Creşterea TVA şi a cotei unice ar fi o soluţie şi ar duce la creşterea veniturilor bugetare în condiţiile în care:

1. consumul rămîne acelaşi (TVA-ul se aplică pe consum. Un TVA de 19% pe un consum de 1000 aduce 190, un TVA de 24% pe un consum de 800 aduce 192, deci creşterea ar fi nesemnificativă). Ar trebui ca nicio piaţă să nu se contracte, niciunei firme să nu-i scadă vînzările (ca volum financiar) şi, implicit, cifra de afaceri.
2. evaziunea fiscală va rămîne la acelaşi nivel
3. numărul contribuabililor rămîne acelaşi: niciun angajat nu e dat afară, nicio firmă nu dă faliment
4. veniturile persoanelor fizice şi ale companiilor rămîn la acelaşi nivel (niciunui angajat nu-i scade salariul, niciunei firme nu-i scade profitul)

O soluţie ar mai fi creşterea deficitului însă România, ca toate statele europene, ar mari probleme în a se împrumuta pe piaţa liberă. Sîntem în situaţia în care nimeni nu ne împrumută, sistemul privat e în pragul falimentului şi nu mai poate susţine bugetul.
Dacă creşterea taxelor se face prin ucaz (teoretic, politicienii pot creşte taxele şi la 95%), creşterea veniturilor bugetare are nevoie de plătitori. Cînd aceştia nu mai există (companiile dau faliment, salariaţii ajung şomeri) sau veniturile lor scad, veniturile bugetare vor scădea, indiferent de voinţa Guvernului, a Parlamentului sau a Curţii Constituţionale. Spre deosebire de pensionari şi magistraţi, scăderea veniturilor celor din sistemul privat nu poate fi declarată neconstituţională. Şi chiar dacă ar fi declarată aşa, ea tot s-ar întîmpla. Iar scăderea veniturilor celor din sistemul privat (companii sau salariaţi) duce la scăderea veniturilor bugetare.
Să luăm o familie în care tatăl are firmă, mama e bugetară, fata lucrează la privat, băiatul e magistrat iar bunica şi bunicul sînt pensionari. Astfel, tata şi fiica sînt cei care aduc bani în casă şi îi împart celorlalţi. Însă avînd în vedere pretenţiile financiare ale mamei, băiatului şi bunicilor, de 5 ani familia consumă mai mult decît produce (la un venit de 1000 de lei pe lună, consumă 1100) iar în 5 ani a acumulat datorii de 6000 de lei, adică de 6 ori venitul lunar. Vecinul de palier, să-l numim FMI, i-a promis că o împrumută dacă poate dovedi că pe viitor va consuma mai puţin decît va produce. Magistratul familiei declară inacceptabilă scăderea cheltuielilor familiei, fata şi tatăl nu zic nimic, că sînt fani Crin şi au şi făcut un grup pe Facebook în sensul ăsta, iar mama şi bunicii sînt în culmea fericirii că nu li se ia din bani. Vecinul, nenea FMI, decide să nu mai împrumute familia. Moment în care toată lumea din cartier află că familia respectivă e insolvabilă. Aşa că nimeni nu mai este dispus să o împrumute. Firma tatălui intră pe pierderi şi se apropie cu paşi repezi de faliment iar firma la care lucra fata intră în faliment iar aceasta îşi pierde serviciul. În momentul ăsta, venitul lunar al familiei este zero. După trei luni toată familia crapă de foame, la propriu. La final, Curtea Costituţională vine şi declară moartea celor şase ca fiind neconstituţională.
UDPATE. Am găsit şi titlu pentru Associated Press: „Astăzi, 25 iunie 2010, România a murit strivită sub greutatea Constituţiei”

Şi ne citeşte. Sau, mă rog, îi citeşte Sebastian Lăzăroiu seara, înainte de culcare. Iată ce scria Madame Blogary (adică, mai exact, Florin Cojocariu) în 3 martie anul ăsta:

„În primul rînd, ce are de făcut PDL în următorii 2 ani pentru a avea o șansă să cîștige in 2012?

1. Reforma internă: clarificare ideologică, politica de cadre, mecanismele de comunicare interne și externe.

2. Managementul crizei: șomajul, stimularea antreprenoriatului, managementul responsabil (în parametrii europeni) al finanțelor și bugetului

3. Reforma statului: administrația, birocrația, învățămîntul, sănătatea etc.

E ușor de înțeles că o singură persoană nu poate fi managerul celor trei proiecte simultan. Nici măcar a două dintre ele. Ori, deja e destul de limpede că punctul 3 are deja un conducător puternic în persoana lui Băsescu. Dificultatea de a avea un președinte PDL care e și prim ministru devine evidentă cînd înțelegem că punctele 1 și 2 nu pot fi conduse de aceeași persoană simultan. PDL nu poate ieși la capăt cu bine din criză decît în situația în care primul ministru, care asigură managementul crizei și parte din execuția reformei statului, NU este și președintele PDL și trebuie să se ocupe simultan de reforma internă a partidului. (Pentru a fi limpede, a conduce nu înseamnă a executa, de aceea Băsescu conduce reforma statului deși nu el o execută). Dacă e vorba de aceeași persoană ea nu va avea timpul fizic și energia pentru a le face pe ambele și atunci cel puțin una, dacă nu amîndouă, vor eșua.

Concluzia e simplă: Pentru a avea o șansă în 2012, PDL trebuie să decupleze poziția de Prim Ministru de cea de președinte PDL.”

Şi o scria la Gurbăneşti, nu la Snagov!

„Acum trebuie făcute reducerile de cheltuieli şi de personal şi trebuie aplicate măsurile de austeritate. Trebuie să vă uitaţi cu atentie la numărul secretarilor de stat care trebuie redus, la fel trebuie să faceţi şi în agenţiile şi companiile de stat şi să renunţaţi la clientela politică. Acum vom vedea care ministru poate şi care vrea să aplice măsurile de austeritate iar la 1 septembrie se trage linie şi se face evaluarea Cabinetului”

„Să nu vă imaginaţi că Internele, Apărarea nu intră în restructurări. Trebuie să facă reduceri de personal şi de cheltuieli. Să revenim la normalitate şi să consumăm cît producem”.

„Berceanu, nu te mai plînge atît la Guvern că n-ai bani, dă afară incompetenţii din ministerul tău şi accesează fondurile europene”.

„Aţi decredibilizat Biroul Politic al partidului. Acolo nu se mai face politică pentru că se face la Guvern. Sînt unii care ocupă toate funcţiile şi iau toate deciziile. E timpul să vă pregătiţi pentru epoca post-Băsescu. Căutaţi-vă alti lideri care să nu ocupe funcţii în administraţia centrală sau locală. Faceţi din Biroul Politic un for de dezbateri nu o clacă…Videanu, ai pierdut Bucureştiul pentru că nu ai ştiut cum să comunici, Blaga, ai pierdut alegerile la Bucureşti, Negoiţă nu vrea să se implice, nu vreţi sa riscaţi dar nici nu lăsaţi pe altul”.

Băsescu către PDL.

(Hotnews)

Ion Iliescu, intervievat de Lucian Ştefănescu pentru Europa Liberă în 2007, difuzat după ce Iliescu a fost scos de sub urmărirea penală (click pe audioplayer ca să ascultaţi interviul)

[audio:http://www.blogary.ro/audio/iliescu.mp3]

Remarc următoarea replică a lui Iliescu: „Atunci a cîştigat CFS..ăă..FSN-ul cu 66% şi Iliescu cu 85%” (referitor la „alegerile” din 20 mai 1990).

Pentru ascultătorii mai tineri să reamintim că la începutul lui 1990 CFSN-ul (adică Statul) a decis să participe în alegeri ca partid politic. Primul protest al opoziţiei la transformarea CFSN în partid a avut loc în 28 ianuarie 1990, cînd, într-o scenă celebră, Corneliu Coposu i-a băgat sula-n coaste lui Iliescu (hai să vă văd cum vi-o imaginaţi p-asta!). A doua zi, în 29 ianuarie, a avut loc şi prima mineriadă (de fapt, mai mult IMGB-iadă, dacă e să ne luăm după lozinca „IMGB face ordine” – însă erau şi cîteva mii de mineri pe acolo). Ca o paranteză, 29 ianuarie e ziua în care am trecut oficial în opoziţie. Da, am fost şi fan Iliescu, însă am o scuză: aveam 14 ani şi vreo 3 luni (de Dinescu şi Caramitru m-am speriat fiindcă îmi aduceau aminte de legionarii din filmele lui Sergiu Nicolaescu şi din benzile desenate din Cutezătorii iar pe Victor Rebengiuc l-am înjurat o săptămînă după scena, celebră şi ea, cu hîrtia igienică). În 12 ianuarie a început să-mi scîrţîie prima oară credinţa în nea Costel de la doi (aşa-mi părea Iliescu) însă abia în 29 ianuarie am trecut cu arme, droguri şi bagaje în tabăra lui Căposu (cum îi ziceau copiii la şcoală) şi Cîmpeanu. S-a întîmplat după ce am văzut pe TVR, într-o emisiune studenţească (Gaudeamus), scene de la contra-demonstraţia fesenistă din 29 ianuarie, cu muncitorii cu bîte descărcaţi din camioane şi trimişi la bătut de intelectuali. Însă nu violenţa m-a revoltat cel mai mult, ci minciuna. Ţin minte şi acum greaţa şi revolta atunci cînd pe ecran apăreau „studenţii” şi „intelectualii” FSN (cel puţin aşa erau prezentaţi la ştirile TVR). E aceeaşi greaţă şi revoltă (din punctul ăsta de vedere nu m-am maturizat deloc în ăştia 20 de ani) pe care o simt astăzi uitîndu-mă la trusturile Intact şi Realitatea-Caţavencu.

În interviu Iliescu vorbeşte despre Piaţa Universităţii ca o tribună electorală a opoziţiei, uitînd să spună că tot ceea ce doreau cei din Piaţă erau alegeri corecte. Ori, fără legea lustraţiei (punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, cum îi zicea atunci), cu Statul transformat în partid politic şi cu Televiziunea (unica, atunci) jucînd de partea Statului, era absurd să vorbeşti de alegeri libere şi corecte. Dealtfel, fie vorba între noi, scopul legii lustraţiei nu era acela de a pedepsi pe cineva, şi nici măcar de a face dreptate, ci unul mult mai modest: de a da şanse forţelor democratice să participe la guvernarea statului. Căci era imposibil (şi s-a dovedit asta) să concurezi cu cei ce avuseseră (şi o aveau în continuare) puterea absolută timp de 50 de ani. Din nefericire, în 1990 românilor le-a fost impusă cu bîta, de către Iliescu, cea mai proastă variantă posibilă: Statul şi nomenclatura comunistă au avut dreptul să participe în alegeri (deşi alegeri e impropriu spus) de pe poziţiile de forţă pe care le deţineau de zeci de ani. Foştii nomenclaturişti nu numai că au avut dreptul să participe individual, pă persoană fizică, ci au înscris şi Statul (pe care-l conduceau şi ocupau la absolut toate nivelele) şi au candidat din partea lui. Şi asta nu oricum, ci din postura de salvatori naţionali. Fiindcă asta s-a întîmplat la noi în decembrie 1989, cu Partidul Comunist, sub conducerea lui Ion Iliescu: nu numai că nu a pierdut puterea şi controlul statului nicio secundă dar şi-a făcut şi o operaţie de rebranding, însoţită de un happening legitimator, numit revoluţie, şi cu costul a peste 1000 de vieţi. Ca să înţeleagă şi polonezii care citesc Madame Blogary, e ca şi cum Partidul Comunist Polonez ar fi împuşcat 1000 de oameni şi a doua zi şi-ar fi schimbat numele în Solidaritatea, devenind reprezentantul simbolic al celor pe care tocmai i-a ucis. Dacă stau bine să mă gîndesc, în contextul ăsta, 66% mi se pare chiar un scor mic. Adică, să ai şi întreg statul pe mînă, cu toate structurile lui, administrative, de forţă, economice (pe timpul ăla, tot pentru cititorii mai tineri, statul era acţionar în economie cu 100%), să ai şi forţa simbolică a salvatorului (adică Stalin şi Soljeniţîn în acelaşi timp), să ai şi unica televiziune şi să obţii doar 66% în alegeri, nu e chiar impresionant.

Şi că tot s-a vorbit de respectul pentru Iliescu, trebuie să recunosc că am tot încercat să-l respect în anii ăştia, dar nu m-a lăsat serviciul (am lucrat în Jilava ani de zile şi am trecut zilnic pe lîngă cimitirul Eroilor Revoluţiei).

PS. Apropo de studenţii fesenişti din ianuarie 1990 şi de studenţii lui Vanghelie din decembrie 2009, de isteria TVR-ului din 1990 şi de isteria Realităţii TV şi Antenelor din 2010: dacă n-ai imaginaţie, nu te aştepta să-ţi vină cu trecerea anilor.

Indiferent de rezultatul votului pe moţiune, PDL are nevoie de curăţenie generală. Şi, obligatoriu, de o modificare a statutului: niciun fost membru al PSD şi niciun fost membru a cel puţin două partide nu are ce căuta în PDL, indiferent dacă a fost vicepreşedinte al partidelor respective sau doar simplu membru.

UPDATE. Moţiunea a picat.

UPDATE 2. Apropo de reformarea PDL şi de pragmatism: poate că scopul scuză mijloacele dar atunci cînd mijloacele anulează scopul, trebuie renunţat la ele. Ori, PDL-ul va avea întotdeauna o bătălie de dat, fie că e la putere, fie că e în opoziţie şi întotdeauna va avea un pretext ca să-şi amîne la nesfîrşit transformarea într-un partid (căci azi nu e partid, ci doar o structură adminsitrativ-clientelară).

Şi Ponta va fi cel mai fericit şi va da şampania la întîlnirea conspirativă a pesediştilor, de diseară. Alte pronosticuri? Pariuri?

Vom reveni cu update-uri şi la ce se întîmplă în Parlament.

UPDATE 13.26: Gabriel Oprea: „Mi-am dat demisia din funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor pentru că Victor Ponta mi-a cerut să aduc crima organizată în Guvern. Cum îndrăzneşte Victor Ponta să vorbească despre securitatea României?” (Hotnews)

UPDATE 13: 35: Federer îl conduce pe Nadal acasă şi-l sărută la despărţire cu 4-3, în game-ul 2.

UPDATE 13:37: Federer îl conduce pe Nadal cu 4 la 3 pe ultimul drum, în game-ul 2.

UPDATE 13:39: Crin Antonescu: „Să se taie, primesc, dar să nu se reducă.”

UPDATE 13:39 şi ceva: Victor Ponta: „Să se taie, primesc şi eu, dar să crească”-

UPDATE 13:40: Adrian Năstase: „Eu doar primesc.”

UPDATE 16:34: „EU’s second-poorest country, Romania is struggling to cap its budget deficit at 6.8 percent of GDP this year and meet the requirements of a €20 billion euro ($24.4 billion) IMF-led bailout. The economy is still expected to shrink by 1% this year, before returning to growth in 2011. The global economic crisis, on top of irresponsible government spending in 2008, saw Romania plunge from growth of 7.1% then to 7.1% contraction in 2009. That has worried investors. Romania’s credit-default swaps price in the highest risk of default in the EU after Greece. Earlier this month, the government failed for the fourth time in a few weeks to sell one-year and three-year bonds. At an auction on June 14th it sold only a third of the planned amount of government debt.” (The Economist)

UPDATE 18:05: Teo Trandafir, Daniel Oajdea, Mircia Giurgiu, Clement Negruţ, toţi PDL , au votat pentru moţiune. Silviu Prigoană a votat şi el pentru moţiune. (Hotnews) Pînă acum 9 parlamentari din majoritatea parlamentară au votat pentru moţiune. Mai e nevoie de vreo 15 ca moţiunea să treacă.

UPDATE 18:11: Şi Georgică a votat pentru moţiune. Georgică Severin, de la PDL. Nu ştiu încă rezultatele, dar, oricare ar fi alea, în PDL  e rost de curăţenie generală.

„Battle of Santiago” (Italia-Chile, 1962)

It was against this highly volatile background that the two sides met in the Estadio Nacional in Santiago in their second group match, with Chile having beaten Switzerland and Italy having earned a creditable goalless draw against West Germany in their respective opening matches. In a futile attempt to try and pacify matters, the Italian players threw bouquets of flowers into the crowd and the match got under way. One of the most enduring myths about the game is that it only took twelve seconds for the first foul to be committed. It wasn’t (it was actually about thirty seconds), but it didn’t take long for the atmosphere between the two teams to deteriorate.

Italy began the match reasonably impressively but the pushing and shoving didn’t take long to start, with the two teams initially seeming to be in some sort of competition to see which could out-simulate the other. The first sending off came after twelve minutes, when the Italian Giorgio Ferrini took a petulant kick at Chile’s Honorino Landa. It was a little swipe (certainly in comparison with fouls from both teams later on during the match), but it was enough for the referee, Englishman Ken Aston, to send Ferrini off. It wasn’t, however, quite that simple. Ferrini refused to leave the pitch and the match was held up for eight minutes while the police escorted him from it, kicking and screaming, and from there on everything started, albeit slowly, to descend into farce.

Every tackle seems over-exaggerated and every reaction to every tackle is likewise. It feels as if every kick that doesn’t smack against someone’s ankles is withdrawn at the very last possible second and the players seem in an ordinate hurry to pass it on as quickly as possible. Possibly the definitive of the moment came when the Chilean Lionel Sanchez and the Italian Mario David got entangled in a corner of the pitch. David took a couple of kicks at Sanchez, who got up and – perhaps appropriately, since he was the son of a professional boxer – flattened David with a left hook to the jaw. Extraordinarily, Sanchez was not sent off, but David’s revenge was as sickening as it turned out to be expensive – a flying kick to Sanchez’s head saw him join Ferrini in the Italian changing room before half-time.

In the second half, the violence continued. Sánchez, who was evidently living a charmed life, punched one of the Argentine-born Italian players, Humberto Maschio in the face, breaking his nose. The kicking, niggly tackles, over-reaction and the general air of menace all continued apace, though. In the background, a football match was trying to get out. The Italians, down to nine men, were grimly hanging on for the draw that would have given them a fighting chance of staying in the competition, but late goals from Jaime Sanchez, with a header after the Italians failed to properly clear deep cross from the left, and a long-range shot from Jorge Toro that found the bottom corner of the net and made the two points safe for Chile, knocking Italy out with a game to spare. Adică, mai pe româneşte, Iulia Moţoc (71 voturi) şi Mircea Ştefan Minea (168 voturi) au fost numiţi judecători la Curtea Constituţională, de Senat şi respectiv, Camera Deputaţilor.

Cel puţin asta ne propun PSD şi PNL. Trecem peste faptul că la Johannis, această mantra sau chiar tantra a opoziţiei, singura chestie tehno e numele nemţesc, el la origini fiind nu numai sas ci şi profesor de fizică. Trecem şi peste un detaliu mai puţin important: de cîteva mandate încoace Klaus e primar şi deci politician. Să presupunem totuşi că Johannis e tehnocrat şi să zicem că, în condiţiile în care PSD şi PNL îşi vor impune voinţa şi neamţul, vom avea guvern de tehnocraţi, conduşi de un prim ministru tehnocrat (deşi, dacă mă gîndesc bine, şi Boc călcîndu-şi pantalonii cu fierul de călcat – un obiect care se bagă în priză, deci tehnic – ar putea fi considerat un minitechnicus). Acum, c-am rezolvat guvernul, să trecem la propunerile PSD şi PNL pentru Curtea Constituţională:

Valer Dorneanu (PSD)

• Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti;
• 1987 – Absolvent al cursurilor post-universitare ale Universităţii Bucureşti, specialitatea – drept civil şi dreptul muncii; doctor în drept – Universitatea Bucureşti;
• profesor universitar, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti;
• specialist în Drept parlamentar, tehnică legislativă şi Dreptul muncii
• 1967-1974 – succesiv, procuror la procuraturile locale ale sectoarelor 5 şi 6 din municipiul Bucureşti
• 1974-1980 – expert pe probleme de legislaţia muncii la Uniunea Generală a Sindicatelor din România;
• 1980-1985 – procuror la Direcţia Recursuri Extraordinare Civile din Procuratura Generală;
• 1985-1989 – consilier la Consiliul Legislativ;
• 1989-1990 – membru în Comisia Juridică şi Constituţională din cadrul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională;
• 1990-1992 – consilier al Preşedintelui României pe probleme de legislaţie;
• 1992-1995 – membru al Guvernului – ministru pentru relaţia cu Parlamentul;
• 1995-2000 – Preşedinte al Consiliului Legislativ;
• 2000 – deputat în Circumscripţia electorală Iaşi;
• dec.2000-dec.2004 – Preşedinte al Camerei Deputaţilor;
• 27 iunie 2002 – Preşedinte al Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei;
• 2000 – membru în Delegaţia Permanentă, Biroul Executiv Central şi în Consiliul Naţional al P.S.D.; vicepreşedinte al organizaţiei P.S.D. Iaşi
• din oct.2002 – Vicepreşedinte al Consiliului Naţional al P.S.D.

Teodor Meleşcanu (PNL)

• studii universitare la Facultatea de Drept din București (1959-1964)
• cursuri postuniversitare de relații internaționale la Universitatea din București (1964-1966)
• cursuri postuniversitare la Facultatea de Științe Economice și Sociale a Universității din Geneva (1967-1968)
• Institutul Internațional de Înalte Studii Internaționale din Geneva (1967-1970)
• atașat diplomatic la Direcția Juridică a Tratatelor (1966-1970) MAE
• secretar III la Departamentul Organizații Internaționale, Secțiunea Tratate de dezarmare (1970-1978) MAE
• 1978-1985, secretar II la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale de la Geneva
• secretar I la Departamentul Securitate Internațională și Dezarmare (1985-1990) MAE
• subsecretar de stat, șef al Departamentului America Latină, Asia și Africa (23 august 1990 – mai 1991) MAE
• secretar de stat (mai 1991 – 19 noiembrie 1992) MAE
• 1992-1996, Ministru de stat, Ministru al Afacerilor Externe în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu (unde a fost coleg cu Valer Dorneanu)
• 1996, ales senator de Prahova, pe listele PDSR
• 1996-2000, preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Senatul României
• 1997, fondează APR, împreună cu Iosif Boda, Mircea Coşea
• 2002, devine prim-vicepreşedinte PNL, în urma fuziunii APR cu PNL
• din 2005, vicepreşedinte PNL
• 2004, senator de Prahova, pe listele ADA
• 2007-2008, ministrul Apărării

(Surse: wikipedia şi cdep)

Cu alte cuvinte, avem doi lideri politici, foşti membri FSN, foşti membri PDSR, foşti sau actuali membri PSD, foşti miniştri în guvernul Văcăroiu, actualmente parlamentari şi vicepreşedinţi ai PNL şi PSD. Adică doi tehnocraţi, la fel de specialişti în drept constituţional ca şi Iliescu în snooker şi Băsescu în suc de portocale.

Luaţi CV-urile celor doi şi comparaţi-le cu cele ale candidaţilor propuşi de PDL, Iulia Moţoc şi Mircea Ştefan Minea (niciunul dintre ei nu e politician).

Uite, ca exemplu, CV-ul Iuliei Moţoc:

Studii

Doctorat în etică, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filosofie,
Habilitation în Drept, Universitatea Paris XI, „Jean Monnet”,
Doctorat în Drept Internaţional public, Universitatea „Paul Cezanne” Aix-Marseille, Facultatea de Drept (tres bien avec les felicitations du jury), S.J.D
Studii de Literatură franceză modernă, Universite Aix-Marseille I,
Master (DEA) in Drept International Public, Facultatea de Drept, Universitatea „Paul Cezanne”, Aix-Marseille,
Licenta, Universitatea din Bucureşti, Facultatatea de Drept (9,93 / 10),
Liceul de matematica-fizica „Gheorghe Lazar”, Bucureşti, sectia matematica-fizica

Experienţa profesională

Profesor universitar, Universitatea din Bucureşti, (2002-prezent)
Avocat, Baroul Bucureşti (1995- prezent)
Conferenţiar, Universitatea din Bucureşti
Lector, Universitatea din Bucureşti
Asistent, Universitatea Bucureşti
Judecător, Judecătoria sectorului 2, Bucureşti

Experienţa în organizaţii internaţionale

Arbitru şi conciliator ICSID ( 2008-prezent)
Membru in Comitetul Director al Comitetului Dreptului Omului, ONU( 2008-prezent)
Membru, Comitetul pentru Drepturile Omului, ONU (2006-prezent)
Consultant, Agenţia Europeană a Drepturilor Omului (2007-prezent)
Membru al Sub-Comisiei privind promovarea şi protectia drepturilor omului, ONU (2000-2007)
Grupul de lucru pe Exterme sărăciei şi Drepturile Omului, ONU (2003-2006)
Membru, Forumul Social, O.N.U (2005)
Raportor Special ONU privind Drepturile Omului şi genetica (2004-prezent)
Raportor Special al ONU pentru drepturile omului Comisia pentru Republica Democrată Congo (2001-2004)
Membru, Grupul de lucru pentru populaţiilor autohtone, Organizaţiei Naţiunilor Unite (2000-2004)
Membru, Grupul de lucru pe Contemporana formelor de sclavie, Organizaţiei Naţiunilor Unite (1999-2000) (2003)
Preşedinte, Grupul de lucru privind administrarea justiţiei, a Organizatiei Naţiunilor Unite, (2002-2006)
Preşedinte al Sub-Comisiei privind promovarea şi protectia drepturilor omului, Organizatia Naţiunile Unite (2000-2001)
Membru supleant, Sub-Comisiei privind promovarea şi protectia drepturilor omului (1996-2000)
Membru al Comitetului consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Consiliul Europei (1998-2004) ( 2008- prezent)

Profesor/cercetator invitat

Masterat european în domeniul drepturilor omului, Veneţia (2007), Curs „Drepturile omului si securitatea”
Yale University, Facultatea de drept (2004 – 2007), Senior Schell Fellow
Institutul European, Florenţa (2006), Academia europeana de drepturile omului, Profesor invitat special „Discriminarea în genetică”
New York University, Facultatea de drept, Institutul de drept international şi justiţie (2003-2004) 2003 – Fulbright – curs „International Law and Democracy” (co-titular), 2004 curs „Istoria şi teoria dreptului internaţional” (co-intervenient)
Universitatea de St.-Thomas, Miami (2001, 2002, 2003), Master Titular curs „Drepturile Omului si Natiunile Unite”
Universitatea Paris XI, (1996, 1997, 1998) – Tempus Fellow
Universitatea din Michigan (1998) – Program USAID
Universitatea Catolică din Milano (1997)- Tempus Fellow
Institutul de Ştiinţe ale Omului, Viena (1999) – Andrew Mellon Fellow
Université Libre de Bruxelles (1998) – Program AUPELF
Academia diplomatică, Bucureşti, director ştiinţific titular, curs „Teoria relaţiilor internaţionale” ( 2002-2003)
Profesor invitat, Academia Diplomatică (2007-2008), Curs „Drept internaţional public”

Asociaţii şi organizaţii cu caracter profesional

Director (Romania) Master European a Drepturilor Omului şi Democratizării, Centrul Interuniversitar European pentru Drepturile Omului şi Democratizare, Veneţia
Membru, Consiliul de Conducere al Societăţii Europene de Drept internaţional (2004-2008)
Membru, Consiliul ştiinţific, Revue Quebecoise de droit international
Membru, Consiliul ştiinţific, Colegiul Europei, TMC Asser Institute de drept internaţional, Olanda
Membru, Consiliul Internaţional de profesori şi practicieni, Facultatea de Drept, Universitatea din Melbourne
Membru, Consiliul Ştiinţific , Journal of International Relations and Development
Membru, International Law Association-Grupul de Lucru pentru Biotehnologii şi de drept internaţional
Co-Editor (Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale), Polis, (1996-1999)
Membru, Editorial Board, Anuarul de Iulia Drept Internaţional şi comparat, Europa de Est

Experienţa didactică

Pluralismul juridic şi dreptul internaţional, Uniunea Europeană şi guvernarea economică mondială
Drept international public
Drepturile omului
Teoria dreptului
Drept Constituţional European

Experienţa ONG (selecţie)

Membru in Board, Comisia Internationala a Juristilor (International Commission of Jurists)
Conferinţe pentru Amnesty International, FIDH, ATD-Quart Monde, Asociaţia Naţiunilor Unite, Comitetul Helsinki

Publicaţii (selectie)

Cărţi si studii in volume collective:
Pladoyer pour les droits de l’homme, Centre des droits de l’homme et droit humanitaire Universite Pantheon II – Assas, Universite de Bucarest. 2008
Manual de analiza a politicii externe -co-editor, Polirom, 2010
The International law of genetic discrimination: the power of „never again”, in New Techonologies and Human Rights, Oxford University Press, Oxford, 2009
The right to truth in postcomunist cinema in William Shabas, K. de Foyeter, Iulia Motoc Emma Sandon, Human Rights and Cinema( volum ce va fi publicat la Cambridge University Press)
Conceptions of pluralism and international law in E. Jouannet, H.R. Fabri V. Tomcievitz, Proceedings of the ESIL, Selected proceeding of the European Society of Internatona law, A quoi ca sert le droit international, Hart, Oxford, 2008
Violence against women in conflict, Tokyo, 2007
Les rapporteurs speciaux etatiques de l’ONU en E. Decaux Les Nations Unies et les droits de l’homme, Pedone, Paris , 2006 pp. 223-243
The Responsability of State and the Individual: Controversial aspects of the right to democracy,in The Responsability of the State, Courses of the Academy of International law, Thesaurus Acroasium, Sakkoulas, Thessaloniki, 2006
Taking Democracy Seriously: The Normative Challenges to the International Legal System in S.Griller(eds), International Economic Governance and Non-Economic Concerns, Springer Vienna-New York, 2003 (co-author)
Uniunea Europeană: Dreptul si politica lărgirii la Est Paideia, Bucuresti, 2001
Teoria relaţiilor internaţionale: sursele filosofiei legale şi morale Paideia, Bucuresti, 2001
Governacao sem Governo: O Desafio Normativo do Direito Internacional (coauthor) in A.Stone Sweet et al( ed), Cidadania e Novos Poderes numa Sociedade Global, Calouste Gulbekian, Lisbon, 2000, pp.19-39
L’Europe Unie et l’Europe d’après le communisme: rationalité et éthique de l’élargissement, in E.Barnavi, Les frontières de l ‘Europe, Ed. de Bloeck, Wesmael, Bruxelles, 2001
L’Europe Unie et l’Europe d’après le communisme: rationalité et éthique de l’élargissement, in E.Barnavi, Les frontières de l ‘Europe, Ed. de Bloeck, Wesmael, Bruxelles, 2001
Women and Legal Justice: the European Context in Women and the Administration of Justice, Tokyo, 2001
Europe and its teleology. Is there a Central-Eastern Vison? in C. Jorges, Y. Meny, J.H.H.Weiler(eds), What Kind of Constitution for What Kind of Polity, Responses to J. Fischer, European Institute Florence, Harvard School of Law, 2000
Les critères politiques dans le Parteneriat avec les Pays d’Europe Centrale et Orientale in M.F. Labouz (eds), Le Parteneriat de l’Union Européenne avec les Etats Tiers, Bruylant, Bruxelles, 2000
La prévention et la répression du génocide et la conception sur la justice: le droit international entre lege ferenda et utopie in K.Bustany, D. Dormoy (eds), Génocide(s), Ed.Bruylant, Bruxelles, 1999
Ne diritto ne potere, overe quando il semipresidenzialisme passa all`Est (co-author) in A. Giovannelli(ed), Il semipresidentialismo: dall`arcipelago europeo al dibattito italiano, Gianpichelli, Turin, 1999
De ce intelectualul est- european îl preferă pe Hayek lui Aron? in R.Aron, Un spectator angajat (Le Spectateur engagé) (commented ed), Nemira, Bucuresti, 1999
Rule of Law and Moral Law in International Relations: Common Sense, Political Realism, Scepticism in R. Gerin, P. Jedlikova (eds) A Decade of Transformation, IWM, Wien, 1999
Manifestul Partidului Comunist, Totalitarismul , Statul de drept posttotalitar, trei feţe ale refuzului modernităţii politice in Karl Marx, F. Engels, Manifestul Partidului Comunist (editie comentata), Nemira, Bucuresti, 1998
Karl Popper şi răspunderea intelectualilor în postcomunism in K. Popper, Lecţia acestui secol (La lezzione di questo siecolo), (editie comentata) Bucharest, Nemira, Bucuresti, 1998
De l`histoire des mentalités aux études politiques: l`histoire de la rencontre, in Pouvoir et mentalités, Mélanges en honneur d`Alexandru Duţu, Babel, Bucuresti, 1999
Interpréter la guerre, les exceptions de l`article 2&4 de la Charte O.N.U devant le Conseil de securité, Babel, Bucuresti, 1997
Droit international public, précis (co-author), Editura Universitatii Bucuresti, 1996

Articole

Drepturile omului şi genetica, Noua revistă de drepturile omului, 4/2007
Human Genetics and Human Rights: a View of a Special Rapporteur, East-European and Russian Yearbook of International Law, 2007
European Tradition and European Society of International: some remarks about the totalitarian legacy, Baltic Yearbook of International Law, 2006
Ştiinţa politică şi politica:Wertfreiheit şi Genealogie, Polis, 4/1997
Disputa liberalilor: cîteva consideraţii asupra analizei filosofice a relaţiilor internaţionale, Polis, 3/1997
Politica externă a României faţă de NATO, Polis, 1/1997
Sofism şi drept internaţional, Polis, 2/1996
Le pouvoir interpretatif du Conseil de sécurité, Revue Roumaine de Sciences Juridiques, 1/1996
Ce pot liberalii?, Sfera Politicii, 45/1996
Raidurile în Irak şi hegemonismul american , Sfera Politicii, 42/1996
Recomandarea 1201 şi interpretările ei ( The 1201 Council of Europe Parliamentary Assembly recommendation on minorities issues and its interpretations), Sfera Politicii, 41/1996
NATO: alianţă sau concert de naţiuni? Sfera Politicii, 40/1996
Independenţa şi imparţialitatea justiţiei în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Revista Romană de Drepturile Omului, 10/1995
Crearea unui Tribunal International pentru fosta Iugoslavie, Revista romană de drept umanitar, (Romanian Review of Humanitarian Law), 1/1995

Articole in Dilema, 22, Observatorul cultural

Rapoarte şi studii pentru ONU

Working paper on non-state actors and human rights (co-author), 2005
Working paper on free prior and informed consent of indigenous people- with Tentebba Foundation, 2004, 2005
Working papers and reports on extreme poverty (with the Working Group on Extreme Poverty), 2003, 2004, 2005
Working papers and reports on Human Rights and Human Genome, 2002, 2003, 2004, 2005
Reports on the situations of human rights in the Democratic Republic of Congo, 2002, 2003, 2004
Working paper on standards settings and indigenous people, 2003

Principalele cercetări ştiinţifice prezentate la congrese si conferinţe

Noile tehnologii si drepturile omului, Conferinta diplomatica, EIUC, Venetia, iulie 2009
Europa de Est şi Uniunea Europeană: istoria unei neînţelegeri? NEC, „Statul de drept în tranformare”, mai 2008
Dreptul european, dreptul internţtional, Societatea europeană, Societatea Americană de drept internaţional, Ledearship meeting, Washington DC, ianuarie 2008
Copii cu handicap: o abordare a drepturile omului, ONU, 2008
Drepturile femeilor de la universal la regional, în onoarea judecatorului Bagwati, 2007
Cinema si drepturile omului: concluzii finale, Universitatea Columbia, New York, 2007
Instituţiile naţionale de drept în Europa, OHCHR, noiembrie 2007, Geneva
Dreptul internaţional şi biotehnologia: problema discriminării, Berna, 2007, International law Association, Institutul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Berna
Buisness şi drepturile omului în Europa, New York, 2007
Genetica şi drepturile omului, New York, 2007
Minorităţi şi drepturile omului: cazul european, New York, ONU, 2007
Principiile legate de extrema sărăcie, New York ONU, 2007
Genetica si dreptul international, Bar Association, International law Section, Conneticut, 2007
Vespasian Pella si crearea dreptul penal international, Univeristatea Humboldt Berlin si Universitatea din Tartu, Tartu, 2006
Pluralismul în dreptul internaţional, ESIL, Paris I Sorbona, 2006
Discriminarea în genetică, Academia de drept europen, Institutul European, Florenţa, 2006
Sărăcia şi drepturile omului, cazul european, Rio de Janeiro, 2005
Violenţa împotriva femeilor, de la universal şi regional, Tokyo, UN University, 2005
Administrarea justiţiei şi drepturile omului, India, 2004
Abordarea europeană a dreptului international, key-note speaker, Institutul European Florenţa, 2004
Fragmentarea dreptului internaţional, key-note speaker, Michigan School of Law, 2004
Dreptul internaţional şi democraţia, New York University, 2003
Dreptul internaţional şi teoria politică; ieşirea din panopticum, New York University, 2003
Femeile şi administrarea justiţiei, Penang, Malayesia, 2003
Rasismul în Europa, Ghent University, 2001
Drepturile femeilor în Europa de Est, Parlamentul European, 2000
Europa Unită şi Europa de după comunism, Musee de l’Europe, ULB, Belgia, 2000
Democraţia şi legitimitatea în UE, Yalta 2000
Criteriile politice în aderarea Statelor din Europa de Est la UE, Paris, Versailles, 1999
Moralitatea în relaţiile internaţionale, IWM, Viena, 1999
Genocidul în dreptul internaţional, Paris XI, 1998
Dreptul European şi regimul constituţional românesc, Bucureşti, 1997
Minorităţile în Europa, Bucureşti, 1994

Proiecte de cercetare

La democratie dans l’Europe reunifiee( va fi publicat de Pedone, Paris, 2010)
International law during the socialism (cu Emmanuelle Jouannet) volum de finalizat Paris I – Sorbonne 2009
Pluralism and Legitimacy of International Law