Domnul Attila Biro publică azi pe hotnews.ro un articol lung și cam confuz cu un titlu pe măsură: „Filiera Udrea: Si-a numit partenera de afaceri in fruntea Companiei Nationale de Investitii. Alte femei cu noroc in viata”. „Filiera” înseamnă de fapt trei persoane din anturajul Elenei Udrea, numite în diverse poziții publice și o însăilare de linkuri vechi. Faptul că persoanele în cauză sînt femei pare să-i producă autorului o suspiciune extremă, altfel e greu de interpretat finalul titlului. Ar fi de întrebat aici dacă domnul Attila Biro crede că un om politic trebuie să numească în funcții publice doar oameni pe care nu-i cunoaște și  să se înconjoare de străini și, eventual, dușmani, nu de prieteni. Dacă da, să ne dea exemplul acelei democrații care a ajuns la această performanță stupidă. L-aș mai întreba pe Attila dacă nu s-ar simți insultat cînd, Ivanciuc, spre exemplu, ar investiga numirile de la Mediu și Cultură și ar produce un titlu de genul „Filiera hună. Alți cîțiva unguri cu noroc în viață”. Care e legătura între calitatea publică a persoanelor din articol și faptul că ele sînt femei? Păi răspunsul e conținut în ironia „norocului în viață”: fără pile nu sînt bune de nimic. Dacă Atilla nu înțelege încă absurditatea propriului titlu să mai dăm un exemplu. Să zicem așa: „Filiera Năstase: Alți bărbați cu noroc în viață”. E evident că e importantă calitatea de bărbat în poveste pentru ca ea să apară în titlu, nu?

Cît despre articol el arată ca o varză murată cu pește fiert: indigest la limita repulsiei. Asta pentru că de fapt nu găsim acolo nici o dezvăluire, avem în schimb detalii despre contul de facebook al uneia dintre prietenele lui Udrea. Precedate de un subtitlu pe măsură: „Sefa CNI pe Facebook: Single, interested in Men”. Aoăleu, e și interesată de bărbați? E curvă, e clar!

După ce Tapalagă a comis-o cu OXAN-ul, acum Biro confirmă cu Udrea: hotnews o apucă într-o direcție ciudată. De altfe mă miră că de vreo două luni mixul de știri de pe hotnews se tabloidizează. Poate că ar trebui, dragă Dan Tapalagă, să ieșiți public și să vorbiți despre structura acționariatului, nu de alta dar ar fi păcat ca niște greșeli editoriale să ne bage la idei și să ajungem să credem că asistăm la o nouă moguliadă pe net. Pentru că ați ajuns o instituție media  importantă dar singura despre care nu știm mai nimic. Că tot veni vorba de transparență. Sau átláthatónak.

Astăzi am avut o foarte interesantă discuție de o oră cu Cristian Preda. Zilele astea lucrăm la transcriere și spre sfîrșitul săptămînii sperăm să avem interviul online. Am vorbit despre dreapta, liberalism, creștin democrați  și conservatori și Cristian Preda a produs o foarte bună definiție a valorii federatoare a tuturor curentelor de dreapta, una care transcende clasele sociale: respectul și cultivarea autonomiei individuale. Am vorbit despre politică și afaceri, țărăniști, puțin despre episodul recent al tentativei de schimbare a lui Geoană. Am vorbit destul de mult despre bicameralism, referendum și distorsiunile actualei culturi interne în PDL și felul în care ea e contaminată uneori de lipsă de curaj și o doză oarecare de servilism. Mai sînt și surprize și afirmații tranșante, înafară de cea din titlu. Stați pe recepție.

UPDATE: Sensul afirmației legate de UDMR e următorul: PDL ar fi trebuit să se înțeleagă cu PSD pentru un compromis în care conducerea Senatului ar fi trecut la UDMR. Era o mișcare în care toată lumea cîștiga. Se va vedea în interviu de ce. Asta pentru a nu pierde vremea cu comentarii malițioase despre faptul că Preda nu are nimic de oferit, ca persoană, UDMR-ului.

Mirarea de față nici măcar nu are legătură cu simpatia mea pentru Băsescu, pur și simplu nu pricep și pace cîteva lucruri despre OXAN:
Oxford Analytica e o organizație comercială. Un grup de oameni deștepți din toată lumea face analize și rapoarte spre uzul celor care plătesc. Foarte frumos că mai sînt unii să dea bani pe așa ceva. În momentul în care analizele ajung în mass-media e însă evident că nu mai e vorba de servicii pentru factorii de decizie. Pur și simplu e vorba de instrumente de influențare a opiniei publice. E piață liberă și e dreptul lui Patriciu, să zicem, să ceară un raport despre Băsescu. E dreptul OXAN să îi facă plăcere lui Patriciu pentru că cel din urmă urmărește să cumpere credibilitatea organizației pentru a-și urmări politicile interne. Problema e cu felul în care numele OXAN e folosit ca ștampilă irefutabilă de credibilitate. Pentru că încep să am mari dubii că analizele sînt fondate pe principii limpezi de imparțialitate.

Reputația nu mai ajunge pentru că vorbim de o organizație comercială. Știm bine ce s-a întîmplat cu agențiile de rating sau cu băncile: unde e vorba de interese directe, analiza spune exact ce trebuie să audă cel care plătește. Profitul e rege și acționarii sînt zeii răzbunători. Așa că ar fi înțelept să nu mai credem pe cuvînt firmele care vînd ceva cînd pretind imparțialitatea în analizele lor. Dacă reputația nu mai e suficientă, ce ar trebui să știm ca să dăm crezare OXAN? Cel puțin răspunsul la două întrebări.

1. Cine sînt însă oamenii deștepți care au scris raportul despre România? Imposibil de spus. Pentru că dacă e vorba de oameni deștepți al căror singur contact cu România e presa, așa cum par a fi autorii ultimelor rapoarte, avem o problemă. De ce ar fi numele lor secrete?

2. Din ce zone sînt sursele? Nu e cazul să dea nume, însă, ne-ar putea spune: am stat de vorbă cu 5 investitori, 3 parlamentari, un conilier prezidențial și cu Boc, că era pe-acolo. Am consultat presa, am analizat interviurile lui X etc. Metodologia e extrem de importantă în orice analiză. Lipsa ei nu face decît să întărească bănuiala că e un tricotaj de impresii de prin presă și de pe inetrnet.

Am citit raportul? Poate că răspunsurile sînt acolo. Evident că nu! Raportul nu e pentru public, e parte a unui serviciu plătit numit Oxford Analytica Daily Brief Services. Noi citim doar extrasele de pe Hotnews.ro. Sau fragmente date de alte organizații de presă care au primit acordul să le publice. Chiar dacă aș avea acces la el, nu-l pot publica integral fără un extrem de improbabil acord din partea OXAN.

Nu-i așa că-i tare chestia? Toată presa va flutura raportul OXAN acuzînd dictatura lui Băsescu însă nimeni nu-l poate cita integral, nimeni nu știe cine la scris, nimeni nu știe ce metodologie și surse au fost folosite. Un raport care, atenție, are următorul abstract pe siteul OXAN:

„EVENT: The ruling Democratic Liberals submitted a motion to oust Mircea Geoana as speaker of the Senate on March 4.

SIGNIFICANCE: Geoana, who has already lost his position as head of the opposition Social Democrats, is fighting for his political life. The motion is another step in President Traian Basescu’s long-term goal of consolidating his personal power at the expense of all political parties.”

Dați-mi voie să mă îndoiesc că o organizație care acum cîteva luni producea un raport în care citeam că “O mare parte din media a fost capturata de moguli, care par hotarati sa o foloseasca pentru a influenta politica in propriul lor interes” poate în mod serios să producă acum un altul în care susține exact ce spun Vântu și Patriciu: Băsescu are tendințe de dictator. Mai degrabă mi-l imaginez pe Patriciu întrebîndu-l toamna trecută pe Vântu: „Sorine, oare costă mult un raport la ăștia de la Oxford Analytica?”

Ceva din tonul intervențiilor recente ale lui Sever Voinescu îmi amintește de numeroasele cazuri de jurnalisti intrați în politica care au ajuns să se ia în serios și să se iubească pe ei înșiși neliniștitor de mult. Nu e exemplu mai concludent decît soții Săftoiu în materie de metamorfoză lexicală și psihologică indusă de reflectoarele scenei politice: Claudiu, odată ieșit din mistica tăcerii a căzut direct în groapa în care ridicolul i-a dat un ghiont însă Adriana continuă și acum, după episodul unei trădări rușinoase, să interpreteze banalități ranchiunoase în stilul grav al oracolului din Delphi. Așa că voi numi simplu acest fenomen „sindromul Săftoiu”.

Citesc pe blogul lui Pătrășconiu aceasta replică pe care Voinescu o dă lui Preda (din păcate, fără sursă):“Nu stiu de ce Cristian Preda vrea cu tot dinadinsul sa ne sfadim in public. Ii urmaresc de ceva vreme goana dupa glorie mediatica si ma mir. Daca are ceva sa-mi spuna, stie bine cum sa ma gaseasca. E a doua oara cand ma sarjeaza cu blogul si e a doua oara cand prefer sa-l ignor. A treia oara, s-ar putea sa reactionez. Dar il rog sa nu incerce!”

Dacă citatul se confirmă, aș vrea să-i transmit lui Sever că  sînt trei motive pentru care pare atins de „sindromul Săftoiu”:

1. Tu ții o conferință publică și la cîteva zile după îi publici textul pe blogul personal. Preda găsește de cuviință să își dea cu părerea pe blogul lui. Iar tu răspunzi acuzîndu-l că fuge după glorie și îl somezi să-ți răspundă în privat. Asta e cel puțin nepotrivit, ca să mă exprim cu eleganța care ți-e proprie și să evit termenul „isteric”: te exprimi public, acceptă replici publice, nu? Care-i treaba?

2. Induci în subtext ideea că Preda ți-ar parazita ție expunerea mediatică și folosește imaginea marelui Voinescu ca să scoată și el capul din rîndul doi. Doar așa se poate citi în context acuza de goană după gloria mediatică , urmată de somația să-ți răspundă de acum înainte în privat.

2. În ce privește termenul de „băsescianism”, nu numai că împărtășesc părerea lui Preda, că termenul riscă să compromită ideea din spatele lui, dar mai și cred că sună ca naiba! Pentru un om care își alege cuvintele cu grija cu care cu care o faci tu, Severe, aceasta nu poate fi o scăpare. Textul conferinței arată că ai reflectat îndelung (și cu folos) la subiect, că ți-ai „lucrat” frazele, așa cum e și firesc. Asta mă face să fiu convins că tu însuți crezi că „băsescianism” e un termen frumos, util și inspirat. Pentru o persoana de calitatea ta ăsta poate fi doar rezultatul unei orbiri stilistice. Orbire care vine din orgoliu, din iluzia pe care orice om cu ascensiune rapidă o încearcă uneori: tot ce spune și ce face e „potrivit” și „inspirat” și orice critică nu e decît mîrîială invidioasă.

Deocamdată prefer să cred că iritarea neobișnuită a lui Voinescu are o cauză ascunsă care ține de complicațiile luptei dure pentru putere din interiorul PDL-ului. Preda și Voinescu nu par a fi în aceeași echipă iar critica lui Preda o fi fost doar picătură. Amăgitoarea liniște a asteniei de primăvară și tăcerea asurzitoare a lui Băsescu ascund bătăi, probabil sîngeroase, care vor reconfigura viitorul PDL-ului. Sau mai bine spus, vor determina dacă PDL are vreun viitor după 2012.

Și, să zicem că nu se confirmă citatul dat de Pătrășconiu (deși Cristi n-are nici un motiv din lume să inventeze) . Nu aveți neplăcuta impresie că cele spuse mai sus rămîn totuși valabile? Că Sever are aerul de-a se detașa de realitate?

Cînd ați văzut ultima oară un congres al unui partid din România atît de mediatizat? Vă spun eu, înainte de ’89! Asta îmi amintește de discursul lui Ion Iliescu peste care am nimerit din întîmplare însă am să refuz să discut despre el, aceleași baliverne ale luptei de clasă și grijei față de muncitorul asuprit. Ce mă miră pe mine e de ce atîta lume cu pretenții a stat să urmărească lucrările Congresului într-o splendidă zi de aproape primăvară. Apoi, e greu de înțeles de ce ne stoarcem creierii să ne dăm cu presupusul despre învingător și diverse manevre dubioase. Dacă la PSD e mai plin de proști decît i-ar place Bunicuței să recunoască? Iar explicația pentru faptul că Vanghelie a fost huiduit, Geoană nu se lasă, Diaconescu a trădat și Mitrea susține un fost și viitor adversar e mult mai simplă: În cîțiva ani de zile s-a strîns acolo atîta mediocritate, prostie, aroganță și impostură încît sistemul a devenit complet impredictibil. Partidul fuge peste tot și nicăieri, precum o găină cu capul tăiat, și asta nu de ieri ci cam de cînd îl conduce Geoană.

Iar adevărul despre viitor e mult mai simplu: Ponta e la fel cu Iliescu care e la fel cu Năstase care e la fel cu Hrebenciuc care e la fel cu Geoană care e la fel cu Ponta: bolnavi de putere sau lacomi de averi. Cînd vorbim de „miză”, ce ar trebui să ne imaginăm că e pe masă? Care e potul cel mare de urmărește lumea Congresul mai ceva ca tragerea Loto a anului?