Author Archives → Bleen

Falimentul unei tabere politice

Societatea civilă a celor buni și drepți cere astăzi, cu două zile înainte de intrarea în vigoare a Codului Penal și Codului de Procedură Penală, guvernului Ponta să dea o ordonanță de urgență (!!!) prin care să modifice cele două coduri.

Codul Penal și Codul de Procedură Penală au fost adoptate în 2009 și 2010. Prevederile controversate, care îngroapă anticorupția și scapă mafia de justiție au fost introduse încă de la început de Ministerul Justiției condus de Cătălin Predoiu și votate în unanimitate de PDL în Parlament.

Prevederile controversate puteau fi eliminate încă din faza în care proiectele erau elaborate la Ministerul Justiției, sub conducerea lui Cătălin Predoiu. Puteau fi eliminate apoi în Parlament de către PDL, care atunci era la putere. Din 2009/2010 pînă în mai 2012, PDL nu a putut elimina respectivele prevederi care îngroapă anticorupția nici în Parlament și nici printr-o ordonanță de guvern. Guvernele Boc și Ungureanu au avut la dispoziție trei ani pentru Codul Penal și doi ani pentru Codul de Procedură Penală să dea o ordonanță de urgență prin care să elimine prevederile care îngroapă anticorupția. Nu au făcut-o. Și nici societatea civilă ”bună și dreaptă” nu le-a cerut-o.

Astfel, am ajuns cu două zile înainte de intrarea în vigoare și toată lumea se milogește de Ponta să dea o ordonanță de urgență care să elimine prevederile care îngroapă anticorupția. Trecem peste faptul că nu e chiar în spiritul statului de drept ca guvernul să intre cu bocancii peste Parlament și să modifice niște coduri de o asemenea importanță prin ordonanță de urgență. Dar de ce acum ordonanță de urgență, cînd am avut la dispoziție trei ani să eliminăm prevederile respective? Trei ani!! Din 2009 pînă în mai 2012 ”Cei Buni” au avut majoritatea parlamentară și guvernul. Premierii erau dintre ”Cei Buni”: Boc și Mihai Răzvan Ungureanu. Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, era dintre ”Cei Buni”. Președintele, Traian Băsescu, era dintre ”Cei Buni”. Mai mult decît atît, în toți acești ani n-au fost în stare să adopte nici măcar legile de aplicare a Codurilor. A trebuit să vină USL la guvernare ca să fie adoptate legile de aplicare, legi pe care PDL și guvernele Boc și MRU, cu ministrul justiției Predoiu, le-au amînat ani de zile.

Care sînt posibilii prezidențiabili ai lui 2014? Păi de la ”Cei Răi” e Ponta, cel de care toată lumea bună și dreaptă se milogește în ceasul al treisprezecelea să elimine prevederile care îngroapă anticorupția. De la ”Cei Buni” avem așa:

  • Boc, cel care conducea guvernul care a elaborat și introdus în Parlament Codurile cu tot cu prevederile care îngroapă anticorupția și care conducea partidul care a votat în unanimitate codurile, cel care nu a dat nicio ordonanță de urgență din 2009 și 2010 pînă în februarie 2012 prin care să elimine prevederile care îngroapă anticorupția.
  • Predoiu, Tatăl Codurilor, cel sub conducerea căruia la Ministerul Justiției au fost elaborate Codurile, inclusiv prevederile care îngroapă anticorupția, cel care a condus Ministerul Justiției din 2008 pînă în mai 2012.
  • Mihai Răzvan Ungureanu, cel care a condus guvernul din februarie 2012 pînă în mai 2012. O perioadă scurtă, însă suficient de lungă cît să dea o ordonanță de urgență prin care să elimine prevederile care îngroapă anticorupția.

De la cine așteaptă lumea bună și dreaptă salvarea anticorupției? De la Boc? De la Predoiu? De la MRU? Nu. De la Ponta.

Dacă Ponta poate da o asemenea ordonanță de urgență în două zile, Boc-Predoiu au avut la dispoziție peste 700 de zile iar MRU-Predoiu au avut la dispoziție 70 de zile. Nu s-a întîmplat nimic.

Și lumea bună și dreaptă a avut sute, mii de zile la dispoziție să dea sute de comunicate și să scrie sute de scrisori deschise prin care să ceară eliminarea prevederilor care îngroapă anticorupția. Nu a făcut-o. Se roagă acum de Ponta.

Ponta nu e prost să dea ordonanța respectivă. Are și argumente solide. Nu poate modifica prin ordonanță de urgență, în disprețul Parlamentului și statului de drept, niște coduri pentru care toată lumea bună și dreaptă a luptat atîția ani.

Care e moștenirea ”dreptei” pe anticorupție, singură temă tare a sa? A îngropat-o. Ni s-a zis: domnule, lăsați chestiile astea cu libertate, proprietate, tradiții, stat minimal, piață liberă, inițiativă privată, că e clar că ”dreapta” nu e în stare de ele. Să nu cerem prea mult de la ea, de la ”dreapta”. Să ne mulțumim cu lupta anticorupție, că acolo ”dreapta”, tabăra noastră, stă bine. Acolo se vede diferența între ”ai noștri” și ”ai lor”. Or fi toți socialiști economic și cultural, dar măcar ”ai noștri” luptă împotriva corupției.

Iată că acum anticorupția este ucisă de legile făcute și adoptate de ai noștri. PDL, sateliții săi și toți candidații lor prezidențiali sînt scoși din jocul politic major. Credibilitatea e țăndări, singura temă de luptă zace într-0 baltă de sînge, cu un cuțit în spate pe care scrie ”PDL, Predoiu & Ai Noștri”.

Dacă nu respecți adevărul, pe termen lung ești mort. RIP PDL, Predoiu & Ai Noștri.

Guvernarea USL e catastrofală iar Ponta s-a dovedit complet incapabil să ia decizii și să organizeze ceva. Personajul e un țîști bîști cu tupeu. Atît. Nimic mai mult. USL-ul astăzi se joacă cu codurile (celelalte, roșii și portocalii) pentru a scoate armata la deszăpezit, să facă ce ar fi trebuit să facă firmele useliste care au primit sute de milioane de euro pentru deszăpezire. Gestionarea operațiunii de salvare a victimelor accidentului aviatic e una dintre cele mai penibile și revoltătoare eșecuri ale autorităților române din ultimii 24 de ani, iar Ponta un exemplu de iresponsabilitate și nesimțire, cel mai incompetent prim ministru din istoria comunismului și mafiei românești.

În alte circumstanțe, USL-ul și Ponta ar fi fost în corzi acum, sîngerînd procente din tot corpul. Nu e cazul acum. Nu mai e nimeni în ring. PDL și sateliții săi sînt niște glume proaste care au pierdut și ultima temă la care se părea că stau cît de cît decentuț, anticorupția.

Lupta cu USL-ul trebuie să continue. Însă PDL și sateliții săi ies din joc definitiv. De fapt, e sfîrșitul unei lumi, unei tabere politice.

O luăm iar de la capăt. Nu e prima oară. Ne-am învățat.

PS. Boc, Predoiu și MRU au ieșit din jocul prezidențial. O minimă listă de întrebări pe tema codurilor îi scoate pe toți în genunchi din orice campanie electorală.

Ponta, principalul vinovat pentru esecul operatiunii de salvare

Atunci cînd Ponta trebuia să coordoneze miniștrii și să fie sigur că informația despre localizarea avionului ajunge la salvatori, el era într-o emisiune de televiziune

Din ultimele informații, Ministerul Apărării avea datele de localizare a avionului. Această informație a fost prezentă inițial în raportul guvernului despre operațiunile de salvare, dar a fost scoasă din varianta finală. De ce? În primul rînd, pentru a ascunde vina lui Ponta de a nu fi coordonat ministerele și instituțiile din subordine și în al doilea rînd, din cauză că această informație disculpă STS-ul, cel pe care Ponta vrea neapărat să-l scoată vinovat, pentru a scăpa de șeful serviciului, gen. Opriș.

Dacă informațiile despre locul prăbușirii ar fi ajuns de la Ministerul Apărării la celelalte ministere și instituții implicate în operațiunile de salvare, cei șapte ar fi fost găsiți mult mai repede. Mai mult, poate că ar fi fost și șanse ca măcar studenta Aura Ion să fie salvată. Însă datele de localizare nu au ajuns de la Ministerul Apărării la celelalte ministere și instituții. De ce?

Știm că miniștrii nu-și pot da ordine unii altora și că nu se pot coordona și sincroniza spontan, la mica înțelegere sau prin vot, cu atît mai mult cînd e vorba de miniștri din partide diferite și de miniștri grei, cu importanță în guvern și în partidele lor. În operațiunile de localizare a avionului prăbușit și salvare a supraviețuitorilor au fost implicate mai multe ministere: Ministerul Apărării, condus de Mircea Dușa (PSD), Ministerul de Interne, condus de Radu Stroe (PNL), Ministerul Sănătății, condus de Eugen Nicolăescu (PNL), Ministerul Transporturilor, condus de Ramona Mănescu (PNL). La acestea se adaugă și autoritățile locale. Între diferitele ministere, structuri și instituții, între miniștri și între conducătorii diferitelor agenții și instituții există dintotdeauna concurență și sînt la mijloc orgolii și ambiții, mai ales cînd conducătorii provin din partide politice diferite.

În același timp, fiecare minister implicat în operațiunea de salvare este specializat pe un anumit domeniu, pe felia sa, are atribuțiuni limitate și niciun ministru și cu atît mai puțin conducător de instituție din subordine nu are la dispoziție toate informațiile și imaginea de ansamblu. Pentru ca operațiunile comune ale acestor ministere să nu se transforme într-un haos în care dreapta nu știe ce face stînga și în care unul trage hăis și unul cea, e nevoie neapărat de coordonare, de cineva care să strîngă toate informațiile, să aibă imaginea de ansamblu, să faciliteze comunicarea, să dea ordine și să ia deciziile. În operațiunile importante, în care e vorba de vieți omenești, de accidente, de riscuri și în care se lucrează contracronometru, nu e timp de certuri, de confuzii și de parlamentări între autoritățile implicate.

În operațiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni au fost implicate patru ministere, conduse de patru miniștri din partide diferite. Cine poate coordona miniștrii și poate da ordine miniștrilor? De cine ascultă miniștrii? Cine e șeful miniștrilor și al tuturor celor din instituțiile subordonate guvernului și ministerelor? Prim ministrul.

Ce făcea prim ministrul guvernului României, singurul care putea coordona ministerele implicate în operațiunea de salvare și putea da ordine miniștrilor, în seara zilei în care a avut loc accidentul, atunci cînd operațiunile de salvare erau în plină desfășurare? Era la televizor, invitat într-o emisiune. Făcea glumițe. Se dădea mare. Își făcea imagine. Era în campanie electorală. Se hlizea la cameră. Ba mai mult, anunța direct, în emisie, că victimele au fost găsite, fiindcă primise el un mesaj pe telefonul mobil (!!!). Culmea e că anunța triumfător un eșec al său și al guvernului pe care îl conduce: la ora 21:21 prim ministrul României anunța că supraviețuitorii au fost găsiți, neștiind că doi dintre ei erau deja morți și că nu autoritățile i-au găsit ci niște săteni din vecinătate. În orele în care prim ministrul României, singurul cetățean român care avea autoritatea să le dea ordine miniștrilor și să-i coordoneze, pe ei, ministerele și toate instituțiile din subordinea guvernulului, se hlizea sub reflectoarele televiziunii, într-un studio călduros, o tînără de 23 de ani murea înghețată iar sătenii din Horea căutau prin frig și zăpadă supraviețuitorii accidentului, în timp ce autoritățile statului, cele care ar fi trebuit conduse și coordonate de individul din studio, hălăduiau bezmetice și confuze prin pădurile patriei și se călcau reciproc pe picioare.

Victor Ponta are dreptate: nu putem acuza oamenii din ministere și instituții care au participat la operațiunile de salvare. Pur și simplu nu a avut cine să-i coordoneze și organizeze pe șefii lor, miniștrii, cei care nu au reușit să-și comunice unii altora o informație vitală. Nu e o figură de stil. Chiar era o informație vitală. Iar informația vitală, zona în care se prăbușise avionul, exista la Ministerul Apărării. Însă această informație nu a ajuns la celelalte ministere și instituții implicate în operațiunile de salvare fiindcă nu a avut cine să conducă și coordoneze miniștrii, să le dea ordine, să strîngă la un loc toate informațiile, să-și facă o imagine de ansamblu și să ia deciziile. Cel care ar fi putut face ca acea informație vitală, și multe altele, să ajungă acolo unde trebuie, se hlizea la căldurică, într-un studio de televiziune. Deși la ora la care intra în emisie știa că un avion cu șapte oameni s-a prăbușit în munți. Știa că supraviețuitorii sînt undeva în munți și că încă nu au fost găsiți. Cu toate acestea, în loc să-și facă datoria de conducător și de lider, a preferat să se ducă într-o emisiune de televiziune, să stea mai mult de o oră acolo la taclale.

Circulă informația că după emisiunea de televiziune la care a participat în timp ce operațiunile de salvare se desfășurau confuz, necoordonat și ineficient, s-a dus la o destindere cu Liviu Dragnea și ceilalți băieți, la Trattoria Il Calcio.

Nici nu e de mirare că Ponta acuză STS-ul că nu a dat localizarea exactă. El știe că Ministerul Apărării a avut această localizare, dar nu a transmis-o la celelalte ministere și instituții, și știe că trebuie să acopere cu orice preț această informație care disculpă STS-ul și îl scoate principal vinovat pe cel care ar fi trebuit să dea ordine miniștrilor și să-i coordoneze, Ponta însuși.

Știam că Ponta e un impostor, o făcătură politică și profesională, un țîști-bîști obraznic, un laș cu tupeu, un bandițel și-un golănaș iresponsabil, însă, dacă pînă acum din cauza lui s-au dat lovituri de stat, au eșuat privatizări, au sărăcit oameni, au rămas fără loc de muncă, au falimentat afaceri, s-au ratat proiecte și ne-am făcut de rîs la nivel internațional, iată că acum Ponta se dovedește un pericol nu numai pentru buzunarul, sănătatea, viitorul și demnitatea românilor, ci și pentru viața lor.

Ar fi supraviețuit Aura Ion dacă ar fi fost găsită cu o oră, două ore sau patru ore mai devreme? Nu putem ști cu exactitate. Însă ar fi avut șanse mult mai mari. Gîndiți-vă că ar fi avut parte de îngrijiri medicale mult mai devreme și ar fi fost la căldură. Ar fi fost într-o sală de spital, ar fi avut oxigen, medicamente, transfuzii, cu medici și asistente și familia în jurul ei, poate ar fi fost operată, sigur n-ar fi stat atîtea ore în ger, speriată, să înghețe, să piardă sînge, să se sufoce.

Antonescu e blocat iar Ponta si Dragnea scapa de furia baronilor

Cum s-a ajuns la decizia de a organiza referendumul pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare?

În 6 ianuarie 2014 Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare. În 10 ianuarie 2014 legea descentralizării lui Dragnea a fost declarată în unanimitate neconstituțională de CCR. În 13 ianuarie 2014 USL anunța că va organiza referendum pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare.

Ce s- a întîmplat? De ce n-a știut nimeni de această schimbare de macaz în USL?

Cel mai probabil, baronii, speriați de condamnarea lui Năstase și turbați de căderea descentralizării, au sărit la gîții lui Dragnea și Ponta, să-i linșeze. ”Nu ne interesează ce și cum faceți, dar ne dați puterea locală și ne scăpați de justiție! Nu ne interesează certurile voastre cu Antonescu. Împăcați-vă cu el și haideți să facem dracului o treabă, că ne încalecă pe toți Băsescu, Curtea Constituțională și justiția.” Drept răspuns, Dragnea și Ponta, să scape de gloatele turbate de baroni penali, le-au oferit, în disperare, varianta referendumului pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare. ”Vreți descentralizare? Vreți să scăpați de Băsescu și justiție? Vreți să scăpați de Curtea Constituțională? Puneți mîna la muncă și aduceți oamenii la vot în mai și aveți tot ce v-ați dorit. Altfel nu se poate. Singura modalitate prin care putem să avem descentralizarea așa cum ne-o dorim noi și singura modalitate prin care putem scăpa de instituțiile statului și ale justiției care ne deranjează e să trecem cît mai repede noua Constituție. N-o putem trece împreună cu alegerile prezidențiale, că ne trezim dracului cu Antonescu președinte puternic pe actuala Constituție și n-am făcut nicio afacere, doar îl înlocuim pe Băsescu cu Antonescu. Trecem Constituția în mai, cu prag de 50%, împreună cu alegerile prezidențiale. Vreți descentralizare și impunitate, nu vă mai smiorcăiți și nu ne mai cereți nouă, puneți mîna și mobilizați alegătorii la vot. Noi nu avem ce face atîta timp cît e în vigoare actuala Constituție, care ne leagă de mîini și de picioare. Nu vedeți că nu trece nimic de Curtea Constituțională? Nu vedeți că nu trece nimic de Băsescu? Nu vedeți că nu trece nimic de ICCJ? Dacă vreți să vă ajutăm cu impunitatea și descentralizarea dați-ne puterea prin noua Constituție. Schimbarea e la îndemîna voastră. Sînteți în stare să mobilizați lumea la vot? Bravo, veți avea descentralizare și impunitate. Nu sînteți în stare, nu veți avea nici descentralizare, nici impunitate.”

Efectele deciziei de organizare a referendumului pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare, în mai?

  1. Ponta și Dragnea scapă pentru cîteva luni de furia baronilor și de decapitare și aruncă responsabilitatea pe umerii baronilor, cei care vor trebui să aducă lumea la vot.
  2. Antonescu este ținut în șah încă patru luni, timp pierdut pentru el, în care nu mai poate face pe salvatorul dreptei împotriva USL. După ce va fi lăsat de căruță, în mai, va fi prea tîrziu pentru el să-și contureze povestea prezidențială antipesede,

PDL si PNL se pot alia daca renunta fiecare la propriii alegatori

Celor care cred că PDL şi PNL se vor alia în al doisprezecelea ceas şi vor izola PSD la prezidențiale le pun următoarele două întrebări:

  1. Cîți fotbaliști s-au transferat între Steaua și Dinamo și invers în ultimii 50 de ani? Cîteva zeci din cîteva mii.
  2. Cîți suporteri s-au transferat între Steaua și Dinamo și invers în ultimii 50 de ani? Nu se știe dacă există așa ceva. Probabil or fi cîțiva. Din cîteva milioane.

PDL și PNL se află de ani de zile pe poziții antagonice în conștiința publicului. Alegătorii lor se află pe poziții antagonice, pe cele mai importante și mai arzătoare teme politice ale ultimilor șapte-opt ani. Politicienii pedeliști și peneliști poate că se înțeleg bine, poate că vor negocia o împăcare. Alegătorii însă nu au ce negocia între ei. Politicienii pot negocia alianțe, proiecte politice, legi, decizii, funcții, afaceri, șpăgi. Alegătorii nu au nimic concret de negocia între ei pentru a sări brusc împreună în aceeași căruță. Au investit prea mult emoțional în acești ani pentru a se schimba peste noapte. Alegătorii trăiesc din viziuni, speranțe, nădufuri, simpatii, antipatii, orgolii, dezamăgiri, iubiri, uri. Astea nu se negociază. Președinții de cluburi, fotbaliștii, antrenorii sau maseurii se pot transfera, pe bani, de la un club la altul, ba chiar pot negocia blaturi. Cîți suporteri transferați pe bani de la un club la altul ați văzut? Cîți suporteri ați văzut făcînd blaturi între ei? Bine, spre deosebire de suporterii de fotbal, alegătorii se mai schimbă, mai trec dintr-o barcă în alta, dar nu o fac peste noapte și nu fiindcă așa li se ordonă. O fac din dezamăgire, orgoliu, ură, o nouă speranță, o nouă iubire și alte asemenea.

Poate că pedeliștii și peneliștii se vor iubi și pupa pe la colțuri, dar asta nu înseamnă că alegătorii îi vor urma. Cu atît mai mult cu cît sînt despărțiți de teme importante pentru ei. Au potențialii alegători pedeliști și peneliști o temă comună? Antipesedismul nu e o temă comună. ”Dreapta” nu e o temă comună. Dreapta nici măcar nu e o temă. E un cuvînt care acoperă lipsa de idei și de credințe.

Care e tema care îi va face pe peneliști și pedeliști să uite că sînt despărțiți pe temele justiție, stat de drept, Occident, Băsescu, moguli? Și e dezirabil să aruncăm la gunoi teme decisive ca justiția, statul de drept sau Occidentul numai pentru a-i vedea pe pedeliști și peneliști împreună? Și dacă PNL și PDL renunță la temele care i-au definit în acești ultimi șapte-opt ani, nu-și pierd ambele alegătorii?

Să ne intre bine în cap: PNL și PDL nu sînt despărțite conjunctural, PNL și PSD nu sînt împreună conjunctural. PNL și PDL sînt despărțite, atît ele cît și alegătorii lor, pe teme definitorii, centrale. PNL și PSD sînt unite, atît ele cît și alegătorii lor, pe teme definitorii, centrale.

Alianța în al doisprezecelea ceas între PDL și PNL, alianță care ar izola PSD la prezidențiale, e o iluzie păguboasă.

 

Alegerile europarlamentare, instrumentul scoaterii Romaniei din UE si din lumea civilizata

Alegerile europarlamentare sînt folosite în cel mai populist și iresponsabil fel cu putință pentru a impune o Constituție care consfințește ieșirea României din Uniunea Europeană și întoarcerea spre Rusia și China și instaurarea unei dictaturi a bunului plac al Mafiei.

PSD și PNL, membre ale grupurilor socialist și liberal din Parlamentul European, profită de alegerile europene și încearcă să strecoare în weekendul în care acestea vor avea loc în toată Europa oficializarea eliminării totale a statului de drept în România și impunerea statului totalitar.

Este pentru prima oară în Uniunea Europeană cînd un stat membru folosește ca paravan al trecerii la dictatură chiar instrumentele cele mai democratice ale Uniunii Europene, alegerile pentru Parlamentul European.

În asemenea condițiuni se cer reacții radicale din partea tuturor celor care se opun întoarcerii României cu fața spre est și spre totalitarism, spre domnia fărădelegii și a forței. Cea mai radicală soluție, singura dealtfel, este anunțul de boicotare a referendumului (sau referendumurilor) și alegerilor europarlamentare din weekendul 24-25 mai făcut de toate partidele care încă mai cred în Uniunea Europeană, în democrație și în statul de drept. Anunțul de boicotare trebuie să fie comun și făcut public, la cel mai înalt nivel în organismele europene și transmis tuturor cancelariilor occidentale. Aceasta nu înseamnă că partidele de opoziție nu se înscriu la alegerile europarlamentare cu liste. Oricum, înscrierile se fac pînă în 25 martie, deci dacă ar boicota alegerile încă de la înregistrare s-ar putea ajunge în situația în care este posibil ca referendumul să nu mai aibă loc și totuși partidele de opoziție să nu participe la alegerile europarlamentare. Partidele de opoziție trebuie să se înregistreze cu liste la europarlamentare și apoi, în declarație comună, liderii de partid și candidații, unii dintre ei cu nume sonore și notorietate națională și europeană, să anunțe boicotul alegerilor europarlamentare dacă referendumul pentru revizuirea Constituției va fi organizat împreună cu alegerile europarlamentare. Boicotul ar însemna refuzul de a face campanie și de a participa la acțiuni de campanie, refuzul de a participa cu reprezentanții în birourile electorale și de secții și cererea către propriii susținătorii de a nu participa la vot.

Uniunea Social Liberală a arătat deja că poate distorsiona grav rezultatele unui scrutin electoral, prin hoție și intimidare, iar organizarea referendumului pentru revizuirea Constituției concomitent cu alegerile europarlamentare nu ar însemna altceva decît utilizarea instrumentelor democratice europene în scopuri totalitare care ar invalida România ca stat de drept și stat membru al Uniunii Europene, NATO și Parteneriatului Strategic. Ar fi pentru prima oară cînd un stat membru al Uniunii Europene ar fi scos din lumea civilizată chiar cu ajutorul alegerilor europene.

Participarea partidelor responsabile la alegerile europarlamentare în condițiile în care în același weekend ar avea loc și referendumul pentru revizuirea Constituției ar cauționa un simulacru care se ascunde în spatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dacă alegerile pentru Parlamentul European sînt utilizate în scopul scoaterii României din Uniunea Europeană și întoarcerii sale către totalitarism, poate că Uniunea Europeană ar trebui să ia în considerare amînarea acestora, dacă USL nu renunță la ideea de a organiza referendumul pentru Constituție concomitent cu alegerile europene. Nu știu cum se poate face aceasta la nivel european, însă instituțiile europene și marile familii politice europene se pot înțelege să blocheze alegerile europarlamentare din România dacă USL nu renunță la organizarea referendumului împreună cu acestea. Acceptarea plebiscitării totalitarismului prin intimidare și falsificare a scrutinului sub sigla Uniunii Europene nu face cinste acesteia din urmă.

Cred că partidele de opoziție ar trebui să ia în considerare chiar demisia parlamentarilor, atîția puțini, cît sînt, din Parlament, în cazul în care nu se renunță la ideea impunerii unei Constituții totalitare prin referendum în chiar ziua alegerilor europarlamentare.

Jumătățile de măsură și micile interese meschine nu își au rostul și nu aduc nimic bun.

Mai mult decît atît, simbolic, cred că marile personalități intelectuale de la noi se pot înscrie la alegerile europarlamentare, pe lista unui partid al cărui cap de listă să fie Monica Macovei. Dacă mă întrebați pe mine, și chiar dacă nu mă întrebați, cred că partidul ar trebui să fie PNȚcd, că oricum nu se înghesuie lumea acolo, și datorită valorii simbolice a acestui partid, partid-simbol al luptei împotriva totalitarismului și primul partid românesc membru al unei familii de partide europene. PNȚcd e bun și din alt punct de vedere, pragmatic: respectivele personalități nu vor să fie parlamentari europeni, prezența lor pe listă e doar simbolică, e un statement. E suficient ca doar primul loc să fie eligibil, sau primele două, adică cel ocupat de Monica Macovei și cine o mai fi pe locul doi. Atenție, listele se depun cel tîrziu la sfîrșitul lui martie. Nu știm dacă va fi boicot sau nu, dar dacă va fi este important cine boicotează. Una e să ai o listă cu Luhan, una e să ai o listă cu Macovei, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu și cine o mai fi din societatea civilă. Sau poate fi o listă comună a tuturor partidelor de opoziție membre ale PPE sau aspirante.

Dacă mergem pe burtă și ne vedem fiecare de treaba lui s-ar putea să ne întîlnim toți la Canal într-un final apoteotic. Nici măcar asta nu e catastrofal. Catastrofal e ce se va întîmpla cu România încă cîțiva zeci de ani de acum încolo. Important e să facem zgomot cît mai tare. Avem nevoie de atenția presei de la noi, de atenția presei internaționale, de atenția cancelariilor occidentale.

Utilizarea cinică a simbolurilor europene, a simbolurilor democrației, pentru a acoperi scoaterea României din lumea civlizată, este inadmisibilă și cere reacții pe măsură. La finalul lui mai toată atenția Europei politice și mediatice se va îndrepta spre alegerile pentru Parlamentul European din toate țările membre și nu spre felul în care Uniunea Social Liberală va organiza și gestiona alegerile europarlamentare și referendumul pentru revizuirea Constituției. Am văzut cum organizează Uniunea Social Liberală referendumurile aferente loviturilor de stat pe care le dă cu frecvență anuală. Cu toată atenția statelor europene asupra propriilor alegeri europarlamentare, în România referendumul pentru revizuirea Constituției, alegerile europarlamentare și, posibil, referendumul pentru demiterea președintelui, se vor transforma într-un masacru, nu numai într-un simulacru. Vom asista, pe fondul hărmălaiei europene, la un nou 1946. Cutărache și cutărică din opoziție, destul de puțini cutărici dealtfel, se vor alege cu un post de europarlamentar, iar România se va alege cu o Constituție care o scuipă afară din Europa și din lumea civilizată și o întoarce spre Rusia și totalitarism.

Avem de ales între  a pune capul în pămînt, a face mici calcule, a ne bate cu ei pe terenul lor, sperînd să ne alegem fiecare cu cîte ceva acolo și a lupta radical și coordonat încă de pe acum. După ce ai înghițit otrava degeaba te mai umfli în pene la lupta dreaptă, nu te prinde primul pumn în picioare, viu. Nu cred că a înghiți otrava organizării referendumului pentru Constituție împreună cu europarlamentarele e una dintre cele mai deștepte mișcări ale opoziției politice și societății civile.

Cînd știi că mergi la tăiere nu stai ca bleaga.

Presedintele si noua Constitutie. Argumente si scenarii.

Iată o listă cu articole pe care le-am scris de-a lungul timpului pe Blogary despre prezidențiale și o nouă Constituție. Știu, nu sînt grohăieli motivaționale și urături sub LSD, nu sînt nici predicții, însă găsiți aici toate scenariile, simulările și argumentele posibile și imposibile. Lucrurile nu sînt chiar atît de simple și de clare nici pentru USL. De obicei, politicienii nu văd în viitor și nu sînt capabili să imagineze consecințele deciziilor de azi.

19 aprilie 2013 –  Antonescu președinte, Ponta cel mai puternic om în stat, Băsescu renăscut 

Un lucru e clar: pe actuala Constituție, Victor Ponta va candida la prezidențiale. Există însă, în același timp, și posibilitatea unui armistițiu Ponta-Antonescu, prin care USL rămîne unit și Antonescu candidează la prezidențiale. Un asemenea armistițiu presupune modificarea Constituției și negocierea puterii între Președinte și Prim Ministru. Probabil PSD-ul va cere ca în noua Constituție președintele să nu mai poată desemna premierul și acesta să fie automat președintele partidului care a cîștigat majoritatea relativă. În același fel se pot negocia și serviciile, și justiția. PSD-ul nu va accepta un Președinte puternic și în același timp pe Antonescu candidat din partea USL.

Prima mențiune publică a scenariului negocierii între PSD și PNL a unei noi Constituții cu președinte slab, din cîte știu eu, deși s-ar putea să mă înșel. Dacă n-aveau ideea (greu de crezut, la consultanți useliștii stau infinit mai bine decît dreapta), atunci să-mi spună să-mi deschid contul ăla din Insulele Seychelles în care o să bage 1 milion de euro.

22 aprilie 2013 – Vor avea PSD și PNL candidat comun la prezidențiale?

S-ar putea negocia o susținere doar după ce Constituția va fi modificată astfel încît președintele să nu mai desemneze premierul. Dar chiar și așa, partidul care desemnează premierul nu ar avea puterile pe care le are acum președintele.

…

S-ar putea negocia scăderea puterilor prezidențiale prin modificarea Constituției însă trecerea unei noi Constituții nu e sigură, pe de o parte, iar pe de altă parte nu ar rezolva prea mult problemele PSD-ului, care s-ar vedea izolat într-un sistem parlamentar de facto. Chiar și cu 35-40% în 2016 PSD riscă opoziția, așa cum am mai arătat. De obicei, partidele mai mici negociază mai bine între ele și cîștigă fiecare mai mult decît dacă ar negocia cu partidul cel mai mare, ceea ce face ca partidul cel mai mare să rămînă izolat. Faptul că premierul este desemnat de partidul cu cele mai multe mandate nu asigură însă și trecerea guvernului, dacă nu există, ca în cazul președintelui, posibilitatea de a forța o majoritate sub amenințarea dizolvării Parlamentului. Astfel, PSD, chiar și cu un Antonescu președinte decorativ, ar putea avea surpriza ca din 2016 să treacă în opoziție.

28 mai 2013 – Puterea politică se mută de la Președinte la partidele mici, au decis partidele mari

Al doilea partid ca număr de mandate are șanse mai mari decît primul partid să dea guvernul, iar partidele mici devin extrem de puternice. Astfel, partidul cel mai mare primește dreptul de a nominaliza premierul. Negociază cu celelalte partide și nu ajunge la o soluție. Guvernul nu trece. Al doilea partid ca număr de mandate primește dreptul de a nominaliza premierul. De frica anticipatelor, partidele se vor înțelege între ele și de data asta guvernul va trece. Partidele mici vor negocia mult mai dur cu primul partid decît cu al doilea.

5 iunie 2013 – Constituția și Partidul Superputere

Dacă se păstrează actualul sistem sau se trece la sistem unicameral ”pur”, se adoptă sistemul de vot majoritar (așa-zisul ”uninominal pur și dur”) iar Președintelui i se ia atribuția desemnării premierului, există riscul ca Parlamentul să reprezinte puterea unui singur partid, iar un Parlament puternic, neechilibrat de alte puteri, transformă partidul majoritar într-o superputere politică.

6 iunie 2013 – Situațiunea strategică

Propunerile PSD vizează eliminarea Președintelui din ecuația puterii, rămînînd ca aceasta să fie disputată doar de partidele cu structuri teritoriale puternice, așa cum este PSD și așa cum speră să devină PNL.

11 iunie 2013 – ”Constituția Antonescu” menține atribuțiile prezidențiale în desemnarea premierului

Văd că n-a remarcat nimeni, dar Președintele păstrează în continuare aceleași puteri ca și pînă acum în desemnarea premierului. Toată presa o dă în continuare cu ”Președintele decorativ”, în condițiile în care amendamentul Chiuariu conservă forța politică a Președintelui. Mă mir însă că acest amendament le-a scăpat pesediștilor și că au fost păcăliți atît de ușor. Asta dacă ei chiar iau în serios Comisia Antonescu și nu joacă teatru ca să-l îngroape pe Antonescu, noul tată al Constituției.

12 iunie 2013 – Desemnarea premierului în variantele Băsescu, Chiuariu și Dragnea

Ceea ce este extrem, extrem de important, decisiv chiar, și schimbă complet datele problemei, este nesincronizarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. Dacă alegerile ar fi fost simultane, atunci Președintele nu ar fi avut marjă de manevră nici în ”varianta Chiuariu”. Ar fi venit la putere ca reprezentant al unei alianțe și probabil că susținerea la prezidențiale ar fi fost condiționată de formarea unei alianțe politice care apoi să dea premierul. În condițiile în care între alegerile prezidențiale și cele parlamentare e o distanță de doi ani, un politician poate ajunge președinte ajutat de o alianță apoi în doi ani poate schimba alianța. Să zicem că-l cheamă Antonescu (am luat un nume la întîmplare) și ajunge președinte în 2014 cu ajutorul alianței PSD-PNL apoi inițiază formarea unei alte alianțe, PNL-PDL, să zicem, din rîndurile căreia desemnează apoi un premier în 2016 (o alianță are șanse foarte mari să bată PSD).

19 iunie 2013 – Trei chestii fierbinți

  1. Așa cum am mai scris, dacă trece actuala variantă de Constituție, PSD îl poate sprijini pe Antonescu să cîștige alegerile prezidențiale în 2014 iar în 2016 Antonescu poate da guvernarea unei alianțe din care face parte PNL, dar nu și PSD.  Alegerile prezidențiale și parlamentare sînt la doi ani distanță, iar un lider politic poate fi ales Președinte din partea unei alianțe, iar între timp să schimbe împreună cu partidul său alianța și să dea guvernarea peste doi ani unei alte alianțe. Eu sînt convins că PSD nu va vota o asemenea modificare. Va prefera ori actualul sistem în care Președintele poate, la limită, forța o majoritate, iar Ponta va candida la prezidențiale, ori va prefera un sistem în care Președintele desemnează premier de la partidul, nu de la alianța, cu cele mai multe mandate (varianta Dragnea).

27 iunie 2013 – Personalizarea alianțelor

Pe termen scurt PSD e avantajat de sistemul semiprezidențial, pe termen mediu și lung e avantajat de sistemul parlamentar. Cu alte cuvinte, poate încerca modificarea Constituției și eliminarea atribuțiilor prezidențiale, dar care să opereze după ce expiră mandatul prezidențial al lui Ponta. Dacă vom rămîne la actualul sistem, partidul mare, PSD în cazul nostru, va avea întotdeauna această problemă: personalizarea alianțelor împotriva sa.

3 iulie 2013 – Antonescu președinte, șansa unității dreptei.

  1. Varianta ”Președinte cu atribuții reduse – Constituția nouă”: Antonescu, ajuns președinte, forțează o alianță anti-PSD înregistrată la tribunal între PNL și celelalte ”partide de dreapta” (PDL, FC, PNȚcd, NR) și în 2016, dacă această alianță are mai multe mandate decît PSD, va da premierul (conform ”Constituției Antonescu”, amendamentul Chiuariu, ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cel mai mare număr de mandate). Din decembrie 2014, cînd își începe mandatul prezidențial, și pînă în septembrie 2016 Antonescu are timp suficient să forțeze ”unitatea forțelor de dreapta”.

 

9 iulie 2013 – Revizuirea Constituției și Antonescu candidat USL: șanse minime

Dacă PSD ajunge pînă în toamnă cu Antonescu candidat din partea USL, PNL poate trage de timp la proiectul de revizuire a Constituției, poate chiar introduce în proiect prevederi neconstituționale, care să blocheze proiectul la Curtea Constituțională. Și se poate trezi astfel partid prezidențial iar Antonescu președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Iar asta va schimba complet echilibrul politic și va face din Antonescu cel mai puternic politician iar din PNL cel mai puternic partid. Astfel, după 2016 PNL poate spera și la premier, într-o alianță cu PDL (dacă va supraviețui) sau chiar cu PSD, care va trebui să tacă și să înghită.

11 iulie 2013 – Scenarii și riscuri prezidențiale

Nici Antonescu nu e într-o situație prea bună. Dacă USL rămîne unit și Antonescu este candidatul alianței, în varianta în care trece revizuirea Constituției și președintele își pierde puterea, PSD se va demobiliza în turul II al prezidențialelor. Există chiar riscul să se demobilizeze întregul USL: Nici pesediștii, nici peneliștii nu mai au ce cîștiga de pe urma unui președinte fără atribuții, iar costurile financiare, de timp și energie în campania electorală și mobilizarea la vot în turul II nu-și mai au rostul. Dacă Antonescu va cîștiga prezidențialele, va trebui să-și dea demisia din PNL, însă ar rămîne cu influență destul de puternică în partid, dar nu comparabilă cu a unui președinte cu atribuțiile constituționale de acum.

Scenariu pentru 24-25 mai: suspendare, o noua Constitutie si europarlamentare

UPDATE 14 ianuarie.

Înțeleg că alegerile europarlamentare pot fi puse în perioada 22-25 mai. Ceea ce înseamnă că USL va pune europarlamentarele pe 24 mai. În ziua respectivă partidele își mobilizează alegătorii ca de obicei. Prezența va fi între 25% și 30%. Nu se pune problema vreunui boicot. Va fi și prima zi de referendum pentru Constituție. A doua zi, pe 25 mai, se pune referendumul pentru demiterea președintelui. Și va fi și a doua zi de referendum pentru Constituție. În această zi sînt mobilizați la vot, prin referendumul pentru demitere, cei care nu ar fi venit în 24 mai și pe care nu-i prea interesează partidele. Nu va fi niciun boicot, deci va fi mobilizare maximă din partea tuturor taberelor politice. Absolut toți vor chema lumea la vot. În prima zi, pentru a se asigura cu cît mai multe mandate de europarlamentar și pentru a vota pentru sau împotriva Constituției, a doua zi, pentru a vota pentru sau împotriva lui Băsescu, pentru sau împotriva Constituției. Vor aduce PSD, PNL, PC, UNPR, UDMR, PPDD, PRM, PDL, PMP, PFC și PNȚcd peste 50% dintre alegători în 2 zile? Posibil.

  • 24 mai, referendum pentru demiterea președintelui Băsescu și prima zi de referendum pentru Constituție;
  • 25 mai, alegeri europarlamentare și a doua zi de referendum pentru Constituție. Probabil Băsescu nu este demis, însă se mobilizează alegătorii pentru Constituție.

Să zicem că vin la suspendare în jur de 40-50%, în condițiile în care Băsescu sigur nu va mai accepta boicotul. Un boicot la referendumul pentru Constituție cuplat cu venirea la referendumul pentru suspendare este foarte greu de realizat, în condițiile în care ”dreapta” nu are infrastructuri politice serioase și canale de comunicare cu marile mase populare.

A doua zi, la europarlamentare vor mai veni încă 25-30%, și aici niciun partid nu-și va permite să vorbească de boicot. Ba mai mult, nu-și va permite să vorbească deloc de boicot, nici măcar pentru prima zi, pentru a nu-și confuza alegătorii. Toate partidele vor mobiliza la vot, pentru sau împotriva noii Constituții, pentru sau împotriva suspendării lui Băsescu, ca să nu-și gonească alegătorii de la europarlamentare. În weekendul europarlamentarelor nu se poate discuta de boicot.

În jur de 25-30% dintre alegători vor veni de două ori la vot, și sîmbătă și duminică, în prima zi pentru a vota suspendarea și Constituția, a doua zi pentru a vota la europarlamentare și Constituția, dacă nu au votat-o în prima zi. Un asemenea weekend complicat electoral cere multă informație și comunicare cu marile mase alegătoare, deci vom asista la un adevărat război mediatic susținut de USL, care probabil ca pînă în mai va ocupa 95% din canalele de comunicare (acum ocupă probabil 80%). Oamenii trebuie scoși la vot două zile la rînd și vor trebui să voteze pe trei buletine: referendum pentru demitere, referendum pentru Constituție, europarlamentare.

Riscul USL-ului e să obosească oamenii în prima zi și să nu mai vină a doua zi la europarlamentare, iar riscul PSD-ului, destul de mic însă, e să fie demis Băsescu și să nu treacă noua Constituție, iar în august să fie prezidențiale anticipate după actuala Constituție, ceea ce va face din Antonescu un președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Însă e greu de crezut că referendumul pentru noua Constituție nu va scoate în două zile scorul pe care îl va scoate referendumul pentru demiterea lui Băsescu într-o zi.

Dacă scenariul anunțat de USL, referendumul în 24 mai și 25 mai, împreună cu europarlamentarele, va deveni realitate, vom asista la unul dintre cele mai dure războaie politice, mediatice și electorale din ultimii 24 de ani. Dacă se va adăuga și referendumul de demitere a lui Băsescu, vom asista categoric la cel mai dur război politic, mediatic și electoral al României moderne. Și cel mai dezechilibrat din punctul de vedere al taberelor. Vom avea cinci Goliați versus un văr mai mic și mai bolnav al lui David.

Pe ce infrastructură politică, mediatică, civilă și doctrinară ne putem baza în varianta unui astfel de război? Aiasta e întrebarea.

Și care ar fi strategia de urmat într-o asemenea penurie de resurse? Partidele nu vor susține niciun fel de boicot, în joc fiind funcțiile de europarlamentar, adică obiectivele politice centrale, vitale, ale anului 2014 pentru politicienii ”dreptei”. Băsescu nu va susține niciun fel de boicot în cazul suspendării. Astfel, boicotul iese din discuție. Nu se pune problema ca cineva să ceară boicotul la referendumul pentru Constituție și să ceară venirea la vot la referendumul pentru suspendare și la europarlamentare. E prea riscant și complicat, mai ales pentru ”dreapta”, căruia îi lipsesc canalele de comunicare cu alegătorii și comunicatorii capabili să exprime ceva clar și coerent.

Astfel, șansa ”dreptei” e să fie mai mulți de NU decît de DA, atît la referendumul pentru demitere a președintelui, cît și la referendumul pentru adoptarea noii Constituții. Asta înseamnă ca ”dreapta” să ia mai mult decît USL și la europarlamentare. Ca demiterea președintelui și noua Constituție să fie respinse e nevoie de peste 50% din voturi împotrivă, pentru fiecare referendum. În condițiile în care USL susține demiterea și noua Constituție, iar ”dreapta” respinge demiterea și noua Constituție, ”dreapta” va trebui să învingă USL și să ia peste 50%.

Mai există varianta unui boicot total, dar aici va trebui să luptăm împotriva tuturor partidelor, lui Băsescu și ambițiilor europarlamentare ale politicienilor ”dreptei”. Și oricum, boicoturile astea duse la infinit sînt greu de argumentat. Nu putem refuza lupta la infinit, doar pentru că sîntem mai puțini.

Sînt convins că la dreapta se va vorbi acum la infinit de strategii de gherilă, neconvenționale, idei geniale cum să faci din rahat bici și să pocnească. Nu merge. E nevoie de un partid de 40-50% și de un imperiu media. Ieri, dacă se poate.

Dacă noua Constituție trece nu e totul pierdut. Dacă rămîne Constituția actuală și Ponta sau orice alt pesedist sau uselist cîștigă prezidențialele, cinci ani sîntem pe bară. Cel puțin cinci ani. Dacă trece noua Constituție, puterea se decide la parlamentare. Astfel, nu ne rămîne de făcut decît un partid de 45-50% și cel puțin un imperiu media și o structură nonguvernamentală la fel de formidabilă ca partidul și imperiul media.

PS. Deși, dacă Antonescu rămîne o piedică în calea ascensiunii prezidențiale a lui Ponta, așa cum susțin mulți de la ”dreapta”, el rămîne o piedică și dacă îl oprește pe Ponta în interiorul USL. Așa că putem sta liniștiți și fi fericiți. Mai multe despre subiectul ăsta am scris în 21 noiembrie 2013: Crin Antonescu, înger și demon, karamazovul românilor. Oricum, ideea de a spăla candidatul USL-ului la prezidențiale nu e una dintre ideile cele mai geniale ale ”dreptei”.

Alegerile prezidentiale si mitul izolarii PSD-ului

”PSD are șanse mici să cîștiga prezidențialele fiindcă celelalte partide se vor coaliza împotriva sa și va fi izolat.” Cam așa sună un argument după un kil de heroină pură.

Haideți să discutăm despre mitul înfrîngerilor prezidențiale ale PSD din cauza izolării. PSD a pierdut de trei ori prezidențialele pînă acum, în 1996, în 2004 și în 2009. Să le luăm pe rînd:

1996 – PSD era relativ izolat pe scena politică, avînd împotriva sa CDR, PD și UDMR. Însă izolarea aceasta nu a apărut în anul electoral. CDR, PD și UDMR erau de cealaltă parte a baricdei încă din 1992 și alegerile veneau după patru ani în care susținătorii CDR, PD și UDMR se obișnuiseră cu ideea de a fi împreună împotriva PSD. Izolarea PSD era reală, nu doar în culisele politice și la nivel declarativ. PSD era izolat la nivelul alegătorilor, acolo unde votanții CDR, PD și UDMR făcuseră corp comun împotriva lui Iliescu.

2004 – PD și PNL erau inamicii PSD, cu tot cu alegători, de cel puțin 12 ani. Din 1992 pînă în 2004 niciunul dintre cele două patide nu s-a aflat de aceeași parte a baricadei cu PSD, nu a guvernat cu PSD, nu a făcut opoziție împreună cu PSD, nu a participat la alegeri în alianță cu PSD. Alegătorii erau bine dresați să izoleze PSD-ul. Explicația înfrîngerii nu e izolarea PSD, care avea un aliat important, PRM, și care cîștigase alegerile parlamentare confortabil, la șase procente în fața Alianței DA. Înfrîngerea prezidențială a PSD în 2004 are două explicații: Băsescu și Năstase.

2009 – Aici chiar nu putem vorbi de izolarea PSD-ului. PSD era aliat cu PNL și cu UDMR, iar PDL și Băsescu erau cei izolați. Cu toate acestea, Băsescu a cîștigat, chiar și împotriva izolării. Dealtfel, în 2009 s-a atins recordul la izolare pe scena politică românească. Niciun politician și nicio forță politică nu au fost mai izolați decît au fost în 2009 Băsescu și PDL. Iar această izolare era veche de cinci ani, nu apăruse peste noapte.

Este izolat PSD astăzi? Haideți să vorbim tîmpenii cu capul în butelca de LSD! E o temă falsă. Nu se pune problema izolării PSD-ului astăzi. PSD e într-o alianță cu PNL, o alianță veche de cel puțin șapte ani, care și-a arătat primele semne în 2005, anul în care PSD a scăpat de izolare și a acceptat mîna întinsă de PNL.

Alegătorii PSD și PNL sînt obișnuiți împreună, sînt familiarizați cu alianța și cu partidele din alianță. Au votat cu aceste partide la localele din 2012, la referendumul din vara lui 2012 și la alegerile parlamentare din 2012, și nu e prima oară cînd votează împotriva lui Băsescu și PDL-ului. O mare parte dintre ei au mai făcut-o și în 2009, 2008 sau 2007.

Credeți că milioane de alegători vor putea fi dizlocați în cîteva luni, adică peste noapte, să voteze împotriva celor pe care i-au susținut și pentru cei pe care îi detestă și împotriva cărora au votat? Politicienii și militanții se schimbă peste noapte, după cum le dictează interesele, însă votanții își au fidelitățile, antipatiile, consecvențele, nostalgiile, locurile familiare și inerția lor, și durează ani de zile pînă întorc armele. Sîntem în ianuarie 2014 și USL încă există și Antonescu încă e candidatul alianței la prezidențiale. Credeți că votanții lui Antonescu, care sînt și votanții USL-ului, adică ai PNL și PSD, sînt dispuși să voteze peste noapte împotriva PSD doar pentru că așa li se ordonă?

Votanții USL nu mai pot fi întorși împotriva PSD-ului. Nu mai e timp și nu mai sînt mijloacele și resursele necesare pentru o asemenea întreprindere. E nevoie de ani și de un teribil bombardament mediatic pentru a crea falia între PSD și PNL, pentru a realiza asocierea dintre PNL și PDL și pentru a izola PSD pe scena politică.

Pentru votanții PNL antipesedismul nu e o valoare. Oamenii ăștia au votat PSD și au suferit pe baricade împreună cu PSD în lupta cu hidra băsist-pedelistă. Poate nu sînt entuziasmați de Ponta și PSD, însă e o dovadă de disperare tristă cu miros de cocaină să crezi că acești oameni vor ieși la vot în turul II pentru Băsescu, Boc, Blaga, Udrea și alți pedeliști.

Dealtfel, sondajele o arată cît se poate de clar: în turul II Ponta cîștigă la foarte mare diferență în fața candidaților opoziției fiindcă alegătorii lui Antonescu, useliști cu sufletul și mintea, se duc în turul II spre un alt uselist, Ponta. Prostia aia cu dreapta nu funcționează fiindcă pentru oamenii ăștia ”dreapta unită” nu înseamnă nimic. Li se rupe în paișpe de dreapta. Ei știu alte povești. Ei știu povestea cu USL, cu Băselul și pedeliștii, cu dictatura, cu Boc și Udrea. Nu rezonează la mitul cu ”dreapta unită”. La mitul ăsta rezonează o infimă minoritate de milianți din nucleul ultradur al grupărilor PDL și Băsescu.

Votanții liberali ai lui Antonescu, dacă candidatul lor va ieși din cursă, în turul II vor avea de ales între un uselist de-al lor și un pedelist de-al lui Băsescu, Blaga, Boc și Udrea. Poate că unii, dezamăgiți de ruptura dintre PSD și PNL și de trădarea lui Antonescu de către PSD, vor sta acasă, însă cei mai mulți vor vota pentru uselistul lor, împotriva pedelisto-băsistului. Are ”dreapta unită” timp și resursele necesare pentru a schimba percepția milioanelor de votanți ai lui Antonescu? Ca să nu mai spunem că nu sînt îndeplinite condițiile minimale pentru lansarea unei asemenea campanii mediatice: USL nu s-a rupt și Antonescu este în continuare candidatul useliștilor la prezidențiale.

Pînă în decembrie anul acesta votanții useliști ai lui Antonescu trebuie să fie convinși că PSD și Ponta sînt răul absolut și că binele e în tabăra lui Băsescu, Blaga, Boc sau Udrea. Cine va reuși și cum va reuși să convingă milioane de votanți useliști ai lui Antonescu să voteze cu ”dreapta unită” a lui Băsescu și a PDL-ului?

Narativul ”Dreapta unită” e blocat definitiv și irevocabil la 20-25%. Hai 30%, în caz de miracol (la locale a avut 22%, la parlamentare, 16%). Dar acolo moare. A încerca să înghesui și pe PNL și Antonescu, cu susținătorii și votanții lor useliști, în cutiuța strîmtă și șuie a ”dreptei unite” este categoric o tîmpenie.

Să presupunem însă că Antonescu va ajunge în turul II împotriva lui Ponta. În visele cu ecstasy votanții ”dreptei unite” se mobilizează și votează cu Antonescu, candidatul dreptei, și împotriva lui Ponta, candidatul stîngii. În realitate, fără ecstasy, dacă Ponta și Antonescu vor ajunge în turul II, prezidențialele devin o chestiune pur uselistă iar ceilalți alegători vor fi demobilizați și vor sta acasă. Cei care se vor duce se vor împărți între Ponta și Antonescu, în funcție de antipatiii și de cel pe care îl percep mai periculos.

Un candidat în firea lui, acceptabil și dezirabil ca președinte, nu poate cîștiga în fața lui Ponta și/sau Antonescu decît dacă iese din narativul USL și ”dreapta unită” și nu vine nici din USL, nici din ”dreapta unită”. E nevoie de cu totul altă poveste.

Din păcate, sînt convins că se va merge pe povestea cu ”dreapta unită” versus hidra pesedistă și toată marea luptă a Binelui se va împotmoli în turul I, ca în 2000. Nu e nevoie de un erou care să unească cele 25% ale dreptei unite, că nu are ce face cu ele. Însă aceasta rămîne tema centrală a opoziției, unitatea lui 20% ca să nu se știe ce*.E nevoie de un candidat care să aducă la vot în favoarea sa peneliști, pedeliști, țărăniști, pepedediști, peremiști, udemeriști, mepiști, feciști, gură cască și alți asemenea.

Ne place sau nu:

  • ”unitatea dreptei” e un joc marginal al unor forțe politice minore
  • telenoveluța cu dreapta unită e blocată definitiv și irevocabil la 25%
  • PSD-ul nu e izolat, e într-o alianță cu PNL, o alianță care încă există și care are deja o tradiție de șapte ani
  • pentru majoritatea alegătorilor ”dreapta unită” și ”antipesedismul” sînt povești fără semnificație și valoare
  • uselismul ca poveste politică nu a murit, încă mai înfierbîntă imaginații și nostalgii ale unității
  • oamenii nu pot fi întorși cu cheia, peste noapte, așa cum vor politicienii și militanții
  • alianța PNL-dreapta unită nu va funcționa la prezidențiale
  • PSD deține cvasi-monopolul mediatic.

* ca să se salveze x și y pe persoană fizică. Nu vorbim de analize politice sau strategii, ci de alibiuri pentru Costeluș și Vasilica. Inutile și ineficiente. Apropo, Renate Weber candidează din partea PC, Emil Constantinescu și Victor Ciorbea sînt unde sînt, Alina Mungiu, Stelian Tănase și Cristian Pîrvulescu sînt și ei unde sînt. Aici vor ajunge toate personajele a căror unică preocupare e să caute alibiuri pentru uz personal și de gașcă.

Semnificatia condamnarii lui Nastase

Cei care l-au acuzat pe Năstase de corupție au avut dreptate. Năstase a fost condamnat definitiv de instanțele judecătorești pentru corupție. Acuzațiile la adresa lui Năstase s-au adeverit, au fost dovedite și confirmate de justiție.

Cei care au acuzat DNA și procurorii în general de justiție televizată, de incompetență și absența rezultatelor și condamnărilor nu au avut dreptate. Marile dosare de corupție, în care procurorii au fost acuzați că le-au deschis fără să aibă probe, au fost confirmate de instanțele judecătorești și acuzații, politicieni care au ocupat funcții înalte în stat, au fost condamnați.

Cei care au fost de cealaltă parte a baricadei față de Năstase și ai săi în toți acești ani s-a dovedit că au fost de partea adevărului și dreptății.

Cele două condamnări ale lui Năstase și condamnările celorlalți politicieni și clienții politici ne confirmă că în 2004 și 2009 am votat așa cum trebuie și am luat deciziile corecte.

Nu există îndoieli aici: cei care au susținut partida Băsescu în 2004 și 2009 au fost de partea binelui, cei care au susținut partida Năstase/Geoană au fost de partea răului. Alegerea lui Năstase în 2004 sau a lui Geoană în 2009 ar fi fost catastrofale pentru România. Cei care s-au opus acestor alegeri și care i-au oprit pe aceștia să ia puterea pot fi astăzi mîndri. Au fost de partea dreptății și adevărului și au dat un vot bun și folositor României. Partida Băsescu, cu toate păcatele ei, a salvat România în acești zece ani din mîna unor personaje de teapa lui Năstase, SOV, Voiculescu, Fenechiu, Vanghelie, Cătălin Voicu sau Remeș.

Evident, ”partida Băsescu” ar fi putut face mult mai mult pentru România și cu foarte mare indulgență se poate spune despre guvernările Tăriceanu și Boc că au fost guvernări decente pentru România și că ar fi ieșit în vreun fel sau altul din tradiția guvernărilor etatist-socialiste. Nu au ieșit, și aici e vina și a lui Băsescu, și a lui Tăriceanu, și a lui Boc, și a PNL-ului, și a PDL-ului.

Însă România în acești zece ani s-a transformat dintr-o țară guvernată și controlată exclusiv de Mafie într-o țară în care omnipotența Mafiei este pusă la încercare de Justiție și în care, din fericire, asistăm la un război destul de echilibrat între Justiție și Mafie.

Politicienii opoziției ar trebui să iasă public și să spună: ”Da, am avut dreptate. Cu toate rătăcirile, lașitățile, defectele și păcatele noastre, am fost de partea bună a baricadei. Se confirmă ce am spus în 2003, 2004, 2005, 2007 sau 2009. Istoria ne-a dat dreptate.” Din păcate, opoziția a ales să tacă atît cu privire la atacurile inacceptabile ale lui Ponta la adresa puterii judecătorești și statului de drept cît și cu privire la semnificația celei de-a doua condamnări a lui Năstase.

Marele învins al zilei nu este PSD, care își este consecvent propriei istorii de după preluarea puterii politice în 1945. Este PNL, partidul care a făcut o alegere fundamental greșită în 2007 și care s-a situat consecvent în acești șapte ani de partea răului. Iar ultimele știri din justiție invalidează opțiunea PNL din toți acești ani. La urma urmei, apropierea PNL de PSD s-a făcut în primul rînd pe subiectul justiției, ambele fiind de aceeași parte a baricadei, partea de care se mai aflau Năstase, Cătălin Voicu, Remeș, Fenechiu, Voiculescu sau SOV. PNL s-a aflat șapte ani în deșert, șapte ani irosiți pentru PNL și grei pentru România, și din cauza PNL-ului.

Condamnarea lui Ponta la prezidentiale

Ieri, completul de judecată de la ICCJ l-a condamnat pe Ponta la prezidențiale. După un an și jumătate de cînd sînt la putere, pesediștii sînt șocați că încă mai au parte de condamnări și că fostul lor prim ministru și președinte al partidului din perioada 2000-2004 și candidat la prezidențiale, simbolul și cîndva liderul intangibil al Mafiei, este condamnat la închisoare a doua oară, ambele sentințe finale dîndu-se sub PSD partid de guvernare.

Pentru pesediști e inacceptabil și e dovada clară că nu vor avea cu adevărat puterea asupra justiției decît atunci cînd vor avea președintele. În aceste condiții, Maior și Isărescu, soluții necontrolabile din afara PSD, ies complet din calculele prezidențialelor. Pesediștii vor un președinte care să le garanteze controlul asupra justiției și impunitatea și care să fie de încredere, să nu pățească cu el cum au pățit peneliștii și pediștii cu Băsescu. Astfel, și Antonescu iese din discuție, și, cred eu, și Oprescu. Oprescu intră prea mult în tipologia Băsescu și e considerat imprevizibil. Problema cu președintele provenit din PSD e că acesta va avea atît de multă putere încît va prelua PSD-ul și Ponta sau Dragnea chiar nu vor să piardă partidul în favoarea lui Oprescu.

Rămîn două variante pentru pesediști: Ponta și Dragnea. Apropo de Dragnea, el este cel mai interesat să controleze președinția și justiția, în condițiile în care procesul lui sigur se va întinde și după prezidențialele din 2014. Doar doi eventuali președinți îl pot scăpa pe Dragnea de pușcărie: Ponta sau Dragnea.

Dragnea nu are anvergura lui Ponta, nici imaginea și popularitatea națională a acestuia, însă controlează PSD și pentru pesediști e un erou al luptei împotriva justiției și ”regimului Băsescu”. Ponta are procente, imagine publică și anvergură politică, însă pesediștii sînt nemulțumiți de felul în care a gestionat relația PSD cu justiția și cred ori că a fost păcălit de Băsescu, ori e mînă în mînă cu Băsescu. De aici și ieșirile publice ale lui Ponta din momentele importante din relația justiției cu PSD, la începerea urmăririi penale împotriva lui Dragnea și condamnarea lui Năstase. În ambele situații Ponta a ieșit cu declarații războinice, cocoșești, pentru e atenua în ochii pesediștilor imaginea de pămpălău incapabil să pună justiția pe labe sau chiar trădător. Ponta n-a putut opri începerea urmăririi penale în cazul lui Dragnea și nici condamnarea la închisoare a lui Năstase. Pesediștii încep să se gîndească că individul e inutil.

Nu pot scăpa de el acum, că ar însemna să piardă guvernarea, și aici au exemplul pedeliștilor lui Blaga care l-au executat pe MRU cu prețul intrării partidului în opoziție. Însă îl pot executa politic după prezidențialele de anul acesta sau în 2016.

Ce argumente are Ponta în fața pesediștilor care îl acuză că nu a făcut nimic împotriva justiției? Le poate spune că e pur și simplu incompetent și nu e în stare, le poate spune că el iubește dreptatea și vrea mafioții la pușcărie sau le poate spune că nu are pîrghiile necesare pentru a interveni din poziția pe care o ocupă. Cu alte cuvinte, Ponta nu se poate apăra decît spunînd că nu e președinte și că dacă ar fi președinte ar putea să… Aha! vor replica pesediștii.