Oameni sau principii?

Am constatat în toată această perioadă zbuciumată nu numai manipulările de presă (în care trebuie – și este un imperativ, da – văzute și ascultate toate canalele media pentru o informare cît mai cuprinzătoare), crearea stării de revoltă, întreținerea ei, lipsa posibilității date celuilalt de a explica ce vrea să facă, lipsa, în ciuda declarațiilor, a principiului în toată hărmălaia. 

Ne luptăm pentru oameni și nu pentru principii. Este prima greșeală a noastră, a dreptei, și e colosală. A doua, ignorăm responsabilitatea personală și o glorificăm pe cea colectivă. 

Este de neconceput pentru dreapta, pentru orice om care se consideră de dreapta să judece în acest fel. ”DNA să vină să vă ia”, la pachet, pentru că noi știm că sînteți hoți și vreți să scăpați hoții este indubitabil o manifestare de stînga. Judecățile, și nu numai pe dreapta, dar în orice societate civilizată se fac individual, nu colectiv. 

Este drept că a căuta un om competent și cinstit în partidele acum la putere este o operațiune mai dificilă decît căutarea acului în carul cu fîn. Dar nu toți incompetenții sînt vinovați de vreo infracțiune, așa cum nu toți infractorii sînt total incompetenți. 

Glorificarea, în sensul celălalt, a unor oameni politici sau aflați în funcții de conducere trecătoare nu este decît păguboasă și în nici un caz o dovadă a atașamentului față de dreapta. Nici un om de pe planeta asta, oricît de bun și de cinstit ar fi, nu poate fi lipsit de păcat. Mai mare sau mai mic, cu implicații locale sau generale, personale sau colective, păcatul e indisolubil legat de ființa omenească. 

Este imposibil să nu fi avut pe cineva în care să aveți completă încredere pînă cînd… Pînă cînd toată acea încredere s-a spulberat, într-un incident minor sau nu. Este imposibil să nu fi fost dezamăgiți de cineva pe care îl considerați fără pată. Este imposibil să nu fi zis ”așa ceva nu se poate întîmpla”, iar acel exact ”așa” să se întîmple. 

Toți, absolut toți avem păcate. Mai mari sau mai mici, dar avem. 

Este plină istoria de asemenea momente, cu implicații mai mari sau mai mici. Și atunci de ce? De ce un om de dreapta, care știe toate aceste lucruri, mai greșește încă investind încredere nelimitată în cineva? De ce nu își ia o măsură de prevenție măcar în a evalua oamenii și de ce nu rămîne fidel celui care nu îl poate înșela niciodată, principiului? 

Principiul este cel mai bun prieten al omului de dreapta. Încercați să judecați tot ce se întîmplă prin prisma principiului și lucrurile vor sta puțin (sau mai mult) diferit. 

Principiul este cel căruia nu trebuie să-i iertăm niciodată nimic, nici să cerem scuze. Faceți-vă din principiu cel mai apropiat colaborator și nu veți greși în evaluările voastre. Principiul nu trădează niciodată. 

Conform dexonline:

PRINCÍPIU,principii,s. n.1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ◊ Loc. adv.În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ◊ (Chim.) Principiu activ = substanță existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ◊ Loc. adv.Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [Var.: (înv.) princíp, prințíps. n., princípies. f.] – Din lat.principium,it.principio,fr.principe.

Să ne întoarcem la principii și lumea se va mai clarifica. Și bătăliile ei. Ce nu au reușit socialiștii să pervertească  pînă acum sînt principiile, și nici nu vor reuși vreodată. 

Merkel, la mijloc

Între: 

Immigration is a privilege, not a right. The safety of our citizens must always come first. – Donald J. Trump

Și:

You are the future of Europe… Have not just three but five Children. –  Recep Erdoğan

În timp ce toată floarea cea vestită a leftismului mondial deplînge ”mitocănia nazistului” de a nu reacționa (cu varianta ”a refuza să dea mîna cu”) la sugestia de a da mîna pentru poză, așa cum erau obișnuiți cu vechea administrație, 

Vor curge acuzațiile de ”mitocan nazist”, pentru că pentru stînga militantă mondială viața americanilor nu valorează absolut nimic, cum nu valorează nici a refugiaților. Valorează numai propria lor viață, care are sau nu un scop. Cînd nu are, i se dă. De la centru, este bine știut deja. Cui nu poate avea grijă de viața proprie, ori nu vrea, îi dă partidul, centrala, ong-ul sau cine se mai nimerește ce să facă ”util” cu viața lui. Și are grijă de viața lui. Leftiștii sînt, în mare și în ciuda a tot ce se spune despre ei, cea mai mare colecție de oameni care nu știu ce să facă cu viața lor, și atunci au grijă de-a altora, din lume. 

Sîntem în fața uneia din cele mai mari mistificări istorice, cînd ni se spune că stînga are grijă de toată lumea, pe cînd dreapta este ”nazistă”. Nimic mai departe de adevăr. Cum se observă, fiecare are grijă – singur sau prin proxi – de viața lui. Dar cum unii nu sînt în stare să și-o organizeze pe a lor, transferă această sarcină cui vrea și cui are interesul să-l primească. 

Revenind la cele două citate de la începutul articolului, să notăm anunțul făcut de The Telegraph, care citează un raport Pew Research Centre: ”Islam will be the largest religion in the world by  2070.”.

Că noi nu vom mai fi în viață în 2070, e una. Că civilizația trebuie să dăinuie și să ne supraviețuiască, cum se întîmplă de mii de ani, cu totul altceva. Că nimeni în afara noastră, a civilizației avansate, nu va putea ajuta Israelul să dăinuie, este iarăși un adevăr de necontestat. Islamul are în program ștergerea evreilor de pe fața pămîntului. 

Și cînd ai în față liderii celor două superputeri, cea mondială, americană, și cea europeană, germană, tu, presă, nu întrebi cancelarul Germaniei cum anume, ce planuri are pentru contracararea invaziei musulmane în Europa – începută, tolerată, încurajată inițial de Germania – ci te concentrezi strict pe ”nazistul” care ”nu a vrut” să dea mîna cu Merkel. 

Asta e, ăștia sînt oamenii acum. Așa conducători, așa electorat, așa presă. Și au mai rămas aproximativ 50 de ani. 

PS: Pentru cine dorește să vadă exact ce s-a întîmplat, conferința de presă și disconfortul produs lui Merkel de cuvintele lui Donald Trump, aici: ”We must work with Germany to DEFEAT ISIS”. 

Pentru cine e interesat de bune maniere, pian și declamațiune, nu. Are pe toate gardurile înregistarea incriminatorie pentru lipsa de civilizație și bună creștere a ”nazistului”.

(Foto: Reuters)

 

Puterea de a refuza

Cînd am scris, în ianuarie 2012, ”Sir Marean Vanghelie”, mi-au sărit în cap toți iubitorii fostului președinte, inclusiv de pe această platformă. Ba că de ce mă leg de un așa ”amănunt”, ba că președintele semnează ca primarul actele care-i vin deja întocmite, ba că cîr, ba că mîr. 

Astăzi consemnăm sărbătorirea turnătoriei, cu pompă și decorații, la cel mai înalt nivel, într-un context socio-politic mai mult decît îngrijorător, care zguduie (sau a zguduit) țara. 

Mircea Ionescu Quintus, zis și ”Seniorul”, numai pentru vîrsta pe care o are, bănuiesc (100 de ani, mîine) a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu ordinul ”Steaua României” în grad de ofițer, după ce mai primise o dată aceeași decorație, dar în grad de Cavaler, de la Ion Iliescu, în 2002. Da, în plină guvernare năstăsiano-iliesciană.

Și e corect ce s-a întîmplat atunci. Iliescu și-a decorat unul din cei mai constanți colaboratori, începînd  cu 1990. Dar acum? 

Președintele Iohannis chiar nu putea, cum nu a putut nici Băsescu la vremea lui, în privința lui Vanghelie, să se opună? Chiar trebuia decorat omul care a declarat ”Nu am avut puterea să refuz Securitatea”?

Adevarul este ca acum 50 de ani nu am avut puterea sa refuz din cauza anchetelor Securitatii. Am dat o multime de declaratii sub semnatura mea, fara sa deranjez pe nimeni.

Sigur că da, dar cine se îndoia de asta? Cine ar fi putut crede că ați făcut rău cuiva? Nici măcar societății, ei erau atunci la putere, cu ei se lucra. Unii, mai nebuni, au refuzat. Azi nu mai sînt, și chiar de pe atunci. Da, au plătit cu viața refuzul de a colabora cu Securitatea, indiferent dacă făceau sau nu rău cuiva. S-au împotrivit, au refuzat să facă orice pact cu diavolul. 

Ei ar merita decorați. Și de toate tipurile de lașități precum cea a lui Quintus ar trebui curățată societatea, și cu asta început, dacă tot ne dorim ceva nou și curat. Pentru că nu el personal, dar alții ca el și sprijiniți de el au pus mîna pe țara asta după decembrie ’89 și așa am ajuns astăzi aici. Cînd nu mai vezi omul din lanul de securiști. 

 

FMI confirma ingrijorarile mele despre situatia economica

– FMI nu a spus ca se opune reducerilor de taxe. FMI a spus ca in acest context in care un buget rigid este umflat cu cresterea cheltuielilor publice, in special cele cu salariile, trebuie mai mare atentie la partea de venituri din buget. Adica la colectare. Si mai departe ofera si solutia, pe care o stiam cu totii, reducerea evaziunii fiscale, in special la TVA.

– FMI confirma ce am tot spus, deficitul bugetar aproapre de 4% in 2017 fara reduceri de cheltuieli.

– FMI spune ca ar trebui amanate cresterile de pensii din vara.

– FMI atrage atentia asupra cresterii datoriei publice, scenariu de baza, 45% din PIB in 2022

– FMI arata ca in compozitia bugetului investitiile au scazut de la 21% la 11% in perioada 2011-2016. Locul investitiilor in buget a fost luat de salarii si cheltuieli sociale.

– FMI confirma ce am tot spus, cresterea salariului minim distorsioneaza piata fortei de munca si ii mentine in somaj in special pe tineri si pe cei necalificati.

– FMI avertizeaza ca se apropie o crestere de dobanda de politica monetara.

– FMI cere bancii centrale ce am tot cerut in ultimii ani, sa uneasca dobanzile din piata cu cea de politica monetara (altfel distorsioneaza piata inerbancara)

– FMI trece prea usor peste subiecte importante cu riscuri mari pe termen scurt : Prima Casa, expunerea bancilor pe riscul de stat (cel mai mare ca procent din activele bancilor din UE) .

 

Doi ioni

Cînd încep electronii să te părăsească sau măcar să o ia razna pe niveluri energetice, e bine să te ascunzi de ochii lumii, cel puțin pînă vezi dacă se poate rezolva cu tratament. Altfel, poți spune prostii pe care să le regreți sau prostii pe care le-ai crezut toată viața.

Ionul negativ Cristoiu s-a trezit vorbind vrute și nevrute, cum îi este obiceiul.

Nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinerețe, precum Mihail Șora, cel care, la o sută de ani, în loc să-și economisească timpul rămas până la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rând, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piață să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumați. – stiripesurse.ro

No shit! Așa, și cine e curios să știe ce crede tatăl găinilor care nasc pui vii despre proteste? Cine îi dă dreptul lui Cristoiu să spună ce să facă un om cu viața lui? Cît de mare să-ți fie nesimțirea ca să judeci un om, oricine ar fi el, nu mai zic despre un om de vîrsta și talia intelectuală ale lui Mihail Șora? Lipsa comodității de a sta acasă, la căldură (perfect justificată de vîrstă, altfel) și de a participa la ce consideră necesar este de admirat la domnul Șora, nici pe departe de blamat. Și dacă nu avea somn și se plimba noaptea cîntînd pe bulevard și nu era un subiect de presă. Dar acesta nici nu este un subiect de presă, este o stricăciune a minții cu care sîntem deja nu obișnuiți, ci de care sîntem excedați: a îți bagă nasul în ce fac ceilalți, fără a te incomoda cu nimic și fără să îți provoace vreun disconfort.

Protestul poate fi analizat socio-politic din multe puncte de vedere, dar a extrage un om din mulțime, ori o categorie (femeile cărora ””ieșitul la demonstrații anti-PSD, le dau iluzia participării la ceva mult mai măreț decât ștersul la fund al nepoților pe care nu-i au”) nu e analiză, e bîrfă de marginea uliței de țară. De unde știe că sînt mînate de iluzii, de unde știe că nu au nepoți, de unde știe de ce nu au nepoți, de unde… șamd, de ce îl interesează? Mitocănie all inclusive.

Al doilea ion negativ este Țiriac:

Nici ăia (revoluționarii din anul 1989) nu aveau voie sa se adune, nici astia n-au voie sa se adune fara aprobarea primarului. Corupție există in toata lumea asta si la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cîrnat. Eu, intre un hoț si un prost, prefer hotul. Dupa hoț mai rămîne ceva. După prost, nu mai ramîne nimic.

Carevasăzică pus în fața situației de a autocaracteriza, Țiriac ar fi hoț, că de prostie nu îl bănuiește nimeni. Cum să faci asemenea avere dacă ești prost? Sigur, cum la noi averea  nu este direct proporțională cu inteligența, s-ar putea, dar să fie atît de sincer? Mă îndoiesc.

Punînd întreaga declarație în contextul corupției, este clar că exclude celelalte înțelesuri ale cuvîntului ”hoț”, ”isteț” sau ”abil”. Nu, Țiriac spune exact ce gîndește, noi nu ar fi trebuit să ne ridicăm împotriva celui mai negru regim dictatorial din estul și centrul Europei, pentru că nu am avut aprobare de la primar! Nu aveam voie! La aproape 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, declarația asta ar fi de psihiatrie curată, dacă nu am ști parcursul celebrului tenisman român. Un parcurs în nici un caz de prost, și pentru că a știut și, mai ales, a putut să se descurce și înainte, dar și după 1989. Fiecare dorință și-a îndeplinit-o cumva, decurcîndu-se, după propriile-i spuse, ca un hoț. Și cînd a obținut o casă imensă pentru care plătea (sau poate mai plătește încă) cîțiva firfirei, și cînd dosarul fiului, pentru consum și trafic de droguri s-a terminat într-o obscuritate ciudată, și cînd a obținut terenul de la Balc, pe care îl exploata cum altundeva în Europa civilizată nu i s-ar fi permis.

Ăsta este peisajul presei și oamenilor de afaceri pe care îl oferă astăzi România, prin doi exponenți ai mahalalei și hoției. Restul sînt și oameni deștepți, și care nu fură. Dar fără noroc. Cu numai puțin, s-ar fi curățat pînă acum de ”exponenții de seamă” de mai sus.

 

 

Primul trimestru, primul examen picat

Mai avem putin si terminam luna martie. Primul trimestru din 2017. De cand s-a aprobat bugetul am incercat sa explic tuturor ca filosofia lui Dragnea, de a creste salariile bugetarilor pentru a creste veniturile la stat, este una paguboasa.

Sa recapitulam.

– Am anticipat ca in Iulie sau August vom avea prima rectificare bugetara negativa.
– Am atras atentia ca FSDI este o “golaneala” economica a lui Dragnea.
– Am explicat de ce nu este loc pentru o lege a salarizarii unitare in 2017 sau 2018 fara sa tai din alte cheltuieli.
– Am estimat ca va creste numarul de bugetari in 2017.
– Am anticipat ca o crestere fara niciun fel de legatura cu productivitatea a salariului minimim pe eocnomie va produce mari perturbari, in special pentru IMM-uri.
– V-am aratat ca bugetul programului “start-up nation” este mai mare ca programul similar din SUA, si acolo nu dau bani gratis.
– V-am spus ca la ANAF incasarile nu vor fi cele promise de Dragnea.
– V-am spus ca declaratiile lui Dragnea si programul PSD vor duce al costuri mai mari pentru finantarea deficitului bugetar.

Nu stiu daca stiti dar in aceste zile doua delegatii importante viziteaza ministerele lui Dragnea. Sunt misiuni exploratorii pentru intocmirea rapoartelor de tara dupa preluarea guvernarii de Dragnea. Maine aceste institutii vor face publice concluziile si propriile estimari. Sa vedem ce iese.

Cea mai importanta veste insa, vine de la ministrul de finante. Declaratia acestuia vine sa confirme o parte din declaratiile institutiilor internationale.

Domnul Viorel Stefan ne-a anuntat, senin, nici mai mult nici mai putin ca este posibil sa fie depasit deficitul bugetar asumat de 3% si guvernul Dragnea este gata sa inceapa sa taie cheltuiele. Cel putin are mila de noi si ne pregateste. Asta dupa cele doua rateuri pe care le-a avut in ultimele doua saptamani cand ministerul de finante nu a putut sa se imprumute pentru a finanta deficitul deoarece au crescut dobanzile si implicit a scazut increderea in guvern. Intr-o tara adevarata, o astfel de declaratie ar fi dus la dezastru pe piata de capital si la deprecierea masiva a mondei nationale.

Sunteti curiosi de unde vor taia? Va spun eu. De la investitii, in special cele finantate cu credite bugetare. Primariile raman fara bani dar cu salarii mari. Singurele investitii pe care le vom vedea sunt cele prin PNDL distribuite politic. In fond doar asta ii intereseaza.

Pentru toate aceste rateuri, raspunde cineva?

P.S. Am finalizat analiza economica a felului in care Liviu Dragnea ingroapa o companie strategica de stat.

Cronica anticorupției anunțate

Și s-au adunat la ceas de seară mai mulți oameni de bine, de frumos și de serviciu, ca să salveze anticorupția și pe mama ei.  

Și cum vorbeau ei acolo ca să se audă mai bine zarva și zgomotul îngrijorării, brusc vocea lui C Diaconescu, eternul candidat, începe să se audă mai tare. Ce făcea el? Citea. Ce citea? Legea! Legea 304/2004, art – mă scuzați – 69, pe stil vechi:

(1) Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul- şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori de ministrul justiţiei. (2) Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.

Management, deci. Muie T Udorel! Muie P SD! Toată lumea respiră. Codruța e salvată! Pauză publicitară. 

Partea a doua a întîlnirii se concentrează pe, firesc, management. 

Și aici domnul B Ogdan este maestru. Cînd delirul începuse să se propage îngrijorător, de la un invitat la celălalt, cap de coloană domnul O Reste, dînsul intervine obiectiv. Și se uită în cameră ca în ochii doamnei C Odruța, întrebînd:

Doamna Kovesi, am și eu o întrebare la dumneavoatră: domnul C Oldea v-a oprit dosarele Teldrum și finanțarea din Fortaleza? Vreau și eu să știu. Deci, v-a oprit să analizați, să puneți pe masă, în lucru, dosarele Fortaleza, cu finanțarea de la firma din Brașov de transport călători feroviar a domnilor I Orga și C Omana, unul dintre ei a murit, nici nu mai știu care. V-au oprit domnul C Oldea și șefi din SRI să instrumențați acest dosar?  Este adevărat ca dosarul Teldrum a fost bagat la naftalină de către același domn C Oldea? Pentru că se dorea ca domnul D Ragnea și ai lui să cîștige alegerile? Vreau să știu!

Ca mai bine informat să fiu. Poți să-l condamni?!? Și s-a făcut așa o liniște de început de lume, numai domnul O Reste ce mai vorbea. 

Păi să vedem. Ar mai fi și partenerii lui domnul G Hiță, luați pentru carnete de conducere și bascheți, și ce mai spune doamna B Ica despre făina 00, și ce i-or mai spune muzele lui domnul R Areș. 

Chiar, ce i-ar mai putea spune muzele? Voi știți? 

(Foto: obiectiv.info)

 

 

Cine pe cine iubește

La o adunare pretentioasa sunt abordat de o frumoasa si distinsa doamna. Dupa un schimb rapid de amabilitati, imi propune sa ne minunam impreuna de „magia iubirii dintre mama si copil”. Eu ca tata si psiholog, ea ca mama.

“Dar stati putin”, zic eu de colo, rautacios, „ca nu toate mamele isi iubesc copiii. Cat despre copii, ei nici nu pot iubi”. Doamna incepe sa ia distanta. „Cum adica nu iubesc?” ma intreaba cu asprime. „Nu au maturitatea psihologica pentru a iubi” explic eu. Ii explic mai departe ca un copil se ataseaza de anumiti oameni pentru ca urmaresc anumite beneficii (afective, relationale, financiare etc) . In carti sta scris ca abia dupa 8 ani copiii sunt suficient de echipati psihologic pentru a putea fi incercati de sentimente complexe cum este iubirea. Ca sa nu mai spun ca unii – destul de multi, din pacate – vor fi chiar si la maturitate incapabili sa iubeasca.

„Relatia dintre Razvanel si taica-sau e fenomenala”, riposteaza tot mai iritata doamna. „Ma bucur”, zic. „Cand sotul meu vine acasa, Razvanel e transfigurat, amandoi sunt transfigurati. Vreti sa spuneti ca asta nu e iubire?” „Nu, chiar nu e iubire. Din descrierea dumneavoastra reiese ca intre cei doi exista o forma de atasament, dar totusi iubirea este altceva. Iubirea presupune o atitudine de receptivitate si de dedicare, pe cand afectiunea e o nevoie, asa cum e nevoia de hrana sau de siguranta. Ele sunt totusi substantial diferite. Sunt oameni foarte afectuosi, dar incapabili de iubire, dupa cum exista oameni mai putini afectuosi, dar care iubesc consistent.”

Eu sunt multumit de explicatiea mea, dar doamna e de-a dreptul dezamagita. “Si cum adica nu toate mamele isi iubesc copiii?” revine doamna si mai agresiv. „Orice mama face totul pentru copiii ei”, zice. „De fapt”, zic, „e exact invers: copiii fac aproape totul pentru parintii lor, incepand cu formele evidente de a-i multumi – sa fie cuminti, sa manance, sa-si faca temele – si terminand cu cele mai putin evidente – sa se imbolnaveasca, sa fie delicventi, sa esueze. Toata lumea are nevoie de o mama, dar nu toate femeile au nevoie de un copil. Copilul nu se poate lipsi de mama, mama se poate lipsi de copil.” Doamna pare foarte suparata, asa ca eu o dau pe generalitati: „Haideti sa va spun altceva: daca esti un om bun, esti o mama buna. Asta insemna ca pe lumea sunt exact atatea mame bune cate femei bune sunt.”

Doamna n-a fost multumita. Si-a sunat sotul sa vina s-o ia acasa, cu Razvanel cu tot.

(Foto: asweetlife.org)

Astenia economică de primăvară și cancerul feminist

Astăzi vorbim despre boli. Mai grave sau aparent mai puțin, au aceeași finalitate: socialismul. ”Societatea multilateral dezvoltată”, cancerul de care credeam că am scăpat în decembriie 1989, este mult mai prezentă decît credem, și asta nu numai în societatea românească ci, mult mai grav, în cea europeană și americană.

În mai mult de o oră și jumătate de discuții cu Lucian Vâlsan, acestea au fost temele abordate: economie, fake news și feminism. 

Circul și nebunia pesediste, și nu numai.  Enjoy the video! 

Rușii dau lecții americanilor

Asta au reușit să facă democrații americani din țara lor, din Statele Unite ale Americii, țara căreia să-i dea rușii lecții!

Incredibilul s-a produs. Rusul declară cu nonșalanță că nu înțelege cum americanii au putut face așa ceva. Cum au putut crede că o putere străină se poate amesteca în treburile lor interne. Mai mult decît atît, rusul recunoaște că oamenii lui Hillary au avut multe contacte cu… ruși, da! – chiar în timpul campaniei electorale. 

Nu despre asta țipau ca ciupiți de șarpe democrații și gurile lor media? Nu despre asta nu se mai termină discuția? Cît de disperat să fii încît să accepți că țara ta ar fi putut ceda în fața altei puteri de pe planetă?!? 

Au reușit să facă din Rusia ceea ce nici nu visa să fie vreodată, cea mai puternică putere de pe planetă. Care se amestecă inclusiv în procesul electoral american și îl influențează. Este o stare de fapt falsă, așa ceva nici vorbă! 

Ascultați și cruciți-vă!