Specialii

Marţi – tot marţi, da, le place lor ziua asta – senatorii şi deputaţii, „stimaţii tovarăşi”, cum li s-a adresat Anghel Stanciu, PSD, deputat în al şaselea mandat consecutiv, şi-au „luat Parlamentul înapoi”, votînd – 303 pentru, 124 împotrivă şi două abţineri – proiectul Legii pensiilor speciale pentru parlamentari. Care prevede o indemnizaţie pornind de la 1500 de lei pe lună, pentru un mandat, pînă la aproximativ 4500 de lei pe lună pentru trei mandate, limita maximă pentru acordare.

Specialii în nesimţirea cu care nu numai au votat pentru, dar şi prin declaraţiile făcute*, sînt speciali oricum în timpul exercitării mandatelor, prin beneficiile acordate. Pentru două-trei zile pe săptămînă prezenţă la muncă, unde stau (dacă stau, că prezenţa nu-i obligatorie sau oricum există oricînd un motiv pentru care să nu fie prezenţi) sau dorm în băncuţe, se joacă pe dispozitive mobile sau se uită la filme (porno, eventual, s-a întîmplat), ridică mîna din cînd în cînd sau pun bilele în urnă (cînd şi cum spun cei care i-au făcut parlamentari), au salarii la care profesionişti în diverse domenii nici nu visează sau pentru care îşi distrug sănătatea iar de viaţă privată nu se mai pune măcar problema,  şi mîncare ieftină, cazare asigurată, maşini la dispoziţie, cabinete în teritoriu.

Nu înseamnă că ar trebui să fie parlamentari de dragul ţării, să facă voluntariat sau să fie plătiţi simbolic. Dar ar trebui să fie angajaţi pe criterii de competenţă (ceea ce acum nu se întîlneşte decît în puţine situaţii) şi ar trebui să existe reguli precise de evaluare a activităţii pe care o desfăşoară pe perioada mandatului/lor, ceea ce nu există. Despre activitatea în ansamblu a legislativului ştim, însă, destule. Legi şchioape, modificate şi răsmodificate, vot discreţionar la solicitările justiţiei, amendamente adoptate tacit acolo unde subiectele sînt sensibile. Şi spun angajaţi pentru că asta sînt, avînd în vedere că sînt plătiţi din banii statului, adică ai noştri. Aleşi sînt de către alţii, atunci cînd apar deja pe buletinele de vot, iar noi nu avem altceva de făcut decît să alegem, de regulă, răul cel mai mic. Numai că răul cel mai mic se poate dovedi a nu fi deloc mic, pe parcurs. Şi oricum, îi plătim pe toţi.

Există voci care sînt de acord cu mărirea pensiilor parlamentarilor. Ceea ce înseamnă, acum, avînd în vedere cele de mai sus, încurajarea parazitismului. Te pui bine, te aranjezi cu cine trebuie şi eşti apoi votat, gata, ai scăpat de griji, ai acum asigurată şi pensie mai mare, chiar şi numai pentru un mandat, decît foarte mulţi care-au muncit o viaţă. Prinzi două mandate, nu mai zic trei, om te-ai făcut. Profesionalizarea politicii? Adio! Carul înaintea boilor.

Adio şi principiul contributivităţii, în cazul de faţă, că adio principii e deja regulă. Una vindem electoratului pentru un vot, alta facem odată ajunşi unde trebuie. Că de dat socoteală nu se pune problema.

Cel mai probabil, şi adio parte bună de electorat la urne, la anul, în condiţiile astea şi ale – pîna acum – eşecului Iohannis. Care, întrebat ieri dacă va promulga legea, a spus:

Mă voi referi la această chestiune după ce primesc de la Parlament legea şi voi face o analiză profundă. – gandul.info

Poate mai iese o carte din profunzimea analizei.

*Cristiana Anghel, senator PC:

Parlamentul are o cotă scăzută de credibilitate din cauza celor care au candidat pe listele USL şi acum se pupă cu PDL. Cei care sunt atât de populişti şi spun ”vai, ne pasă de cei de acasă”, oare aşa e? Ce afaceri aveţi, domnilor? Chiar veţi trăi din pensia asta amărâtă pe care o votaţi azi? Ne gândim că acest Parlament are o cotă scăzută de credibilitate, da. Dar e din cauza presei, care niciodată nu a prezentat sursele de finanţare. Această pensie este o recompensă a meritelor parlamentarilor.

Bogdan Niculescu Duvăz, PSD:

În perioada activităţii parlamentare, deputaţii şi senatorii au un venit brut de circa 5.000 de lei. E cu mult surclasată de alte salarii bugetare. Parlamentarii nu au voie să aibă activităţi comerciale de niciun fel.

(Foto: somaxtv.com)

O ratare

13 -15 iunie sînt zilele cele mai negre ale democraţiei noastre originale, post-decembriste, sînt zilele în care, după prima revoluţie transmisă în direct de televiziunile de pretutindeni, o lume întreagă a putut asista la barbaria unui adevărat război civil, început şi petrecut, în cea mai mare parte, în chiar centrul capitalei. Atrocităţile săvîrşite de civili – şase morţi şi aproape opt sute de răniţi – sub ochii celor care, în mod normal, ar fi trebuit să-i apere, ne-au deturnat nu numai drumul pe care crezusem că am pornit, ca destin comun, ci au influenţat şi destine personale, al căror număr nu-l vom şti niciodată exact. E vorba de oamenii care au părăsit atunci definitiv ţara. Dar care, de fiecare dată cînd este nevoie, cu un exerciţiu al libertăţii mult mai amplu şi mai concret decît noi, cei rămaşi aici, şi cu un simţ al apartenenţei la neam şi ţară nealterat, fac ca imposibilul să devină posibil în momente de importanţă majoră. E vorba de o parte din diaspora, de aceia datorită cărora, nu ca număr de voturi, ci ca influenţă asupra numărului de voturi, s-a întors şi rezultatul ultimului scrutin prezidenţial.

13 – 15 iunie sînt acele zile negre cu a căror amintire, an de an, se deschid buletinele de ştiri ale televiziunilor, care umplu paginile publicaţiilor (online sau/şi print) şi ale blogurilor, care rememorează sau descoperă noi întîmplări de atunci şi pe care le întîlneşti masiv pe reţelele de socializare. Sînt istorie. Trăită sau nu, dar în nici un caz uitată.

Anul acesta s-a împlinit un sfert de secol de la reprimarea în sînge a mişcării anti-comuniste Piaţa Universităţii. Şi tot anul acesta, pe 13 iunie, Klaus Iohannis şi-a sărbătorit pentru  prima dată ziua de naştere, preşedinte al României fiind. Vineri, pe 12 iunie, seara, mai în glumă, mai în serios, am întrebat pe Facebook: mîine ce facem, comemorăm mineriada sau sărbătorim preşedintele? După care am aşteptat. Trei zile, în care preşedintele să spună ceva, să scrie ceva pe contul de Facebook, să dea un semn că este conştient de importanţa momentului şi că ne este alături. Nu s-a întîmplat. Să zicem că nu pe 13, dedicată aniversării, dar pe 14? Cînd am aflat că a participat la slujba de duminică, la o biserică din Mangalia. Nu era, oare, cel mai bun moment pentru  cîteva cuvinte, atît? Poate aceleaşi din ianuarie, cînd a marcat împlinirea a 25 de ani de la prima mineriadă, cea din 25 ianuarie 1990, spunînd: să iertăm acele momente, dar să nu le uităm”.

Ce să înţelegem acum, că a uitat momentul 13 -15 iunie? Că omul Iohannis şi ziua lui de  naştere sînt mai presus de preşedintele Iohannis? Că vorbeşte uneori despre solidaritate, dar cînd e cazul nu şi-o manifestă? Că e rupt de noi, de ţară, de evenimente importante? Că nu contează nici că a cîştigat preşedinţia în dauna urmaşului ideologic al celui care îndemna minerii, acum 25 de ani, să ocupe Piaţa Universităţii? Că nu realizează ce a însemnat cea mai mare şi mai sîngeroasă manifestare anti-comunistă şi pro-occidentală de după căderea (oficială a) comunismului?

Luni, la plecarea în vizita oficială în Croaţia, preşedintele ne-a adus la cunoştinţă că nu a mai comunicat deloc în  ultimele zile cu premierul, care nu i-a anunţat nici plecarea la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku, nici în Turcia, unde urmează să se opereze şi că nici „la mulţi ani” nu i-a spus. Tentativă de glumă, evidenţierea lipsei de politeţe a lui Ponta, nu-mi dau seama ce a fost, dar gravitatea faptului de a nu fi fost încunoştiinţat de respectivele plecări nu se poate compara, nicicum echivala cu o dovadă de proastă creştere, sfidare, ori chiar mitocănie.

Indiferent ce a fost sau ce nu, preşedintele a reuşit să mai marcheze o ratare. Ocazie cu care să consemnăm că dacă Ponta a trecut peste aniversarea sa fără să-i facă urări, el a trecut peste un moment extrem de important pentru ţară ca şi cum nu ar fi existat.

PS: Ultima postare pe contul de Facebook al preşedintelui, la ora la care scriu (4:22) este aceasta, de duminică. Cu cele mai bune gînduri, sper ca măcar de acum încolo să vă şi manifestaţi consideraţia pentru noi şi pentru momentele foarte importante nouă şi ţării.

iohannis_urari_consideratie

Despre curve si golani

Două mărturii din sutele pe care le-am citit de-a lungul timpului. Ca să nu uităm şi să nu-i uităm.

1. Szivárvány Csepp:

V-as povesti despre nea Dumitru… Dar pe cine intereseaza? E doar un capsunar. La propriu. A plecat prin ´94 din tara. La cules capsuni, la Huelva, cu un autocar, cateva haine intr-o geanta de mana ca sa nu plateasca pentru transportul la portbagaj fiindca orice ban era important pana la primul salariu si cu o multime de vise pentru cei cinci baieti pe care ii avea acasa si care il vedeau de mai bine de un an cu ziarul in mana dimineata cautand de munca. A lucrat ca inginer, dar combinatul s-a inchis si a ramas pe drumuri. Cu banii primiti la disponibilizare a achitat casa ca sa fie sigur ca macar asta au.
Dupa prima „temporada ” s-a dus acasa cu aproape 4000 de dolari. Si a venit si in anul urmator. Un prieten i-a spus ca ar fi bine daca ar cauta ceva de munca in constructii ca se castiga bine si e nevoie de oameni in zona Benidorm, unde se ridica bloc dupa bloc. Si a gasit. Cu sufletul indoit, a anuntat sotia si copiii ca mai ramane o vreme. Si s-au facut 2 ani.
Cand a ajuns acasa, si-a gasit nevasta imbatranita parca brusc. Cu niste dureri de cap care nu o lasau sa doarma nopti la rand. Au urmat medici dupa medici. Migrena! Tratamente, analgezice… Nimic nu avea efect. O vedea cum se topeste in fiecare zi. Si a luat-o cu el, lasand copiii in grija bunicilor. Dupa investigatiile de aici, verdictul medicilor a fost un soc: femeia avea o tumoare cat pumnul la creier. Trebuia operata de urgenta fara garantii prea mari de supravietuire. „Vreau sa vad copiii inainte…” Si i-a adus copiii. Pe toti. Cel mai mare avea 15 ani, iar cel mai mic 5. Operatia a fost o reusita. Semipareza cu care a ramas definitiv pe partea stanga si proteza de la picior pe care o va purta permanent nu mai contau in fata faptului ca era in viata.
Nea Dumitru era si tata si mama, nu pentru 5 , ci pentru 6. Muncea 10-12 ore pe zi si cand ajungea acasa spala, gatea, facea curatenie, statea de vorba cu copiii, ii controla la lectii… Ani la rand. Zambind. Multumindu-i lui Dumnezeu ca e sanatos si ca poate munci. Ca sunt vii si impreuna. Iar copiii au facut ce au vazut la tata. Au invatat pe rupte, erau exemple peste tot.
Timpul a trecut. Nea Dumitru nu e un roman, nu e un imigrant, nu e capsunar, nu e zidar. Nea Dumitru e tatal celor 5 medici. Asa il cunoaste toata lumea si cei care il cunosc sunt mandri de asta. Si el munceste in continuare, la peste 65 de ani, sa ingrijeasca „singurul copil care i-a ramas acasa: sotia”.
Anul trecut s-a schimbat pediatrul din sat. M-am dus intr-o zi cu fiica-mea care era racita si am dat peste un barbat frumos, cu ochi calzi, cu toate ca avea peste 1,90m si peste suta de kilograme. Atent, respectuos, ca toti medicii. Cand m-am uitat pe reteta mi s-a topit inima de o bucurie pe care demult nu o simtisem: „Ldo. Sergiu B. pediatra”. Fiul cel mare al lui Nea Dumitru.
Dar asta nu intereseaza pe nimeni… Nici nu stiu de ce am pierdut timpul scriind, cand am inca de invatat ca sa fiu curva cu diploma…

2. Adrian Răileanu:

Stiu ca am povestit in fiecare an, in perioada asta, insa:

In 90, pe 14 iunie, aveam 14 ani.

M-am dus la Universitate dupa pranz. Doua studente care au mers langa mine in troleu pana la Rosetti (pe care le-am ascultat vorbind despre niste examene) au fost luate pe sus in fata TNB-ului, paruite, batute, scuipate, aproape dezbracate. Am protestat firav si am primit un sut in fund si o lovitura cu un cablu gros peste picioare. Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea cu ele. Am tulit-o in pasaj si m-am dus la Politia Capitalei pe cate o vazusem cu o seara inainte fumegand ca in filmele cu comisarul Moldovan.

La Politia Capitalei erau sute de mineri. Veneau dube ale politiei care descarcau la intrarea in curtea Politiei oameni arestati prin oras. Minerii facusera un tunel prin care toti cei „debarcati” erau obligati sa treaca. In capetele lor se revarsa o ploaie de lovituri de bate, lanturi, cabluri. Cei care se prabuseau erau luati la picioare.

M-am intors acasa.

Pe inserat, maica-mea m-a chemat la geam sa imi arate o caruta cu doi care alergau in galop, biciuiti de un tigan care se tot uita inapoi cu groaza. In urma lui, doua camioane pline cu mineri au trecut catre blocurile din ghetoul care era pe vremea aia acea bucatica urata de Baicului. Nu stiu ce s-a intamplat acolo, insa imi amintesc mirarea ca minerii stiau ca sunt tigani acolo. Lunca Florilor nu era, totusi, cea mai cunoscuta strada ghetoizata din oras.

Atat.

Acum, imi puteti spune orice despre manipulare, despre vina colectiva, despre bucurestenii care aplaudau, despre build-up si despre context, insa ceea ce a ramas si o ramana in amintirea mea din acea zi e ura. Ura fata de ceilalti, ura fata de cei diferiti.

(Foto: adevarul.ro)

Desene animate

Scriam pe Facebook, în 10 iunie, că sfîrşitul de săptămîna ne va găsi cu un PSD mai puternic decît ne/vă /închipuim/închipuiţi. Oricum nu moare, cu sau fără Ponta. Comuniştii nu mor, comuniştii se transformă. Şi că motiunea de cenzură nu va trece, Ponta nu va demisiona, dar se va victimiza de acum încolo cu fiecare chemare la DNA, că nu e lăsat să guverneze, să-si facă datoria faţă de ţară. După care va spune ca economia suferă, investitorii sînt sceptici şi toate cele rele se întîmplă exclusiv din vina justiţiei care îl hărţuieşte şi nu-l lasă să lucreze.

Era previzibil. Chiar şi circul din Parlament, cu o senatoare ex-grevistă a foamei nu numai cu un discurs alături mult cu drumul, pînă la a trebui să fie întreruptă, dar şi cu o ţinută care a fost de rîs, dar e de fapt de plîns. Sacou cu personaje din desene animate în forul legislativ al României! Prostie, susţinere pentru premier sau situaţia financiară care-i permite acum să-şi satisfacă fantezii vestimentare? Nu mai contează.

Contează că nu sînt soluţii şi că nici nu se întrevăd curînd. Contează că ‘interesul naţional’ nu ne lasă la greu şi îşi prezintă răspicat susţinerea pentru Justiţie. „O susţin total pe Laura Codruţa Kovesi pentru încă un mandat la şefia DNA”, a declarat Gabriel Oprea, odată cu trecerea ministrului Justiţiei, cu portofoliu cu tot, la UNPR. Tot e bine, altceva ce mai aveam de făcut, să apelăm la mentalişti?

Contează că PNL şi-a anulat mitingul din ziua discutării moţiunii de cenzură sub presiunea ameninţărilor PSD cu o contramanifestaţie.  Putea fi organizat în alt loc, renunţarea nu-mi pare deloc o dovadă de responsabilitate, ci de slăbiciune. Nemaiavînd pe cine să intimideze, nici PSD nu şi-a mai scos oamenii în stradă. S-au evitat, în final, nişte cheltuieli de ambele părţi, situaţie win-win, şi a fost linişte. Numai Ionescu Quintus ce a mai zgîriat urechile mult prea sensibile cu declaraţia:

„Eu am propus să se anuleze. Am experienţa mitingurilor anticomuniste”, a declarat Quintus. Acesta a mai explicat că PSD a organizat o contramanifestaţie şi exista riscul producerii unor violenţe. „Nu vrem ca românii să sufere. Nu strada votează în parlament”ziuanews.ro

Gînd la gînd cu Ponta – ce surpriză! – care declarase anterior „Cred ca într-o democraţie lucrurile nu se tranşeaza în stradă, prin fortă.”

Şi contează sau ar fi contat într-adevăr scuzele Alinei Gorghiu  (cu un discurs bun la discutarea moţiunii), că şi cu ajutorul PNL a ajuns Ponta prim-ministru, dacă justificarea nu ar fi fost lamentabilă, „nu am crezut că un om aşa de tînăr este capabil…”. Inacceptabil în politică să nu-ţi cunoşti adversarul, nu mai zic şi fostul aliat, că nu mai e trendy să avem ţinere de minte şi să mai şi arătăm asta, ba e chiar sancţionabil.

După moţiune, premierul s-a deplasat la Baku, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene. Evenimentul, boicotat de majoritatea liderilor europeni, i-a permis astfel să apară în poză în vecinătatea lui Putin şi nu a colegilor socialişti europeni, la congresul cărora nu a fost prezent. Gurile rele spun că nu a fost dorit acolo, dar noi ştim cît de pasionat de sport este, aşa că de ce am da crezare zvonurilor răutăcioase? Sau lui Dan Mihalache, care a declarat că preşedinţia nu a fost informată în privinţa deplasării? Mai mult ca sigur, o altă eroare de comunicare, cum s-a mai întîmplat.

Credem, în schimb, că bacalaureatul bate doctoratul, dacă premierul Republicii Moldova, Chiril Gaburici, a demisionat în urma scandalului privind falsificarea respectivei diplome de studii.

Urmează o perioadă veselă şi prosperă în care, prin ajutorul de stat, în valoare de 15 000 000 de euro, pe care prim-ministrul vrea să-l acorde televiziunilor private, vom deveni toţi mici mogulaşi mass media. Şi ne vom îmbăta de fericire cu bere, că doar de-asta a şi fost ieftinită, nicicum ca să abată atenţia de la asaltul la Justiţie despre care tot vorbesc prăpăstioşii.

13 -14. Dupa 25 de ani.

Apelurile la forţele responsabile.

Ion Iliescu, preşedintele României, 13 iunie 1990. 

 

Victor Ponta, prim-ministru, deputat în Parlamentul României, preşedinte PSD. 8 iunie 2015:

„Vreau sa va rog sa facem un apel foarte hotarat la responsabilitate catre cei din PNL-PDL. Cred ca intr-o democratie lucrurile nu se transeaza in strada, prin forta. Si nu vreau sa fim pusi in aceasta situatie. Am inteles ca ei aduc 1.000 de oameni, noi putem aduce 10.000. Daca ei pot sa aduca 10.000, noi putem aduce 100.000, dar cred ca este cea mai mare greseala pe care poate sa o faca Romania in acest moment.

Fac un apel la ultimul dram de minte pe care sper ca il mai au dl Blaga si dna Gorghiu, sa inteleaga ca nu poti sa dai foc unei tari si ca ne vom adresa procurorului general al Romaniei cu sesizare penala pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 397 alin. (2) din Codul penal. Si procurorul general, conform procedurii, ca si la mine, ii declara suspecti si ii cerceteaza. Si vedem atunci daca le mai place sa faca politica din justitie. Putem sa facem acest lucru, sper sa nu fie cazul”Hotnews

Cornelia Naum, mama lui Victor Ponta:

A venit sa isi cumpere trei costume.
‘Dar ce iti trebuie atatea costume?’
‘Pai uite va trebui sa fiu imbracat totdeauna oficial pentru ca mi s-a oferit sa lucrez ca sef al Corpului de Control’.

Si atunci eu l-am intrebat:
‘Bine, Victor, de-aia am mancat noi bataie pe 13 iunie (Mineriada din 13 iunie 1990 – n.red.)? ‘
Iar el mi-a raspuns, si nu a negat, ca a mai facut o data aceasta afirmatie:
‘Au fost singurii care mi-au dat o sansa'” – ziare.com

UPDATE 1: Paul Dragoş Aligică, pe Facebook:

Nu am reusit sa comentez in ultima vreme nu pentru ca nu as avea ceva de zis ci pentru ca am o perioada foarte intensa de predat (in programul din linkul de mai jos*).

Multumiri tuturor celor care s-au interesat de natura si originea tacerii mele. Sunt prins in continuare in acest program dedicat studentilor de la alte universitati care vor sa se familiarizeze cu programul de cercetare la care sunt afiliat dar imediat ce ma voi degaja am sa am cate ceva de zis si eu despre situatia din tara.

Pana atunci rememorez si eu ca si dv evenimentele in Iunie 1990 si ma gandesc la cat rau au putut face acesti nemernici si la abisul ce ne desparte de canaliile si impostorii care cu atatat tenacitate din Ianuarie 1990 pana azi au reusit sa submineze, murdareasca, imbolnaveasca, corupa, jefuiasca si distruga tot ceea ce aceasta tara si popor puteau mai bine si puteau da mai bun.

*grad.mercatus.org

N-a fost sa fie. Si de atunci si de acolo a plecat totul. Atunci s-a rupt firul.

UPDATE 2

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/clarice.dinu/videos/10205257081960639/” mbottom=”50″]

(Foto: bzi.ro)

Acesti golani care ne conduc si mama lor de curva ideologica

De peste 25 de ani, de cînd l-au împuşcat pe cel ce „întinase nobilele idealuri ale comunismului”, aceste scursuri morale ale aceleiaşi curve ideologice – a crimei, a furtului, a bătăii de joc – s-au cocoţat în vîrful puterii de unde ne arată la răstimpuri ce şi cît dau ei în realitate pe noi. Spoiala de pretenţii de intelectualitate şi lume bună crapă cu prima ocazie cînd se umflă dracii-n ei şi apare caracterul hîd, în putrefacţie, duhnind insuportabil a canal colector, al aceloraşi i sau amorali care, sub diferite nume şi sigle, ne conduc.

Pronunţarea cuvîntului „golani” şi ameninţarea cu/organizarea unei contramanifestaţii în jurul perioadei 13 – 15 iunie nu înseamnă decît faptul că ura lor faţă de cei ce nu-i votează a rămas aceeaşi din 1990. Nu mai pot să bată, să schingiuiască sau sau să omoare în plină stradă, ca ultimele rebuturi umane, pe cine nu e de acord cu ei, dar nici nu se pot abţine să spună în văzul tuturor ce cred despre cine nu-i cu ei.

Scuze, „nu asta am vrut să spun”? Marş-napoi în văgăuna împuţită din care-ai ieşit, deşeu uman! Nici dracu’ nu te crede, rînjeşte. Sau marş în China, cu toţi ai voştri, la doctoru’ care pretinde că a făcut 1000 de transplanturi de cap, să nu faceţi notă discordantă în înfăţişare, şi acolo rămîneţi, că acolo vă sînt fraţii întru represiune.

Nu mai faceţi teste pe rezistenţa noastră psihică, greu şi rar, dar tot ne pocneşte şi nouă nervu’, s-a mai întîmplat. Ţineţi-vă scîrbavnicele de guri închise, să nu vă mai iasă mizerii la adresa oamenilor care au plecat de aici să muncească, nu să stea cu mîna-ntinsă la pomenile voastre din buzunarele noastre şi pradă experienţelor pe care le faceţi pe noi, ăştia rămaşii. Care pomeni, oricîte ar fi şi oricui făcute, tot nu vă vor spăla vreodată de jegul comunismului de pe creier şi de nici un păcat. Noi ştim asta, voi?

 (Foto: gandul.info)

Nimic nou pe frontul penal

Încep cu sfîrşitul unei alte zile de marţi.  Dar nu mai numărăm ceasurile rele, le trecem la fără număr.

1. Partidulul al cărui om declara că nu crede că lucrurile se tranşează în stradă organizează o contramanifestaţie vineri, în ziua discutării moţiunii de cenzură. Deci încep să pună în aplicare ce-au spus luni, nu e de glumă şi nici nu am fost unii dintre noi prăpăstioşi.

PSD a depus la Primăria Capitalei o cerere de autorizaţie pentru un miting  vineri in ziua votarii motiunii de cenzura în acelaşi loc anuntat si de PNL. Ambele solicitări au fost aprobate de primarul Sorin Oprescu, conform gandul.info. – flux24.ro

Ce nu înţeleg şi nu voi înţelege este de ce Vasile Blaga – în situaţia de faţă, alţii în general – consideră situaţia incredibilă. Ce poate fi incredibil cînd e vorba de pesedişti?! Nu-i ştiu ce pot, nu-i ştim ce pot, de peste 25 de ani? Care 25 de ani de la sîngeroasa mineriadă care ne-a scos de pe drumul democratic tocmai se împlinesc în timpul evenimentelor de acum. Piedică în calea uitării, altădată să nu mai considere nimeni incredibil de ce sînt comuniştii în stare.

2. Ca nu cumva să uite nici Ponta în ce situaţie se află, tot vineri este chemat la DNA, după cum a declarat la Antena 3, seara trecută. Dacă nu l-aţi ascultat, şi bănuiesc că nu, păcat. Măcar pentru psihopatologia manifestată. Printre altele, a declarat că e foarte corect ce a spus Ambasada SUA. Ce nu ştim e în ce calitate e de acord cu americanii. De prim-ministru, de preşedinte de partid, de deputat ori de suspect urmărit penal? Sau ce înţelege prin „tuturor”.

3. Ce-a spus Ambasada SUA:

”Aşa cum am spus anterior, nu comentăm cazuri individuale. Orice acuzaţii de încălcare a legii de către demnitari guvernamentali trebuie cercetate pe deplin şi fără interferenţe, iar legea trebuie să se aplice în mod egal în cazul tuturor. Instituţiile judiciare şi cele ale statului de drept trebuie să îşi poată desfăşura activitatea complet independent şi trebuie să se respecte întru totul atât legislaţia românească, cât şi principiul unui proces echitabil”Mediafax

Ce-au spus şi alte ambasade. Ambasada Olandei, prima care a reacţionat după votul din Camera Deputaţilor în spatele căruia Ponta încă se mai ascunde.

”După cum am mai declarat, Olanda crede cu tărie că toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Evoluţiile recente din Parlament pun în lumină probleme mai largi legate de atitudinile faţă de justitie şi corupţie din Romania. Această preocupare a fost evidenţiată în prima parte a anului prin raportul MCV al Comisiei Europene. Dăm o importanţă foarte mare recomandărilor din raportul MCV. Avem încredere că România şi toate instituţiile sale le iau în considerare”

Ce-a spus şi Ambasada Marii Britanii:

British Embassy Bucharest position regarding the latest developments in the fight against corruption

The British Government recognises the importance of the fight against corruption in Romania and the need for judicial and law enforcement institutions to be able to act with complete independence and impartiality. This is recognised in the reports of the European Commission’s Cooperation and Verification Mechanism, which also highlight the important role for Parliament in supporting anticorruption efforts.

Ahead of the G7 summit in Germany, Prime Minister David Cameron highlighted how corruption threatens the prosperity and security of nations across the globe. The Prime Minister announced that the UK will lead an agenda to tackle corruption over the next year, with a major anti-corruption summit in London in 2016.

We do not comment on individual cases. Questions regarding the government of Romania are a matter for the Romanian people.

(Mediafax, Facebook, Twitter)

4. Întorcîndu-mă la ai noştri, am început să cred că poziţia numărul 2 în statul român e blestemată, altfel eu nu-mi mai pot explica ocupanţii. Cel aflat acum în funcţie, Călin Popescu Tăriceanu, vrea o comisie de evaluare a democraţiei şi a statului de drept. Imperios necesară, din moment ce „Curtea Constituţională şi justiţia atacă parlamentul”. Ponta este de acord. Nu va fi cenzură, numai ceva care să îndrepte lucrurile. De la bîtă la comisie, hai că n-au trecut 25 de ani degeaba.

Tot Tăriceanu consideră că „imunitatea parlamentarilor este în beneficiul cetăţenilor„. O fi dat-o pe vaccinuri, nu ştiu, dar zic că nu-i bine să punem întrebări, poate ne impozitează şi beneficiul ăsta.

Dar să nu credeţi că omul are numai certitudini. Zilele trecute îl bîntuia o dilemă existenţial-juridică: „e normal ca un procuror de 27 de ani să răstoarne două guverne într-o lună”? Sigur, şi noi ne putem întreba dacă ce i s-a întîmplat procurorului Panait a fost normal, dar noi ne mai şi documentăm, nu ca preşedintele Senatului.

 5. Numărul 1 în stat este atît de dezamăgit de ceea ce tot constată ce se întîmplă, încît mi-e teamă ca nu cumva să cadă în vreo depresie. „E o zi tristă pentru democraţia din România” mi-a amintit de „E o noapte frumoasă pentru democraţia românească”, şi ce-ar fi fost dacă. Mi-am revenit rapid după ce am citit că:

„Daca Victor Ponta le-ar fi cerut deputatilor sa-i ridice imunitatea si colegii sai ar fi facut acest lucru, PROBABIL CA NU L-AS FI SUSPENDAT si am fi gasit o solutie ca Justitia sa se pronunte cu celeritate pe dosarul sau”, a declarat marti presedintele Klaus Iohannis. – realitatea.net

Dar cînd eram gata să ţopăi şi eu, am înţeles că nu-l suspendase, ci doar se exprimase. Greşit. În viaţa asta politică un pic mai agitată, mai că-l înţeleg. Pînă şi formularea hotărîrii Camerei Deputaţilor la solicitarea DNA a fost pe invers, ceva blestem al lui Năstase, bănuiesc. Bine că în CSAŢ totul a decurs firesc, ca şi prezenţa prim-ministrului acolo. Deşi cred că nouă un Consiliu Naţional de Apărare a Ţării de Ponta ne trebuie.

În final, constat că tradiţiile româneşti se îmbogăţesc. Din cinci în cinci ani avem alegeri prezidenţiale, din patru în patru parlamentare şi locale, iar din trei în trei agitaţii vara.

 PS: Cine crede că odată cu căderea lui Ponta, care se va întîmpla mai devreme sau mai tîrziu, PSD-ul nu va mai conta politic, se înşală. Capacitatea de regenerare a răului nu trebuie niciodată subestimată. Şi nici în transformarea într-un partid socialist pe model occidental nu cred. Nu acum, cel puţin.

Ponta si Ceausescu, arc peste timp

De bine ce mă pregăteam să vă prezint ce-a mai apărut pe piaţa ideilor politice, doctrina constituţional-neintervenţionistă, pe scurt: „ce facem? nimic. îl lăsăm în funcţie pînă în 2016, ca să cîştigăm noi procente”, şi constat – nu sînt singura – că nu e aplicabilă.

Avînd în vedere ameninţările prim-ministrului şi ale ministrului de Justiţie la adresa opoziţiei şi a societăţii civile contestatare, rămîne cum am stabilit: afară din Palatul Victoria ori cu cătuşe la mîini, ori în cămaşă cu mîneci lungi, legate la spate. Situaţia degenerează rapid şi e chiar mai periculoasă decît cea din vara 2012, cînd măcar ne-au permis demonstraţii.

Deci, Victor Ponta, prim-ministru în funcţie şi suspect urmărit penal în acelaşi timp:

„Vreau sa va rog sa facem un apel foarte hotarat la responsabilitate la cei din PNL-PDL. Cred ca intr-o democratie lucrurile nu se transeaza in strada, prin forta. Am inteles ca ei aduc 1.000 de oameni, noi putem aduce 10.000, daca ei aduc 10.000, noi putem aduce 100.000. Fac un apel la ultimul dram de minte pe care il mai au domnii Blaga si Gorghiu, daca il mai au, ca nu poti sa dai foc unei tari si ca ne vom sesiza… Vom face plangere penala in baza art. 397 alin (2) din Codul penal si procurorul general va cerceta, vor fi suspecti… Sa ii mai vad atunci daca le place sa faca politica din justitie”  –  Hotnews

Robert Cazanciuc, ministrul Justiţiei:

„Ca ministru al justiţiei mi se pare inadmisibil şi contrar practicilor democratice constituţionale ca PNL să folosească un act de procedura al unui procuror pentru a cere demiterea unui guvern legitim şi a crea instabilitate politică majoră.

Este împotriva tuturor angajamentelor asumate de România cu partenerii săi europeni şi transatlantici ca PNL să folosească justiţia pentru a-şi rezolva incapacitatea de a convinge populaţia şi membrii Parlamentului cu un program politic solid, coerent care să ajute România şi nicidecum să o întoarcă acolo unde se află în anii 2009-2011.

Atrag totodată atenţia liderilor PNL că organizarea de manifestări politice ilegale în scopul împiedicării exercitării puterii de către Parlament sau Guvern poate atrage răspunderea penală” – Digi24

Consider cele de mai sus ameninţări clare cu represiune şi sper că liderii opoziţiei au făcut deja plîngeri penale împotriva celor doi. Cît mai au voie.

Sînt convinsă că ambasedele occidentale au luat act de aceste declaraţii şi monitorizează cu foarte mare atenţie situaţia.

(Foto: rferl.org)