Author Archives → Bleen

Marian e dă bună credinţă

„Dumitru era consilier local în sectorul 5, unde păstorea şi încă mai păstoreşte Marian Vanghelie. În 2003, Radu Dumitru , în calitate de şef al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane (ACCU), a anulat actul de concesiune din 1950 al descendenţilor familiei Lahovary, prevalându-se de un articol ambiguu din fostul Regulament de funcţionare a cimitirelor. A declarat brusc cripta Lahovary ca fiind „lăsată în părăsire” şi în aceeaşi zi a concesionat-o, cu tot cu morţii îngropaţi, pe numele angajatului lui Vanghelie, Nicolae Dan Cristea, actual director al Administraţiei Domeniului Public (ADP) âSector 5.

….

Beneficiarul final al capelei avea să se afle de fapt peste 5 ani. La 17 iulie 2008, Cristea a donat subit capela Lahovary către Mircea Sorin Niculae, verişorul lui Vanghelie. Ziua donaţiei coincide cu cea a înhumării bunicului celor doi veri, Constantin Niculae, răposat la 86 de ani şi îngropat în cripta familiei Lahovary.”

Adevărul, 9 iunie 2010

„Cred că este o mică greleală. Nu am concesionat şi am cumpărat de pe piaţă. Actualul director nu era director, l-am cunoscut ulterior şi el a devenit director la administraţia pieţelor. Familia mea a luat legătura cu domnul Cristea şi am cumpărat de la el. La vremea respectivă nici nu am ştiut, nu am ştiut ce familie a fost acolo. Este adevărat că bunicul meu este înhumat la Cimitriul Bellu. Eu am cumpărat de pe piaţă. Dacă vă uitaţi în anunţuri, o să găsiţi locuri de veci în Cimitirul Bellu la o sumă de bani”, a spus Marian Vanghelie la Realitatea Tv.

….

Zilele trecute, presa a făcut public faptul că Vanghelie şi-a îngropat bunicul şi o altă rudă în cavoul familiei Lahovary.” (link către ştirea dată de realitatea.net şi nu către adevarul.ro, aşa cum era normal)

Realitatea, 11 iunie 2010

„Înclin să-l cred pe Marian Vanghelie că n-a ştiut ce-i cu familia Lahovary cînd i-a cumpărat cavoul. Era de vînzare, pe piaţă, cum s-a exprimat Marian, şi a fost cumpărat de cineva din familie, după un anunţ apărut la mica publicitate. (Asta dacă n-a fost totuşi la mijloc o concesionare, fiindcă atunci ar fi cu totul altceva!)

E de vină Vanghelie că a cumpărat cavoul sau de vină e proprietarul care s-a apucat să-şi comercializeze morţii?

Cu toată părerea proastă pe care o am despre M.V., nu mi se pare corect să fie el arătat cu degetul pentru această achiziţie, ci proprietarul care şi-a vîndut trecutul prin mica publicitate.”

Cristian Teodorescu, 11 iunie 2010


Cristian Teodorescu face o confuzie: Cristea nu şi-a vîndut trecutul ci şi-a cumpărat viitorul. Nu avea cum să-şi vîndă un trecut care nu-i aparţinea. Din articolul lui Teodorescu se înţelege că Vanghelie ar fi cumpărat cavoul de la urmaşii lui Lahovary, care astfel şi-ar vinde trecutul, fiind principalii vinovaţi în afacerea asta („E de vină Vanghelie că a cumpărat cavoul sau de vină e proprietarul care s-a apucat să-şi comercializeze morţii?”). Ori, chiar şi Vanghelie recunoaşte că a cumpărat de la Cristea, viitorul său angajat, nicidecum de la urmaşii lui Iacob Lahovary. Cît despre buna credinţă a lui Marian (cum îl numeşte Cristian Teodorescu), care a cumpărat cavoul de pe piaţa liberă („Era de vînzare pe piaţă, cum s-a exprimat Marian, şi a fost cumpărat de la cineva din familie, după un anunţa apărut la mica publicitate”) să fim serioşi. Vanghelie vede un anunţ de vînzare a cavoului familiei Lahovary pe piaţa liberă, la mica publicitate, şi se decide să-l cumpere, presat fiind de timp. Culmea e că vînzătorul cavoului este viitorul său subordonat, Cristea (şi nu membrii familiei Lahovary, aşa cum spune Cristian Teodorescu). O afacere de vînzare-cumpăre care s-a dovedit a fi „the beginning of a beautiful friendship” avînd în vedere că vînzătorul va deveni şef al ADP-ului sector 5, acolo unde este primar cumpărătorul, adică Marian (cum ar spune Cristian Teodorescu).

Cît despre „Înclin să-l cred pe Vanghelie…” e de remarcat că înclinatul a devenit sport naţional printre jurnaliştii români. Mă rog, oricum  nu înţeleg de ce Cristian Teodorescu nu înclină să-şi creadă colegii de la Adevărul.

PS. Poza cu Vanghelie erou al Războiului de independenţă e luată dintr-un link al comentatorului @Acces Direct, de pe Voxpublica.

Marean Vanghelie – necrolog

Cu profundă durere, Madame Blogary anunţă trecerea în nefiinţă a celui care a fost, adică a lui Daniel Marean Vanghelie. Tragica dispariţie a intervenit în urma unui accident de tren soldat cu un mort şi cîteva cabluri de cupru împrăştiate pe linia ferată.

Născut în 28 februarie 1968, în Bucureşti, Marean Vanghelie face cursuri primare şi gimnaziale în Bucureşti, iar începînd cu 1982 şi terminînd cu 1983 urmează cursurile Grupului Şcolar Industrial Alexandru Sahia, din cartierul Pantelimon. După un an de pauză de meditaţie sau chiar meditaţii reia cursurile, pe care le abandonează un an mai tîrziu, pentru a le relua în 1997. Termină liceul în 2000, după care dă bacalaureatul de două ori, cam în acelaşi timp cu economatul. Un an mai tîrziu, în 2001, se înscrie la două facultăţi deodată, de drept şi de ştiinţe economice. În perioada studenţiei îşi regăseşte pasiunea, niciodată pierdută, pentru penal.

Ca experienţă profesională, e de notat că în anii cumplitei dictaturi a activat ca gestionar la Cooperativa Dragomireşti Vale. Revoluţia îl prinde ca şef secţie marochinărie la aceeaşi cooperativă. În 1991 iese din marochinărie şi intră în politică, împreună cu Miron Mitrea.

Din 2000 şi pînă în 2010 a fost primar al sectorului 5. În 2005 candidează la Primăria Capitalei dar, în ciuda unui outdoor cu un lighean care mie personal mi-a plăcut foarte mult, pierde alegerile. Trei ani mai tîrziu bucureştenii îl răzbună, alegîndu-l primar pe Oprescu, adică cam aceeaşi cocălărie cu altă pălărie.

În 2004 este cercetat penal în afacerea Economatul şi pentru modul în care a utilizat fondurile primăriei, an în care este implicat şi în privatizarea magazinului Bucureşti. În 2008, la alegerile parlamentare, garantează pentru colega sa de partid, fost şi viitor ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu. Tot la alegerile din 2008, un alt erou în slujba statului român (cel puţin aşa scrie pe monumentul de la Bellu), Cătălin Voicu cîştigă mandatul de senator într-un colegiu din sectorul 5, cu ajutorul lui Vanghelie şi largul concurs al electoratului local.

În 2009 încearcă să pună mîna pe Ministerul de Interne şi, după ce eşuează în încercarea de a-l impune ministru pe Voicu, reuşeşte să dea jos doi miniştri, pe Gabriel Oprea şi pe Liviu Dragnea. Pentru eroul nostru, acelaşi an, 2009, coincide cu aşa zisele „happy times” la Ministerul de Interne, mai ales după numirea în fruntea ministerului a colegului său de partid, Dan Nica. E şi perioada în care reuşeşte, fără să vrea, în urma unei declaraţii cu dosare şi Moş Crăciun, să pună SRI-ul pe urmele Departamentului PSD de Apărare Internă împotriva Justiţiei, condus de Mitică Iliescu sau Cătălin Voicu (mă rog, SRI-ul ştie mai bine).

Ceremoniile funerare vor avea loc sîmbătă, la Cimitirul Bellu, Vanghelie urmînd a fi înhumat în capela familiei Lahovary. La ceremonii vor asista fruntaşii conservatori Dan „Felix” Voiculescu, Codruţ „Stamen” Şereş, Maria „25% de la tine cu 25% de la mine fac 50% de la noi” Grapini şi fruntaşii social-democraţi Victor „Titulescu” Ponta, Ion „Iliescu” Iliescu, Adrian „Bombo” Năstase şi Mircea „Winner Takes All Night Long” Geoană.

Se va ţine un minut de reculegere, urmat de cele 15 minute de posteritate la care are dreptul.

Citate celebre:

“Sumele alocate transportului în comun sunt infirme”.

“Am cîştigat procesele pe toate liniile”.

“Echipa PSD care am avut o serie de probleme cu ei”.

“Transportul în comun care mergem”.

“De la PNA am primit neurmărirea începerii penale”.

“S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar”.

“E adevărat că nu am studiile primarului Parisului şi nici ale domnului primar Căldărescu care aţi spus dumneavoastră (în context era vorba despre scriitorul Mircea Cărtărescu). Pot să conduc chiar mai bun ca amaîndoi la un loc”.

“Sînt un om pămîntean şi mă interesează decît Bucureştiul şi atît”.

“Da’ de ce în discutia cu mine acuma, de ce nu aţi găsit exact unde am greşit pînă acum? De ce nu aţi greşit nimic? De unde?”

“Avînd o relaţie foarte bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română…”

„Acel tînăr care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur”.

„Deci mănînci, exişti”.

„Sînt atît de nervos şi de supărat, încît nu vorbesc decît administrativ.”

„Gigi Becali este un om uman”.

„Şi-ntr-un pom dacă mă puneţi, eu am puncte de vedere.”

„Vocea mea se va face auzită oriunde. Şi pe sub apă.”

„Avem nevoie de lideri adevaraţi, nu de maimuţoi implementaţi.”

Surse: ziare.com şi adevărul.ro

Daniel Marean Vanghelie

„S-a născut la Bucureşti, fiind fiul lui Nicolae şi al Eufrosinei Lahovary. A avut patru fraţi şi două surori, dintre care amintim pe Alexandru Lahovary (1841 – 1897) şi Ion Lahovary (1844 – 1915), ambii miniştri de Externe şi fruntaşi ai Partidului Conservator.
Iacob a urmat Şcoala de ofiţeri din Bucureşti (1859 – 1864, promoţia Unirii), Şcoala Politehnică şi Şcoala de stat major din Paris (1864 – 1870). De asemenea, a fost licenţiat în matematici la Sorbona (1870).
A fost căsătorit cu Elena Creţulescu, de care a divorţat, şi cu Alexandrina Cantacuzino (1860 – 1912), nepoata soţiei generalului Gheorghe Manu. A avut trei copii : o fată, Elena, din prima căsătorie, şi doi băieţi, Iacob (1885 – 1905) şi Leon (1890 – 1936), din a doua căsătorie
A avansat rapid în ierarhia militară: sublocotenent – 1864, locotenent – 1870, căpitan – 1871, maior – 1874, locotenent-colonel – 1877, colonel – 1883, general de brigadă – 1891, general de divizie – 1900.
În 1872 -1873 a publicat prima carte de învăţământ în şcolile regimentare pentru pregătirea ostaşilor.

În preajma războiului pentru independenţă a fost profesor la catedrele de calcul infinitezimal şi mecanică de la Universitatea Bucureşti, păstrându-şi şi cariera militară. A fost profesorul viitorului matematician Gheorghe Ţiţeica.

A participat la Războiul pentru Independenţă ca şef al secţiei operaţii de la Marele Cartier General, după căderea Plevnei fiind avansat pe câmpul de luptă la gradul de locotenent-colonel.

Pentru meritele sale deosebite în conducerea operaţiilor militare generalul Iacob Lahovary şi-a găsit loc pe cel mai reprezentativ monument dedicat celor care au fost eroii războiului pentru neatârnare „Monumentul Independenţei” de la Craiova, dezvelit la 21 mai 1913. Monumentul, redă evenimentul din 15 mai 1877, când domnitorul Carol I, după ce inspectează bateriile de la Calafat, ordonă deschiderea focului asupra Vidinului. La ora 19 şi 30 minute, s-a deschis focul, semnalul fiind dat de tunul 1 din bateria „Carol I”, apoi trăgând tunul 1 din bateria „Mircea” şi tunul 1 din bateria „Elisabeta”.

De-a lungul timpului a ocupat diverse funcţii militare: comandant de secţie în Regimentul 1 Artilerie (1864 – 1870), funcţii în serviciul de stat major (1870 – 1874), comandant de batalion în Regimentul 1 de linie (1874 – 1876), ofiţer în secţia operaţii a Statului Major General (1876 – 1877), şeful operaţiilor în Marele Cartier General (1877), şef stat major D. Bucureşti (1879 – 1883), comandant Regimentul 7 de linie (1883 – 1884), ataşat militar la Berlin (1884); subşef la Marele Stat Major (1887 – 1890), comandant D. 4 I. (1894).

Timp de un an, Iacob Lahovary este şef al Marelui Stat Major. De asemenea, a îndeplinit două mandate la conducerea Ministerului de Război în timpul guvernelor Partidului Conservator. În anul 1901 a demisionat din armată şi a fost trecut în rezervă, dedicându-se exclusiv activităţii politice.

Deputat şi senator ales în mai multe rânduri, trece la cele veşnice din funcţia de ministru al Afacerilor Străine.

Temperament coleric, va provoca unele dueluri, cum au fost cel cu Al. Darvary, pe vremea când era maior, sau cele din vara anului 1895, cu Al. Catargiu (30 iulie) şi locotenentul I. Niculescu (7 august), primele două pentru neînţelegeri la jocul de cărţi, iar ultimul pentru articolul „Părerea unui militar” referitor la duelul generalului cu Al. Catargiu.

A decedat la 7 februarie 1907 la Paris şi a fost înmormântat în cimitirul Bellu-Bucureşti la 17 februarie.

Medalii şi decoraţii: Crucea trecerii Dunării, Apărătorii Independenţei, Virtutea Militară, Steaua României cu spade în grad de ofiţer, Comandor al Stelei României, Mare ofiţer al Coroanei României, Semnul onorific de aur pentru 25 ani de serviciu, Medalia comemorativă rusă, Sf. Vladimir al Rusiei cu spade şi rozetă, Crucea ordinului Ludwig (Hesa) cu spade, Crucea de comandor a ordinului Sf. Olaf cu spade (Norvegia), Cavaler al ordinului de Hohenzollern, Ofiţer al Legiunii de onoare a Franţei, Mare ofiţer al ordinului Albrecht de Saxe, Mare Cruce a ordinelor Sf. Anna din Rusia, Coroana de fier a Austriei, Leopold al Belgiei şi altele.” (Iacob Lahovary – Enciclopedia României)

Astăzi, în capela familiei Lahovary, ridicată de arhitectul Ion Mincu, zac întru veşnicie două dintre personalităţile familiei Vanghelie, Bojan Liana şi Niculae Constantin (bunicul eroului de la sectorul 5). Osemintele lui Iacob Lahovary şi ale familiei sale au fost aruncate iar cripta vandalizată. Actul de concesiune către descedenţii lui Lahovary a fost anulat în 2003 de către Radu Dumitru, şeful administraţiei cimitirelor, un apropiat al lui Vanghelie, cripta fiind declarată „lăsată în părăsire” şi concesionată în aceeaşi zi lui Nicolae Dan Cristea, actual director al Administraţiei Domeniului Public (ADP) Sector 5, care, la rîndul lui, o donează în iulie 2008 lui Mircea Sorin Niculae, vărul lui Vanghelie. Însă Vanghelie nu e singurul care confundă cimitirul Bellu cu cimitirul slugilor: şi Cătălin Voicu şi-a pregătit somnul de veci într-o criptă construită peste mormîntul familiei generalului Nicolescu Argeşanu, erou al Războiului de Independenţă. (sursa: Adevărul).

După cum se vede, impostura şi parvenirea de slugă sînt boli profesionale în PSD, însuşi Adrian Năstase comandîndu-şi la un moment dat blazon care să se asorteze, probabil, cu Buddha de ipsos şi cu mileurile din cuşca Faraday (locul în care se discuta bugetul).

La urma urmei, ne merităm soarta, atîta timp cît un partid de slugi penale, de cocalari de Zambaccian şi de jigodii de perspectivă încă mai este partid parlamentar şi păstrează şanse, şi nu mici, de a guverna România în viitorul apropiat. Chiar zilele astea partidul slugilor cu pretenţii şi al interlopilor cu demnităţi şi funcţii îşi permite să vorbească despre Eminescu (şi nu oriunde, ci într-o moţiune de cenzură) în timp ce doi dintre membrii săi de vază (i-am numit pe Vanghelie, unul dintre liderii partidului şi pe Cătălin Voicu, senator şi fost candidat la funcţia de ministru de interne) ne dezgroapă eroii şi le aruncă osemintele ca să se îngroape acolo cu neamurile, celularele şi capacele de BMW-uri şi de canalizări.

PS. Sînt curios dacă armata are vreo reacţie, avînd în vedere că e vorba despre doi dintre eroii săi din Războiul de Independenţă. Dacă Vanghelie şi Voicu făceau asta în Statele Unite sau în Franţa, armata trecea peste orice corectitudine politică, le făcea hatîrul şi îi îngropa pe amîndoi, de a doua zi, cu focuri de armă şi alte onoruri militare. Fiindcă oricît de jos am coborî ca naţie, nişte limite trebuie să existe.

Probleme tehnice

Momentan avem ceva probleme tehnice, cauzate de un mic atac. Au dispărut cîteva sute de comentarii, cîteva zeci de articole, vreo 3-4 categorii. O parte le-am recuperat. Mîine vom recupera şi restul şi se va reveni la normal.

UPDATE. Am revenit la normal. Oarecum. Am dat un restore la ultimul backup însă am pierdut ultimele 4 articole şi comentariile aferente. Articolele am reuşit să le recuperăm, nu însă şi comentariile. Drept pentru care ne cerem scuze.

PNL cîntînd aria iresponsabilităţii. Cînd inteligenţa se măsoară în decibeli.

Prin iresponsabilitate şi populism într-o perioadă de criză economică şi politică (mondială, nu numai naţională) PNL nu se deosebeşte cu nimic de partidele fasciste din anii 30 ai secolului trecut. Mă refer în primul rînd la atitudinea PNL vis-a-vis de soluţiile politice şi economice pentru evitarea intrării în incapacitate de plată şi gestionarea crizei, însă ar mai fi de adăugat şi reacţia PNL la legea educaţiei, mai exact la prevederea conform căreia copiii minoritari pot studia istoria şi geografia şi în limba maternă, atunci cînd parlamentarii liberali au ieşit din sală făcîndu-i pe pedelişti trădători de neam şi ţară.
Dar, mă rog, nu mă mai miră nimic la PNL, nici chiar faptul că i-a luat locul PRM-ului în exploatarea fricilor şi frustrărilor populaţiei.
Să revenim însă la soluţiile care trebuie luate, în viziunea PNL, pentru a evita intrarea în incapacitate de plată.
Două dintre declaraţiile lui Crin Antonescu
În opinia preşedintelui PNL măsurile de reducere a pensiilor şi salariilor, precum şi creşterea taxelor şi impozitelor nu sunt soluţii. “Este clar că sistemul lucrează pentru clientelă, şi în defavoarea populaţiei. Iar a creşte taxele şi impozitele în acest moment este fatal pentru economia românească” (realitatea.net)
“Dacă acest Guvern cade şi Traian Băsescu vine şi spune: «erau nişte incompetenţi, nişte hoţi, nişte maimuţoi, eu mi-am bătut joc de ei, ei şi-au bătut joc de ţară, înţeleg că social-democraţii sunt ocupaţi cu reorganizarea, liberalilor, spuneaţi că ştiţi ce-i de făcut veniţi şi faceţi», mergem şi facem, dar cu câteva condiţii” (mediafax.ro)
Ce ne propune PNL, ca alternativă la soluţiile actualului guvern? (pnl.ro)

  • anularea reducerii pensiilor şi salariilor bugetarilor
  • anularea impozitului minim
  • reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%
  • reducerea integrală a impozitului pe venit şi a cotelor de contribuţii sociale, pînă la sfîrşitul anului pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste 3 luni în şomaj
  • introducerea unor bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îşi plătesc taxele la termen
  • reducerea majorărilor de întîrziere la plata obligaţiilor fiscale către Bugetul General Consolidat la 0,02%
  • introducerea taxării inverse pentru produsele agro-alimentare şi pentru lucrările de construcţii-montaj
  • reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei
  • reducerea cu 50% a cheltuielilor cu achiziţiile de imobile, dotări independente, elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate, deplasări, detaşări, transferuri
  • reducerea cu 25% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii
  • reducerea numărului de ministere în funcţie de tipul politicilor publice pe care le realizează
  • reducerea numărului de agenţii
  • reorganizarea structurilor teritoriale din subordinea ministerelor şi agenţiilor guvernamentale la nivel regional
  • reducerea aparatului prefecturilor
  • desfiinţarea structurilor deconcentrate în majoritatea domeniilor

Deci, spre deosebire de PDL, care a ales varianta reducerii cheltuielilor şi PSD, care a ales varianta creşterii taxelor, PNL a venit cu soluţia minune: să scadă taxele şi să reducă cheltuielile.
Să le luăm băbeşte.
Cheltuieli de personal, asistenţă socială şi subvenţii (aici taie PDL cu 15% şi 25%):

  • asistenţă socială – 58 mld lei
  • cheltuieli de personal – 17 mld lei
  • subvenţii – 4 mld lei
  • total – 79 mld lei

PNL ar tăia cu 25 % şi 50% cheltuielile cu:

  • bunuri şi servicii – 3, 727 mld lei
  • deplasări, detaşări, transferuri – 0,182 mld
  • construcţii – 1, 292 mld
  • echipamente şi mijloace de transport – 0, 315 mld
  • mobilier, birotică – 0, 074 mld
  • carburanţi – 0, 149 mld
  • etc (se pot găsi tot felul de capitole cu mare potenţial populist şi impact mediatic, dar care, aşa cum veţi vedea, sînt firimituri în comparaţie cu cheltuielile salariale şi sociale)

PNL vorbeşte de creşteri economice, restructurări, optimizări, lărgiri ale bazei de impozitare ca şi cum incapacitatea de plată ne-ar paşte prin 2025, nu în decembrie. Bineînţeles, că după ce vor afla de măsurile PNL-ului, zeci de mii de firme vor da fuga să-şi plătească impozitele în iulie sau chiar în august, că peste noapte va creşte baza de impozitare, că se vor naşte mii de firme care vor ajunge în 2 luni la cifre de afaceri de milioane de euro, va creşte productivitatea muncii, românii vor începe să producă şi să exporte microcipuri, plasme şi laptoape, că pieţele se vor dilata peste măsură în numai cîteva luni (mai ales în iulie, dacă are Varujan noroc de caniculă), că antreprenorii şi angajaţii români îşi vor schimba comportamentele şi mentalităţile, că departamentele de cercetări se vor naşte şi vor dudui chiar înainte să înceapă să orăcăie, că ne vom retehnologiza peste noapte, că întreaga economie românească îşi va schimba structura din iunie în august şi că, una peste alta, statul va fi îngropat în venituri bugetare cît ar bate Crin din palme. Bineînţeles, mai rămîne ca Antonescu să-l însămînţeze artificial pe Varujan, care va da naştere, prin cezarian, lui Ford, Steve Jobs, Warren Buffet, Edison, Branson şi Bill Gates.
Ca să nu mai zic că aceeaşi mamă-minune, Varujan, anunţa şi anularea acordului cu FMI, dacă PNL vine la guvernare. Toate astea în condiţiile în care, aşa cum ziceGândul, România se împrumută cu 600 de euro pe secundă pentru a putea funcţiona şi chiar şi după tăierea pensiilor cu 15 % şi a salariilor cu 25% tot va trebui să mai împrumute 5,2 miliarde euro pentru a putea rezista pînă în decembrie. Iar pe piaţa internă băncile nu mai pot împrumuta statul şi nici pe plan extern nu prea mai are cine să ne împrumute (şi dacă PNL vine la putere iar Crin şi Varujan le rup femeioţilor contractul în faţă şi îi dau afară pe uşă, şansele să ne mai împrumute cineva chiar că vor fi zero).
Înţeleg că atunci cînd eşti în opoziţie e în legea firii politice să ataci puterea însă nu înţeleg şi nu pot accepta manipularea populistă dusă dincolo de orice limită a iresponsabilităţii. În condiţiile în care România este obligată să facă echilibristică între faliment economic şi tulburări sociale, sindicatele, PNL, PSD şi o bună parte dintre jurnalişti (îi găsiţi în legea bugetului, la capitolele microîntreprinderi şi drepturi de autor – fiindcă aşa-i românul, nu produce microcipuri ci microîntreprinderi pe bandă rulantă) visează revolte şi propun salvarea naţiei prin reducerea cheltuielilor cu benzina (adică vreo 40 milioane de euro – de banii ăştia nu poţi să cumperi nici măcar un picior de-al lui Messi, darămite să eviţi incapacitatea de plată a unui stat de mărimea României). Dacă oamenilor li se repetă zilnic de către lideri de opinie, politicieni şi jurnalişti presupus responsabil că soluţia ieşirii din criză nu sînt nici reducerile de salarii şi pensii şi nici creşterile de taxe ci scăderea cheltuielilor cu mobilierul şi benzina, să nu ne mirăm cînd în decembrie, din cauza rezistenţei sociale la măsurile de austeritate, vom intra în faliment.
Explicaţia ieşirilor din ce în ce mai isterice şi mai decise ale lui Crin e simplă. Consilierii politici i-au spus să facă pe cocoşul, să anunţe că e singurul care are soluţia ieşirii din criză şi e decis să-şi asume guvernarea, ştiind că PNL este complet ferit de riscul de a ajunge principalul partid de guvernare. Astfel, Crin latră ştiind că e de după gard şi că nu-l va pune nimeni să şi muşte din poziţia de prim ministru. Nu contează că PNL este abia al treilea partid ca număr de parlamentari, la o distanţă considerabilă de cele două mari şi că şansele lui Crin de a ajunge prim ministru sînt nule. Important e să latre cît mai tare la oră de maximă audienţă. Dar de la a lătra estetic la cameră şi pînă la a nega singurele soluţii realiste de evitare a falimentului naţional, creşterea semnifiactivă a taxelor şi/sau scăderea drastică a cheltuielilor e un drum lung pe care Crin şi PNL deja l-au făcut, sărind între timp şi pîrleazul iresponsabilităţii. Dar responsabilitatea contează mai puţin, atîta timp cît prin opoziţia la cele două tipuri de măsuri speri să împuşti doi iepuri dintr-un foc, pe cei din mediul privat, speriaţi de creşterea taxelor şi pe bugetari şi pensionari, speriaţi de reducerea veniturilor.
La urma urmei, consilierii politici îi pot sfătui orice pe cei din PNL, chiar şi să arunce-n aer centrala la Cernavodă, dacă asta le aduce procente, însă e de datoria PNL-ului ca partid parlamentar să cunoască şi să respecte limitele războiului politic. Fiindcă, în condiţiile în care PNL, ditamai partidul parlamentar, nu are nici cea mai vagă urmă de responsabilitate atunci ce pretenţii să mai ai de la Dragoş Stanca şi BUG Mafia?
Pentru mai multe detalii, iată cum arată bugetul de stat pe 2010:

Venituri – 66,654 mld lei; Cheltuieli – 101, 678 mld lei; Deficit – 35, 024 mld lei

Venituri:

  • impozit pe profit – 17, 317 mld lei (aici intră şi impozitul pe venit, acolo unde este cazul – de exemplu, la microîntreprinderi – Răzvan Dumitrescu ştie la ce mă refer, are una în baie şi una pe balcon)
  • impozit pe venit – 19, 043 mld lei (se scad 14, 665 mld lei, care merg la autorităţile locale)
  • TVA – 35, 548 mld lei (din TVA se scad 17 mld lei, care merg la autorităţile locale)
  • accize 16, 886 mld lei
  • altele – cca 9 -10 mld lei

Cheltuieli:

  • de personal – 16, 899 mld lei (salarii de bază – 5, 711 mld, cheltuieli salariale în natură – 2, 427 mld, contribuţii – 2, 022 mld, alte drepturi salariale în bani – 1,739 mld, alte sporuri – 1, 065 mld, sporuri condiţii de muncă – 1,035 mld, spor de vechime – 0, 618 mld, fond de premii – 0, 520 mld, primă de vacanţă – 0,303 mld ş.a.)
  • asistenţă socială – 18, 120 mld lei (asigurări sociale – 11, 449 mld, ajutoare sociale – 6, 671 mld)
  • bunuri şi servicii – 3, 727 mld lei (materiale şi prestări servicii cu caracter funcţional – 0, 764 mld, internet, tv, telecomunicaţii – 0, 172 mld, încălzit şi iluminat – 0, 378 mld, carburanţi – 0, 149 mld, chirii – 0, 208 mld, deplasări, detaşări, transferuri – 0,182 mld ş.a.)
  • dobînzi – 7,971 mld lei (aferente datoriei publice interne şi externe)
  • subvenţii – 4, 244 mld lei (CFR – 1,100 mld, agricultură – 1, 781 mld, Metrorex – 0,349 mld)
  • transferuri între unităţi ale administraţiei publice – 18, 809 mld lei (transfer către bugetul asigurărilor de stat – 7, 054 mld, către instituţii publice – 2, 892 mld, finanţarea de bază a învăţămîntului superior – 1, 947 mld, acţiuni de sănătate – 0, 976 mld, persoane cu handicap – 1, 843 mld, întreţinerea infrastructurii rutiere – 0, 435 mld, ajutor ptr încălzire – 0, 532 mld,
  • alte transferuri – 14, 485 mld lei (contribuţie la bugetul UE – 5, 970 mld, investiţii ale agenţilor economici cu capital de stat – 3, 929 mld, ajutoare de stat către întreprinderi – 1 mld, finanţare cercetare-proiectare – 0, 792 mld )
  • cheltuieli proiecte cu finanţare nerambursabilă – 5,580 mld lei
  • cheltuieli proiecte cu finanţare rambursabilă – 3, 949 mld lei
  • cheltuieli de capital – 2, 196 mld lei
  • active nefinanciare – 2, 522 mld lei (construcţii – 1, 292 mld, maşini, echipamente şi mijloace de transport – 0, 315 mld, mobilier, birotică – 0, 074 mld)
  • operaţiuni financiare – 3, 073 mld lei
  • alte cheltuieli (burse – 0, 436 mld, proiecte de comunicare, informare publică şi imaginii României – 0, 005 mld)

Şi bugetul asigurărilor pe 2010:
Venituri – 41, 315 mld lei (din care, subvenţii de la bugetul de stat – 7, 056 mld)
Cheltuieli – 41, 053 mld lei

  • pensii – 39, 690 mld lei
  • asistenţă persoane în vîrstă – o, 332 mld
  • ajutoare de urmaşi – 0, 336 mld

Cristian Câmpeanu – Dilema lui Traian Băsescu

„Cu alte cuvinte, PDL a abandonat orice pretenţie de reformare a statului şi pare decis să păstreze exact aceleaşi mod, stil şi structură de guvernare moştenite de la PSD şi PNL, cu practici similare în materie de corupţie, trafic de influenţă, parazitarea banului public şi iresponsabilitate fiscală.
Ceea ce ne aduce la Traian Băsescu, care stă în faţa unei alegeri cruciale. Preşedintele poate, având în vedere pârghiile politice de care dispune, să forţeze demisia Guvernului Boc undeva în toamnă sau cel mai târziu în februarie, înaintea congresului PDL din luna martie, şi cu acest prilej să susţină schimbarea actualei garnituri compromise de la vârful PDL.”

Articolul integral, în România Liberă

O rețetă radicală a lui Varujan Pambuccian

Extras din articolul „Sfârșitul utopiei„

1. Renunțarea imediată la ideea de stat social

Pentru mine pare hilar să te agăți de ceea ce a produs dezastrul în care suntem. Se pare că pentru marea majoritate, nu. Acest lucru presupune următoarele:

a) Retragerea completă a statului din activități care au sens economic.

Pachetele la companiile în care statul este acționar minoritar trebuie vândute în cel mult un an. După aceea, s-ar putea să nu mai avem nici cui, nici de ce. Majoritatea lucrurilor care au sens economic dar presupun un monopol, trebuie externalizate prin cesiuni purtătoare de redevență, în cel mult doi ani. Companiile la care statul este acționar majoritar, trebuie privatizate. Ideea că statul le poate pregăti pentru privatizare obținând astfel un preț mai bun, s-a dovedit a fi o ficțiune ca să nu zic șmecherie. Dacă ele dețin un monopol, privatizarea ar trebui făcută prin concesiune cu o redevență pe măsură.

b) Privatizarea unui număr cât mai mare al serviciilor furnizate de stat. Unele dintre ele nu au sens economic, altele da. Felul în care acest lucru se poate face diferă de la caz la caz, la fel și intervalul de timp și mecanismele de tranziție, dar lucrul acesta trebuie făcut. Mă refer la servicii simple, cum ar fi colectarea de impozite, dar și la servicii complexe cum ar fi cele de învățământ sau sănătate. Sigur, aici totul trebuie făct cu mare grijă, iar, ca o regulă, planificarea trebuie dezbătută public și făcută transparent.

c) Legarea monedei de o resursă limitată (aur, argint, etc.)

Lucrul acesta conduce la un control strict al masei monetare. Aparent, frânează dezvoltarea, dar o face, în mod sigur, durabilă. Ea deschide drumul spre moneda privată și ne pune la adăpost față de căderile monetare (în special față de prăbușirea zonei Euro)

d) Dereglementarea și simplificarea sistemului legislativ. Avem nevoie de reguli de funcționare simple și clare, în special în domeniul economic. Piața are regulile ei de funcționare, iar legislația are drept scop principal creșterea încrederii și crearea de oportunități. Ideile europene privind reglementarea competiției, de exemplu, par frumoase dar s-au dovedit extrem de păguboase.

e) Debirocratizarea prin informatizarea masivă a serviciilor care rămân în zona de competență a statului. Aceasta ar putea deveni realitate în trei ani și ar duce la disponibilizarea a circa 45% din personalul administrativ, la reduceri majore de consumabile și echipamente de birotică, la un flux mult mai fluid al banilor, la o ușurință a relaționării cetățenilor și companiilor cu statul. Cu excepția funcționarilor disponibilizați, ar fi benefică pentru toți.

f) Renunțarea la subvențiile de orice fel și utilizarea pârghiei fiscale pentru creșterea accelerată a domeniilor rentabile. Cred că toată discuția făcută zilele trecute în legătură cu investiția în IT versus subvențiile în agricultură este un exemplu suficient de clar. Scopul final al acestor măsuri este scăderea treptată a taxelor și impozitelor pe măsura creșterii încasărilor la bugetul de stat.

2. Măsuri imediate de menținere și relansare a economiei

a) Abrogarea impozitului forfetar. Efectele sale bugetare se pot cuantifica în pierderi. Companiile care nu au fost ajutate să moară, au fost nevoite fie să își mute rezidența fiscală, fie să renunțe la o parte din personal.

b) Adoptarea unei măsuri prin care plata TVA să fie făcută în momentul încasării și nu în cel al facturării pentru tranzacțiile care sunt realizate prin intermediul băncilor. Această măsură ar ușura povara pusă pe companii care, de cele mai multe ori, trebuie să își provizioneze banii cu care să plătească dări în avans statului.

c) Plata tuturor datoriilor restante ale statului către mediul privat

d) Modificarea structurii sistemului de taxe și impozite prin reducerea numărului lor la TVA, cota unică (impozit pe venit, impozit pe profit, impozit pe dividende), cotă pentru asigurările sociale și de sănătate.

e) În fine, cred că măsura care ne va pune în situația de profitori ai crizei este cea de restructurare a raportului TVA-cotă unică, printr-un TVA de 25% și o cotă unică de 4%. Să mă explic:

Citește tot articolul pe blogul lui Pambuccian.

Cum să promulgem bugetul cu Traian şi Călin

Ce vremuri! Cum duduia atunci economia… Şi aveam şi eu ceva mai multă inspiraţie. Cum partea a doua a Clientelismului politic se amînă un pic, am căutat ceva pentru ediţia de la ora 6 şi am găsit această stenogramă din 28 oct 2008, cu Traian şi Călin.

– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?

– Dacă am ocazia să nu promulg…..da…. continuă…

– Păi atât. Dacă ai ocazia să nu promulgi.

– Mă, futu-ţi gramatica şi ortoepia-n cur să-ţi fut! Ţi-am zis de data trecută… Ai uitat ceva. Mai urma o propoziţie…

– “Facem alianţă la toamnă?”

– Nu boule! Deşi nu e o idee rea. Fii atent la mine: “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu…” Hai, curaj!

– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu mă mai joc cu Geoană. Să mor io. E bine?

– Auzi bă tâmpitule, profesorul tău de română avea salariu mic, nu? Hai, recunoaşte… Reluăm. Zi după mine… “Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu pro…”

– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi, nu prostănacul de Geoană e aliatul meu, ci tu.

– Ai un fix cu Geoană. Ok, Geoană nu există, să facem abstracţie de Geoană…

– Păi cum să facem abstracţie de Geoană? Arthur mi-a zis: “Vezi tu Căline, o fi Geoană prostănac, da’ nu poţi să faci abstracţie de el.” Traiane, nu putem să facem abstracţie de Stolojan în loc de Geoană, dacă tot trebuie să facem abstracţie de cineva?

– I know, I know…. Aşa-mi zic toţi. Voi nu înţelegeţi… E greu de explicat… E… cum să… Vine aşa, din interior…nu ştiu cum să zic… Ca şi atunci cu lacrimile… Să ştii că n-am vrut…Îl priveam cu coada ochiului acolo, la conferinţă, şi sincer sa fiu, aşa…la nivel superficial, uman, mi se rupea de el…însă la un nivel mai profund, aş putea spune la un nivel aproape electoral…ce să mai tura-vura…animalul politic din mine îl dorea… Iartă-mă că-ţi spun, dar tu ai fost doar de faţadă, tu ai fost un fel de Prinţesa Daiana… el era Camilla… Talentul lui nativ de a fi cel mai competent prim-ministru fără să fie prim-ministru…..procentele lui…ah, procentele lui…să le simţi, să le atingi, să te joci cu ele….Înţelegi Căline? Procentele, Căline, procentele….Vorba lui Marquez….sau era Dinu Săraru? …mă rog… “Dacă procente nu e, nimic nu e” Aş vrea să fac abstracţie de el dar nu pot…Ascultă la mine Căline: procentele, procentele…

– Ştiu. Şi eu mă chinui din cauza asta. N-am somn noaptea… Stau ca prostu’ cu ochii în tavan şi număr ca să adorm: un alegător, doi alegători, trei alegători…. Şi nu-mi ies, futu-le muma-n cur să le fut… Niciodată nu-mi ies câţi aş vrea eu… O singură dată era cît p-aci să-mi iasă, număram, număram..ajunsesem aproape la numărul magic…şi nevastă-mea…cum o cheamă….cum o cheamă…. Vezi, dacă nu prea are vizibilitate în presă, nici nu ştiu cum o cheamă…Tăriceanu…Tăriceanu…zi să-i zic….Dragă Traiane, dacă poţi să dai şi tu un search pe Google după “nevasta lui Tăriceanu”?

– Aşa…. Google…căutare….mă simt norocos…Mă simt? Mne….nu prea. Aşa…Elena Udrea! A, scuze, eram cu gândul la altceva…reluăm….Am găsit: Ioana.

– Banal, banal….. D-aia nu-l ţin minte… Şi cum îţi ziceam, număram alegători, eram deja pe la Dorohoi, colegiul pentru deputaţi, şi mă întrerupe Ioana: “Pui, cheamă Poliţia!” Eu, simţitor cum mă ştii, mă sperii, inima dă să-mi sară din piept: “Ce s-a întâmplat? Hoţii? Hai, dă-o în mă-sa, le-am zis că ne întâlnim la guvern, să nu mă caute acasă. Ce dracu, Dinu e obişnuit să vină pe la guvern….de Relu nu mai zic, că m-a umplut de găinari puşi să ţină de şase-şase…” “Nu, prostuţule. Nu sunt colegii tăi, hoţii. Mi-a expirat buletinul.” Traiane, ce să-ţi povestesc, de când i s-a rupt apa nu am mai avut aşa emoţii…. Dar totul e bine când se termină cu bine. N-a mai rezistat, i l-au făcut pe drum. Eu am stat în sala de aşteptare… Fiindcă, nu ştiu dacă ştii, da’ au ăştia tăticule nişte Loganuuuri, au nişte Loganuuuri…sală de aşteptare, uşi glisante cu senzori de mişcare, scară rulantă, automat de cafea, gresie… L-au scos, era cald. L-am luat, m-am uitat la el, un Tăriceanu, ce mai, aşa şi scria pe el, Tăriceanu şi nu mai ştiu cum…Cum? Da, Ioana…tot uit…păcat că expiră.

– Da, Căline, ai dreptate. Totul e bine când se termină cu tine…ăă…cu bine. Nu mai e mult, mai e o lună. Deci, ce ziceai?

– Dragă Traiane, dacă ai ocazia să nu promulgi?

– N-o scoate omul la capăt cu tine. Ok, hai să lăsăm limba română. Căline, dacă avem ocazia să promulgem bugetul, să-l promulgem, dă-o în pizda mă-sii de viaţă! Tu l-ai promuls până acum, acum e rândul meu să-l promulg. Promulgere, non promulgere, tempus guvernare pasat. Sau, mă rog, Passat. Auzi mă, şi zici că-s mişto X3 -urile alea?

PS. Apropo de promulgere: Băsescu a refuzat promulgarea legii ANI şi le cere parlamentarilor să introducă în lege obligativitatea demnitarilor de a-şi declara contractele finanţate din bani publici.