Author Archives → Bleen

Cind Keynes e un bumerang care te loveste in plina fata

Investițiile statului, dreapta maximală la români

Pentru toți politicienii români auto-intitulați de dreapta, fără excepție, măsura cea mai radicală de dreapta a fost ”creșterea investițiilor statului”. ”Trebuie să folosim bugetul pentru investiții, nu pentru consum și asistați”, spuneau ei. Pentru ”dreapta românească” Keynes a fost ani de zile un far și un profet. Toți pedeliștii, de la Băsescu în jos, au susținut investițiile statului ca fiind o măsură de dreapta, capitalistă, spre deosebire de cheltuielile cu asistații, care sînt de stînga.

Iată că astăzi Keynes se întoarce ca bumerangul și îi lovește pe respectivii politicieni auto-intitulați de dreapta în plină figură.

Guvernul Ponta, cel mai de dreapta guvern, după definiția lui Băsescu și a PDL-ului

Asta uită să spună politicienii auto-intitulați de dreapta. Ăi mai deștepți, ca Băsescu, par egzamplu, s-au prins de șmecherie și au dat-o acum la întors, susțin cheltuielile de stînga extremă, venitul minim garantat și salariul minim, ăi mai înceți la minte, ca Blaga și tot PDL-ul din spatele său, susțin în continuare creșterea investițiilor deși nu vor creșterea bugetului pentru dezvoltare regională.

Faza cu bumerangul trebuia să i se întîmple și lui Băsescu la un moment dat, și văd că i se întîmplă din două în două zile

Fiindcă trebuie s-o spunem p-aia dreaptă, venită ca bumerangul: banii care merg la Ministerul Dezvoltării Regionale sînt bani de investiții. Sînt bani de dezvoltare. Nu investițiile și dezvoltarea sînt fetișurile politicienilor auto-intitulați de dreapta și pentru care Keynes e un far, chiar dacă n-au auzit în viața lor de el? Asta se întîmplă cînd nu susții principii. La un moment dat vei ajunge de partea nasoală a instrumentului. Dacă ai fi desființat procedura în sine atunci cînd aveai puterea, dacă te-ai fi opus din răsputeri procedurii respective și n-ai fi folosit-o cu entuziasm cînd erai de partea relaxantă a instrumentului, astăzi nu ai fi ajuns în situația de a … you know.

O veste bună

Ba chiar politicienii respectivi ar trebui să se bucure. Creșterea investițiilor la Dezvoltare Regională ar putea însemna și finalizarea patinoarelor, pîrtiilor, telegondolelor, sălilor de sport și altor importante proiecte demarate în timpul guvernării PDL. Bine, știu că politicienii nu dau doi bani pe principii și obișnuiesc să umble cu dubla măsură, însă, la nivel de principiu, și chiar și la nivel de realități și calitate umană a protagoniștilor, nu se schimbă nimic față de guvernarea anterioară. În continuare se merge pe o politică de ”dreapta” sau pe care auto-intitulații politicieni de dreapta o consideră așa, și anume creșterea implicării statului în societate prin ”investiții și dezvoltare”. Dacă nu statul investește și dezvoltă, păi atunci cine, dragi tovarăși keynesieni?

Cei buni și cei răi, vechiul bla bla

Argumentul politicienilor auto-intitulați de dreapta va fi, ca întotdeauna, ”noi sîntem mai buni, deci noi ne putem permite să facem anumite chestii, iar dușmanii noștri, fiind răi, nu au dreptul să facă chestiile respective.” După argumentul ăsta, socialismul e o idee bună, prost pusă în practică de cine nu trebuie. Și nici măcar chestia cu ”noi sîntem mai buni decît ei” nu stă în picioare.

Este trist că politicienii noștri auto-intitulați de dreapta în loc să atace creșterea bugetului ”dezvoltării regionale” dinspre tabăra adevărului și bunului simț, adică aceea a statului minimal, și să ceară desființarea atribuțiilor statului în respectivul domeniu, s-au poziționat la stînga extremă, favorizînd cheltuielile bugetare cu aventuri socialiste extreme, cum sînt venitul minim garantat și salariul minim pe economie. Băsescu și opoziția ar trebui să se decidă: susțin investițiile statului sau susțin cheltuielile sociale? Sînt socialiști sau socialiști radicali? De ce ieri erau bune investițiile și erau rele cheltuielile sociale și azi e invers? Există vreun argument convingător, valid și care să nu ne jignească inteligența? De ce dezvoltarea regională era ieri mumă și azi e ciumă?

La rîndul lor, useliștii trebuie să explice de ce ieri investițiile erau rele și azi sînt bune și de ce dezvoltarea regională era ieri ciumă pe tocuri și azi e mumă cu mustață de chelner?

Salariul minim pe economie, socialismul ca la mama lui

În ceea ce privește salariul minim pe economie, prin creșterea sa nu cresc doar cheltuielile bugetare, atunci cînd vorbim de salariul minim al bugetarilor, ci sînt obligate și firmele private să crească cheltuielile, și în același timp sînt desființate locuri de muncă și este blocată crearea de locuri noi de muncă pentru cei mai săraci și puțin pregătiți. Iar aceștia vor lucra, în cel mai bun caz, la negru, iar în cel mai rău caz vor sta pe bară. Noroc cu creșterea venitului minim garantat, însă. E bine că guvernul Ponta și USL-ul au grijă ca după ce-i lasă fără locuri de muncă pe cei din sistemul privat le dau apoi venitul minim garantat. Ca să nu mai spunem că la bugetari nu crește doar salariul minim, cresc toate salariile, căci salariul minim e reper pentru toate salariile din sistemul bugetar.

Cum să evităm adevărul

Revenind la investițiile statului, opoziția, cu Băsescu în frunte, pierde o excelentă ocazie pentru a susține public, vocal, principii de dreapta, de a fi de partea adevărului și a bunului simț. Preferă propaganda electorală, deși nu sîntem în an electoral. Preferă să evite adevărul. Ce pretenții să ai de la oamenii simpli, de la societate, cînd politicienii care se declară de dreapta și de partea adevărului și a bunului simț evită să spună adevărul și să susțină principiile dreptei? ”Vai, dar poporul e prost, nu știe…” Păi normal că nu știe, fiindcă nimeni nu îi spune, nici măcar acei politicieni vedete, care se declară de dreapta, și care au vizibilitatea și posibilitatea de a duce adevărul în casele oamenilor. Însă acești politicieni preferă mesaje populiste și electorale, deși nu sîntem în an electoral.

Adevărul e că investițiile statului, indiferent că sînt făcute de baroni sau altcineva, indiferent de baronii cui sînt făcute, sînt păguboase. Adevărul e că proiectele statului sînt nefolositoare și prost făcute. Adevărul e că prezența statului în economie și ”dezvoltare” este păguboasă și generatoare de furt, corupție, incompetență, risipă, stagnare sau chiar înapoiere. Însă politicienilor opoziției le e frică să spună asta. Mai ales că nu o cred. Ei preferă mesajul simplist ”sînt bani pentru baroni”, fără să intre în detalii.

Sînt bani de investiții. Sînt bani cu care autoritățile locale fac proiecte pentru comunitățile locale. Proiecte proaste, păguboase și în urma cărora se sifonează bani. Vă imaginați vreun politician român așa-zis de dreapta opunîndu-se unor proiecte pe care statul, prin autoritățile locale, le face pentru oameni? Da, sînt bani pentru baroni, însă politicienii de dreapta ar trebui să explice și cum ajung banii ăștia la baroni. Că nu ajung direct în buzunarele lor. Nu Dragnea primește nuștiucîte miliarde direct în buzunar. Nu. O parte din banii ăștia ajunge la baroni prin intermediul proiectelor pentru oameni. Ajung la firmele baronilor sau clientelei lor economice și ajung și direct la ei, la funcționari și la rudele lor prin șpagă.

E o minciună să legăm răul investițiilor statului doar de numele unei persoane sau  de o grupare politică. Investițiile erau la fel de nocive și acum doi ani sau cinci ani. Sînt nocive în sine.

Nici cu Ponta și USL-ul nu ne e rușine

Cînd erau în opoziție tunau și fulgerau împotriva a ceea ce numeau ei investițiile Ministerului Dezvoltării Regionale în clientela de partid iar astăzi cresc investițiile la niveluri record.

Bătălia electorală

Cu tupeu și nerușinare, ambele tabere ne spun că investițiile din bugetul statului au fost și sînt utilizate electoral, pentru susținerea structurilor teritoriale ale partidelor și pentru susținerea clientelei economice și tabăra care e în opoziție se plînge că nu folosește ea banii contribuabililor pentru a-și susține clientela, așa cum cealaltă tabără se plîngea cînd era în opoziție, pînă în mai 2012.

De fapt, cele două tabere se bat electoral pe banii contribuabililor. Războiul bugetului este un război electoral între două tabere care vor să folosească banii contribuabililor pentru campania electorală. Dealtfel, nici nu se mai obosesc să se prefacă. Miza e finanțarea luptei electorale și protagoniștii o spun. Li se rupe de principii și adevăr. Însă pentru contribuabili suferințele electorale ale protagoniștilor sînt irelevante. Pentru contribuabili, pentru cetățenii români în general, este important ca statul să-i taxeze cît mai puțin și să reducă cît mai mult cu putință  cheltuielile bugetare, indiferent dacă sînt investiții, consum sau cheltuieli sociale, fiindcă toate sînt la fel de păguboase și imorale. Meciul electoral este irelevant pentru cetățeni.

Ambele tabere susțin aceleași lucruri cînd sînt la putere, și resping aceleași lucruri cînd sînt în opoziție. Și fiecare dintre tabere contrazice azi cu seninătate ceea ce a susținut ieri. Doar rolurile putere-opoziție se schimbă, actorii joacă identic.

Uniunea europeana a Romaniei si Basarabiei

Să sperăm că nu peste mulți ani între România și Moldova oamenii, ideile și mărfurile vor putea circula liber, fără restricții, că România și Moldova vor avea monedă comună, legislații compatibile și vor fi aliate militar.

Dacă Moldova intră în Uniunea Europeană, unirea este inevitabilă. Iar această unire va supraviețui Uniunii Europene (care, la un moment dat, va crăpa). De aceea apartentența României și Moldovei la Uniunea Europeană este un prim pas, necesar, pentru unificarea celor două state românești. Nu și suficient însă. Pentru ca România și Moldova să rămînă împreună și după încheierea experimentului UE, unirea într-un singur stat este absolut necesară. Acum însă, Uniunea Europeană e singurul instrument pe care unirea îl are la îndemînă, bun, rău, așa cum e el. Așa că ar trebui să profităm de idealul unificator al egalitarismului totalitar și socialismului birocratic și să ne grăbim. Experimentul Europa-falanster nu va trăi mult, însă e o ocazie extraordinară pentru cvasi-reîntregirea României.

România nu își poate permite să fie neutră și nici măcar independentă. E prea mică pentru asta. Trebuie să fie parte a unei sfere de influență occidentale. E valabil și pentru Moldova. Uniunea Europeană nu reprezintă o miză ideologică pentru România, ci una care țin strict de securitatea națională.

Premisele politicii romanesti in 2013-2016

  1. Niciun partid nu poate guverna singur. Vom avea doar coaliții de partide și/sau alianțe.
  2. În opoziție unica miză e un locșor călduț și comod în următorul deceniu (sau următoarele decenii) de secetă politică de funcții, finanțări, mașină la scară și raapps. Fie că vorbim de politicieni, intelectuali reformiști, justițiari, oengiști, jurnaliști, trepăduși sau băgători de seamă.
  3. Băsescu ar face orice pentru Udrea. Orice.
  4. Ponta e de departe cel mai popular și mai puternic politician român.

Cu alte cuvinte, Ponta se vrea Împăratul care n-a reușit să fie Năstase și a reușit să fie Băsescu, însă are nevoie disperată de aliați, în timp ce opoziția se salvează individual, pe persoană fizică (sau juridică, dacă ginerele are firmă), iar Băsescu speră că Udrea va fi liderul opoziției și al dreptei.

Cam aici sîntem. Ponta președinte, toți intelectualii reformiști în exil la Strasbourg la o cafeluță și-un locșor călduț, Udrea liderul opoziției și al dreptei.

Guvernul Ponta a gasit solutia pentru cresterea pensiilor!

Punctul de pensie va rămîne la fel, dar va fi contopit cu punctul de amendă, care a crescut. Astfel, noul punct, numit punctul de amendă-pensie, va crește iar pensiile vor fi luate, nu vor mai fi date. În ziua de pensie, pensionarii vor fi puși să sufle, și dacă mai suflă, li se va întocmi proces verbal. Dacă nu mai suflă, vor fi puși pe listele electorale ale lui Dragnea.

Sintem prea saraci si socialisti ca sa ne permitem investitii chineze

Dacă China va construi reactoarele de la Cernavodă, eu plec din țară. Nu din principiu, ci de frică. Plec cît mai departe cu putință, în Noua Zeelandă sau Chile, acolo unde sînt șanse minime să ajungă norul radioactiv. Nu vreau ca nepoții mei să se nască cu șasă ochi frumoși oblici.

Dacă chinezii vor construi blocuri de locuințe sau clădiri de birouri, veți avea curajul să stați în ele? Dacă chinezii contruiesc poduri sau linii ferate, veți avea curaj să mergeți pe ele?

România are nevoie de inițiativă liberă, de libertate, de spirit capitalist. Asta trebuie să importăm. Românii trebuie să învețe mentalitatea și regulile libertății și capitalismului. Dacă banul nu vine cu libertatea și spiritul capitalist după el, e un ban fără valoare.

Ai 21 de ani și vrei să te faci it-ist, inginer, arhitect sau medic. Și vine un chinez cu o pleașcă financiară. Îți dă bani iar tu trebuie să faci doar atît: să bați din palme și să te învîrți în cerc. La asta se reduce munca ta. Simplu și ușor. Nu trebuie să știi ce faci, de ce faci și la ce folosește. Nu trebuie să mai înveți nimic. În schimb, primești bani căcălău. Și uite așa trec 17 ani. Ai acum 38 de ani. Ce te faci însă dacă chinezul pleacă sau rămîne fără bani? Ce știi să faci? Ce ai învățat în ăștia 17 ani? Nimic. Știi doar să fii dependent de chinez și să bați din palme în timp ce te învîrți în cerc. Du-te la mii de interviuri și spune-le ălora că tu știi doar să bați din palme și să te învîrți în cerc și vezi dacă te angajează cineva.

Banii chinezilor vor atrage în proiecte păguboase sau inutile energii, inteligență și timp care ar putea fi folosite mult mai bine pe piața liberă. Măcar banii europeni ne învățau să respectăm regulile, chit că nu aduceau cine știe ce spirit capitalist cu ei, ba dimpotrivă. Dar cu banii europeni măcar construiam statul de drept. Sau, mai bine zis, eram șantajați să construim statul de drept. Banii chinezilor nu aduc nici capitalism, nici stat de drept, instituții și reguli. Banii chinezilor hrănesc corupția, lenea, incompetența, stagnarea, lipsa de imaginație și de  inițiativă.

Nu erau suficiente afacerile corupte și proaste ale statului român, nu era suficient că statul român creează dependențe, corupție și blochează energii și resurse în proiecte inutile sau păguboase. Nu aveam suficientă corupție și incompetență, trebuia să mai și importăm. Acum statul român și-a găsit un partener de afaceri pe măsură,.

Foarte bun bancul cu chinezii care ne scapă de ruși. Deși nu e nou. E vechi, de pe vremea lui Ceaușescu. Era cu un român care i-a cerut peștișorului de aur să-i îndeplinească trei dorințe: să vină chinezii peste noi de trei ori, ca să treacă de șase ori pe la ruși.

Serios vorbind, chiar n-am înțeles cum ne salvează chinezii de ruși. A, știu! Ne aruncă în aer cu Cernavodă și nu mai găsesc rușii nimic cînd vin peste noi. Sau ne găsesc pe toți cu ochii oblici și se întorc bombănind derutați și înjurîndu-și busola.

E ca și cum, de frica lui Rîmaru care umblă liber pe străzi,  l-ai invita pe Ted Bundy să stea peste noapte la tine.

Strategic, pragmatic vorbind, România are nevoie de libertate, de capitalism și de Occident. Sîntem prea mici și prea săraci pentru a ne permite altceva. Nu avem nevoie de banii chinezilor, și nu din dragoste de principii, ci din pragmatism și calcul rece.

PS. Punem pariu că dacă vin chinezii și extrag gaze de șist, aur și fac centrale nucleare nu suflă nimeni în front și nu vom vedea niciun protest, hipstericesc sau nu? Fiindcă chinezii, spre deosebire de capitaliștii occidentali, nu sînt adversari ideologici, ba dimpotrivă, și fiindcă, tot spre deosebire de capitaliștii occidentali, chinezii nu se sfiesc să te facă pachețele și să te bage în valiză. Nicușor Dan, transformat în nicușoricuți șapte dani.

PS2. USL-ul scoate drapelul UE din Parlament ca să nu-i deranjeze pe chinezi, MRU se laudă că el i-a adus pe chinezi, Băsescu și Hurezeanu văd în China un aliat împotriva Rusiei. Sper că visez.

Rocada Basescu-Boc

O candidatură la prezidențiale a lui Emil Boc sau a Elenei Udrea transformă campania electorală într-o discuție pro și contra rocadei Putin-Medvedev. O astfel de candidatură va fi considerată doar o modalitate prin care Traian Băsescu fentează Constituția și cîștigă, de facto, al treilea mandat prezidențial. Presupun că nici Occidentul nu va fi din cale afară de entuziast.

Atît Emil Boc cît și Elena Udrea sînt percepuți drept apropiați fără autonomie ai lui Băsescu. O victorie prezidențială  a unuia dintre cei doi va fi echivalentă cu rămînerea lui Băsescu la putere. În jur de 15% dintre alegători s-ar putea să fie încîntați, însă nu același lucru îl putem spune despre ceilalți 85%.

Dacă, prin absurd, candidatul Boc/Udrea va trece de primul tur, în turul II se va repeta referendumul din vara lui 2012, poate la un scor atenuat. Însă principala temă a turului II va fi Băsescu și încercarea sa de a fenta, pe model Putin, Constituția și de a se eterniza la putere. Cu un asemenea discurs, reprezentantul lui Băsescu la prezidențiale, fie el Boc sau Udrea, va fi complet desființat (la Udrea nici nu e nevoie de cine știe ce efort). Nu se va discuta decît despre nimic altceva.

Dintre toți apropiații lui Băsescu, doar cei doi sînt atît de apropiați și considerați fără autonomie politică, încît să fie percepuți drept paravane pentru rămînerea lui Băsescu în fruntea țării.

Ca să nu mai spunem că deja un consilier prezidențial a vorbit despre candidatura viitoare a lui Băsescu la funcția de prim ministru. Astfel, am avea rocada Băsescu – Boc, identică cu rocada Putin – Medvedev și care, prin imaginea unui Boc controlat total de Băsescu, imagine veche și adînc întipărită în mințile oamenilor, se pliază perfect pe acuzațiile adversarilor.

Un candidat al ”dreptei” nu trebuie să se dezică de Băsescu, însă nici nu se poate numi Boc sau Udrea, fără a transforma alegerile prezidențiale într-un război împotriva dictaturii lui Băsescu. Nici măcar Occidentul nu va avea ce zice, scenariul seamănă prea mult cu rocada Putin – Medvedev. În condițiile în care Boc a declarat că nu vrea să candideze și nu s-a înscris în cursa internă pentru candidatură, o acceptare a candidaturii va fi interpretată ca o cedare la insistențele lui Băsescu. ”Omul a vrut să-și vadă de primărie la Cluj, că d-aia a și candidat, dar nu putea să-și refuze șeful, pe Băsescu, care vrea neapărat să rămînă la Cotroceni în continuare. ”

”Boc n-a fost în stare acum să-l refuze pe Băsescu, cu atît mai puțin va fi atunci cînd va ajunge la Cotroceni. Omul ăsta nu poate să-i zică nu lui Băsescu iar cînd va ajunge la Cotroceni va face ca și pînă acum, tot ce îi zice Băsescu. Așa că Băsescu va fi în continuare președinte, pentru al treilea mandat, în totalul dispreț al Constituției.” Nu sună deloc rău, nu? Cel puțin pentru contracandidații lui Boc.

Sînt convins că și alegătorii moderați, fără crize de isterie la adresa lui Boc și Băsescu, vor privi cu suspiciune și chiar dispreț o asemenea rocadă. Iar o posibilă ”luptă a reprezentantului dreptei împotriva stîngii” se va transforma într-o luptă a reprezentantului tuturor împotriva lui Băsescu. Boc nu numai că nu va reuși să ralieze toată dreapta în spatele său, dar va reuși să ralieze tot spectrul politic împotriva sa.  Cu tot cu moderați. Lipsa de măsură și de limită enervează. Așa a pierdut Iliescu în 1996, așa a pierdut Năstase în 2004 și Geoană în 2009.

PS. Varianta rocadei Băsescu – Boc e marea strategie din umbră.

Crin Antonescu, inger si demon, karamazovul romanilor

Dacă Crin Antonescu e frecventabil și votabil ca ”prezidențiabil al dreptei”, de ce n-ar fi frecventabil și votabil ca prezidențiabil al USL?  La urma urmei, în cazul președintelui contează persoana, nu din partea cui candidează. Crin Antonescu e același, indiferent din partea cui candidează, persoana e aceeași, fie din partea USL, fie din partea ”dreptei unite”.

Dacă Ponta e răul mai mare și Antonescu e răul mai mic, atunci toți cei care luptă pentru răul mai mic ar trebui să militeze pentru unitatea USL și candidatura lui Antonescu la prezidențiale.

Sau Antonescu e răul mai mic cînd reprezintă ”dreapta” și răul mai mare cînd reprezintă USL? Care e granița, în străfundul personal al lui Crin Antonescu, dintre Crin răul mai mare și Crin răul mai mic? Sau la anul îl votăm la prezidențiale pe Ivan Karamazov?

Dacă după campania de albire a lui Antonescu aflăm că totuși USL nu se va rupe și că Antonescu va rămîne candidatul USL la prezidențiale? Cum mai întorc foaia cei care încearcă acum să-l spele pe Antonescu?

Vă dați seama că, prin voci autorizate și cu autoritate, ca Udrea sau Băsescu, aflăm că Antonescu, candidatul USL la prezidențiale, nu e chiar așa de rău, ba chiar e frecventabil și votabil? Veți spune că e bun doar fiindcă blochează accesul lui Ponta la președinție, dar asta face și cînd candidează din partea USL. Dacă rolul lui Antonescu e să blocheze ascensiunea prezidențială a lui Ponta, o poate face chiar mai bine și mai eficient în interiorul USL. Dacă Antonescu e candidatul USL la prezidențiale, șansele ca Ponta (răul cel mai mare, înțeleg) să ajungă președinte sînt zero. Nu poți ajunge președinte fără să candidezi.

După ce termină dreapta de spălat Antonescu, să vezi că rămîne ăsta candidat prezidențial din partea USL și să vedeți atunci cum cîștigă alegerile cu 80%, în calitate de singurul rău. Votați-l! E totuși de dreapta și blochează accesul lui Ponta la președinție! Cum o fi ca după ce l-ai spălat și l-ai frecat frumos pînă l-ai făcut shiny să-ți dai seama că de fapt ai spălat candidatul prezidențial al USL?

Argumentul ”contează din partea cui candidează” nu ține, repet. E același om. Președinția se cîștigă pe persoană fizică. Președintele nu e alianță, nu grup, e persoană fizică, cu creier, oase, carne, chelie, cearcăne, zîmbet sau cioc, după caz. USL oricum nu e veșnică. Dacă ni se spune acum că Antonescu va face totuși chestii nu foarte rele ca președinte, păi atunci înseamnă că nu la va face și ca președinte din partea USL, mai ales dacă între timp USL se rupe.

Uite o soluție. Dacă tot sîntem fani Antonescu, păi atunci să ne luptăm să candideze din partea USL, să-i blocheze astfel candidatura lui Ponta la prezidențiale, apoi să conducă țara ca președinte al dreptei, după ce se rupe USL. Dacă USL e atît de puternic și de tare să ne folosim de USL ca să ne punem un candidat de dreapta la prezidențiale. Nu mai cheltuim bani și energii cu prezidențialele. Cîștigăm prezidențialele pe banii și logistica și munca pesediștilor. Și uite așa, candidatul nostru cîștigă en fanfare prezidențialele din partea USL-ului, îl blochează pe Ponta și apoi reprezintă dreapta la  Cotroceni.

Dacă tot e să ținem cu răul cel mai mic, măcar să ținem cu el în USL. În loc să ne luptăm să-l bată Antonescu pe Ponta în turul II al prezidențialelor, cînd va fi mai greu, să ne luptăm să-l bată acum, în lupta pentru candidatura la prezidențiale, cînd e mai ușor. După care îl punem președinte cu mîna și efortul USL-ului. Și uite așa, pac pac, vom avea președinte de dreapta fără cel mai mic efort. Vă dați seama? Vom avea președinte de dreapta fără să avem candidat.

Deci asta era strategia genială a lui Băsescu! Ce proști am fost că nu ne-am dat seama!

Serios vorbind, chiar nu mi se pare o idee bună să spălăm prezidențiabilul USL și să-l facem frecventabil și votabil. Fiindcă e totuși candidatul USL-ului, nu?

PS. Excelentă poza. Dan Brown e etalonul de inteligență și imaginație pentru strategii dreptei.

Descentralizare inseamna feudalizare?

Tot aud că prin descentralizarea lui Dragnea România se transformă în stat federal, feudal, în patruzeci de feude, de state mai mici, că se atentează la unitatea statului român, că baronii vor conduce româniile și alte asemenea.

Ce înseamnă descentralizarea lui Dragnea?

Pînă acum aveam agenții și direcții centrale și filialele acestora în județe. Agențiile centrale rămîn la locul lor, bine mersi, însă filialele acestora trec din subordinea agențiilor centrale în subordinea consiliilor județene. Agențiile centrale rămîn să se ocupe doar de chestiuni teoretice, strategii, programe, metodologii naționale, în timp ce fostele filiale județene, trecute în subordinea consiliilor județene, vor aplica respectivele strategii și programe, se vor ocupa de chestiuni practice și tot ce înseamnă legătura directă și concretă cu poporul. Fostele filiale trebuie să respecte în continuare strategiile și metodologiile naționale gîndite de agenția centrală, însă chestiunile practic-administrative se decid la nivel local. Filozofia rămîne la nivel central, patrimoniul, structura organizatorică, resursa umană și decizia trec la nivel local.

Și, în sfîrșit, Metrorex trece de la Ministerul Transporturilor la municipalitate.

Doar puterea executivă se descentralizează, prin trecerea unor atribuții, instituții și proprietăți de la administrația centrală la administrațiile locale. Pe scurt, deconcentratele trec de la guvern la consiliile județene.

Puterea legislativă rămîne la locul ei. Legile le adoptă în continuare Parlamentul, care nu renunță la atribuții în favoarea autorităților locale și nu împarte suveranitatea cu acestea. Parlamentul poate adopta sau nu legea descentralizării sau, dacă o adoptă acum, o poate modifica sau înlocui cu alta peste un an, cinci ani sau șapte ani. Constituția și legile, cele mai importante norme, sînt adoptate de Parlament și prin referendum, iar Parlamentul, la rîndul său, este ales prin vot universal, liber și direct. Dealtfel, și președinții de consilii județene, consilierii locali și primarii sînt aleși tot prin vot universal, liber și direct.

Finanțarea se va face de la bugetul de stat, prin bugetele locale, iar veniturile pe care aceste agenții și direcții le obțineau pînă acum (redevențe, taxe de timbru etc) merg de acum la bugetul local, nu la cel de stat.

Ni se spune că astfel, președinții de consilii vor avea puteri imense. Vă dați seama ce înseamnă asta? Prim ministrul renunță la o parte din puterea sa. Această parte a puterii sale se împarte la patruzeci, iar cei ce o primesc, au astfel puteri imense? Înseamnă că acum prim ministrul are puteri scandalos de extraordinar de enorme. Asta e bună de dat problemă la școală: prim ministrul renunță la 40% din puterea sa, pe care o cedează celor 40 de președinți de consiliii județene. Astfel, fiecare dintre aceștia primește cîte 100 de puncte putere fiecare. Să se afle ce putere avea prim ministrul înainte de a ceda o parte din ea președinților de consilii județene. Formulați propoziții cu următoarele expresii: extraordinar de gigantic, teribil de imens, nemaivăzut de enorm.  Dacă 100 e imens, 10 000 cum o fi?

Fie vorba între noi, că nu ne aud etatiștii, o bună parte din agențiile care trec de la administrația centrală la administrațiile locale ar trebui desființate iar toate proprietățile acestora vîndute. Nu văd pe nimeni să zică asta. Brusc, toată lumea și-a dat seama că agențiile alea funcționau genial de bine la nivel central și erau ale dracului de utile.

Din păcate, prin ”descentralizarea lui Dragnea” nu numai că nu se desființează aceste direcții, ba dimpotrivă, în județele în care agențiile centrale nu aveau filiale consiliile județene pot înființa astfel de direcții locale. Nu numai că se trec 759 de direcții și agenții de la guvern la consiliile județene, ba consiliile județene primesc dreptul să mai înființeze încă 427. Gen.

A, e o problemă că descentralizarea o fac useliștii în beneficiul baronilor PSD și PNL? PDL a fost la guvernare în perioada decembrie 2004 – aprilie 2007 și decembrie 2008 – mai 2012, cînd a avut și premierul și a fost principalul partid de guvernare. Nu a făcut nicio descentralizare sau regjonalizare. Nu știu dacă mai țineți minte, dar atunci au apărut informații despre o întîlnire de taină a liderilor PDL în care aceștia au decis să pună cruce regjonalizării și să bage în față UDMR-ul. Într-o apariție televizată, s-a referit chiar și Băsescu, voalat, la întîlnirea respectivă (a zis ceve de genul ”s-au întîlnit Gheroghe cu Ion”, că Flutur cu Oltean era prea pe față).

Dacă PDL privatiza Oltchim, CFR Marfă, Cuprumin și făcea descentralizarea, azi useliștii nu mai aveau de a ce se juca. Dacă PDL desființa o bună parte din agențiile alea inutile și vindea proprietățile acestora, nu mai avea Dragnea ce liste face cu agenții și clădiri care trec de la guvern la consiliile județene. ”N-am făcut descentralizare, n-am făcut privatizare, însă vrem ca țara să intre în conservare 37 de ani, pînă ne întoarcem noi la guvernare, și atunci promitem că o să facem”. Nu. Viața merge înainte și țara nu intră în conservare, în așteptarea revenireii pedeliștilor la putere, peste 55 de ani. Poate că descentralizarea lui Dragnea e catastrofală și poate că descentralizarea PDL-ului ar fi fost genială. Însă nu putem face comparație, fiindcă descentralizarea PDL-ului nu există și nu a existat. Poate că la o eventuală comparație, descentralizarea lui Dragnea s-ar face de rîs, ar fi proasta clasei și cea mai urîtă rățușcă dintre descentralizări. Însă e singura și nu avem cu ce o compara. Poate că descentralizarea PDL-ului ar fi fost genială și frumoasă, însă n-a apucat să existe și a murit în stadiul de spermatozoid irosit într-o întîlnire la vîrf pedelist.

Iată domeniile în care se face descentralizarea:

  • agricultură
  • cultură
  • turism
  • protecie socială
  • mediu
  • sănătate
  • tineret și sport
  • transporturi

De ce administrația centrală s-ar ocupa mai bine de aceste domenii, la nivel local, decît autoritățile locale? Ce știe guvernul mai bine în județul Brăila decît știu autoritățile locale? Iar în rest n-are rost să ne speriem, Parlamentul și Guvernul rămîn la București.

Ca să nu mai spun că sîntem într-o situație bizară în care ”stînga” susține descentralizarea iar ”dreapta” susține centralismul socialist.

PS. De ce nu a făcut PDL descentralizarea? Fiindcă în 2008-2012 mai mult de jumătate dintre președinții CJ erau de la PSD și PNL și guvernului PDL nu-i convenea ca jumătate din puterea la care renunță să se ducă la PSD și PNL. Acum PSD și PNL fac descentralizarea fiindcă aproape toți președinții CJ sînt de la PSD și PNL.

O masura venezueleana a guvernului Ponta. Ingradirea dreptului de proprietate la romani.

Cu adevărat scandaloasă, o măsură specifică regimurilor totalitare, e ordonanța prin care se îngrădește dreptul de proprietate. Sper că nu va trece de Curtea Constituțională.

Prin această ordonanță, la cumpărarea unui teren, statul, arendașii, vecinii și consătenii pînă în 40 de ani au drept de preemțiune. Astfel, proprietarul înregistrează o cerere de notificare a preemtorilor și afișează la primăria localității oferta de vînzare timp de 30 de zile. Dacă preemtorii nu-și manifestă disponibilitatea de a cumpăra terenul în aceste 30 de zile, proprietarul poate vinde altcuiva. Vînzările sînt monitorizate și avizate de Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare, aflată în subordinea Guvernului și coordonarea Prim Ministrului. Membrii comitetului de conducere şi directorul general sunt numiţi şi revocaţi din funcţie prin decizie a Prim Ministrului.

Este o măsură prin care este îngrădit dreptul de proprietate, sînt dezavantajați eventualii noi intrați pe piața agricolă și sînt avantajați statul și actualii mari proprietari și arendași din agricultură, care au drept de preemțiune la cumpărarea terenurilor.

Să presupunem că proprietarul vrea să vîndă un teren de 10 ha cu 10 000 de euro. Face oferta, face cererea de notificare a preemtorilor și așteaptă 30 de zile răspunsul acestora. Dacă, în a 28 a zi găsește un cumpărător fără drept de preemțiune, care e dispus să-i plătească 11 000 de euro, proprietarul trebuie să facă o nouă ofertă de vînzare și o nouă cerere de notificare a preemtorilor și trebuie să aștepte alte 30 de zile răspunsul acestora. Dacă după 30 de zile niciun preemtor nu-și manifestă dorința de a cumpăra, proprietarul poate vinde cumpărătorului respectiv. Dacă, însă, în cele 30 de zile un preemtor își anunță disponibilitatea de a cumpăra, iar cumpărătorul din afară crește și el prețul și oferă 12 000, nu 11 000, proprietarul modifică iar oferta și o lasă iar 30 de zile afișată la primărie. De fiecare dată trebuie anunțată și AARPF (Autoritatea lui Ponta), plus toate actele și avizele și frecușul de rigoare. La fiecare creștere a prețului oferit de cumpărătorul fără drept de preemțiune, se prelungește termenul de afișare cu 30 de zile. E ca la licitație, numai că răspunsul celor cu drept de preemțiune trebuie așteptat timp de 30 de zile. Oricine are drept de preemțiune, stat, arendași, vecini, săteni sub 40 de ani, poate amîna vînzarea terenului la infinit. La fiecare a 28-a sau a 29-a zi de la afișarea ofertei, statul sau un cetățean cu drept de preemțiune (pot fi zeci sau sute sau chiar mii într-o localitate) își manifestă intenția de a cumpăra. După care se răzgîndește. Sau n-are bani. Și se reia procedura. În același timp, niciun cumpărător fără drept de preemțiune (adică din afara localității sau care nu are terenuri în localitate) nu poate ști dacă poate cumpăra sau nu terenul respectiv pînă nu trec cele 30 de zile. De fiecare dată cînd vînzătorul și cumpărătorul fără drept de preemțiune se înțeleg asupra unui preț, trebuie să aștepte răspunsul celor cu drept de preemțiune și avizele primăriei și Autorității lui Ponta.

În tranzacțiile de vînzare-cumpărare, dificultatea tranzacției în sine și piedicile administrative reprezintă un preț adițional. Timpul înseamnă bani. Iar cumpărătorii fără drept de preemțiune, nu numai că trebuie să ofere un preț mai mare decît cumpărătorii cu drept de preemțiune, dar trebuie să aștepte și răspunsul acestora cîte 30 de zile la fiecare modificare a ofertei, plus avizele primăriei și Autorității lui Ponta. Terenurile rămîn astfel o afacere in-house a actualilor arendași sau mari proprietari de terenuri. Să fim serioși, nu populimea țărănească din satul respectiv beneficiază de dreptul de preemțiune, fiindcă, în majoritatea cazurilor, nu-și permite să cumpere terenul. Beneficiază cei care au pus ochii pe terenurile respective și care își permit să le cumpere: statul, arendașii și actualii mari proprietari. Care au dreptul să cumpere terenul mai ieftin decît alți cumpărători veniți din afară și care trebuie să-și dea acordul pentru vînzarea terenului și care, în general, pot bloca vînzarea terenului la infinit pînă cînd obțin cel mai mic preț de la proprietar.

Cine știe, probabil mafioții băștinași din agricultură, toți ăia ale căror nume se termină în iță, îță și oiculescu s-or fi speriat de intrarea nemților, italienilor, portughezilor, spaniolilor și a altor europeni pe piața terenurilor agricole. Dacă cumpără străinii terenuri agricole și își fac ferme, acilișea, pe rîul și ramul mafiei daco-gete din Securitate și Partid? Ă? Fiindcă străinii n-au drept de preemțiune, că nu sînt arendași sau vecini cu terenul, ca iță uiță, iar stat român, veri sau consăteni cu proprietarul, nici atît. Ca să nu mai spunem că deținătorii dreptului de preemțiune pot fi folosiți de jucătorii de pe piață pentru a manipula prețurile de vînzare sau a bloca vînzările.

Așteptăm o ordonanță similară și pentru terenurile intravilane, ca să mănînce și gura la rechinii imobiliari ce mănîncă gura la mafia din agricultură.

PS. Forța Civică a sesizat Curtea Constituțională pe această ordonanță. Notați în carnețelul de votant chestia asta.

Am primit ce am cerut. Ar trebui sa fim multumiti.

USL n-are bani suficienți la buget ca să acopere cheltuielile. Acum 3 ani, guvernul Boc, aflat în aceeași situație, a redus cheltuielile. Toată lumea bună, cu clasa de mijloc, yupișii mișto și capitaliștii în frunte, a făcut atunci scandal, s-a opus scăderii cheltuielilor și a venit cu tot felul de propuneri scoase din cartea de economie a lui Che Guevara.

Țin minte că nu era om de afaceri cu notorietate care să nu iasă la teve să acuze guvernul criminal Boc și să ceară ca statul să dea mai mulți bani la oameni (cum îl cheamă pe patronul de la PC Garage?).

Ei bine, USL face ce ați cerut guvernului Boc să facă atunci: ca să-și acopere cheltuielile crește taxele, ia de la bogați și dă la săraci. Ar trebui să țopăiți de fericire pe străzi. Ziceți mersi, vi s-a împlinit visul. O cură de USL e bună. Poate vindecă prostia. Deși prostia e perseverentă, iar prostia yupișilor are și zorzoane și a citit cărți de dezvoltare personală, care te învață să insiști, și să insiști, și să insiști…