăcerea, ci lipsa de fermitate.

PS: Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte PNL, susţinea şi el, joi, 28 mai,  că  Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi ar trebui să demisioneze în urma scandalului Rarinca. Nu am auzit pînă acum ca cineva din conducerea PNL să-i fi sancţionat intervenţia. Alina Gorghiu a precizat doar că punctul de vedere al partidului este altul.

 (Foto: ziarobiectiv.ro)

Efecte scrisoare Tariceanu

1. Popularizează cazul Rarinca aducând în atenția publicului „abuzurile” comise de ”justiția independentă” și contribuie astfel la erodarea încrederii de care se bucură anumite instituții în sondajele de opinie.

2. Îl portretizează pe Johannis ca apărător al unui sistem/ al unei justiții care comite abuzuri (aceeași linie de atac a fost folosită ani de zile de Antena3 împotriva lui Traian Băsescu).

3. Legitimează ideea potrivit căreia Johannis o protejează pe Stanciu deoarece aceasta l-a făcut președinte.

Răspunsul lui Johannis a fost unul slab și extrem de neconvingător și, foarte probabil, va pierde puncte electorale.

Procedura de numire a șefilor justiției este cunoscută de toată lumea – prin prisma scandalurilor din anii precedenți dar și prin prisma scandalului Udrea – SRI și a dezvăluirilor apărute în acest scandal (negocierile Udrea-Ponta).

Electoratul știe foarte bine că numirile din fruntea justiției stau în stiloul președintelui.

Însă procedura de demitere/revocare etc. a șefilor din justiție este complet necunoscută publicului larg. De aceea, scrisoarea lui Tăriceanu este mult mai credibilă decât răspunsul lui Johannis, care face trimitere la texte și alineate din legi pe care nu le cunoaște și nu le citește nimeni.

 (Foto: agerpres.ro)

O reactie la situatia prezenta

Intamplarea face ca lucrez saptamanile astea in arhive occidentale pe subiecte care ating de multe ori istoria noastra nationala din secolul 20: mari decizii, situatii cruciale, persoane si personaje nodale apar mereu, ici si colo, din paginile arhivelor. Documente confidentiale si corespondenta inedita devoaleaza o imagine cu totul remarcabila – cel putin unuia ca mine – despre Romania in jocul marilor puteri intre 1916 si 1960 si despre elitele romanesti in acea perioada. Sau mai bine zis despre o parte a acestor elite: acea minoritate care a ramas pro-democrata, pro-occidentala si anticomunista si antifascista chiar si in cele mai grele momente.

Ceea ce reiese din varii arhive puse cap la cap despre acesti oameni (unii dintre ei cvasi-necunoscuti, cum sint cei doi protagonisti ai materialului ce-l impartasesc cu dumneavoastra mai jos – David Mitrany, cel mai important politolog roman din secolul 20 si diplomatul si scriitorul D. N. Ciotori) este: clarviziune, caracter, patriotism, sacrificiu si tragedie. Cand revin seara si intru pe fluxurile din tara, imaginea publica din Romania de azi nu pare un dezastru. Ideea de dezastru are o nota de demnitate si de drama in ea. Ce se vede e altceva: E o farsa. Este absurd. Este stupid. Este penibil. Este grotesc. Pigmei si caricaturi umane cocotate pe varfurile politicii si mass media, topaind, balacarindu-se si incaierandu-se intr-un mahalagism generalizat de neamuri proaste ajunse „ceva” sau care vor sa ajunga „ceva”.

In fine. Asta e. Aici am ajuns. Sa revenim la cei din vechime. D. N. Ciotori catre D. Mitrany, in 1951, razboiul rece incepuse. Despre Romania, elitele sale, despre exil, despre Europa si geopolitica europeana, despre Rusia si Estul Europei. Despre clarviziune si tragedie:

12 Nov. 1951

Mitrany, dragă Mitrany,

Nu de luni, ci de ani tot gândeam să-ţi scriu. Şi am tot amânat: ba că tot auzeam că nu eşti în Anglia, ba că nu-mi dădea nimeni adresa. Mai era şi faptul că eu am un condei nărăvaş: când nu-i e a scrie se poticneşte ca măgarul înţepenit în picioarele de dinainte şi n’ascultă nici de îndemn, nici de ciomag. Vezi bine, eu sunt cu turma foştilor inamici…

Mă gîndesc la vremile când era Anglia, anglie şi România o ţară cu oameni buni la inimă şi dornici să meargă cît mai repede pe acelaşi drum pe care au mers occidentalii. S’au dus acele vremi. S’au dus şi oamenii  care credeau în atâtea lucruri chimerice. Bietul Titulescu s’a stins pe pământ străin, Lupu s’a potolit pe veci, Madgearu a fost străpuns de glonţul propriului său elev, Iorga a fost măcelărit cu toporul şi aruncat în şanţ (Iorga şi Madgearu din ordinul direct al nemţilor) şi cei ce-au mai rămas putrezesc de vii în celulele lui Stalin. Se prăpădi şi bietul Scotus, (îţi trimit un articol despre el) iar, voi, aci în Anglia victorioasă v’aţi dat după zidurile imaginare ale Pactului Atlantic şi vă rugaţi de Stalin să nu vă strângă de gât pentru că „sunteţi civilizaţi” şi, dacă pieriţi voi, ce mai rămâne din civilizaţie? Stalin, bine înţeles, leşină de durere când se gândeşte că va veni ziua când veţi pieri înecaţi de propriile voastre greşeli şi nu va mai fi civilizaţie, nici wisky, ci doar blestemata de vodka.

Tu care, desigur, citeşti toate blestemăţiile politice, ai pus, cumva mâna pe o revistă care apare la Londra „The Eastern Quarterly”? Am scris câteva articole – nu tocmai ortodoxe – iar ultimul a apărut la 15 oct. sub titlul Trenga Stalini. Dacă nu cunoşti revista (e tipărită de Polonezi care sunt complect nebuni, mai nebuni ca irlandezii. Acum cer, cu toţii, să aibă ca hotar Oderul!) aruncă-ţi ochii pe colecţie la Royal Instit şi sunt sigur că te vei amuza sau chiar supăra.

Nu mă pot opri să-ţi spun că socotesc politica britanică întoarsă la vremile lui Palmerston fără Palmerston şi fără Europa de după războaele lui Napoleon. Obsesia de a restabili un echilibru de forţe cu Rusia, împărţind cu ea Europa şi crezând că veţi avea o frontieră europeană pe Oder este, după capul meu, cea mai primejdioasă  halucinaţie. Dar, bun e Dumnezeu şi meşter e şi Dracul: va veni mintea cea de pe urmă în capul oamenilor. Numai să nu ne ia Dracul până atunci.

Ştiu că tu ai publicaţiile celor de la Royal Inst. for F.A. A apărut acum, decurând un volum: „Documents on International Affairs, 1939-1946 Vol I cu o introducere de Toynbee. Eu, după cum ziceau toţi prietenii: ţiganul e certat cu banul” sunt acum, pribeag, ca Ion Fără de Ţară, mai lipit pământului de sărac ce sunt decât ori când şi nu-l pot avea. Dacă poţi….. Nu cum-va vii pe la Paris? Văd că noul guvern întăreşte sârma ghimpată în jurul câmpului de concentrare în care vă închide, dar poate tot faci cum-va să dai pe aici. Dă-mi de ştire şi sper că eşti voinic şi sănătos.

Cu vechea şi afectuoasa prietenie

D. N. Ciotori

12 Place Dauphine

Paris Ier

PS: Multe multumiri Florinei pentru ca a transcris textul de mai sus. Fara efortul ei, nu-l puteam impartasi cu dumneavoastra.

mitrany1

(Foto: mitrany.eu)

Rezistenta prin diferite culturi ( I )

Dacă literatura antedecembristă de sertar nu s-a dovedit a fi la nivelul aşteptărilor, nici valoric, nici cantitativ, cu totul altceva se prefigurează în privinţa celei din timpul monstruoasei dictaturi de care, har Domnului! – tocmai am scăpat paşnic în noiembrie trecut.

Astfel, la ediţia tocmai încheiată a Bookfest, a fost posibilă şi apariţia volumului semnat de Adriana Săftoiu, „Cronică de Cotroceni”. Nu o carte de memorii, după spusele autoarei,”ci mai degrabă o mărtusire”. M-am bucurat sincer atît pentru mine, care agreez aceste scrieri, cît şi pentru autoare, mărturisirea fiind, prin excelenţă, o eliberare. Vorbele lui Traian Ungureanu, „se termină cu bine, autoarea scapă după ani de zile de chinuri”, m-au făcut să empatizez brusc cu victima şi să citesc, deocamdată, tot ce a apărut prin presă.

M-a cucerit instantaneu următorul fragment, din care nici măcar un semn de punctuaţie nu disonează cu ceea ce consider  şi eu despre dragoste, politică, instituţii şi critică, şi pe care-l consider un sfat excelent, de ţinut permanent în minte de către cei care se află, într-un fel sau altul, în legătură cu politicul.

Cea mai mare greşeală pe care putem s-o facem e să ne îndrăgostim de politicieni, de instituţiile de stat, să le dăm un cec în alb şi să nu păstrăm spiritul critic asupra lor. Dacă ne lipseşte ceva atunci sigur ne lipseşte acest lucru în relaţiile cu politicul şi, mai ales, la începutul unui lider, care se formează şi care are nevoie de această critică. Sigur, acum suntem îndrăgostiţi de nişte instituţii, din nou ni se pare foarte în regulă. Nu ne mai uităm dacă sunt abuzuri şi excese şi peste câţiva ani o să ne dăm seama că din nou nu e bine”

Parcurgînd apoi şi alte fragmente (le găsiţi aici şi aici), am constatat că volumul este foarte util şi culturii de floarea soarelui, respectiv dovleac, după preferinţe. Amestecul de parfum de budoar cu aer tare de servicii secrete nu poate fi consumat oricum.

Şi nici de oricine. Discuţiile despre loialitate şi moralitate, iscate pe Facebook, şi mărturisirile prin contagiune mi-au demonstrat încă o dată că nu toţi sîntem trestii gînditoare, ci unii din alte esenţe, alţii mai puţin aplecaţi spre gîndire.

Ce mi se părea ciudat era că autoarei i-a trebuit atît de multă vreme ca să se convingă cu cine are de-a face, avînd în vedere colaborarea strînsă şi permanentă, mai bine de doi ani, cu fostul preşedinte. E  drept, mi s-a întîmplat şi mie să fiu alături de anumiţi oameni, mai mult timp decît a stat A. Săftoiu la Cotroceni (decembrie 2004-martie 2007), dar nu zilnic şi fără indicii că ar putea fi exact inversul a ce arată şi susţin, nemaipunînd la socoteală faptul că nu am fost singura în această situaţie.

Ce nu  înţelegeam era de ce, dacă tot face mărturisiri, doamna Săftoiu nu le-a făcut mai devreme. Cine ştie, poate un asemenea om, dacă mai poate fi numit om după cele aflate,  Traian Băsescu, nu ar mai fi cîştigat şi al doilea mandat, am fi scăpat mai devreme de tiran, iar zorii democraţiei adevărate nu s-ar mai fi stins în dimineaţa de 7 decembrie 2009. Deci, de ce acum? Cui mai foloseşte?  În afara autoarei, desigur. După îndemnurile unora de a cumpăra cartea şi după dezvăluirile conţinute, bănuiesc că va exclama „Mon Dieu”.

Ei bine, norocul meu, m-a lămurit Sebastian Bodu, pe Facebook:

S-a convins demult. Cel târziu atunci cand si-a dat demisia de la Cotroceni. A scris abia acum pt ca inainte nu se putea. Nici ea nu ar fi avut curaj sa scrie, nici editura sa publice. Asa cum nici DNA nu a avut curaj sa se atingă de Udrea si Cocoș

Aşa că tot ce mai pot face e să mărturisesc şi eu: habar n-am avut în ce vremuri crunte am trăit în ultimii zece ani, adevărat univers concentraţionar pentru unii. Mă consolez cu speranţa că în aceeaşi situaţie se află şi milioane de alţi români, precum şi marile puteri occidentale, cele pe care unele elemente periculoase, de rea credinţă,  le-au dezinformat în vara anului 2012.

Şi acum mă duc la fereastră să respir aer proaspăt de libertate, în loc să mă uit în lungul aleii după o maşină neagră, cu motorul ambalat de un balonsaid gri şi-o pălărie cu boruri largi.

PS: Nici acum nu ştiu dacă e în siguranţă, dacă maleficul dă cu căruciorul cu vreun nepot peste ea?

(Foto: realitatea.net)

 UPDATE: O altă cronică de Cotroceni. Asta reţine istoria, pentru toate celelalte, există reviste lucioase şi canapeaua lui Măruţă, cum bine zicea cineva.

O sinucidere asistata

Dar nu în accepţiunea consacrată, care presupune asistenţă medicală, ci asistată de autorităţi neputincioase, echipe de televiziune (firesc prezente în asemenea situaţii), vecini, trecători, gură cască, muncitori din împrejurimi, copii, vîrstnici, maşini în trecere, lume speriată sau indiferentă, popor.  Asta s-a întîmplat ieri cu femeia de 60 de ani care s-a aruncat de la ultimul etaj, 8, al unui bloc din centrul Bucureştiului, într-un perimetru care nu a fost nici măcar securizat pe parcursul desfăşurării tragediei. S-a sinucis asistată. De bătaia de joc a unora şi nepăsarea celor mai mulţi.

Suferindă de depresie majoră, în urma pierderii fiicei (bolnavă de cancer, acum doi ani) femeia s-a urcat joi, în jurul orei 8 dimineaţa, pe copertina unui balcon şi acolo a rămas. Peste 35 (treizecişicinci) de ore, pînă la saltul în gol. I-au fost alături, tot timpul, negociatori. Şi dacă personal nu mă îndoiesc de cineva în toată desfăşurarea acestei tragedii, aceia sînt negociatorii. Oamenii aceia nu numai că au fost acolo permanent, dar cea mai mică greşeală a unuia din ei – şi aici poate fi vorba şi de un pas foarte mic, o mişcare bruscă, chiar dacă mai greu perceptibilă, un cuvînt rostit pe un anumit ton – putea grăbi deznodămîntul. Faptul că au ajuns la contact fizic, cînd i-au dat apă şi mîncare, e semn că lucrurile, în ceea ce-i priveşte, au fost făcute – după mine, repet – fără cusur. Iar faptul că actul suicidar nu s-a petrecut instantaneu, ci după o perioadă atît de lungă de timp pentru o asemenea situaţie, se constituie, de obicei, în indiciu că este un strigăt disperat de ajutor din partea persoanei în cauză.

Dar dacă nu vom şti niciodată ce s-a petrecut cu adevărat în mintea femeii, ştim în schimb, ca de obicei, după o tragedie, de ce sînt, ori mai bine zis nu sînt capabile autorităţile îndrituite să intervină în asemenea situaţii.

Mai precis. Nu există coordonare între cei care trebuie să intervină. Fiecare declară că îşi respectă protocolul, dar protocoalele nu sînt integrate. Nu există dispozitivele necesare unor asemenea situaţii. Nu există oameni antrenaţi special pentru cazuri ca acesta şi alte diferite cazuri de urgenţă. Nu există mai nimic, dar există promisiuni. Şi bîlbe. Doctorul Arafat, Secretar de stat în MAI, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nu poate răspunde clar la întrebarea „cîte saltele pneumatice  de intervenţie sînt în ţară?”. Ce aflăm, însă, este că în Bucureşti nu există nici măcar una, iar cele cîte or fi, răspîndite prin ţară, sînt din 1981!!! S-au achiziţionat, în schimb, platforme, dar acelea sînt numai pentru cei care cooperează cu salvatorii. Ceilalţi, cu alte cuvinte, nu mai au nici o şansă. Plase nu, bazine cu materiale care să atenueze şocul nu, numai pături. Aşa cum spunea Bianca Oanea la Realitatea TV, ei erau pregătiţi să moară, nu să o salveze. Că eficacitatea unei saltele (sau perne) pneumatice este discutabilă în acest caz e una, că poate fi utilă în alte situaţii, de incendiu la etaje mai mici, de exemplu, recunoaşte şi doctorul Arafat (intervenţia de la Realitatea TV, aici.). Că în capitală nu există nici măcar una, repet – pentru femeia care s-a sinucis ieri a fost adusă, totuşi, cu puţin timp înainte de deznodămînt, din Argeş! – îmi pare absolut revoltător. Că cele existente sînt vechi de 34 de ani e de neconceput!

Promisiunile că se vor achiziţiona materiale există. Concretizarea lor, în aproximativ 4 ani, tot după spusele doctorului Arafat. Ce facem pînă atunci? Comisii. Care comisii de stabilire a vinovăţiilor nu numai că nu mai salvează pe nimeni, dar de regulă constată că mortul a fost de vină.
O comisie care să integreze procedurile, că acum e fiecare cu procedura lui – adunate egal absenţă sau călcat pe picioare – nu se poate face? Atît, să le integreze! Se pare că nu. De ce să prevenim  cînd putem să constatăm tragediile?!
O comisie de specialişti care să stabilească necesarul de resurse materiale si umane, moderne, de calitate, respectiv bine pregătite, nu se poate face? Că ne prinde un cutremur mare cu procedurile si cu comisiile, iar de vină va fi mama natură pentru că s-a zdruncinat, nu pentru că suportă atîta bătaie de joc.

În privinţa responsabilităţilor, să aşteptăm rezultatul anchetei/anchetelor, mai întîi. Că doar nu sîntem în Letonia, unde prim-ministrul a demisionat după prăbuşirea unui tavan al unui supermarket, în 2013. Şi nici nu avem 48 de victime deodată, ci ba un accident aviatic în Apuseni, ba unul pe lacul Siutghiol, ba o sinucidere după o zi şi jumătate de stat şi privit, în Bucureşti.

În final, mesajul medicului psihiatru Gabriel Diaconu:

Scurt mesaj public domnului doctor Arafat și celor de la IGSU, vis-a-vis de finalul operațiunii de intervenție de astăzi în cazul lui E. Îi spun E. pentru că deja presa divulgă numele unei victime, fără vreo preocupare față de demnitatea, sau intimitatea ei. Dar asta e altă discuție. Astăzi, la ora 4:30 – 4:45, am fost acolo. Eram cu o echipă de la Observator, nu văd nici un motiv să nu fac și asta public. Scopul inițial n-a fost să urc până pe bloc, ci să le dau un sincron despre povestea asta, foarte ciudată de la cap la coadă. După care am ajuns acolo, am parcat, am fost la un polițist, m-am prezentat, i-am spus că sunt psihiatru, suicidolog (expert în sinucidere sună prost) și că aș vrea să vorbesc cu coordonatorul intervenției. A ridicat din umeri și m-a îndemnat către doi oameni, un domn și-o doamnă. Am repetat introducerea. Au ridicat din umeri. Că cică ei asigură perimetrul, de intervenție se ocupă SMURD. Am fost la pompierii SMURD. Nici ei nu au fost foarte vorbăreți, dar mi-au spus că e okay să urc la negociatori. Un pompier m-a condus în perimetru. Ușa de la bloc era închisă. Am așteptat să iasă o bătrânică până ne-a dat cineva drumul. După care am urcat cu liftul până la ultimul etaj.

Ce-am vorbit cu negociatorii e confidențial. Și am să păstrez discreția cu privire la conversația altfel scurtă, la capătul căreia le-am spus că sunt aproape (clinica unde lucrez e la nici 5 minute) și că am să păstrez telefonul deschis dacă gândesc că le pot fi util.

Apoi am coborât. Când ne-am apucat să filmăm sincronul pentru jurnal, în fața mea, dincolo de cameră, era un grup de copii. Copii, domnule doctor, care n-aveau mai mult de 10 ani. Vreo 4. Cel mai mic cred că avea 7 ani. Prin spatele meu treceau mașini, leneșe, din când în când câte un trecător mai căsca gura și în sus, să vadă ce se mai întâmplă.

Să mai spun că i-am întrebat de când am ajuns dacă au adus perna și-au refuzat să-mi confirme/ infirme?

Să observ că nimeni nu m-a legitimat? Nu c-aș avea eu fața 100% anonimă, dar eram îmbrăcat ca de muncă, nimic deosebit.

Pentru mine, eșecul operațiunii nu e eșecul negociatorilor. I-am văzut, am vorbit cu ei, desfid pe oricine să arunce cu bolovanul în oameni care au ținut 35 de ore un suicidar în viață. E mai mult decât suficient pentru alte resurse să fie angajate.

Domnule doctor Arafat, nu poți compara București 2015 cu Apuseni (2014) sau Siutghiol (tot 2014). Dacă mi-ar fi povestit altcineva ce-am trăit eu aș fi zis că sunt gogorițe.

Lucrurile nu se schimbă, domnule doctor, dacă oamenii nu se schimbă. Uneori oamenii mai și mor, intervențiile nu sunt de natură divină. Eu știu că fiecare, până la ultimul, dintre colegii mei negociatori și-a făcut meseria până la sânge și a luptat să țină femeia aia în viață. Dar ceilalți, domnule doctor? Chiar așa de banală a ajuns moartea în București încât să lași copiii să se zgâiască la ea? Și în timp ce un om se balansează înspre abis să lași mașinile să circule, anost, pe străduță? Mai mult, dacă vine unul (se întâmplă sub bune intenții și pretenții) și vrea să urce pe acoperiș, să poată să o facă fără minima intervenție a coordonatorului de intervenție? E de râsul curcilor, domnule doctor. E, ca să fiu un pic prețios, epoustouflant. Puteți căuta traducerea în limba română.

Şi comunicatul ARPS:

Strategia naţională de prevenţie a suicidului devine o necesitate stringentă a României de astăzi. Afirmăm acest lucru ca urmare a terifiantului caz din Bucureşti, în care o persoană aflată în criză suicidară, aflată pe terasa unui bloc, a ameninţat că se sinucide şi a reuşit acest lucru la capătul a 35 de ore în care nimeni nu a putut să o convingă să renunţe la acest gest. De ce nu s-a intervenit în forţă pentru oprirea acestei persoane de la sinucidere? Se pare că atât timp cât nu există o lege care să reglementeze strategia de intervenţie în comportamentul suicidar manifest, profesioniştii din sănătatea mintală sau specialiştii din Poliţie nu au cum să îşi asume responsabilitatea unei intervenţii în forţă

UPDATE: Mai cu nerv şi mai cu nervi decît mine, Lidia Marinescu, articol integral aici: „Sări proasto! Sări că te filmăm!”.

Specialiștii nu s-au prea îngrămădit. Marele Bărbat, Salvatorul Națiunii, Raed Arafat a intervenit delicat, așa cum îl știm, că nu a vrut să ne panicheze și să strice și mai rău starea de spirit a populației care abia acum începe să își dea seama că e și ea pe streașina unui bloc. Se știe că el e un om eficient și de acțiune și e păcat ca o sinucidere să îi strice imaginea publică. Așa că rămâne cum am stabilit. Facem un raport, o să cumpărăm și plase și saltele și în general totul e la timpul viitor. Viața femeii s-a terminat, ea e la trecut. Să privim în viitor. Situațiile de urgență nu se rezolvă pentru că altfel nu ar mai fi de urgență și nici nu se face să intervii peste decizia omului. Apreciați că aveți parte de o lecție. Nu mai cârcotiți.