Date Archives → ianuarie 2012

Hoţul prins e deţinut politic

Axiomă: Orice mafiot devine în momentul condamnării dizident susceptibil de Premiul Nobel pentru Pace.

Achitarea lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul calităţii ar fi fost o dovadă a subţirimii probelor şi, implicit, a instrumentării politice a dosarului. Deşi procurorii, la ordinul lui Băsescu, s-au chinuit să-l înfunde pe cel mai mare luptător pentru democraţie de la Iliescu încoace, nevinovăţia acestuia a fost atît de evidentă, probele, atît de şubrede, încît judecătorii, ultimul bastion împotriva dictaturii, l-au achitat, aşa cum era normal, pe fostul prim ministru.

Condamnarea lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii dovedeşte, cît se poate de clar, că trăim într-o dictatură, în care politicienii opoziţiei sînt vînaţi şi băgaţi în puşcărie. Procurorii şi judecătorii sînt instrumente ale puterii politice. Adrian Năstase este o victimă politică.

Inculparea, arestarea sau condamnarea unor politicieni din arcul guvernamental sau din PDL e dovada clară a dictaturii băsesciene. Băsescu le mai arată din cînd în cînd pisica oamenilor lui, ca să-i pună cu botul pe labe, ca să le intre bine în cap cine e şeful. Sau arestările şi condamnările de pedelişti sînt praf în ochi, sînt făcute doar ca să dea impresia că justiţia ar fi imparţială. Arestaţii şi condamnaţii din PDL sînt ori sacrificaţi de dragul imaginii ori complici cu călăul Băsescu. Ori e un teatru jucat magistral ca să ne dea impresia că justiţia ar fi, sanchi, liberă şi independentă, ori au spus sau au făcut ei ceva ce l-a supărat pe Băsescu.

N-avem nicio condamnare? Lupta anticorupţie e un eşec. Avem condamnări? Trăim într-o dictatură. Absenţa condamnărilor este dovada eşecului justiţiei, prezenţa lor e dovada instrumentării politice a dosarelor.

Pînă acum avem trei dizidenţi eligibili pentru Premiul Nobel pentru Pace (sau Trofeul Calităţii, spuneţi-i cum vreţi): Marian Iancu (zece ani cu executare), Marius Petcu (şapte ani cu executare) şi Adrian Năstase (doi ani cu executare).

PS. Pînă acum niciunul dintre cei care au acuzat justiţia de instrumentare politică a dosarelor nu a adus nicio probă în sprijinul acuzaţiilor, nici măcar cea mai vagă umbră de dovadă, nici cel mai pricăjit element care să întemeieze suspiciunea că dosarele corupţilor ar fi fost instrumentate politic. Procurorii l-au acuzat pe Adrian Năstase de corupţie şi l-au şi dovedit că este corupt. Năstase a acuzat justiţia că face dosare politice fără să aducă nicio dovadă că aşa este. Cînd acuzi trebuie să şi dovedeşti, şi Adrian Năstase ştie prea bine asta. Acum e rîndul lui să vină cu probe.

PS2. Ca să înţelegi cum funcţionează USL şi televiziunile, ziarele şi blogurile din dotare trebuie să-i citeşti pe Kolakowski, Raymond Aron şi Alain Besançon.

Anul Falimentului Nerecunoscut – partea a doua

Social-democraţia euro-atlantică, modelul dominant în occident, vrea binele tuturor. Dînd statului puteri masive de intervenţie economico-socială. Depline, dacă s-ar putea. Ei, nu s-a putut. Încă. Puteri depline, ca să facă bine la toată lumea, vor şi toţi dictatorii. Niciunul nu spune că vrea să facă rău. Cînd reuşesc, inevitabil, să nenorocească popoare, continente, planeta, soluţia preferată a demiurgilor e limpede: să nu recunoască vreun faliment moral, ideologic sau altcumva. Viaţa a demonstrat cu putere că falimentul, dacă nu e recunoscut ca atare, poate ţine mult şi bine. Ce, Coreea tovarăşilor Kim nu rezistă? Cuba tovarăşilor Castro nu rezistă? Dacă nu-i cedau nervii tovarăşului Gorbaciov, cînd cu actorul ăla, Reagan, nu rezista şi URSS pînă azi, cu tot cu lagărul de est? De ce să nu continue, cu cele mai bune intenţii, extinderea pavajului în iad? Vorba aceea: nu lăsa o criză să se irosească. Economică, socială, politică şi cum o mai fi ea. Profită.

Omul şi Maşina lui

Vorba aceea îi aparţine lui Rahm Israel Emanuel, fost şef de cabinet al preşedintelui Barack Hussein Obama jr., repliat strategic, în 2011, ca primar la Chicago. Ales, practic, fără contracandidat, cam la fel cum a ajuns şi Obama senator. Graţie “Maşinii”. Aşa i se spune, concis, celui mai corupt aparat politic din SUA. Probabil, cel mai tare din lume, că de corupţia americană se ocupă FBI, nu DNA. Iar să ţii aparatul în funcţiune cu FBI-ul în cîrcă nu-i de colea, nici măcar la Chicago, oraş cu vechi tradiţii în materie. “Maşina” care i-a lansat pe Obama şi Emanuel e, normal, de stînga. Impozite foarte mari, cheltuieli bugetare şi mai mari, deficite cît malul. În paralel, afaceri imobiliare, cu contracte date pe sprînceană. De pildă, unor “Lorzi ai mahalalelor”, proprietarii clădirilor mizerabile de locuinţe sociale. Unul dintre ei, siriano-americanul Tony Rezko, l-a ajutat pe Obama să-şi ia mai ieftin o proprietate de lux şi a cotizat şi la campania electorală. În 2011, a luat 11 ani de puşcărie pentru corupţie, fraudă şi mită. Detalii neesenţiale. Contează doar bunele intenţii. În folosul tuturor. Iar binele tuturor poate să însemne doar socialism, nu?

Cu euroizmenele în vine

Obama a cîştigat pe aripile crizei izbucnite, la vedere, în 2008. Emanuel a văzut în ea ocazia perfectă de-a desăvîrşi implantarea social-democraţiei europene în America. Naţionalizări de mari companii, socializarea medicinei, hiper-reglementare în industrie şi finanţe, umflarea puterii sindicatelor şi, evident, cheltuieli bugetare incredibile. Trilioane tocate, chipurile, pe relansarea economiei. Nu pe parandărături date clientelei politice (vezi scandalurile “Solyndragate” si “Jetfuelgate”) şi pe pomeni oferite electoratului de stînga. Iute, cît oamenii sînt speriaţi şi dispuşi să lase statul să pună mîna pe banii şi vieţile lor. Asta înseamnă să nu iroseşti o criză. În 2011, Obama nu s-a simţit deloc bine în sondaje. Fiindcă americanii nu prea vor modelul european: declin economic, impozite prea mari, şomaj cronic, deficite bugetare imposibil de plătit, tineret sedus, în masă, de huliganism (Londra, august 2011), dezastru demografic, cu prea puţini copii şi populaţia tot mai bătrînă, cu tot mai mulţi pensionaţi la vîrste fragede. Bref, faliment. Devenit evident anul trecut, cu ajutorul Greciei. Dar nerecunoscut, desigur. Fiindcă e falimentul social-democraţiei, al socialismului reambalat, aparent cu faţă umană. Păi, cum să dea faliment binele?

Pariu cu viaţa, soarele şi anafura

Problema cu socialismul, obişnuia să spună Margaret Thatcher, e simplă: mai devreme sau mai tîrziu, rămîne fără banii altora. În 2011, modelul unic european, cu Euro şi socialism deghizat în tehnocraţie, a rămas fără banii altora. Demonizarea capitalismului, a pieţelor financiare, a agenţiilor de rating şi a bancherilor descrişi, în bloc, drept escroci galactici, nu foloseşte la nimic: nimeni nu mai vrea să cumpere datoriile Europei autofalimentate prin socialism. Căci Europa nu dă semne că vrea să trăiască şi altfel decît pe datorie, din banii celor încă nenăscuţi. În numele binelui general, spre falimentul general. Euroliderii vor doar să îşi sporească puterea, după povaţa lui Rahm Emanuel. În asta vede UE soluţia unică: în centralizare, în dirijism. Şeaua pe capitalism, pe piaţa liberă, iute, cît se mai poate. Problema cu soluţia unică, panaceul universal, e că nu există. Mereu sînt două variante: una bună şi alta proastă. Problema cu falimentele nerecunoscute e că tot au loc. Falimentul poate fi dirijat, organizat. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Rămîne dureros, dar oferă şansa redresării rapide. Sau, poate fi haotic şi catastrofal. Prin amînare. Negînd realitatea metodic, vehement. Aceasta e alegerea pe care trebuie să o facă, în 2012, lumea încă liberă, euro-atlantică. Pe ce pariaţi?

Anul Falimentului Nerecunoscut – partea întîi

ACTA. Cîteva extrase din documentul final

Sublinierile cu roşu îmi aparţin.

CHAPTER II
LEGAL FRAMEWORK FOR ENFORCEMENT OF INTELLECTUAL PROPERTY RIGHTS

Section 5: Enforcement of Intellectual Property Rights in the Digital Environment

ARTICLE 27: ENFORCEMENT IN THE DIGITAL ENVIRONMENT
1. Each Party shall ensure that enforcement procedures, to the extent set forth in Sections 2 (Civil Enforcement) and 4 (Criminal Enforcement), are available under its law so as to permit effective action against an act of infringement of intellectual property rights which takes place in the digital environment, including expeditious remedies to prevent infringement and remedies which constitute a deterrent to further infringements.

2. Further to paragraph 1, each Party’s enforcement procedures shall apply to infringement of copyright or related rights over digital networks, which may include the unlawful use of means of widespread distribution for infringing purposes. These procedures shall be implemented in a manner that avoids the creation of barriers to legitimate activity, including electronic commerce, and, consistent with that Party’s law, preserves fundamental principles such as freedom of expression, fair process, and privacy.13

13 For instance, without prejudice to a Party’s law, adopting or maintaining a regime providing for limitations on the liability of, or on the remedies available against, online service providers while preserving the legitimate interests of right holder.

4. A Party may provide, in accordance with its laws and regulations, its competent authorities with the authority to order an online service provider to disclose expeditiously to a right holder information sufficient to identify a subscriber whose account was allegedly used for infringement, where that right holder has filed a legally sufficient claim of trademark or copyright or related rights infringement, and where such information is being sought for the purpose of protecting or enforcing those rights. These procedures shall be implemented in a manner that avoids the creation of barriers to legitimate activity, including electronic commerce, and, consistent with that Party’s law, preserves fundamental principles such as freedom of expression, fair process, and privacy.

5. Each Party shall provide adequate legal protection and effective legal remedies against the circumvention of effective technological measures14 that are used by authors, performers or producers of phonograms in connection with the exercise of their rights in,  and that restrict acts in respect of, their works, performances, and phonograms, which are not authorized by the authors, the performers or the producers of phonograms concerned or permitted by law.

14 For the purposes of this Article, technological measures means any technology, device, or component that, in the normal course of its operation, is designed to prevent or restrict acts, in respect of works, performances, or phonograms, which are not authorized by authors, performers or producers of phonograms, as provided for by a Party’s law. Without prejudice to the scope of copyright or related rights contained in a Party’s law, technological measures shall be deemed effective where the use of protected works, performances, or phonograms is controlled by authors, performers or producers of phonograms through the application of a relevant access control or protection process, such as encryption or scrambling, or a copy control mechanism, which achieves the objective of protection.

6. In order to provide the adequate legal protection and effective legal remedies referred to in paragraph 5, each Party shall provide protection at least against:

(a) to the extent provided by its law:
(i) the unauthorized circumvention of an effective technological measure carried out knowingly or with reasonable grounds to know; and
(ii) the offering to the public by marketing of a device or product, including computer programs, or a service, as a means of circumventing an effective technological measure; and

(b) the manufacture, importation, or distribution of a device or product, including computer programs, or provision of a service that:
(i) is primarily designed or produced for the purpose of circumventing an effective technological measure; or
(ii) has only a limited commercially significant purpose other than circumventing an effective technological measure.

7. To protect electronic rights management information16, each Party shall provide adequate legal protection and effective legal remedies against any person knowingly performing without authority any of the following acts knowing, or with respect to civil remedies, having reasonable grounds to know, that it will induce, enable, facilitate, or conceal an infringement of any copyright or related rights:

(a) to remove or alter any electronic rights management information;
(b) to distribute, import for distribution, broadcast, communicate, or make available to the public copies of works, performances, or phonograms, knowing that electronic rights management information has been removed or altered without authority.

16 For the purposes of this Article, rights management information means:

(a) information that identifies the work, the performance, or the phonogram; the author of the work,
the performer of the performance, or the producer of the phonogram; or the owner of any right in
the work, performance, or phonogram;
(b) information about the terms and conditions of use of the work, performance, or phonogram; or
(c) any numbers or codes that represent the information described in (a) and (b) above;
when any of these items of information is attached to a copy of a work, performance, or phonogram, or appears in connection with the communication or making available of a work, performance, or phonogram to the public.

TEXTUL INTEGRAL

Ha ha, am copiat textul ACTA fără acordul părţilor!

Vești bune pentru creatorii de conținut: România aderă la ACTA

De-abia aștept să închid niște site-uri care îmi fură rețete de ani de zile și le bagă, sanchi, ca și cum ar veni de la cititori. Eventual, în cadrul unor “concursuri” cu premii care nu există. Dacă le cer să baneze IP-ul “userului” care îi tot trimite rețete copiate, cuvânt cu cuvânt, de la mine din revistă și poze scanate cu moire, îmi spune că nu poate să încalce dreptul omului la furt, că cel mult să-i semnalez rețetele “suspeccte” și le va șterge adminul. Chiar așa! Cum să-și baneze propriul IP de pe care își trimite sieși rețetele mele? Cică ei au ‘content generated by users’! Aiurea! Dacă îi scuturi, nu găsești decât ‘content copy-pasted by admin’. Aia au!

De-abia aștept să închid și două monțocării noi, care se visează deja portaluri, care nu au nici măcar rubrica de contact (decât pe facebook). Să le strivesc capul sub călcâi ca la șerpii mici. O să le zic o dată, o să le zic de două ori și după aia, pac-pac! Le-am dat ACTU’ anal.

Păi, bine mă, comuniștilor, voi nu vedeți că eu mă lupt cu voi? De de ani de zile cumpăr ingredientele, plătesc bucătari, gătesc în redacție, investesc în aparatură foto profesională, în softuri scumpe, cumpăr rețete, experimentez, premiez gospodine, merg la concursuri, fac teren, plătesc hârtie și tipografie și voi investiți într-un leptop și gata! Portal gastronomic vă numiți! Lyfe style, plm. Și la clienți, vă-mpingeți cu mine pe la ușă, care să le ia bugetul de publicitate. Sloboz! Adică eu sunt fraier și voi sunteți deștepți! Pe lacrimile, sângele și sudoarea familiei mele!

Și mai chemați și lumea neștiutoare și mocagiii voștri “unici” la revoltă împotriva lu’ ACTA! Să nu cumva să vi se ia vouă savarina!

MURIȚI, COMUNIȘTILOR!

CUCUI

Cine a urcat site-ul de cultură în dubă

Luaţi site-ul de cultură şi băgaţi-l în dubă

Jandarm turbat

Portrait, nu landscape! (la min. 1:14)

Mai multe despre personaj, fiindcă protagonistul celor trei filmuleţe este acelaşi, în Kamikaze.

PS. Şi că tot vorbim de uniforme, să trecem la extrema cealaltă: se confirmă că lt. Gheorghe, idolul televiziunilor şi al Facebook-ului, este dezechilibrat psihic. MApN precizează că locotenentul a propus să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, după instituirea stării de urgenţă şi dizolvarea Parlamentului iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie în respectivul Consiliu. Omul a dat şi ulitmatum conducerii armatei,  26 ianuarie, ora 16.00. (Adevărul) Astfel, televiziunile care au profitat de el, în frunte cu Antena 3, au o problemă serioasă. Nu ştiu cît de deontologic şi legal este să profiţi de un dezechilibrat psihic şi să-l promovezi, cu tot cu ideile sale (dictatură militară etc). Dar, vorba aia, unde merge Crin Antonescu, merge şi un biet locotenent.

Lideri USL, angajam societate civila pe bani publici

Articolul Alinei Mungiu Pippidi din România Liberă de ieri, 26 ianuarie 2012, începe aşa: „La ora aceasta, cele două tabere politice au pierdut contactul una cu alta.” Nu acelaşi lucru se poate spune însă şi despre USL şi societatea civilă, conform unei anchete apărute – ironia soartei- în aceeaşi publicaţie.

Concret, este vorba de două documente. Unul aparţinînd coaliţiei de ONG-uri ce susţine protestele din Piaţa Universităţii şi celălalt USL-ului. Printre cele deocamdată 26 de ONG-uri din respectiva coaliţie se află: Societatea Academică Română (Alina Mungiu-Pippidi), ProDemocraţia (Cristian Pîrvulescu), Centrul pentru Jurnalism Independent (Ioana Avădani), Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (Ionuţ Sibian), Salvaţi Dunărea şi Delta (Liviu Mihaiu), Agenţia de Monitorizare a Presei Active Watch (Mircea Toma), Grupul Erupţie Anti-Corupţie (Sandra Pralong), Alianţa Civică (Christian Mititelu),  Asociaţia Mişcarea Civică Miliţia Spirituală (Mihai Bumbeş), Transparency International Romania (Victor Alistar).

Programul reprezentanţilor societăţii civile cuprinde, în 6 capitole, printre altele: decomasarea alegerilor, legislaţie privind interzicerea traseismului politic, interzicerea finanţării partidelor politice de către persoane juridice, instituirea unor mecanisme de revocare individuală entru parlamentari, asumarea de către toate partidele a unor criterii agreate cu societatea civilă pentru desemnarea candidaţilor la alegeri, limitarea practicii ordonanţelor de urgenţă, eliminarea procedurii de legiferare prin asumarea răspunderii guvernului, simplificarea procedurii de aprobare a percheziţiei şi trimiterii în judecată a ministrilor şi foştilor miniştri, depolitizarea aparatului administrativ şi transparentizarea recrutării funcţionarilor publici pe criterii de competenţă,  monitorizarea permanentă a alocării banului public către sectorul privat, schimbarea legii manifestaţiilor publice pentru a elimina restricţiile actuale excesive, stoparea abuzurilor forţelor de ordine împotriva exercitării dreptului la liberă exprimare şi adunare publică, investigarea abuzurilor Jandarmeriei împotriva manifestanţilor paşnici, inclusiv de către o comisie parlamentară, continuarea fără ingerință politică a anchetelor DNA, fără represalii pentru procurorii și judecătorii care au trimis în judecată sau condamnat oameni politici, retragerea şi descurajarea oricăror proiecte legislative care ar dăuna transparenţei declaraţiei de avere sau ar restrînge puterile ANI, instituirea principiului răspunderii materiale pentru proasta gestionare a banilor publici şi încălcarea drepturilor cetăţeneşti, reinstituirea  independenţei reale şi protecţiei magistraţilor împotriva oricăror ingerinţe politice fără ca prin aceasta să se instituie impunitate pentru malpraxis si corupţie, respingerea proiectului legislativ de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003, care ar permite companiilor miniere private să exproprieze de bună voie în numele statului, întreruperea procesului de autorizare a operaţiunilor privind exploatarea minieră Roşia Montana şi investigarea ilegalităţilor semnalate de societatea civilă.  Important: programul urma să fie prezentat tuturor partidelor politice.

Documentul USL, semnat de către Victor Ponta şi Crin Antonescu şi propus ca pact societăţii civile reprezentate de către ONG-urile mai sus menţionate prevede, printre altele: „adoptarea unei legislaţii coerente privind asigurarea finanţării publice a sectorului asociativ,  asigurarea unui grad ridicat de independenţă sectorului asociativ prin finanţarea sa publică, prin crearea unor mecanisme solide şi transparente  care să permită alocarea fondurilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale  în baza unor criterii de performanţă asumate de autoritatea  publică,  crearea unui fond special pentru sectorul nonprofit  care să fie gestionat independent,   acces la alocarea cu prioritate a fondurilor publice, după consultări în cadrul dialogului social şi civic (…), definirea clară a activităţilor pentru a putea obţine statutul de utilitate publică.” De menţionat, în document nu există nici o referire la ANI, DNA sau lupta anticorupţie, dar mai multe prevederi, precum cele prezentate aici, se referă la finanaţarea ONG-urilor.

Reacţii la oferta USL:

Ionuş Sibian, preşedinte Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile: „Oferta USL a fost nefericită şi momentul a fost prost ales. Ei nu au înţeles mesajul nostru şi al Pieţei Universităţii, care se referă la reformarea societăţii româneşti şi a întregii clase politice. Ei au extras doar doleanţele nostre referitoare la finanţare dintr-un document mai vechi numit Carta Albă a Organizaţiilor Neguvernamentale şi ni le-au oferit acum. Însă nu au spus nimic despre toate revendicările noastre  referitoare, spre exemplu, la menţinerea Agenţiei Naţionale de Integritate, la asigurarea independenţei reale a magistraţilor, fără represalii pentru  DNA, pentru procurorii şi judecătorii care au trimis în judecată sau au condamnat oameni politici. Noi am declinat oferta USL pentru că vrem să discutăm cu toate partidele, în Parlament. Aceasta este agenda noastră de discuţie, nu oferta lor“

Cristina Guseth, preşedinte Freedom House: „În acest moment în care în România există presiuni ale străzii, o astfel de ofertă lansată de USL poate fi interpretată ca una de fidelizare, ceea ce contravine practicilor unei autentice societăţi civile. Într-o societate normală este necesară finanţarea din fonduri publice a unor organizaţii neguvernamentale, dar numai pe  bază de proiecte şi  de concurenţă transparentă, nu cu bani direct de la buget, după obţinerea statutului de asociaţie de utilitate publică. O organizaţie neguvernamentală e în principal o organizaţie cu o misiune asumată public. Spre exemplu, misiunea FH este de a promova şi apăra drepturile omului şi valorile democratice. În măsura în care îşi respectă misiunea, organizaţia este credibilă, devine o referinţă în spaţiul public, participă la concursul de proiecte şi obţine sau nu fonduri.“

Mircea Toma, preşedinte Agenţia de Monitorizare a Presei Active Watch: „USL a făcut o ofertă vulgară, născută din minţile  unor oameni care nu gândesc decât în cheia banilor. Ei nu acceptă că există oameni care acţionează în virtutea unor valori, care nu pot fi scrise în cifre.  Scrisoarea lor  conţinea momeala cu banii. Ei gândesc cam în acest registru paradigmatic: nu faci ceva dacă nu-ţi iese ceva la buzunar. De aceea ne-au propus banii.“

Cristian Pîrvulescu, preşedinte ProDemocraţia: „Fiind vorba de  o ofertă de pact, ea trebuie luată ca atare. E o iniţiativă binevenită. Noi am cerut finanţări publice încă din 2008 şi din 2009, iar USL ne-a  răspuns acum la solicitări, iar oferta de finanţare este binevenită. Noi vom avea discuţii cu toate partidele, nu numai cu USL. Scopul nostru este să fie asigurate alegeri  corecte. Oferta USL nu mi se pare coruptibilă, iar Pro Democraţia va observa la fel de obiectiv alegerile, aşa cum a făcut-o şi până acum (…) Eu nu am spus că Traian Băsescu  sau Guvernul Boc trebuie să-şi dea demisia, ci am pus problema legitimităţii PDL şi a lui Traian Băsescu, iar asta nu este lipsă de obiectivitate pentru că  şi preşedintele a spus că se gândeşte la asta (…)  Spre exemplu, eu nu cred ca o asociaţie declarată prin lege de utilitate publică să aibă prioritate la finanţare, ci proiectele în sine să obţină finanţările. De altfel, primul care a iniţiat  în anul 2000 un astfel de text de lege prin ordonanţă de urgenţă  a fost Valeriu Stoica (pe atunci lider PNL), iar pe vremea lui Adrian Năstase aceste asociaţii declarate de utilitate publică chiar au fost finanţate”.

Ţinînd cont de modul de finanţare a ONG-urilor în occident, prezentat de către Cristina Guseth, care spune că „fundaţiile se finanţează din fonduri publice dedicate obiectivelor care se înscriu în misiunea lor, din sponsorizări sau derulând diferite servicii care aduc venituri mai mici decât cheltuielile presupuse de aceste servicii. De multe ori, organizaţiile neguvernamentale pot fi finanţate de către stat, în urma unei competiţii şi pe baza unui contract care limitează foarte clar gradul de implicare a statului în programul respectiv. Mai există însă şi  fundaţiile de pe lângă partide. De exemplu, în SUA există National Democratic Institute şi International Republican Institute. Aceste organizaţii pot fi finanţate şi de către guvernul SUA  atunci când desfaşoară programe de asistenţă democratică în alte ţări sau în ţara lor.“, precum şi de precedentele privind finanţarea ONG-urilor în România, mă întreb: ce l-o fi determinat pe Victor Ponta să reacţioneze la întrebările RL în acest fel: „Cine vi le-a dat? Cum au ajuns la dumneavoastră? Este o tâmpenie şi nu răspund“ şi pe Crin Antonescu să nu răspundă la telefon?

Sursa: romanialibera.ro

Apel către Victor Ponta şi Crin Antonescu: convingeţi-vă nevestele să voteze împotriva ACTA!

LATER EDIT. Păcat de titlu, că a ieşit bine  😀 însă se pare că nu e chiar aşa. Este vorba despre votul dat pe o rezoluţie a grupurilor PES şi ALDE prin care se cer clarificări asupra ACTA.  Deci europarlamentarii PSD, PC şi PNL, including soţiile lui Ponta&Antonescu, nu au votat pentru ACTA, ci pentru rezoluţia respectivă. Am făcut greşeala să luăm de bune informaţiile apărute în presa mainstream. N-o să se mai întîmple. Anunţ: angajăm reporteri! Just kidding.

Îi mulţumim lui @Slow Forward pentru că ne-a făcut atenţi.

Oricum, votul pentru ACTA e în iunie, deci apelul la Ponta şi Antonescu să-şi convingă soţiile să voteze împotrivă rămîne valabil.

Şi încă ceva, rezoluţia se cheamă aşa: Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA)-Version drafted by the centre-left (ALDE, S&D, Greens/EFA, GUE/NGL groups). Parcă PNL era de dreapta. Atunci ce caută în ALDE?

___________________________________________________________

Nu de altceva, dar amîndouă, atît Daciana Sârbu cît şi Adina Vălean, au votat pentru ACTA.

Este vorba despre votul privind participarea statelor membre UE la acordul ACTA, din 24 octombrie 2011. Iată cum au votat europarlamentarii români:

PENTRU:

Cristian Silviu Buşoi (Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa – ALDE – PNL)
George Sabin Cutaş (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PC)
Vasilica Viorica Dăncilă (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Ioan Enciu (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Cătălin Sorin Ivan (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Ramona Nicole Mănescu (Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa – ALDE – PNL)
Ioan Mircea Paşcu (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Rovana Plumb (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Daciana Sârbu (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Adrian Severin (independent – PSD)
Claudiu Tănăsescu (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Silvia-Adriana Ţicău (Grupul Partidului Socialistilor Europeni – PES – PSD)
Corneliu Vadim Tudor (independent – PRM)
Adina-Ioana Vălean(Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa – ALDE – PNL)
Renate Weber (Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa – ALDE -PNL)

CONTRA:

Elena Oana Antonescu (Partidul Popular European – PDL)
Elena Băsescu (Partidul Popular European – PDL)
Sebastian Bodu (Partidul Popular European – PDL)
Petru Luhan (Partidul Popular European – PDL)
Monica Macovei (Partidul Popular European – PDL)
Marian-Jean Marinescu (Partidul Popular European – PDL)
Iosif Matula (Partidului Popular European – PDL)
Rareş Niculescu (Partidul Popular European – PDL)
Cristian Preda (Partidul Popular European – PDL)
Csaba Sogor (Partidul Popular European – UDMR)
Theodor Stolojan (Partidul Popular European – PDL)
Laszlo Tokes (Partidul Popular European – independent)
Traian Ungureanu (Partidul Popular European – PDL)
Iuliu Winkler (Partidul Popular European – UDMR)

Sursa: Adevărul

Tovarăşul Hamlet de la CAP sau satisfacţia unui orgasm mic la hectar, obţinut în şedinţa de partid

„Ne interesează un singur lucru: alegeri anticipate, celelalte – demisia guvernului şi a preşedintelui sunt adiacente, decurg din alegeri. Vom reuşi, probabil, pentru că ne tot gândim, să găsim soluţia blocării lucrărilor parlamentului, rămânând însă acolo nu ca prezenţă fizică, ci ca şi scaune, ca să spun aşa. […] Deci suntem în Parlament, dar nu suntem fizic şi atunci vom bloca cvorumurile tot timpul, peste tot: şi în comisii, şi în birourile permanente, şi în plen. Neputând lucra, după un interval pe care nu îl ştiu în clipa asta, probabil o să le iasă limba de-un cot, o să fie dezastru. […] Domnul preşedinte este un ratat.”  Mircea Diaconu (Ring)

UPDATE. Excelent, Cristi Câmpeanu:
“Băsescu a înnebunit” sau despre cine nu ştie de fapt pe ce lume se află

„Cât este de „realist” să suspendăm acum toate instituţiile statului pentru că aşa cer câteva mii de oameni strânşi prin pieţele ţării? Cât de „realistă” e pretenţia că „poporul” este dedicat trup şi suflet în aceste clipe agendei USL, care doreşte anticipate ieri şi suspendarea preşedintelui din 2007, chiar cu preţul destabilizării ţării şi pierderii şi brumei de avantaje pe care le are faţă de ţările din jur? I-a întrebat cineva pe antreprenorii privaţi şi pe angajaţii lor, care duc greul crizei, plătesc taxe şi impozite şi tremură în fiecare zi de grija locurilor de muncă dacă vor revoluţie? Sau ăştia nu se pun, că sunt burghezi şi reacţionari. Cumva, ăştia nu par să se pună niciodată la socoteală.”