21-23 februarie 2018. Cu sau fără LCK

Ieri dimineață scriam pe Facebook:

Pe cine ar mai avea de luat ca s-o dea jos?
Pe cine important, altfel, tot partidul, bănuiesc.

Schema e următoarea Tudorel să propună, Iohannis să respingă. Propunerea de revocare din funcție. Ca să mai fie ajutat puțin (pentru cîtă lume nu doarme de grija justiției, puțin) Iohannis.
Nu cred că TT le va face jocul.

Tudorel le-a făcut jocul și a propus revocarea din funcție a Laurei Codruța Kovesi. Într-o conferință, declarație, monolog de presă, ce-o fi fost, presărat cu ”În urmă cu 6 luni se împlineau 6 luni…”, uitînd să ne spună cît a cîntărit la naștere și ce scor Apgar a avut, cu multe articole de lege și prevederi ale Curții Constituționale, fiecare în parte discutabilă (Tudorel fiind, ca judecător al CCR, cel care a avut opinie separată și în 2012, susținînd că președintele trebuie demis), la capătul unui timp mai mult decît obositor, a venit și propunerea de revocare.

De ce a trebuit ca Tudorel Toader să menționeze biografia sa? Ca să dea greutate spuselor sale. Ca să ne arate cine este, ce important și calificat este cel care propune revocarea. Dar dacă tot se respectă atît de mult, trebuia să vină cu o copie a celor 36 de pagini ale raportului pentru fiecare jurnalist prezent. Sau ar fi fost mai mult decît util să avem, așa cum ni s-a spus, raportul pe site-ul Ministerului Justiției, lucru care nu s-a întîmplat pînă vineri, la această oră.

Așadar, dacă Tudorel Toader voia să se respecte, nu era necesar să ne spună cine este, ci era necesar să facă ce trebuie.

Ce va urma?

Președinția a dat astăzi un comunicat de presă, întărit de vorbele lui Iohannis, de la Bruxelles: 

”Referitor la Raportul privind activitatea managerială a Direcției Naționale Anticorupție, prezentat joi, 22 februarie a.c., de către ministrul Justiției, Administrația Prezidențială face următoarele precizări:

Din cauza lipsei de claritate în prezentarea Raportului privind activitatea managerială a DNA și având în vedere că evaluarea activității DNA și a conducerii acestei instituții de către Președintele României diferă de cea a ministrului Justiției, se impune o analiză aprofundată a acestui document, care urmează să fie realizată la nivelul Administrației Prezidențiale de către departamentele de specialitate.

În repetate rânduri, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a declarat mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale, punct de vedere pe care și-l menține în continuare.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va uza de toate prerogativele constituționale pentru asigurarea funcționării unei justiții independente și pentru consolidarea statului de drept.”

Și mai important, președintele nu are un timp anume prevăzut legal în care să evalueze raportul. Deci acțiunea poate dura și cîteva luni, de ce nu pînă la terminarea mandatului LCK?!

LCK care a declarat:

“Voi urma procedura legală și mă voi prezenta, oricând este nevoie, să răspund, punct cu punct, tuturor afirmațiilor prezentate de ministrul Justiției.”

Avînd în vedere ușurința cu care a nominalizat-o pe Viorica Dăncilă premier, se așteaptă acum de la Klaus Iohannis să joace tare. Nu de altceva, dar acum se joacă alegerile prezidențiale din 2019. Dacă PSD vrea să piardă din nou, poate să-l suspende pe președinte, deși acesta nu are, cum am mai spus, un termen legal de soluționare a situației.

Cine poate urma la șefia DNA?

Acum sau peste un an, LCK va pleca din funcție. Cine vine în locul ei?

Cele mai mari șanse le-ar avea Călin Nistor. Un procuror care a instrumentat dosare de politicieni fără a fi întoarse sau încheiate cu achitare în justiție. Cel care a lucrat la dosarele Dinel Staicu, Constantin Penescu, Antonie Solomon, Constantin Nicolescu, printre altele, este și un favorit al fostului procuror șef al DNA, Daniel Morar.

Ce se întîmplă în rest, protestele pro-LCK, sînt o figurație în lupta la nivel înalt a principalilor decidenți politic. Ca atare, cum s-a observat și pînă acum, mult zgomot pentru nimic.

19 februarie 2018

Ca să nu uităm, ca să nu ne mai mirăm. De acum 3 ani, Facebook.

Eu – şi mulţi alţii – am înţeles foarte bine că au cîştigat „ai lor”. În campanie, pentru turul II, am spus ca votez Iohannis şi am îndemnat să fie votat NUMAI, EXCLUSIV pentru că nu este Ponta.

Ce nu înţeleg acum e de ce ni se spune că e foarte bine cu/totce face Iohannis, cînd se vede clar că USL trăieşte. Raţional, oricît ai fi de dezamăgit de Băsescu, nu poţi spune că tabăra care în 2012 a încercat o lovitură de stat e cea bună acum. Pentru că, din cîte îmi amintesc – şi îmi amintesc bine, ca şi alţii, de altfel – atunci am apărat statul de drept, la care atentaseră puciştii, nu persoana preşedintelui de atunci, Băsescu.
Aşadar, sîntem principiali sau nu mai sîntem?!?

 

DNA! Să vină să îi ia! Că oricum le dă drumul pe urmă.
Noi nu avem eșecuri. Noi avem numai ”rezultate pozitive”.

Alt dosar: ALRO. Profesionalism și legalitate.
Se pregătește EADS.

Alro Slatina. Cum a eșuat cercetarea prind privatizarea singurei companii pproducătoare de aluminiu din România. Ambele dosare au fost închise, unul de DIIICOT în 2010, altul, recent, de DNA

 

 

 

 

Andreea Cosma susține DNA. Mai #rezistați?

 

Azi, de ziua lui Brâncuși, nimeni nu-și mai amintește de achiziția Cumințeniei pământului, de către guvernul Cioloș?

Dar banii vi i-ați luat înapoi?

 

Liiceanu și-a făcut mea culpa:
”Inteligența populației scade văzînd cu ochii.”

(Vedeți articolul anterior)

 

ȘOC!
Judecătorii au acceptat probele prezentate de Vlad Cosma în instanță. (Cele prezentate la tv, da)
Instanța rămîne în pronunțare pînă la 5 martie.

Înfrângere ȘOC pentru DNA: Decizie de ULTIMĂ ORĂ  judecătorilor în procesul familiei Cosma

(Foto: indodii.ro)

12-16 februarie 2018. Trei, Doamne, și toți trei!

  1. Laura Codruța Kovesi

Prima conferință de presă a șefei DNA, în sediul DNA. Declarațiile date în alte circumstanțe și în alte locuri (pe scări la Ministerul  de Justiție, de exemplu) nu se pot numi conferințe de presă.

”Lăsată singură în fața hienelor din presă”, de parcă ar putea răspunde altcineva pentru departamentul pe care îl conduce, LCK nu a adus absolut nimic nou în spațiul public. Cu o cruciuliță la vedere, îmbrăcată la fel cum o știam, cu același bagaj lingvistic pe care îl știm, Kovesi nu a făcut decît să exulte susținătorii fără pretenții de prea multă judecată, și cu dor de un tătuc salvator al nației cu orice preț și, pe de altă parte, să dea apă la moară celor care o contestă.

Ideea principală a acestei conferințe de presă a fost, din cîte se pare, să arate încă o dată că este cinstită, că respectă legea și, ca atare, neavînd nimic să-și reproșeze, nu își dă demisia. Cu un început ușor sovăielnic, după părerea mea, conferința avea să dureze două ore, cu răspunsurile oferite jurnaliștilor.

A fost cinstită, nu a mințit? Sau cînd a mințit? Să vedem.

Hotnews, 15 februarie 2018: Kovesi afirmă că INEC a stabilit că înregistrarea în care ar fi dat ordine procurorilor din subordine a fost editată:

„Sunt doua expertize in dosar care constata ca nu am facut acele afirmatii. Chiar Inspectia Judiciara constata ca nu am facut acea afirmatie. Toti martorii care au fost audiati, respectiv procurorii care au fost la sedinta, au spus ca nu am facut acea afirmatie. Si nu am facut acea afirmatie. Inca din prima seara (…) cand a aparut acea inregistrare am precizat ca anumite afirmatii nu le-am facut. (…) Anumite cuvinte, n-am sa vi le spun care, daca va puneti castile si o sa ascultati atent, o sa vedeti ca nu acelea au fost rostite, redarea este gresita. Am mentionat si mentionez ca s-a stabilit, printr-o expertiza facuta de Institutul de Criminalistica, faptul ca acea inregistrare a suferit editari, modificari”.”

Mediafax, 16 ianuarie 2018: De ce este acuzată Kovesi în acțiunea disciplinară: A obținut cu mandat percheziția informatică a opt procurori, după înregistrarea audio scursă în presă:

„Una din probele administrate în dosarul penal 246/P/2017 al DNA şi în dosarul 307/P/2017 al PICCJ a fost constatarea tehnico-ştiinţifică/criminalistică şi unul din obiectivele acestor constatări a fost a se verifica dacă fragmente din discuţii au fost juxtapuse astfel încât să se verifice dacă din cuvinte izolate, scoase din context, s-au alcătuit fraze cu un alt sens decat cel intenţionat de autoarea afirmaţiilor. Nici specialistul din cadrul DNA, nici expertul INEC nu au putut confirma această ipoteză invocată de persoana cercetată disciplinar sau de către DNA. (…) Concluziile de specialitate nu confirmă ipoteza invocată în apărare de persoana cercetată, respectiv că acestea au fost modificate prin juxtapunerea unor fragmente sau prin amestecarea unor fragmente reale cu sintagme obţinute prin colaţionare.”

2. Tudorel Toader

Ministrul Justiției a fost chemat din vizita pe care o efectua în Japonia pentru că ceva, aici, ardea. Și ardea chipurile atît de tare încît omul a trebuit să-și scurteze șederea firească, plătită de Banca Mondială. Așa că a venit ca să spună că peste o săptămînă va prezenta în parlament un raport, cînd o grămadă de lume se aștepta să o sau să nu o demită pe șefa DNA.

Nu înțeleg de ce ar face demersurile necesare demiterii, din moment ce ai lor, colegii de partid ai colegilor lui de guvern, scapă pe rupte.

           3. Klaus Iohannis

A fost rîndul președintelui să încheie runda de conferințe de presă, proaspăt întors din vacanța privată (ce-o fi aceea) din Tenerife.

Și a fost rîndul nostru să ne întrebăm cum am putut să ne pricopsim cu așa ceva! Este incredibil cît de decuplat este președintele de problemele care frămîntă cel puțin  o parte a țării. Este incredibil limbajul prezidențial, bagajul lingvistic sărac, este incredibilă mimica, este incredibilă aroganță pe deplin nejustificată, este incredibil cum am putut alege așa ceva. Cum ni s-a oferit, ca unică variantă, să alegem așa ceva.

Urmăriți-l!

PS: Pentru toată lumea care folosește aiurea, penal înseamnă:

(Foto: digi24.ro)

5 – 8 februarie 2018. Îndrăznește să crezi!

I. În anul 2016, FBI pune sub urmărire stafful de campanie al candidatului Trump, numai pe baza așa zisului raport (o făcătură, am scris aici la momentul apariției) democrat (Hillary & staff) privind coliziunea Trump-Rusia.

Mai clar. Un candidat (Hillary) face (e o făcătură, repet) un dosar despre contracandidat (Trump), și o instituție a statului american, FBI, îl pune sub supraveghere pe contracandidat, în baza acelei făcături. Adică slujește intereselor unui singur candidat.

Progresiștii (democrații) au voință. Scandalul Watergate pare mic copil acum, cînd a fost implicat FBI. Îndrăznește să crezi!

II. Un nou scandal la Muzeul Țăranului Român, nu mult diferit de el de acum cîțiva ani, s-a iscat acum cîteva zile cînd, în aceeași sală Horia Bernea a Muzeului Țăranului Român, s-a organizat, de către Cristi Puiu, aflu mai nou, proiecția filmului 120BPM, premiat în Franța și intenționat a fi trimis la Oscar din partea Franței.

Filmul se dorește a fi o contribuție la educarea noastră, a esticilor sălbatici și retrograzi, în tainele minunate, zic ei, ale homosexualității. Care ei, realizatori și organizatori deopotrivă, nu vor să țină seamă de:

Horia Bernea:

Pentru un om, pentru un creştin, a alege tema crucii este un act de mărturisire. A mărturisi înseamnă însă şi a depune mărturie; şi asta înseamnă mai mult decât un act de credinţă, capătă un sens social. Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA, într-un moment cum este cel prezent. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori.”

Și am simțit nevoia să mă mărturisesc prin credință, turle, prin cruce, prin prapor, prin iconostase, subiecte aproape netratate în pictură, tocmai din dorința de a manifesta în chip direct ortodoxia”.

Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie ‘să salveze’.”

Muzeul Țăranului Român, reînființat după 1989, sub directoratul său, care avea să dureze pînă la moarte, în anul 2000, s-a deschis cu o expunere permanentă, așezată sub semnul Crucii. Au urmat, cu toate greutățile financiare, deschiderea sălilor cu icoane, ca mai tîrziu, în 1996, să fie inaugurat și etajul, sub titlul ”Triumf”.

Cum a ajuns acest spațiu destinat sacrului terenul de bătaie al activiștilor LGBTundsoweiter? Cum au ales ei, din toate locurile posibile din București, tocmai acest spațiu pentru a ne ”educa” pe noi, cei curioși măcar, că deocamdată e facultativă participarea? De ce nu la un cinematograf cu vizibilitate, pe bulevard, de ce acolo, în spațiul Crucii și al icoanelor?

Cum poate un om de cultură precum Cristian Mungiu să nu respecte munca altui om de cultură, Horia Bernea?!?

Citesc stupefiată:

La nivel de inițiativă personală, organizăm, de exemplu, (eu și alții), festivaluri de film la care vin oaspeți să vadă că nu sîntem vampiri și că de fapt avem o țară mai normală și mai prietenoasă decît pare de la distanță.

La nivel de stat, cum spuneam, organizăm un sezon cultural cu Franța și arătăm că uite, România este și altfel.

Din păcate însa, un incident ca cel de duminică seara riscă să anuleze în mare măsură efectele multor inițiative reparatorii. Știrea despre incident a fost preluată și mediatizată. Ea asociază din nou România cu termeni ca „primitivism“, „fanatism“, „intoleranță“.

”Inițiativa reparatorie” la adresa României înseamnă, chipurile:

  1. a băga în seamă un grup de așa ziși creștini, care numai ce este creștinismul nu știu, și a blama o țară pentru ei.
  2. a nu manifesta pic de respect pentru spațiile cu o anume destinație concepute, a îți bate joc de munca și moștenirea culturală a unui om, Horia Bernea.

Odiseea continuă. Unde e loc de ceva reclamă, de ce să nu fie făcută?!

Însă desigur, acea discuție nu s-a constituit într-o știre la fel de mediatizată precum incidentul de duminică. Pe care nu-l mai putem șterge, dar pe care îl putem folosi ca pe un declanșator al unei reacții a noastre care să ne poziționeze altfel, care să arate cum ne raportăm noi la acel incident. Noi ca cetățeni și noi ca autorități ale statului. Dacă aș fi Ministrul Culturii, m-aș grăbi să merg să văd filmul, ca să pot avea o reacție în cunoștință de cauză, pentru ca e cazul să am o reacție. Dacă aș fi primarul Capitalei, m-aș preocupa să aflu de ce acest film a fost difuzat în sala Muzeului Țăranului Român și de ce nu are Primăria ca program să redea orașului săli de cinema mai puțin sacre, dacă aș fi polițist, printre cei care i-au legitimat pe turbulenți, aș aplica niște sancțiuni. Pentru ca să întrerupi o proiecție de film cîntînd cîntece religioase trebuie să fie la fel în fața legii la fel de grav ca a întrerupe o slujbă în biserică cîntînd heavy metal.

Sigur, să facem tămbălăul și mai mare, că asta e principala noastră problemă acum, în loc să precizăm concret cum și cine a stabilit că filmul va fi difuzat acolo. Că sigur nu Dumnezeu l-a repartizat, ”a fost difuzat”. Pe mine tot ce mă interesează este de ce a fost ales acum ca loc al difuzării filmului MȚR, unde se știa ce scandal a fost acum cîțiva ani, și de ce nu se respectă memoria lui Horia Bernea. Atît.

Revenind la politică și darurile care se impun pentru unii, prima caracteristică a socialiștilor este nesimțirea. De la excursionistul nostru, ales în condiții dramatice pe alocuri, aflat acum în Tenerife, în concediu personal*, pînă la Vâlcov, care nu pleacă/nu este dat afară din guvern, în ciuda celor 8 ani cu executare primiți în instanță, și pînă la vicepremierul cu consilier fost bodyguard al lui Nicu Gheară (treaba lui pe bani publici!), toți sînt niște uriași nesimțiți.

Mai devreme sau mai tîrziu, nesimțirea iese la suprafață chiar de sub poghița de aparentă finețe, întîlnită la unii.

*Pe vremea președintelui Băsescu se spunea că președinte ești non-stop, nu numai în orele de program ale oricărui bugetar. Pentru că nu știi cînd poate interveni  o situație care să te trezească și la 3 noaptea. Dar și președințiile se mai schimbă, se mai modelează după ocupantul scaunului, nu?!

 (Foto: Cristian Nistor  / Agerpres)

 

31 ianuarie – 1 februarie 2018. Opoziție și putere

Cine a rostit următoarea întrebare?

Întrebarea care apare pe buzele tot mai multor români este aceea dacă o femeie va reuşi acolo unde bărbaţii din PSD au eşuat. Ar fi interesant pentru România şi femeile din România dacă dumneavoastră veţi reuşi.

a) Angelina Jolie

b) Maica Tereza

c) Nevasta lui Clooney, îmi scapă permanent numele

d) Miroiu de la SNSPA

e) o penelistă blondă

Numele penelistei este Raluca Turcan, iar culoarea părului nu are nici o legătură cu enormitatea spusă de la tribuna parlamentului. Deci de asta nu s-au prezentat ei, peneliștii, la Cotroceni, cu o altă propunere de premier? De asta s-au dus la o cafea, o limonadă, o dulceață de nuci verzi, pentru că de aflat în treabă oricum s-au aflat, propunîndu-i președintelui, după sondaje apărute în vis, probabil, alegeri anticipate. De asta își și face PSD de cap, de parcă nu era suficient scorul de la ultimele alegeri. Dar cu așa opoziție, chiar nu are de ce să își facă griji. Norocul nostru că nu e singura. 

(În ce privește PNL, e păcat să iei oameni precum Bogdan Glăvan și Cristian Păun și să te prezinți tot cu scenetele stupide ale lui Orban sau cu prostiile colosale ale doamnei Turcan. E ceva în neregulă cu partidul ăsta, din 1990 și continuă. Orice ar face, orice oameni de valoare ar aduce, tot prost iese.)

Așa că nu mai este de mirare cum rectorul UNATC, un ilustru necunoscut pentru (in)cultura mea artistică, Nicolae Manea, scrie un ”punct de vedere”,  de susținere de fapt, a noului ministru al Educației, Valentin Popa:

Ce o fi ”hate speech” și – au!, chiar așa – ”character assassination” în adevărurile pe care presa le scoate la lumină? Persistența în minciună și lipsa moralei sînt caracteristice stîngii, e drept, și se pliază pe caracterul acestui inginer de sistem, pe stil vechi, cu pasiuni doctoral-artistice descoperite tîrziu, un ”dinozaur bătrîn”, după cum singur se prezintă:

Alături de cei 45 (patruzecișicinci!!!) de rectori din întreaga țară, care îl susțin pe noul ministru al Educației, Mandea ne arată că nu mai avem decît să constatăm cum a pus comunismul stăpînire pe țară, în anii 40-50-60 ai secolului trecut. Cum a fost posibil un regim criminal, care a distrus elitele, începînd de la cei care ar fi trebuit, în mod normal, să fie elite. Comuniștii au învățat bine lecția și o practică continuu, mai ales în lipsa unei alternative politice serioase și ferme. Ce se întîmplă este o jignire la adresa adevăraților intelectuali români și un asasinat la adresa minților crude ale tinerilor acestei țări.

Mult zgomot pentru nimic am putea spune despre zarva iscată de Dragnea la adresa SPP, dacă, în fapt, nu s-ar încerca o remodelare a funcționării instituțiilor statului după chipul și asemănarea liderilor vremelnici ai partidului ajuns la putere. De ce trebuie ținut cont înainte de a face orice mișcare privind SPP.

  1. Este ilegal să transferi responsabilitatea unei instituții asupra alteia. Jandarmeria are misiuni de pază, SPP de protecție.
  2. Jandarmii nu au pregătirea profesională și nu au nici logistica necesare misiunilor de protecție.


Dacă Dragnea ține neapărat să știe absolut toate mișcările membrilor guvernului, or fi cîțiva și pe acolo cărora să nu le convină tratamentul ăsta aplicat copiilor de grădiniță. Și ca atare, poate vom avea și guvern PSD IV în mai puțin de un an și jumătate.

Pentru asta eu mă agit destul de mult. Se vede, nu se vede…

A declarat președintele de la Bruxelles, dînd primele știri despre viața sa politică, după multă vreme. Dar oricum, cu partidele care se presupune că l-ar susține pentru încă o candidatură, și cu ”munca” depusă în acest mandat, șansele la un al doilea trec de genunchiul broaștei.

Ultima ediție! Știri de la DNA. Doamna Andronescu împreună cu alți șase foști miniștri, poate fi de acum liniștită, nimeni nu va mai putea spune că e  ”penală”. Ea și încă cinci foști miniștri au scăpat de urmărirea penală, faptele s-au prescris. De ce s-au prescris? Întrebați la ”DNA să vină să îi ia” sau așteptați raportul pe anul 2018 al instituției.

În final, opoziție din nou. Una reală.

”Am luat decizia în grupurile parlamentare ale PMP să începem o nouă campanie în ceea ce privește curățarea Parlamentului de nulități. Am depus din nou în Parlament inițiativa legislativă privind reducerea numărului de parlamentari la 300. Vom începe o campanie națională pe acest subiect pentru că credem că cei aproape 10 milioane de români care au ieșit în stradă și au spus că vor un Parlament cu mai puțin parlamentari și mai eficienți au dreptate. Cred că a sosit timpul ca parlamentarii responsabili să coboare printre oameni, să meargă prin popor și să ceară sprijinul cetățenilor activi pentru a scăpa de această majoritate toxică”
 
A declarat președintele executiv al PMP, Eugen Tomac.

18 ianuarie 2018. Ziua de după

Acum cîteva zile discutam cu un amic pe Facebook, om inteligent considerat de mine și cu o viață plină, împlinită, freelancer care știe ce înseamnă că dacă nu muncești din greu nu ai nimic, un om care ne bucură de fiecare dată cînd îi vedem cîte un spectacol de teatru. La un moment dat, îmi spune că el nu știe mai nimic despre Tomac. Înșiră sursele de informare, mă crucesc.

În fine, trecînd peste detaliile discuției, omul voia alegeri anticipate. I-am spus că nu se poate (pentru alegeri anticipate e nevoie să cadă două guverne în interval de 60 de zile, în Parlament, ceea ce la noi nu se va întîmpla niciodată, cine ar renunța la scaun + pensie pentru un iluzoriu loc prins încă o dată în Parlament?). Nu știu dacă l-am convins sau nu, cert este că a încheiat discuția cu aceeași dorință, spunîndu-mi că el tot asta vrea, alegeri anticipate.

Faptul că ne dorim ce nu se poate denotă un infantilism politic, cel puțin. Politica se face cu ce ai, în condițiile pe care le ai.

Dar nu ăsta este subiectul acum. Îi recomand amicului meu pagina Facebook, cel puțin, a lui Eugen Tomac. Care, azi, a spus:

Mediocritatea, în toată splendoarea ei, la putere!

Nu mă miră faptul că Iohannis a devenit cel mai de încredere partener al lui Liviu Dragnea.
Face parte din felul lui de a privi lucrurile, cu nepăsare și dezinteres pentru România.

Trei ani de zile nu a generat nicio idee, niciun proiect, nicio inițiativă prin care să ne convingă de faptul că poate mai mult.

Acum, prin această nominalizare, când din nou îi dă frâu liber lui Dragnea pentru a face tot ce-l taie capul cu viitorul acestei țări, domnul Președinte ne confirmă ceea ce intuiam cu toții de mult timp, dar nu voiam să tragem linie și să spunem răspicat că acestea îi sunt limitele. Indecizie și neputință, asta îl definește pe cel votat de românii care nu au vrut să dea toată puterea PSD.

Nu există nicio scuză pentru această nominalizare, în condițiile în care Vasilica Viorica Dăncilă ilustrează perfect profilul mediocrității în politică.

Iohannis, dacă își dorea atât de mult să-și conserve liniștea asta asurzitoare, putea cere un alt premier PSD, cu minimă experiență administrativă și politică.

În PSD existau oameni care, cel puțin, nu ar fi pus România într-o situație penibilă pe plan european și internațional, dar a preferat să dea, din nou țara pe mâna lui Dragnea, care va distruge totul, promovând în funcții cheie oameni mai slabi și mai docili decât acest munte de incompentență, numit premier de către un Președinte dezinteresat și un PSD condamnat să o ridice în slăvi pe Vasilica.

În speranța că Eugen Tomac va fi urmărit pe Facebook măcar de cei fără idei pre-gestionate în cap, ieri a fost o zi nebună la propriu, cel puțin pe rețeaua de socializare unde tot românul poate să-și dea cu părerea, că doar ce-l costă?! De cînd are posibilitatea să se exprime, zici că românul numai asta ar face, non-stop. Așa că Adelina Rădulescu, jurnalist din anul 1992, notează astăzi:

Nu mai fac față la valul de analize de comunicare politică! Creierul meu mic și neted nu poate digera în timp real ”bogăția” de interpretări, citarea trunchiată, dar plină de certitudine, a Constituției, fără nicio corelare între articole. Ce mai, mintea mea e depășită de backgroundul politic al ”analiștilor” pe comunicare. Pentru mai toți istoria PSD începe cu Năstase premier și Băsescu președinte. Analizele tuturor se încheie cu o unică soluție (și aia lipsă în multe cazuri), dar impregnată de ethos personal. Cum s-ar spune, poziționare, frate, că doar e analiză, cum altfel! Cel mai mult îmi plac analizele jurnaliștilor care n-au vorbit niciodată cu politicieni, care nu-s în stare să-ți spună dintr-o suflare un profil profesional al vreunui actor politic despre care vorbesc (evident invocă doar info de wiki și google). Și-mi mai place foarte tare o specie de analiști – a activiștilor civici, ăia de au contracte nenumărate cu administrațiile și s-au transformat în viața reală în contabili de fonduri europene. E cam mult, zău așa! Ce vreau să spun este că PressOne și Rise Project ar face un mare serviciu tuturor dacă ar publica mai multe contracte între politicieni, servicii, de o parte, și, de cealaltă, jurnaliștii sau civicii de ne inundă teveurile și fb-ul, ca să nu mai facem atâta zarvă cu influencerii. Apoi, ar fi o mare victorie dacă s-ar impune prin Codul CNA ca invitații din studiourile unei televiziuni să fie prezentați nu cu numele de redacție sau ong, ci, concret, cu contractele pe care le încasează.

Și-n încheiere, excelent, Mihai Mangiulea:

Carmen Dan are un ceva bovaric, neclar, interogativ (să zicem că pare că te întrebă ceva și nu știi ce), ceva mister. Pură aparență, desigur, dar în iluzie trăim. Olguța are orgoliul obraznic al fetelor de pe centură ce se poartă ca și cînd ar avea-o de aur, plus simțul ludic, neseriozitatea jovial-relativizantă, recte școala vieții (“lasă-mă cu de astea înalte, că știu eu, sîntem toți niște porci și nu vrem decît să ne-o aia“). Firea e tățica mămoasă și mănoasă, șmechera de cartier, cu valorile (molfăite patetic) în gură, cu sensibilitatea formată în contemplarea cu lacrimi în ochi – sincere, zău! – a carpetelor cu Răpirea din serai; probabil din genul celor care la bătrînețe dau în bigoterie. Semne prevestitoare ar fi. Șamd. Femei.

Însă madama asta blondă, Viorica, are legitimitate, nu-i ca astea adunate de prin paturi, de-au frămîntat droturile (zic așa să dau intensitate, pasional, uman, chiar dacă referința literară e prea înaltă în context…), vine dintr-o tradiție, e tovarășă, descinde decis, fără ambiguitate, drept din neamul tovarășelor Suzanica Gâdea, Alexandrina Găinușa, Aneta Spornic, Ana Mureșan, Lina Ciobanu, Maria Bobu, and least but not lest, cel al Lenuței noastre, incomparabile, unică-n toate cele, prima inter pares. Tovarășe adevărate, nu femei.

Am început acest articol cu oameni care speră lucruri care nu pot fi obținute. Nu o ascultasem pe Raluca Turcan, de dimineață. ”Iohannis a răsturnat planul diabolic al PSD”.

Asta e, ăsta e nivelul, nu ai ce face, nu mai ai ce zice.  Tocmai mă pregăteam să-i recomand lui Orban să nu se mai afișeze cu dînsa, dacă vrea să arate cît de cît a om serios, preocupat, implicat, și iacătă surpriza!

Pentru lumea sănătoasă la cap, Constituția României:

CAPITOLUL II
Preşedintele României

ARTICOLUL 95

Suspendarea din funcţie

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

PS: PSD-ului i-a mai rămas acum să se joace cu președintele așa:

– ori îl suspendă acum, după ce ”le-a mai dat o șansă”, de ce nu ar face-o, dacă poate?!
– ori îl propun la prezidențiale. Serviciu contra serviciu. Să-i dea și lui o șansă.

14-17 ianuarie 2018. Guvernul Viorica

Români, aceasta este premierul vostru!

Așa zisa criză politică de la București, cauzată de demisia premierului Tudose, a luat sfîrșit. Președintele a nominalizat astăzi propunerea – cum altfel?!? – PSD, Viorica Vasilica Dăncilă, pentru funcția de prim-ministru.

Și cu asta și-a pus singur și constituțional cruce celui de-al doilea mandat, dacă nu e cu supărare și cu prea mare efort. Pentru că arată foarte clar că nu are nici un interes în apariția altui lider politic, indiferent cărei formațiuni politice i-ar aparține, s-ar putea totuși să mai spere pentru el. O nominalizare de la PSD. Ei nu au om, el nu are partid. 

Președintele, prin numirea făcută, promovează femeea, doamna inaugurînd seria femeilor prim-ministru în România. Ce poate fi mai frumos?!

Asta ar putea bucura feministele de la noi, cu atît mai mult cu cît doamna Viorica a votat raportul Estrela în Parlamentul European, și se comportă acolo pe dos decît o face partidul în țară, doctrinar vorbind. Și dacă tot am zis de doctrină, bănuiam că feministele patriei vor exulta la vestea primei prim-ministru femeie. Dar aflăm că nu!

Pentru cei supărați că prim-ministrul Japoniei nu a avut de cine să fie primit în România, Tudose tocmai demisionase, o veste bună! Doamna Viorica a inclus deja Pakistanul și Iranul în UE, deci pe segmentul de politică externă avem o specialistă, un om al păcii și înțelegerii între popoare, așa cum și-a dorit toată viața Tovarășul. Și o coafură cum și-ar fi dorit Tovarășa, mi se suflă în cască.

PNL și USR au mers la Cotroceni ca în poveste. Poveste care nu are nici o legătură cu realitatea. Ei doreau alegeri anticipate. El nu, și doar spusese că vrea să termine repede criza asta! Repet pentru cine nu a văzut programul de revelion 🙂 

Pentru a fi declanșate alegeri anticipate este necesar ca două guverne să cadă în parlament, într-un interval de 60 de zile. Apoi, organizarea alegerilor anticipate este votată tot în Parlament. Adică își închipuie cineva că actualii parlamentari ar renunța la salariu + pensie numai pentru visele lor de adolescenți?!? Politica fiind îndeobște destinată oamenilor mari.

Singura delegație care a demonstrat că știe cu adevărat ce este aceea politică a fost cea a PMP. În frunte cu Băsescu, au fost singurii care s-au prezentat cu două nume de premier, Siegfried Mureșan și Eugen Tomac. Tocmai în ideea că primul guvern ar putea să fie respins în Parlament, iar al doilea, de frica anticipatelor, votat.

Evident, soluție neacceptată, cum ne-a spus președintele, reîntors vizibil la ”doctrina constituțională”. Dar politica se joacă cu orice mijloc politic ai la dispoziție, așa că prezența celor de la PMP a fost salutată pe Facebook. Posibil și în viața reală mulți îl vor regreta pe fostul președinte, sperînd acum că poate devenind președintele Republicii Moldova, vom dori cît mai mulți să facem reunirea.

Impresii generale.

Avem o clasă politică mai proastă ca oricînd, uman, educațional, civilizațional. din toate punctele de vedere. Și de la cei care știu să facă  politică nu învață nimeni nimic, aflați fiind sub influența unor ”guru” de șanț, a televiziunilor și a platformelor online. Depresia se va generaliza în cadrul electoratului non-PSD, multă lume întrebîndu-se deja pentru ce să mai iasă la protestul anunțat în data de 20 ianuarie. Dacă legile justiției și cele de modificare a codurilor penale vor fi promulgate (și vor fi), certitudinea că președintelui îi este indiferent ce se întîmplă în țară va fi foarte răspîndită. Sila, dezgustul pentru participarea la alegeri a electoratului va deveni și mai mare, ca urmare, prezența la vot pentru următoarele alegeri se anunță și mai mică decît pînă acum.

Singurul lucru bun, dar care nu prea mai contează, este că guvernul Viorica ar fi bine să performeze, ca să-l citez pe președinte. Nu pentru asigurarea încă unui mandat pentru el, ci pentru blocarea accederii Gabrielei Firea la cea mai înaltă funcție în stat.

Ce avem de făcut noi.

Să ne informăm din surse credibile și cît mai variate. Să învățăm de la oamenii politici care au dovedit iscusință și inteligență politică. Să încetăm să ne răfuim politic cu ajutorul justiției. Să ne recunoaștem și iertăm greșelile de pînă acum, avînd griijă să nu le mai repetăm. Să ieșim din sanatoriul virtual Facebook și să vedem lumea reală, cu bucurii și dureri, așa cum este ea, neexacerbate de mediul virtual. Să nu mai facem chipuri cioplite oamenii simpli de lîngă noi. Să încetăm să visăm cai verzi pe pereți.

În ultimă instanță, dacă președintele a mai dat o șansă PSD-ului, noi să ne mai acordăm singuri încă una. Merităm.

Gata, la treabă!

1-6 ianuarie 2018

Președinție

Începem anul cu o veste bună pentru susținătorii celui care ocupă, temporar și nici măcar degeaba, funcția de la Palatul Cotroceni. Boul tot bou rămîne, oricîte și orice injecții i-ai face.

Într-o convorbire telefonică cu Benjamin Netanyahu, premierul israelian, inițiată de către acesta din urmă, președintele român (să mă scuze că-l numesc așa), a declarat că nici vorbă ca România să-și mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, cum fac americanii și cum anunțase Dragnea că am avea de gînd.

După abținerea la votul de la ONU, care a condamnat recunoașterea, de către președintele Trump, a Ierusalimului drept capitală a statului Israel, România avea încă un as în mîneca geopoliticii zonei, în încercarea de a stabili aici, în Estul european, un cap de pod american care să facă imposibilă joncțiunea ruso-europeană, mai precis joncțiunea ruso-germană. Pentru cine nu vede încă, relațiile europene sînt copie la indigo după cele din al Doilea Război Mondial, cînd, la început, URSS și Germania nazistă și-au dat mîna peste teritoriile central-estice ale continentului. Cine nu știe, să întrebe Polonia. Și să fie atent/ă la poziția Poloniei față de toate imbecilitățile, delicat vorbind, venite pe filieră UE din Germania.

Astfel, prin două ieșiri aparent necontrolate (în Intermarium se ceartă și ei între ei, ce să mai căutăm și noi, și nici nu se pune problema mutării ambasadei României la Ierusalim), președintele român dă pur și simplu cu piciorul nu numai soartei țării sale, încolonînd-o cuminte și ascultătoare drept colonie a puterilor europene, și va ajunge, în cel mai fericit caz, în istorie, drept pămpălăul, prostul, inadecvatul Klaus. Dar dacă ne uităm la ce a urmat în al Doilea Război Mondial, și mai ales la final, s-ar putea să fie mult mai puțin decît atît. Nu se scapă din orice situație invocînd prostia și inadecvarea. Nu te pricepi, declini oferta de a candida, simplu. Asta ar face orice om simplu, din aceia care nu l-au votat, eventual. Cei huliți pentru că nu votează cum vrem noi, ”crema elitei românești”, care vorbește mult, sofisticat și pretențios, în timp ce nu are habar despre ce vorbește. Cei care au votat cu Dragnea, cel care a dat,  prin buget, 2% pentru NATO și care, mai nou, ar dori mutarea ambasadei.

Și chiar dacă Iohannis nu vrea să facă ce spune Dragnea, tot rămîne incalificabil acest refuz categoric. Pentru că un om de stat, ajuns în funcția supremă, nu își stabilește agenda după ce spune unul sau altul, cu atît mai puțin penalul (are o hotărîre definitivă care îmi dă dreptul să-l numesc așa) Dragnea. Un om de stat are propria agendă, care nu depinde de ce spun unii și alții, care nu se poziționează contra numai pentru că ceilalți s-au poziționat pro sau invers. Un om de stat nu face ce face Iohannis.

Am mai stat cu curul în două luntri și în celălalt război, urmînd exact calea urmată acum, și știm prea bine cum s-a terminat. Măcar atît ar putea să-i spună consillierii.

 

NATO are imn

Nu este cîntec de luptă, așa că nu vă așteptați la ceva mobilizator. Imnul este un cîntec solemn, menit a sărbători o construcție, fie politică (statele apărute în secolul al XIX-lea), fie militară, NATO acum. Imnul se cîntă la ocazii speciale, nu pe cîmpul de război. Așa că nu, nu este ”Alons enfants de la patrie/Le jour de gloire est arrivé”, și nici ”Aux armes, citoyens/Formez vos bataillons”, imnul NATO nu are versuri, în primul rînd. Ascultați-l și, eventual, lăsați părerea în comentarii.

 

Discursul președintelui Trump cu ocazia lansării strategiei de securitate a SUA. Și cîteva vorbe despre Iohannis

Avem un președinte ales din disperare. Din disperarea de a nu cîștiga Ponta. Avem un președinte în care, unii din noi, printre care mă număr, sperau să-și onoreze funcția. Să învețe să facă asta. Să lase tot trecutul deoparte și să fie un președinte. Constituțional, așa cum ni s-a spus de la începutul tăcerilor prezidențiale, că este.

Avem în fruntea statului un om ales greu, cu scandal, cu luptă. Cu stat la coadă – pentru a vota, atenție! – ore în șir, în condiții de iarnă, în marile capitale europene.

Președintele este, înainte de orice, un om. Un om care, dacă ar fi realizat, dacă ar fi conștientizat toate acestea, ar fi încercat măcar să fie președinte. În schimb, cel scos din mînecă pe ultima sută de metri, nu este nimic. Un cetățean al României, luat parcă din rostul lui provincial și pus într-o funcție pe care nu a vrut-o.

Asta ne arată acum mai mult ca oricînd. La 3 ani de la învestirea în funcție, despre Iohannis se poate spune că este marele absent. Poate că nu are vocația politicii, deși a fost în structuri de conducere ale partidelor, deși a fost primar. Ar trebui, acum, în momente de agitație cruntă  unei părți a eletoratului,  a electoratului său! – să iasă și să vorbească. Nu o face. Un om care, și dacă se cuțitează cei de la putere pînă după sărbători, după care se vor liniști lucrurile, cum cred eu, ar trebuie să iasă și să vorbească. Constituția nu numai că îi permite, dar îi conferă ca atribuții medierea între puterile statului. Care par a o lua razna. Un om care ar trebui să iasă și să spună măcar atît: Oameni buni, încercați să vă bucurați de sărbătoarea Nașterii Domnului, vom aranja cumva totul. Să le spună celor care l-au votat. Dar nu o face.

De partea cealaltă a Atlanticului, un alt om ales președinte, Donal Trump, un om fără activitate politică înainte, scrie istorie. Istoria revenirii la Adevăr. Citiți sau ascultați ulltimul discurs, magnific, cel rostit ieri cu ocazia lansării noii strategii de securitate a Statelor Unite ale Americii.

”I also want to thank all of the dedicated professionals – military, civilian and law enforcement – who devote their lives to serving our nation.

In particular, I want to recognize General Dunford and the members of the Joint Chiefs of Staff.

Thank you. Thank you.

In addition, we are honored to be joined by House Majority Leader Kevin McCarthy, Homeland Security Chairman Mike McCaul and Senate Majority Whip John Cornyn.

Thank you very much. Thank you for being here. Thank you. Thank you.

Let me begin by expressing our deepest sympathies and most heartfelt prayers for the victims of the train derailment in Washington state. We are closely monitoring the situation, and coordinating with local authorities. It is all the more reason why we must start immediately fixing the infrastructure of the United States.

We’re here today to discuss matters of vital importance to us all: America’s security, prosperity and standing in the world. I want to talk about where we’ve been, where we are now and, finally, our strategy for where we are going in the years ahead.

Over the past 11 months, I have traveled tens of thousands of miles to visit 13 countries. I have met with more than 100 world leaders. I have carried America’s message to a grand hall in Saudi Arabia, a great square in Warsaw, to the General Assembly of the United Nations, and to the seat of democracy on the Korean Peninsula. Everywhere I traveled, it was my highest privilege and greatest honor to represent the American people.

Throughout our history, the American people have always been the true source of American greatness. Our people have promoted our culture and promoted our values. Americans have fought and sacrificed on the battlefields all over the world. We have liberated captive nations, transformed former enemies into the best of friends, and lifted entire regions of the planet from poverty to prosperity. Because of our people, America has been among the greatest forces for peace and justice in the history of the world. The American people are generous. You are determined, you are brave, you are strong, and you are wise. When the American people speak, all of us should listen.

And just over one year ago, you spoke loud and you spoke clear. On November 8th, 2016, you voted to make America great again.

You embraced new leadership and very new strategies, and also, a glorious, new hope. That is why we are here today.TRUMP: But to seize the opportunities of the future, we must first understand the failures of the past.

For many years, our citizens watched as Washington politicians presided over one disappointment after another; too many of our leaders – so many – who forgot whose voices they were to respect, and whose interest they were supposed to defend.

Our leaders in Washington negotiated disastrous trade deals that brought massive profits to many foreign nations, but sent thousands of American factories and millions of American jobs to those other countries.

Our leaders engaged in nation-building abroad, while they failed to build up and replenish our nation at home.

They undercut and short-changed our men and women in uniform, with inadequate resources, unstable funding and unclear missions. They failed to insist that our often very wealthy allies pay their fair share for defense, putting a massive and unfair burden on the U.S. taxpayer and our great U.S. military.

They neglected a nuclear menace in North Korea, made a disastrous, weak and incomprehensibly bad deal with Iran, and allowed terrorists such as ISIS to gain control of vast parts of territory all across the Middle East.

They put American energy under lock and key. They imposed punishing regulations and crippling taxes. They surrendered our sovereignty to foreign bureaucrats in far away and distant capitals.

And over the profound objections of the American people, our politicians left our borders wide open. Millions of immigrants entered illegally, millions more were admitted into our country without the proper vetting needed to protect our security and our economy. Leaders in Washington imposed on the country an immigration policy that Americans never voted for, never asked for, and never approved; a policy where the wrong people are allowed into our country and the right people are rejected.

American citizens, as usual, have been left to bear the cost and to pick up the tab.

On top of everything else, our leaders drifted from American principles, they lost sight of America’s destiny, and they lost their belief in American greatness. As a result, our citizens lost something as well. The people lost confidence in their government and eventually even lost confidence in their future.

But last year all of that began to change. The American people rejected the failures of the past.

You rediscovered your voice and reclaimed ownership of this nation and its destiny.

On January 20th, 2017, I stood on the steps of the Capitol to herald the day the people became the rulers of their nation again.

Thank you. Thank you.

Now, less than one year later, I am proud to report that the entire world has heard the news and has already seen the signs. America is coming back and America is coming back strong.

Upon my inauguration, I announced that the United States would return to a simple principle: The first duty of our government is to serve its citizens, many of whom have been forgotten. But they are not forgotten anymore.

With every decision and every action, we are now putting America first. We are rebuilding our nation, our confidence and our standing in the world.

We have moved swiftly to confront our challenges. And we have confronted them head on.

We are once again investing in our defense – almost $700 billion; a record this coming year.

We are demanding extraordinary strength, which will hopefully lead to long and extraordinary peace. We are giving our courageous military men and women the support they need, and so dearly deserve.

We have withdrawn the United States from job-killing deals, such as the Trans-Pacific Partnership and the very expensive and unfair Paris climate accord. And on our trip to Asia last month, I announced that we will no longer tolerate trading abuse.

We have established strict new vetting procedures to keep terrorists out of the United States, and our vetting is getting tougher each month.

To counter Iran and block its path to a nuclear weapon, I sanctioned the Islamic Revolutionary Guard Corps for its support of terrorism, and I declined to certify the Iran deal to Congress.

Following my trip to the Middle East, the Gulf States and other Muslim-majority nations joined together to fight radical Islamist ideology and terrorist financing.

We have dealt ISIS one devastating defeat after another. The coalition to defeat ISIS has now recaptured almost 100 percent of the land once held by these terrorists in Iraq and in Syria. Great job.

Great job.

Really good. Really good. Thank you. Thank you.

We have a great military.

We’re now chasing them wherever they flee. And we will not let them into the United States.

In Afghanistan, our troops are no longer undermined by artificial timelines. And we no longer tell our enemies of our plans. We are beginning to see results on the battlefield.

And we have made clear to Pakistan that while we desire continued partnership, we must see decisive action against terrorist groups operating on their territory. And we make massive payments every year to Pakistan. They have to help.

Our efforts to strengthen the NATO alliance set the stage for significant increases in member contributions with tens of billions of dollars more pouring in, because I would not allow member states to be delinquent in the payment while we guarantee their safety and are willing to fight wars for them.TRUMP: We have made clear that countries that are immensely wealthy should reimburse the United States for the cost of defending them. This is a major departure from the past, but a fair and necessary one: necessary for our country, necessary for our taxpayer, necessary for our own thought process.

Our campaign of maximum pressure on the North Korean regime has resulted in the toughest ever sanctions. We have united our allies in an unprecedented effort to isolate North Korea. However, there is much more work to do.

America and its allies will take all necessary steps to achieve a denuclearization and ensure that this regime cannot threaten the world.

Thank you.

This situation should have been taken care of long before I got into office, when it was much easier to handle. But it will be taken care of. We have no choice.

At home, we’re keeping our promises and liberating the American economy. We have created more than 2 million jobs since the election. Unemployment is at a 17-year low. The stock market is at an all-time high and just a little while ago hit yet another all-time high; the 85th time since my election.

We have cut 22 regulations for every one new regulation, the most in the history of our country. We have unlocked America’s vast energy resources as the whirls (sic) watches. And the world is indeed watching.

We are days away from passing historic tax cuts for American families and businesses. It will be the biggest tax cut and tax reform in the history of our country.

Thank you. Thank you. Thank you.

And we are seeing the response we fully expected. Economic growth has topped 3 percent for two quarters in a row. GDP growth, which is way ahead of schedule under my administration, will be one of America’s truly greatest weapons. Optimism has surged. Confidence has returned.

With this new confidence, we are also bringing back clarity to our thinking. We are reasserting these fundamental truths.

A nation without borders is not a nation.

A nation that does not protect prosperity at home cannot protect its interests abroad. A nation that is not prepared to win a war is a nation not capable of preventing a war. A nation that is not proud of its history cannot be confident in its future. And a nation that is not certain of its values cannot summon the will to defend them.

Today, grounded in these truths, we are presenting to the world our new national security strategy.

Based on my direction, this document has been in development for over a year. It has the endorsement of my entire Cabinet.

Our new strategy is based on a principle, realism (ph), guided by our vital, national interests and rooted in our timeless values.

This strategy recognizes that, whether we like it or not, we are engaged in a new era of competition.

We accept that vigorous military, economic and political contests are now playing out all around the world. We face rogue regimes that threaten the United States and our allies. We face terrorist organizations, transnational criminal networks and others who spread violence and evil around the globe.

We also face rival powers, Russia and China, that seek to challenge American influence, values and wealth. We will attempt to build a great partnership with those and other countries, but in a manner that always protects our national interest.

As an example, yesterday I received a call from President Putin of Russia thanking our country for the intelligence that our CIA was able to provide them concerning a major terrorist attack planned in St. Petersburg, where many people, perhaps in the thousands, could have been killed.

They were able to apprehend these terrorists before the event with no loss of life. And that’s a great thing, and the way it’s supposed to work. That is the way it’s supposed to work.

But while we seek such opportunities of cooperation, we will stand up for ourselves and we will stand up for our country like we have never stood up before.”

29 decembrie-4 noiembrie 2017

Țațele social-democrate

Ca și cum nu fuseseră vizibile de ajuns și mult peste pînă acum, pesedistele au ținut să puncteze la capitolul ”prostie” în mare stil.

Carmen Dan a deschis seria manifestărilor, cu ocazia chiombării într-o priză. În care, ce să vezi?! Surpriză, un microfon. Cum madama nu a urmat căile legale de adresare celor competenți să elucideze cine nu s-a săturat de prostia cucoanei și mai vrea și inside-uri, adică structurilor din cadrul ministerului pe care îl conduce, SRI a ieșit cu un comunicat în care ne-a lămurit cîți bani cred că fac cei care i-au plantat gîza în priză ministresei: 200-300 de lei. Ieftin, ca și scandalul. Nimic nou.

Duminică, după ziua națională, cînd tot românul își trăgea sufletul după chefuri și veselie, madamei Firea i-a ieșit cu supărare, -1. Dis de dimineață a adus, în Piața Victoriei, cele necesare unui tîrg de Crăciun. Încă nu s-a elucidat misterul cine a solicitat/hotărît organizarea unui tîrg chiar în acel loc, cine a venit cu ideea cretină de a enerva și mai mult o parte a populației orașului deja sătulă de guvernarea și ”izbînzile” pesediste. Cum spiritele s-au încins, așa au început să curgă și făcăturile. În timp ce protestatari pașnici dezinstalau începutul de construcție destinată tîrgului, un incident a avut loc pe trotuarul din fața clădirii guvernului.

Un ”securist”, dovedit ulterior drept un simplu bătrîn care vorbește urît și înjură, este pus la punct rapid de un cetățean pretins respectabil. Pus la punct cu bătaie, cu un box metalic.

Ei bine, cînd asemenea specimene își fac apariția în spațiul public, lucrurile nu sînt nici în societate mai bune decît în PSD. Oricît s-ar dezice de el protestatarii, oricît de urît ar fi vorbit moșul, asemenea acte nu sînt compatibile cu civilizația de care pretind că dau dovadă și căreia îi aparțin protestatarii.

Și oricît ai ști că aceștia au dreptul moral de a protesta, la fel de bine știi și nu poți fi de acord cu pretenția lor că locul acela le-ar aparține și cu demolarea contrucțiilor care aparțin, totuși, domeniului public, adică nouă, tuturor.

S-a răspuns la o provocare voluntară, la o manevră de intimidare din partea autorităților, cu una sau mai multe ilegalități.

Și dacă în PSD nu contează cine cîștigă în runda asta de scandal, deși premierul Tudose, al cărui cap deja se cere, s-a comportat cu chibzuință, știi precis că cine poate veni va fi mai rău decît predecesorul. Ar fi algoritmul de funcționare al acestui partid, pînă la dispariție sau cădere în nesemnificativ, dacă am avea alternativă viabilă.

Dar nu avem. Asta este și va rămîne marea, uriașa noastră problemă: cu cine îi înlocuim?

Am participat vineri, 1 Decembrie, împreună cu Marcela Țușcă și Ioana Constantin, la parada militară organizată în cinstea zile naționale a României. Dincolo de emoția momentului, sporită de atîția participanți, foarte mulți cu copii mici, rămîne statementul pe care această manifestare, la care au participat, pe lîngă cei 3500 de soldați și cadre române, și soldați din 11 țări aliate, unii cu echipament de ultimă generație, că sîntem o națiune care contează în geopolitica zonei și în cea europeană, că sîntem gata să intervenim dacă situația o va impune.

Și mai rămîne, din acest 1 Decembrie 2017, uriașa nesimțire a președintelui în funcție de a nu da mîna cu fostul președinte Băsescu. Este incredibilă cartea de vizită pe care o afișează acest om, venit și dormit în fruntea țării după zece ani de președinție reală, participativă, ai predecesorului. Sînt imposibil de înțeles pentru mine aroganța și tupeul afișate de un om care dispare cu zilele, cu săptămînile, indiferent ce se întîmplă în țară, și apare apoi ca fata morgana să citească (și nici asta bine) cîteva cuvinte scrise de consilieri. Să vă fie rușine, domnule președinte Iohannis!