Cînd vorbim de moguli și războiul lor cu Băsescu uităm să analizăm cifrele de audiență TV, singurele care pot spune daca Vântu, Voiculescu și, prin reflexie, Patriciu sînt moguli sau niște simpli sergenți cu gura mare. Pe Pagina de media a lui Petrișor găsim o analiză a audiențelor în februarie. Extrag următoarele date:

• Realitatea a fost urmărită în februarie, în intervalul 19-23, de 244.000 de telespectatori în fiecare zi.
• asta înseamnă 2.1% din populația cu televizor (nu sînt sigur aici de definiția rating point-ului însă asta nu schimbă mare lucru în raționamentul meu, numarul total e important) sau 1,3% din populatia cu drept de vot
• Antena 3 stă și mai prost: 208.000, adică 1,8% rating  în același interval, sau 1,13% din populatia cu drept de vot

Mai fac următoarele raționamente evidente:

• Cu cît discursul e mai partizan cu atît loialitatea e mai mare. Adică, nu cred că la Gîdea se uită în fiecare seară alți zeci de mii de oameni încît într-o lună să se uite toată populația.
• Din punct de vedere al intenției de vot contează nr de persoane unice care se uită la un post într-o lună. Nu numărul cumulat din fiecare zi.
• Cu alte cuvinte audiențele într-o lună nu se cumulează pentru că în fiecare zi se uită cam aceiași oameni
• Pentru siguranță să estimăm că numărul de persoane unice care se uită într-o lună la aceste posturi e dublu față de media zilnică: 2,6% respectiv 2,26% din populația cu drept de vot

Prima mea concluzie e destul de evidentă: Dacă toți fanii de prime time ai Realitatea TV și Antena 3 ar vota un partid nou înființat, acest partid nici măcar nu ar intra în Parlament!

A doua concluzie m-a surprins pînă și pe mine: Băsescu a greșit cînd a început războiul cu mogulii. Le-a dat o importanță pe care nu o au, le-a creat o notorietate pe care propriile produse nu sînt în stare să o creeze pentru simplul motiv că audiența lui Băsescu e uriașă în raport cu cea a celor 2 televiziuni. A se vedea votul. Instinctul de a-i boicota a fost corect iar prezența în campanie în deja celebra emisiune cu filmulețul de pe Realitatea, o eroare de proporții.

A treia concluzie ar trebui să surprindă pe alții: Vântu e cam fraier. Voiculescu a fost suficient de deștept să facă un post dedicat de luptă anti-Marinar și să-și păstreze Antena1 pe o poziție manelist-generalistă care să continue să fie viabilă comercial. Patriciu a fost cel mai deștept, că s-a folosit de primii 2.

Ultima concluzie: PDL face foarte bine să boicoteze aceste posturi.

În general asta ne arată că modus operandi al „mogulilor” se bazează foarte mult pe psihologie și iluzionism si nu pe forța brută, așa cum ar părea. Ei dau impresia că au forță, nu o au în realitate. După cum observa Dragoș Aligică mai demult pe hotnews.ro în cazul lui Vântu, acesta e un con-artist, nu un individ teribil de puternic. Aș extinde discuția la presa scrisă dar se supără Cornel pe mine:) Pentru mine însă, e limpede: Realitatea și Antena3, la fel ca și Vadim sau Becali, nu există prin ele însele ci doar prostind pe alții cu audiență reală să le acorde o atenție nemeritată.

UPDATE: Am gasit! Multumim tuturor care au sarit sa ajute.

Ar putea fi un titlu metaforic dar nu e. Mirel are nevoie de un loc unde să se mute și am decis să facem din acel loc și sediul Blogary și al Scryb, proiectul nostru comercial care debutează în curînd. Eu căutam la rîndul meu un loc unde să pot sta peste noapte cînd rămîn în București. Pentru asta avem nevoie de un apartament de 3 camere, preferabil în zona Vitan (sau Titan). Chestiunea e relativ urgentă, vă rugăm să ne dați de știre pe mail la madame arond blogary punct ro sau la telefonul meu 0741227776. Noi și, ceva mai tîrziu, posteritatea, vă vom mulțumi.

PS 1 (Mirel).

Asta dacă vreţi să ne păstrăm sufletul curat. Dacă nu, o să ne apucăm să le scriem articole omagiale lui Negoiţă, Chiliman şi Piedone. Sau Oprescu.

PS2 (Mirel).

Peisaj cu homeless şi tomberon.

Din exterior, casta presei pare împărțită în trei:

• știriștii – cei care aleargă cu limba scoasă să fie primii care dau o știre
• investigatorii – cei care anchetează și scot la iveală matrapazlîcuri și bombe, fac reportaje surprinătoare și iau interviuri beton
• profeții – analiștii a căror principală obsesie e să poată zice mîinde despre ce scriu azi: „V-am zis eu?!”

Problema presei de la noi e de fapt trei probleme, după cum urmează:

• știriștii inventează și ridică la nivel de știre tot felul de aiureli. Vîrful imbecilității e atins în TV unde vedem din ce în ce mai des transmisii în direct, uneori în toiul nopții, din fața unor instituții cel mai des goale, unde nu se întîmplă nimic. Zeci de mii de euro aruncați pe geam ca să creeze iluzia unei știri „de la fața locului”.
• investigatorii nu mai anchetează mare lucru și se mulțumesc cu ce le pică de la „surse”. E mult mai comod decît să alergi prin orașul ăsta aglomerat. Sursele sînt, cel mai des, colegi de partid plini de ură, colegi pentru care veridicitatea e un cuvint in limba maghiara. Informația nu mai e verificată și intoxicările zboară fericite ca stolurile de vrăbiuțe de la o redacție la alta.
• profetul e cel mai trist. El s-a trezit acolo aproape fără să vrea. De aceea spaima de a da greș e enormă. Și delirul pe măsură. Ca să fie luat în seamă trebuie să anunțe grozăvii. Drame. Potopuri. Apocalipse. Ce fel de profet e ăla care ar ieși zilnic, timp de o săptămînă să vă spună „azi nu se întîmplă nimic”? Sau „azi un cîine va trece strada”? „Disoluția statului de drept” sună mai spărios.

Asadar, la noi, știriștii au devenit interpretii unor mici piese de teatru de amatori transmise în direct, investigatorii s-au transformat in autori de telenovele cu spioni cosmici si silicoane fermecate iar profeții sînt un fel de autori de teatru radiofonic horror care își citesc creațiile la TV. Presa e cel mai prolific producător de ficțiune din toată istoria, pe jumătate adormită, a literaturii române. La asta adăugăm efortul de creație al unor prim miniștri poeți și miniștri autori de romane. Sau, ca să fim la zi, efortul creator al lui Nicolae Cochinescu, fost Procuror General și actual judecător la Curtea Constituțională, care a scris si el, mai demult, pe cînd era procuror la Vâlcea, un volum de povestiri. Mai merită să adăugăm ca Ziaristul Neamului  e autor și iubitor de SF? (Vorbesc de CTP. Cel care acum cîteva săptămîni, pe Pro-Cinema, răfuindu-se cu Tim Burton, dădea acest  citat din Zaharia Stancu: „Fantezie au doar proștii”)

Presa scrisă e sufocată de ficțiune proastă în cantități excesive. Reportajul și investigația aproape că au dispărut ca genuri. (E de amintit aici efortul singular pe care îl face Dan Turturică la România Liberă. Am să revin asupra subiectului, acolo avem dovada că se pot face presă de calitate și site-uri foarte bune și în criză). În același timp, toată lumea deplînge presa în agonie și sugerează, măcar în subtext, că presa „de calitate” nu are nici o șansă pentru că poporul vrea circ. Apropos de circ, dacă televiziunea e presă, vă recomand acest articol al lui Pleșu despre re-inventatul Lucian Mîndruță. Paradoxal singura presă care își face treaba oferind exact ce promite, e cea tabloidă. Și nu e de mirare că prosperă.

Excesul de ficțiune e de fapt sindromul ruperii de realitate. Efortul mogulilor de a-l demola pe Traian Băsescu, care a fost, pînă la un punct, unul perfect rațional, pare a fi devenit autonom și independent de ținta inițială. Ei au reușit să creeze, mai mult decît slăbirea Marinarului, o cultură a ficțiunii în redacțiile ziarelor și televiziunilor noastre. Sistemul de valori intern al redacțiilor a fost atît de serios afectat încît acum e aproape imposibil de reparat. Am putea să ne amuzăm dacă realitatea nu s-ar obstina să urle la noi. Prin gura Curtii Constitutionale, de pildă. Lecturați vă rog CV-urile membrilor CCR pe care le găsiți aici. Nu vă ia mult, vă promit. Veți fi uluiți de experiența și înțelepciunea de viață a celor care au ajuns să decidă viitorul României. Și veți fi de acord cu mine că cea mai bună decizie pe care ar putea-o lua CCR la următoarea ședință e să se declare pe sine ne-constituțională și să se scoată în afara legii de bună voie. Asta pentru puțin realism.

Sau, după cum îmi șoptește Bleen, ca să nu devenim un popor de frecționiști.

La începutul anului am aflat cu mare surprindere că Primăria din comuna în care locuiesc, Gurbănești, are acces internet de mare viteză, pe fibră optică! La primărie se află o sală cu calculatoare, conectate la net prin respectiva fibră optică. Folosirea calculatoarelor costă 1 RON/oră și, de cîte ori am trecut pe acolo nu am găsit decît pe cineva care păzea liniștea și ecranele stinse. Investiția e realizată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale în cadrul programului „Economia bazată pe cunoaștere”.

Am aflat de la Primărie numele doamnei care se ocupă de proiect, Diana Voicu, și pe 22 februarie i-am scris un email. Iată-l integral:

Stimata Doamna,

Primaria din comuna Gurbanesti, localitate in care m-am mutat la inceputul anului trecut, este beneficiara programului dumneavoastra „Economia bazata pe cunoastere”.
In cadrul acestui program a fost instalat acces internet pe fibra optica, furnizat de Romtelecom, cu beneficiar final Primaria Gurbanesti.

Reprezint citiva locuitori ai comunei mutati din Bucuresti sau care au resedinte temporare aici si care avem o importanta experienta in programe de internet. Avem in plan dezvoltarea unor site-uri web pentru promovarea zonei, pentru e-commerce cu produse agricole ecologice sau alte proiecte de interes local.

Accesul internet e foarte dificil in zona, fiind posibil doar pe modem mobil, la viteze relativ scazute.
Am dori sa va adresam doua intrebari:
1. In ce masura e posibil sa ne conectam la punctul de acces de la Primarie? Solutia tehnica exista, e nevoie insa de acceptul dumneavoastra. (Avem o solutie posibila de a instala un router prevazut cu acces wireless la care ne putem conecta, cladirea primariei e la 150 m de locuinta mea).
2. In ce masura va puteti implica in sprijinul unor proiecte locale bazate pe internet?

Va multumim,

Florin Cojocariu
Razvan Balasa

Nu am primit nici un fel de răspuns, după o lună jumatate. În ultimul an, numai la mine pe uliță, și-au făcut case și s-au mutat, de tot sau temporar, 3 familii de „orășeni”. Toți avem idei pentru care am putea folosi netul pentru a stimula turismul sau agricultura ecologică în zonă.  Ne conectăm prin zapp sau modem mobil în timp ce la cîteva sute de metri de noi stă goală sala de calculatoare legate la fibra optică. Nimeni nu cere nici un ban, dimpotrivă, am aduce bani la bugetul local. Lua exact 5 minute să răspunzi la un mail și cîteva telefoane sau mailuri să verifici legalitatea demersului. Poate reușește cineva să-mi explice cum gîndesc administratorii proiectului „Economia bazată pe cunoaștere”  dacă trag fibră optică cîteva zeci de kilometri pînă într-o sală a primăriei care stă tot timpul goală și li se rupe total de ideea de a intra și în casele oamenilor? Economia, la fel cu cunoașterea, nu se întîmplă în Primărie. N-am verificat, aș pune însă pariu ca nici măcar la școala de vis-a-vis, aflată la 50 de metri de primărie, nu au ajuns…

Sigur, accesul internet la Gurbănești nu e tocmai problema nr 1 a țării. Descriu situația pe larg pentru că e simptomatică pentru una din problemele Guvernului: personalul de slabă calitate. Te-ai aștepta ca la MCSI programele să fie conduse de tineri entuziaști, pasionați de ce fac. Vez’ de treabă! Nimeni nu gîndește, nimeni nu e entuziasmat de ceva, toți execută mecanic și au o mare durere în cursul săptămînii viitoare în ce privește finalitatea. Toți bifează căsuțe pe rapoarte. Asta e finalitatea pentru ei. Iar tipul ăsta de cultură are implicații cu mult mai grave decît lipsa de internet prin vreo comună oarecare.

Lech Wałęsa: „Tragedie – asemanatoare cu pierderea elitelor la Katyn”

Nu-mi vine sa cred. Nu ni se putea intampla ceva mai rau acuma – a spus fostul presedinte Lech Wałęsa intr-o convorbire cu TVP Info.

– Am fost informat asupra tragediei de catre unul dintre copii. N-am crezut, m-am gandit ca e vreo gluma, pentru ca este incredibil. Am verificat – si asa era. Inca am mai sperat ca, de vreme ce s-a intamplat la aterizare, exista sansa pentru salvarea cuiva. M-am gandit ca cineva o fi supravietuit. Este o mare tragedie. Poate fi comparata cu pierderea elitelor la Katyn – spune Lech Wałęsa.

– Acum cateva zile am vorbit cu premierul Tusk. Mi-a spus, ca avioanele au fost de curand supuse unor reparatii de cateva zeci de milioane de zloti. Nu putem sa dam vina pe avion – a adaugat fostul presedinte.

(Prin amabilitatea lui Gelu Trandafir care ne-a trimis materialul si a Ancăi Cernea care a făcut traducerea, ambii de la dreapta.net)