Author Archives → Bleen

Triunghiul iubirii: Antonescu, Blaga, Basescu

Dacă USL se rupe mîine, cu cine se va întîlni PNL în opoziție? Cu PDL-ul lui Blaga. PDL e un partid cu structuri, cu parlamentari, cu primari, cu procente în sondaje, cu candidat prezidențial. Este singura structură serioasă în opoziție cu care PNL poate negocia și face alianțe. Nu există alte structuri.

PDL e unul dintre cele trei mari partide care își poate susține candidatul prezidențial să ia peste 10%. În lupta umăr la umăr din turul II, 10% sau 15%, cît poate lua Predoiu, este extraordinar de mult. Poate fi decisiv.

Astfel, Vasile Blaga îi poate oferi lui Crin Antonescu și PNL-ului parlamentari, o portiță spre electoratul PDL, primari, structuri și procente bune în turul II al prezidențialelor. La schimb, Antonescu îi poate oferi lui Blaga funcția de premier după parlamentarele din 2016 sau chiar în 2015, dacă guvernul Ponta poate fi demis printr-o moțiune de cenzură, iar PDL-ului îi poate oferi acces, din nou, la resurse.

Ce îi poate oferi Traian Băsescu lui Crin Antonescu, dacă mîine se rupe USL? Partid cu parlamentari, primari, structuri și procente nu are. Candidat prezidențial care să-l susțină în turul II pe Antonescu nu are. De aici și anunțul fuziunii dintre Mișcărea Populară și Forța Civică și a susținerii lui MRU la prezidențiale. Cînd USL se va rupe, Băsescu trebuie să aibă niște cărți în mînă, orice, măcar o pereche de doiari.

Cum se va numi reprezentantul ”dreptei” care va negocia cu Crin Antonescu? Vasile Blaga sau Traian Băsescu?

Să presupunem (corect, dealtfel) că Traian Băsescu nu a renunțat la PDL și că încearcă în continuare să-i sufle partidul lui Blaga. Ce poate oferi Traian Băsescu pedeliștilor? Vasile Blaga le poate oferi o alianță cu PNL și Crin Antonescu care ar putea readuce PDL la guvernare. În luptă pentru preluarea PDL Crin Antonescu e un atu serios. El e pașaportul spre guvernare pentru pedeliști. Aici, Blaga stă foarte bine. Nici nu trebuie să-i facă declarații de amor lui Antonescu. Fiindcă nici PNL nu are de ales. Dacă se rupe de PSD va trebui să se alieze cu PDL, altă variantă nu are.

2014 e un an în care partidele, structurile teritoriale, voturile și candidații prezidențiali sînt monede de negociere importante. Cine le are, are ce da la schimb pentru a primi la schimb chestii. Chestii gen participarea la guvernare. Cine n-are partid cu parlamentari, primari, structuri teritoriale, procente, voturi și candidați prezidențiali cu scoruri decente, nu există în acest joc al negocierilor politice.

Da, există și alte variante, însă cred că e realist să ne păstrăm în acest registru minor. Din păcate.

Aceasta e situația și acestea sînt mizele, minore, al anului și politicienilor. Aceasta e bătălia. Este acest trio amoros relevant pentru români? Nu. E relevant doar pentru românii direcți implicați.

Minciuna unificarii dreptei. Esecul Miscarii Populare. Deruta lui Basescu.

Unificarea dreptei

Dacă dreapta trebuie unificată, atunci înseamnă că avem mai multe partide de dreapta. Din start, cei care vorbesc de unificarea dreptei admit că partidul din care fac ei parte nu e singurul de dreapta și că mai există și alte partide de dreapta. Atunci cînd cineva face o listă cu partide care ar trebui să participe la unificarea dreptei admite implicit că partidele de pe respectiva listă sînt de dreapta. Cînd pui un partid pe lista unificării dreptei îl validezi ca partid de dreapta.

În același timp, principala motivație a unificării dreptei e lupta împotriva USL sau PSD. Se pornește astfel de la premisa, că partidele supuse unificării sînt nu numai de dreapta ci și împotriva USL sau PSD.

Dacă toate partidele suspuse unificării sînt de dreapta și sînt împotriva USL, atunci de ce sînt separate? Ce le separă? De ce avem mai multe partide de dreapta și care sînt împotriva USL sau PSD? Nu le desparte credința în anumite principii, doctrina, nu le desparte poziționarea pe scena politică și atitudinea față de USL/PSD.

Deci, de ce sînt separate? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să vedem cine le-a separat. Cine sînt aceia care au produs această despărțire, inutilă și nejustificată doctrinar și nici din punctul de vedere al poziționării politice.

De ce MRU insistă să aibă un partid propriu, în condițiile în care a dovedit că poate sta alături de Blaga și pedeliști, așa cum s-a întîmplat la alegerile parlamentare din 2012? Ce îl nemulțumește la PDL, partid căruia la un moment dat i s-a adresat cu ”Fiți ungurenii mei”? Doctrinar nu există diferențe, cel puțin MRU nu a vorbit despre astfel de diferențe, iar alianța împotriva USL/PSD dovedește că nici ca poziționare politică nu sînt diferențe între MRU și PDL. Atunci de ce Forța Civică nu fuzionează prin absorbție în PDL, dacă nu doctrina o oprește, dacă nici poziționarea politică anti-USL nu o oprește și nici brandul nu e o problemă, în condițiile în care Forța Civică, de cînd a fost preluată de MRU, nu a participat niciodată la alegeri sub nume și siglă proprii, ba mai mult, este dispusă să fuzioneze cu Mișcarea Populară și să participe sub alt nume decît cel propriu la alegerile europarlamentare?

Dacă Forța Civică vrea unificarea dreptei împotriva USL/PSD și consideră PDL a fi de dreapta și împotriva USL/PSD și nu ține la propriul brand politic, inexistent dealtfel, din moment ce nu a fost niciodată validat în alegeri, atunci trebuie să fuzioneze cu PDL prin absorbție. Deși nu înțeleg de ce există Forța Civică. De ce MRU nu a intrat în PDL? Ba mai mult, de ce a luat oameni din PDL? Care era nemulțumirea față de PDL? Ce s-a schimbat între timp? Nu era PDL partid de dreapta? Nu era împotriva USL/PSD? Era, fiindcă Forța Civică s-a aliat cu PDL la parlamentare, în ARD. De ce nu a fuzionat atunci Forța Civică cu PDL? Și de ce nu fuzionează acum?

Nu știm de ce există Forța Civică. Nu știm de ce MRU nu a intrat în PDL și a ținut să aibă partidul său. Nu doctrina și nu poziționarea politică sînt problema, căci altfel MRU nu ar vorbi de unificarea dreptei împotriva USL/PSD.  Atunci care e motivația existenței acestui partid care refuză să participe sub siglă și nume propriu la alegeri și care e dispus să fuzioneze cu Mișcarea Populară, dar nu cu PDL. De ce? Care e diferența dintre PDL și Mișcarea Populară, în condițiile în care am stabilit că PDL este partid de dreapta și împotriva USL, căci altfel nu l-ar vrea nimeni într-o alianță a dreptei împotriva USL/PSD? În ambele situații, Forța Civică fuzionează cu un partid de dreapta, împotriva USL/PSD și își pierde brandul. Cu toate acestea, Forța Civică refuză să fuzioneze cu PDL. De ce? Ce e la mjiloc? Sînt orgolii? Vrea să fie lider de partid? Vrea să primească la schimb candidatura la prezidențiale? Vrea ceva pentru sine și nu primește? Acesta e motivul pentru care nu acceptă o fuziune prin absorbție în PDL sau pur și simplu refuză să intre în PDL?

De ce neapărat fuziune prin absorbție în PDL? Fiindcă Forța Civică, ca și Mișcarea Populară, nu există ca branduri politice. Sînt partide (mă rog, Mișcarea Populară încă nici măcar nu e partid înregistrat) noi, mici, și care nu au participat niciodată la alegeri, nu au notorietate, nu au tradiție. PDL, în schimb, are 23 de ani de istorie, a participat la toate alegerile post-decembriste, este un brand cu notorietate, are între 15% și 18% în sondaje. Nu poți cere unui partid mare (sau mediu spre mărișor – creșterea PD/PDL peste PNL a fost artificială și s-a datorat strict lui Băsescu), cu zeci de mii de membri, să renunțe la brandul său, la nume, siglă și culori, doar pentru a fuziona cu un partid cu brand zero, cu abia puțin peste o mie de membri cotizanți, cu o istorie de un an, care nu a participat niciodată la alegeri, care nu are notorietate și care nu trece de 3% în sondaje.

Referitor la candidatura la președinție, PDL-ului, ca partid mare, nu i se poate cere să nu aibă candidat la președinție. Dacă ai visuri prezidențiale, atunci intri în PDL și lupți acolo pentru candidatura la prezidențiale. ”Du-te-n colo, vino-ncoace, lasă-mă și nu-mi da pace”, cam așa sună atitudinea lui MRU față de PDL. Nici nu vrea să intre în PDL ca să lupte pentru candidatura la prezidențiale, nici nu vrea ca PDL să aibă propriu la prezidențiale. Vrea să fie candidatul PDL-ului la prezidențiale fără a fi însă în partid. E o pretenție absurdă. Acuz PDL-ul că pune candidat la prezidențiale un membru al partidului și nu mă pune pe mine, din afara partidului? Cît tupeu să am și cît de absurd să fiu ca să am o astfel de pretenție?

Mișcarea Populară

Un eșec mic și trist al lui Băsescu. Penibil de mic și ridicol de trist. Și uite cum Băsescu iese de pe scena politică cu un whimp, nu cu un bang. Dacă Mișcarea Populară fuzionează cu Forța Civică, așa cum au anunțat liderii celor două partide, nu înțeleg de ce și-a mai făcut partid. De ce plecații din PDL și oamenii din jurul lui Băsescu nu au intrat în Forța Civică astă primăvară? Forța Civică era de dreapta și în primăvară, nu s-a schimbat nimic între timp, Forța Civică era împotriva USL/PSD și în primăvară, MRU era prezidențiabil și în primăvară. Din primăvara lui 2013 pînă acum nu s-a schimbat nimic. De ce toți cei care au plecat de la PDL sau au decis să se apuce de politică nu au intrat în Forța Civică și au ținut să-și facă partid?

Mișcarea Populară nu e nici măcar eșecul unei acțiuni. E eșecul unei intenții de acțiune. Au vrut să facă și au eșuat încă de la stadiul de intenție, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e o performanță. S-au împiedicat în timp ce voiau, nu în timp ce făceau. Unul vrea să se urce într-un copac. Dar cade nu din copac ci într-o groapă în timp ce se gîndea să se urce în copac. Asta e de istoria politicii românești la capitolul glumițe triste de subsol. Chiar, ce vor scrie liderii PMP în CV la activitatea politică? ”2013 – lider al unei intenții de partid nematerializate. Am vrut să facem un partid și eu eram liderul acelui partid pe care am vrut să-l facem, dar nu l-am mai făcut.”

În același timp, liderii Mișcării Populare vorbesc despre unificarea dreptei, în care unificare ar intre și PDL. Deci PDL e partid de dreapta și e împotriva USL/PSD, acestea fiind, după cum declară protagoniștii, criteriile unificării. Dacă PDL e partid de dreapta și e împotriva USL/PSD, de ce mișcăpopularii au mai plecat din PDL? Sau cei care au intrat acum în politică, de ce n-au intrat în PDL?

Liderii Mișcării Populare trebuie să explice două lucruri:

  1. De ce au plecat din PDL, în condițiile în care PDL e partid de dreapta și e împotriva USL/PSD?
  2. De ce n-au plecat la Forța Civică, partid gata înregistrat, care e de dreapta și e împotriva USL/PSD?
  3. Și, în general, de ce există Partidul Mișcarea Populară? Sau, mai bine zis, de ce era cît pe-aci să existe Partidul Mișcarea Populară?

Mișcarea Populară, ca și unificarea dreptei, e o minciună de prostit proștii. Motivațiile ruperii de PDL nu țin nici de doctrină și nici de poziționarea politică. Sînt motivații personale. Resentimente și frustrări. Nu socialismul PDL-ului și, mai ales, al lui Blaga, era problema. Nu blatul lui Blaga cu USL, nu atitudinea acestuia împăciuitoare și moale față de USL/PSD era problema. Nu. Problema era că Blaga și nu Udrea a cîștigat șefia partidului și că o seamă de pedeliști apropiați de Băsescu nu pupă loc eligibil la europarlamentare. De aceea Macovei și-a scos, în doi timpi și trei mișcări, cu ajutorul scandalului ”coabitarea și procurorii”, ștampila de apropiat al lui Băsescu. Și uite că Macovei poate spera, cu șanse, la un loc eligibil la europarlamentare.

Prin Mișcarea Populară s-a încercat dislocarea lui Blaga, după un scenariu stupid, considerat genial de autorii săi. PDL se speria de Mișcarea Populară și de plecarea lui Băsescu, scădea în sondaje, apoi pedeliștii îl dădeau jos pe Blaga și o puneau pe Udrea. Și Mișcarea Populară se desființa sau fuziona prin absorbție în PDL. De fapt, nici nu se voia transformarea în partid. Simpla intenție ar fi trebuit să sperie PDL-ul și să-i facă pe pedeliști să-l dea jos pe Blaga. Am simțit atunci că asta e strategia și că Băsescu, Udrea și ceilalți pedeliști din jurul lui Băsescu nu vor renunța la PDL și am spus de atunci că Blaga nu mai poate pierde partidul nici înainte, nici după europarlamentare. Nicio clipă nu a existat intenția de a creea cu adevărat un partid politic. A fost o minciună. De aici și impresia de partiduleț făcut pe genunchi cu personaje de mîna a patra spre a șaptea. Piesele grele nu au părăsit PDL, însă și-au trimis șoferii, secretarii și animalele de companie la Mișcarea Populară. Minciuna era următoarea: Mișcarea Populară nu are legătură cu Elena Udrea. Mișcarea Populară e despre ”cei 58% care nu au votat”, e despre ”antipolitică”, e despre ”altfel de politică”, despre ”intelectuali finuți”, despre ”a treia cale” și alte cretinisme pe care nici acum nu-mi vine să cred că niște oameni aparent inteligenți le pot lua în serios, le pot promova sau accepta. Însă aparențele înșală.

Între timp însă PDL a venit cu Predoiu candidat prezidențial. Și aici jocul s-a închis. În mod normal, dacă Mișcarea Populară se voia un nou partid, de dreapta, construit în jurul principiilor și în jurul lui Băsescu, jocul nu ar fi trebuit să se închidă. Însă Mișcarea Populară nu se voia un partid. Se voia o sperietură pentru Blaga pentru a prelua Udrea PDL-ul.

Personal, am sperat că Udrea și ceilalți, aproape jumătate din PDL, vor părăsi PDL-ul și vor veni la Mișcarea Populară. Însă Băsescu și cei din jurul său au considerat că e cazul să prostească proștii. Fiindcă ei au impresia că oamenii sînt proști. Asta fiindcă stau prea mult unii cu alții și au impresia că toată lumea e ca ei. Nu. Lumea, asta adevărată, din afară, nu e plină de proști. Dacă trăiești într-o casă închisă, numai între oglinzi, și ești urît și cocoșat, ai impresia că așa arată specia umană, urîtă și cocoșată. Ieși, nene, afară și ai să vezi că nu e așa.

De ce au ales să mintă? De ce au ales să dea impresia că Mișcarea Populară nu are nicio legătură cu Elena Udrea, cînd e suficient să citești cîteva nume de pemepiști ca să-ți dai seama că Mișcarea Populară e despre Udrea, cînd Mișcarea Populară s-a născut în seara în care Elena Udrea a pierdut alegerile în PDL? De ce au ales să jignească inteligența susținătorilor sau potențialilor susținători?

Fiindcă Mișcarea Populară nu trebuia să existe ca partid. Fiindcă Elena Udrea era ușor de înghițit pe filiera PDL, sau cel puțin așa au considerat ei. Nu și pe filiera Mișcării Populare, care se voia o mișcare antipolitică, cu oameni noi, curați, din afara politicii, cu imagne imaculată. Mișcarea Populară trebuia să scoată ceva procente cu povestea asta stupiduță, să ”se urce pe val”, de altfel, acesta e și motivul pentru care, la un moment dat, într-o dovadă de iresponsabilitate fără absolut nicio scuză, Mișcarea Populară a încercat să folosească occupysmul extremist din piață pentru a cîștiga procente. În momentul în care MP ajungea la 10% și PDL scădea la 12-14%, pedeliștii, se putea negocia încheierea aventurii MP și reîntoarcerea lui Băsescu cu fața spre PDL. Iar Udrea era mai ușor de impus prin PDL, decît printr-un nou partid cu așteptări imaculaționiste setate chiar de creatorii lui. Blaga era dat jos sau accepta o asociere cu Udrea, Boc și Băsescu, și toată lumea era fericită. Mai puțin prostimea prostită de dragul mizelor personale ale protagoniștilor.

Referitor la așteptările nerealiste și imaculaționiste setate de creatorii Mișcării Populare, aceasta este și dovada că Băsescu și cei din jurul lui nu au vrut nicio secundă să facă un nou partid. M-am mirat (e un fel de a spune) de la început că se setează astfel de așteptări, în condițiile în care oricum trebuia să vină jumătate din PDL, cu Udrea în frunte,în noul partid. De ce vorbeau de oameni din afara politicii, de un partid cu totul nou, imaculat, despre cei 58%? Ce se întîmpla cu restul PDL-ului, cu PDL-ul care nu era cu Blaga? Unde se duceau oamenii ăia? Ce se întîmpla cu Elena Udrea? Nimic. Oamenii rămîneau în PDL. Nu au avut nicio secundă intenția să plece. Mișcarea Populară, cu proștii curați în față, cu temele telenovelist cretine, dar bune de păcălit naivii de serviciu, cîștiga ceva procente (mă rog, temele erau prea tîmpite pentru a se cîștiga procente cu ele) și continuarea o știți. Iar dacă Mișcarea Populară se transforma totuși într-un fenomen de entuziasm și mergea foarte bine și Blaga tot nu pica de la conducerea PDL, veneau și șmecherii în Mișcarea Populară, dar abia după ce creștea și se termina impactul ”proștilor curați și intelectuali sau din afara politicii”.

Însă PDL-ul lui Blaga s-a ținut tare iar mișcarea Predoiu a fost mat la Băsescu și Udrea. Care au intrat în vrie  și nu mai știu pe unde să scoată cămășuțele.

PDL-ul lui Blaga

Blaga a cîștigat alegerile din partid acuzînd eroarea de a candida sub alt nume și altă siglă. Bine, că eroarea îi aparține, e cu totul altceva. Decizia îi aparține lui și cînd a luat-o era stăpîn absolut peste PDL, ca și acum. Însă a reușit să-i prostească pe pedeliști (mă rog, nici nu e greu) și să arunce responsabilitatea eșecului catastrofal în neant. Nu a reușit să spună a cui este vina pentru participarea PDL la parlamentare sub altă siglă și alt nume, cine a luat această decizie. Nici nu avea acum, avînd în vedere că el e cel care a luat decizia.

Cred că se împlinesc vreo doi ani sau chiar trei de cînd am scris despre prostia PDL-ului de a-și ascunde numele și sigla. Am zis atunci că singura șansă a PDL să înfigă bine picioarele în pămînt, să stea drept și să-și susțină măsurile luate la guvernare. Însă pedeliștii erau îngroziți de propriile măsuri pe care le-au luat la guvernare, și pe care nu le-au înțeles și acceptat niciodată, și era plin de strategi geniali care au considerat că e cazul să-i prostim pe proști. Hai să ne dăm altceva decît sîntem. Hai să ne ascundem sub alte culori, alte nume, alte sigle. Hai să mințim. Fiindcă lumea e proastă.

Pentru cei care vor spune că lumea e proastă și poate fi mințită, fiindcă uite că USL-ul a cîștigat alegerile și Ponta e un mincinos. Nu. USL-ul nu a cîștigat alegerile dîndu-se altceva decît este. Dacă USL făcea campanie pro-Băsescu sau pro-DNA, pierdea. Fiindcă nu te poți da ceea ce nu ești. Poți minți sau exagera pe chestiuni punctuale, și pe care oricum oamenii nu prea le cred, pe care le considera minciuni acceptabile, uzuale sau chiar necesare (cînd e vorba de nucleul dur – nu asta cere și nucleul dur de la ai noștri, să mintă mai mult ca să cîștige alegerile?). Însă nu s-au ascuns. N-au încercat să pară ceea ce nu sînt. USL și-a jucat rolul său obișnuit și previzibil. A fost autentic în rolul său. Un mitoman care joacă rol de mitoman e autentic.

PDL, în schimb, s-a dezis de sine și de propria guvernare. A încercat să se dea alt partid. Sau alte partide. Nu sîntem noi. Nu sîntem PDL. Ăsta nu e Boc. Eu nu sînt Ioan Oltean. Tu nu ești Videanu. Nope. Sîntem alții. Haideți să ieșim la balcon și să ne dăm Julieta, proștii nu se prind. Fiindcă sînt proști.

Dacă PDL nu s-ar fi dezis de sine însuși și de propria guvernare, ar fi avut un scor bun. Ar fi pierdut, fiindcă după opt ani de guvernare e normal să mai și pierzi, nimeni nu stă veșnic la putere. Azi cîștigi, mîine pierzi, mai stai și în opoziție, mai stai și la guvernare, așa e bine, sănătos, normal și necesar să fie. Dar PDL a ales să mintă și să-și ia de proști susținătorii. rezultatul a fost o înfrîngere catastrofală și cel mai prost al dreptei din toată perioada post-decembristă (PNL și PNȚcd, în 20 mai 1990 au fost votate de mai mulți români decît ARD în 9 decembrie 2012).

Între timp însă, după catastrofa din 2012, identitatea proprie a devenit marea temă cîștigătoare în PDL. Și s-a văzut la alegerile pentru desemnarea prezidențiabilului. Oamenii nu au votat pentru Predoiu. Li se rupe de Predoiu. Au votat fiindcă Predoiu e omul lui Blaga și, mai mult, că Predoiu a venit pe o platformă pedelistă, în timp ce Falcă, contracandidatul său, vine pe o platformă unionistă, în care PDL s-ar topi într-o alianță mai mare.

Oricum, excelentă strategia cu Falcă candidat. N-a făcut decît să-l valideze pe Blaga. Care a fost legitimat a doua oară de partid, de data aceasta la 80%. Și în același spirit de ”hai să-i prostim pe proști cu aparențe și tactici geniale” e și decizia de a o pune pe Simona Crețu (sau cum o cheamă, că e 5 dimineața și n-am chef și timp să dau căutare) să candideze. ”Proștii nu se vor prinde că Falcă candidează din partea lui Udrea. Uite, Udrea și-a pus omul ei, pe fata asta ecologistă pe care ea adus-o în PDL. Falcă e de capul lui. Dacă Falcă pierde, să se facă doar el de rîs. Falcă e un fel de Mișcarea Populară.”

Deruta lui Băsescu

E totală. E Hagi în minutul 85 al meciului cu Slovenia. Aceeași situație. Un fost mare jucător, cel mai mare, ajuns antrenor submediocru, își pierde complet cumpătul.

Lumea încă speră că e o manevră. Regele Gică?  Joacă cu șapte atacanți la disperare, haotic și dezlînat? E o manevră. Știe el ce face. E Gică, e Regele.

Neputința se citește în excesul de epitete la adresa dușmanilor și în inflația de teme de atac. ”Focu’ la ei!” vorba lui nea Hala.

”Băsescu urmărește să-i întărîte pe Antonescu și Ponta unul împotriva celuilalt.” Da. De ce? Ce cîștigă prin asta? Nu asta vor și Ponta și Antonescu? Să ocupe întreg spectrul politic? Să transforme prezidențialele într-un joc în doi? ”Băsescu vrea să lovească în Ponta cu Antonescu.” Da. Și ce rezolvă? Face din Antonescu singurul instrument legitim împotriva lui Ponta?

Băsescu îl validează pe Antonescu. Nu există decît un om capabil să-l învingă pe Ponta, Crin Antonescu. Tocmai și-a anunțat susținătorii că nu are nicio soluție și că nu există candidat la prezidențiale. Deși neputința și lipsa de soluții erau vizibile deja de la momentul anunțului fuziunii dintre Forța Civică și Mișcarea Populară.

Oricum, e tare asta cu manevrele geniale și subtile pe care le face Băsescu și de care se prind toți păcălicii de pe Facebook și nu se prind Ponta, Antonescu și consilierii lui. Toată lumea s-a prins de genialele și fatalele subtilități ale lui Băsescu, mai puțin cei vizați. Ponta și Antonescu nici nu-și dau seama cum sînt manipulați măiastru, deși orice cetățean care a intrat pe Facebook cinci minute, le știe, că sînt scrise de toate lumea. ”Genial, domnule! Ai văzut ce le-o dă? Nici nu-și dau seama ce li se întîmplă. Eu și cu încă 258 000 de comentatori de pe Facebook ne-am dat seama de aceste manevre secrete și subtile care vor să pară una, dar sînt alta. Să vezi ce fețe vor face Ponta și Antonescu peste doi ani, cînd se vor prinde de ce ne-am prins noi, tot facebookul, adineaorea, între o poză cu un citat din Oana Pellea și un share din Aurelian Temișan.”

Poate că Traian Băsescu vrea să fie arbitru între Ponta și Antonescu. Poate vrea să-l sperie pe Ponta și să-l aducă la masa negocierilor. Poate vrea să obțină, în schimbul sprijinului pentru unul dintre cei doi, diverse chestiuni. Aceste lucruri sînt relevante doar pentru interesele pe persoană fizică ale lui Băsescu și a celor din jurul său. Sînt irelevante pentru români. Dacă Băsescu și cei din jurul său vor să arbitreze lupta Ponta – Antonescu și să obțină una-alta în schimb, aceasta e o miză strict personală și de grup, grupuscul sau famiglie.

Poate că Traian Băsescu încearcă să le-o tragă lui Blaga și Predoiu. Însă validarea lui Antonescu nu face parte din metodele acceptabile. Deși, fie vorba între noi, nu face decît să-l valideze pe Blaga. Dacă Băsescu îl consideră frecventabil și acceptabil pe Antonescu, atunci lui Blaga nu i se mai poate reproșa nimic. Pînă acum i s-a reproșat blatul cu USL și o viitoare a predării PDL-ului la picioarele lui Antonescu.

În acest moment, dacă Băsescu îl consideră frecventabil, chiar și cu noduri, pe Antonescu, ”Adio PDL!” din 23 martie nu mai e justificat, decît poate de resentimentele și frustrările personale ale lui Băsescu.

Crin Antonescu este unul dintre cei mai extremiști și periculoși politicieni români, pe partea de politică, geostrategie și psihiatrie. Acest om nu poate fi considerat nici măcar 0.000001% acceptabil sau frecventabil.

Dacă țin minte, în vara 2012, noi am sărit cu lovitura de stat. Noi am zis-o primii (nu noi, Blogary – noi, societatea civilă, proștii de serviciu), nu a venit de la ”garaj” sau de la politicieni. Nu știu de ce am impresia că doar noi, cîțiva proști, chiar am crezut și credem sincer că a fost o tentativă de lovitură de stat. Pentru deștepți, ea nu se mai pune. A fost utilă atunci, în iulie și august 2012, acum nu mai e utilă, deci nu mai există. ”Cum? Domnia sa, domnul Crin Antonescu? Ce lovitură de stat? Cînd? Nu a există așa ceva, domnule! Hai să fim serioși! Cum să dea lovituri de stat prezidențiabilul dreptei, domnul Crin Antonescu?”

Iar faza cu ”înalta trădare” e jenantă. Domne, ulciorul nu merge de atîtea ori la apă. Să fim serioși. Ponta vrea să-l dea jos pe Băsescu și Antonescu îl salvează. Deși Antonescu e cel care ar cîștiga dacă Băsescu ar fi suspendat. Autovictimizarea obosește. A fost folosită prea mult. Nu crede nimeni ”noua lovitură de stat”. Să fim serioși.

Cred că cineva ar trebui să-i întrebe pe Traian Băsescu și Monica Macovei dacă în vara lui 2012 a fost sau nu lovitură de stat și dacă sînt dispuși să-l susțină la prezidențiale pe unul dintre cei doi inițiatori și conducători ai loviturii de stat, Crin Antonescu și Victor Ponta. Bine, Macovei va fi deja cu sacii în căruță la prezidențiale, deci în ceea ce o privește, întrebarea ar trebui să sune așa: ”Dacă PDL va susține în turul II al prezidențialelor, pe Crin Antonescu, cel mai mare dușman al DNA și ANI, și autor al loviturii de stat din 2012, veți protesta și veți demisiona din poziția de europarlamentar al PDL?” Cred că știu și răspunsul: ”Sînt profund indignată, însă prioritatea mea sînt proiectele europene și voi reprezenta țara și voi lupta pentru ea, ca Ștefan Andrei sau Corneliu Mănescu.” Băsescu va zice, evident, că el are simț politic și că Crin e totuși de dreapta hă hă.

Nu știu. Pe persoană fizică, Băsescu și Macovei și MRU și ceilalți poate că vor reuși să se rezolve din mai multe puncte de vedere. Însă acest lucru e relevant doar pentru persoanele lor fizice și persoanele fizice din jurul lor. Nu și pentru români.

A, că Macovei și Băsescu pot veni și cere poporului: ”Ajutați-ne să ne rezolvăm și noi, ca băieții.” Iar poporul, într-un acces de recunoștință sau generozitate, poate zice, ”Da, domne, pentru nostalgia vremurilor de aur, am decis să vă ajutăm să vă rezolvați ca băieții.”

Deși, la cîte se întîmplă în țara asta cu milioanele de fraieri care o locuiesc, parcă tragediile personale ale lui Băsescu, Macovei și celor din jurul lor nu sînt foarte impresionante. Adică mi se pare cam de prost gust ca ăia care-și văd afacerile duse de rîpă sau care nu au ce da de mîncare mîine copiilor sau care mor cu zile în spitale în care au pompat bani o viață întreagă să stea să sufere acum că Macovei și Băsescu și alții ca ei nu și-au rezolvat nuștiuce ambiții sau dorințe personale înalte sau mai puțin înalte. Adică, ce vreau să zic e că și poporenii au familie, copii, prieteni, foame dă bani, frici, ambiții atroce, dorințe ascunse și alte asemenea. Adică, nu chemi unul în căruciorul cu rotile să-ți împingă Mercedesul. Nu se cade.

Căderea lui Emil Constantinescu a fost o glumă ultrasoft. Să vedeți acum distracție. Sper totuși că Băsescu a avut o zi, o săptămînă sau un an prost și că e obosit sau a citit sau ascultat prostii sau cine știe cu cine s-a înhăiat la bere sau l-a stricat anturajul.

Cînd conjunctura se prăbușește îți rămîn credințele și principiile. Căci conjunctura vine și se duce. Poate că Băsescu își va aduce aminte asta. Sau poate nu. Oricum, nu e o catastrofă. Milicii și Băseștii vin și se duc. Nu pe ei trebuie să-i plîngem sau regretăm. Țara asta condusă de tîmpiți rămîne aici și cetățenii din ea rămîn și ei, cu toate problemele lor.

Nu sînt pesimist. N-am fost niciodată, deși lumea mă acuză, eronat, de pesimism. Doar că nu-mi place să trag pe nas și să-mi bag în venă. Luciditatea nu e pesimism. Minciuna nu optimism.

”Ni s-a stricat băsescul!” Asta e, se mai întîmplă. Îl aruncăm p-ăsta stricat și facem altul la loc. Am mai avut un milic stricat și n-am murit. Ce să mai zică ăia care au descoperit după atîta timp că au făcut pușcărie cu icoana Regelui Mihai în suflet și acum Regele (ei așa gîndesc, cu majusculă) se coțăie cu Voiculescu și Ponta.

”Ai noștri sînt în opoziție!” Nu mai fiți pesimiști. De ce vedeți toate în negru? Ai noștri nu sînt în opoziție. Ai noștri nu sînt.

”Nu mai avem partid!” Nici nu cred că am avut. Dar facem noi cumva. Punem ochii pe altul, pînă nu mai rămîne nimic din el.

PS. Dacă știam că lovitura de stat din 2012 a dat-o candidatul prezidențial al dreptei nu mă mai ambalam. Eram liniștit că lovitura de stat a dat-o unul de-al nostru și  e bine cînd ești de partea bună a loviturii de stat. Sau, vorba lui Mihai Polițeanu: Antonescu era președinte din vara trecută, de ce ne-am mai încurcat atîta?

Am scris 4541 de cuvinte. Mai aveam încă 4500 de scris, dar mă opresc aici. E 6.40, scriu de 9 ore (cu pauze), nu mai am chef de corecturi. Dacă am scăpat greșeli gramaticale sau înjurături mai dure decît las să-mi scape public, asta e.

UPDATE.

PNȚcd reacționează.

PNŢCD: Nu vom susţine niciodată candidatura la Preşedinţie a unor personaje toxice precum Antonescu

PNŢCD menţionează că, pe aceste temeiuri, acceptă dialogul pentru unificarea dreptei dacă şi numai dacă acest dialog are la bază reprezentarea românilor care cred în valorile dreptei: libertate, liberă iniţiativă, morală creştină.

„PNŢCD respinge orice troc politic şi orice reevaluare ale unor personaje care, prin acţiunile lor publice, fac rău României. PNŢCD va susţine şi promova valorile dreptei româneşti, dar nu va participa «la grămadă», într-o construcţie a compromisului politicianist. Dacă celelalte partide care se revendică a fi de dreapta vor alege această cale, noi vom merge pe drumul nostru, alături de românii care cred în valorile dreptei”, se mai arată în comunicat.

„Pe aceste temeiuri, PNŢCD afirmă că nu va susţine niciodată candidatura la preşedinţia României a unor personaje toxice, precum Crin Antonescu. PNŢCD consideră că acest personaj este unul din marii duşmani ai domniei legii în România, fapt dovedit prin repetatele atacuri la adresa Justiţiei şi statului de drept, ca şi prin promovarea unor oameni cu probleme penale în Guvernul României, în Parlamentul României şi în conducerea partidului său”, susţine PNŢCD.

Statul maximal se face cu cheltuieli maximale. Socialismul costa, asa ca scoateti banii!

De cîte ori mai spuneți ”Statul trebuie să facă..” aveți onestitatea și un minimum de respect pentru logică și inteligența interlocutorului și duceți-vă fraza pînă la capăt: ”Statul trebuie să facă din banii contribuabililor…”

Statul maximal are cheltuieli maximale. USL a venit la putere pe o platformă stîngistă, a statului maximal (nu discutăm aici de concurența sa, la fel de stîngistă). USL a criticat scăderile de cheltuieli bugetare și a promis că va crește aceste cheltuieli. Din banii contribuabililor, că alți bani nu are statul (și inflația, și creditele sînt plătite tot de contribuabili).Cînd s-au luat măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare, în 2010 (din păcate, nu s-au redus și atribuțiunile statului, Băsescu, Boc și PDL în loc să transforme Range Roverul într-o Toyota Yaris, i-au scos două roți și jumătate de motor) lumea bună din clasa capitalistă a făcut mutre și a dat tot felul de declarații populiste (mi-l amintesc pe patronul PC Garage, nu mai țin minte cum îl cheamă, cum dădea declarații leninist-guevariste).

Vrem stat maximal, care să facă totul, ne place să ne dăm populiști, ne e frică să fim onești, să respectăm bunul simț și logica, sîntem îngroziți de adevăr. Susținem grupări stîngiste și populiste, indiferent sub ce nume ar umbla ele în politică, și ne bosumflăm cînd ni se dă ceea ce am cerut: stat maximal și socialism. Statul maximal necesită cheltuieli maximale. Socialismul costă, scoateți banii!

”Nu, dom’le, nu plătim noi. Noi sîntem 99%, noi sîntem indignados, a venit vremea izbăvirii! De plătit vor plăti îmbuibații și împuțiții de capitaliști și bancheri și corporațiile.” Cum zice o veche vorbă românească: Nope. Corporațiile se vor reloca spre țări mai aerisite pe partea de libertate și capitalism și își vor face afacerile acolo. Capitaliștii guevariști de partid se descurcă ei, că nu degeaba fac parte din clientela de partid. De plătit vor plăti capitaliștii pe bune, micii și medii întreprinzători, de plătit vor plăti angajați lor și de plătit vor plăti actualii angajați ai corporațiilor care vor pleca sau își vor reduce activitatea în România, așa-zișii corporatiști, majoritatea dintre ei indignados mișto. Care vor avea în sfîrșit, ocazia să fie indignați pe bune, de data asta împotriva propriei prostii.

Finantarea politica

Condamnați la socialism

În general, interesați de susținerea unei grupări politice prin voluntariat, finanțare sau participare la vot sînt doar cei dependenți, într-o formă sau alta, de stat. Se ajunge astfel în situaţia în care doar grupările politice care susţin un stat maximal, cu suprareglementare, fiscalitate ridicată, naționalizarea celor mai importante domenii și accente totalitare au parte de susținere din partea societății.

Grupările politice care susțin cu adevărat capitalismul, un stat minimal, reglementare suplă și privatizarea celor mai importante domenii nu au parte de o astfel de susținere și le rămîne să aleagă între dispariție și promovarea uneia dintre multele forme de socialism.

Acea parte a societății care nu este dependentă de stat consideră că se poate descurca în afara politicii. ”Nu am contracte cu statul, deci nu trebuie să mă intereseze politica. Se implică în politică și în finanțarea diferitelor grupări politice doar cei care au un interes direct, care vor în schimb funcții la stat sau contracte cu statul. Eu de ce aș susține financiar sau prin vot vreuna dintre grupările politice, din moment ce nu am niciun cîștig direct și mă descurc foarte bine în afara politicii și a statului?”

Numai că, pentru a-și recompensa susținătorii din zona de afaceri, salariații bugetari și toți cei prinși în vreo schemă de susținere socială de la buget, politicienii iau bani prin taxare și inflație din sistemul privat.

Schema e următoarea: capitalistul de stat/salariatul bugetar/asistatul social plătește politicianul în bani, militantism sau voturi, iar politicianul își plătește datoria față de acesta prin bani luați de la cei independenți, care nu trăiesc pe spezele statului.

Astfel, se ajunge în situația în care, financiarmente vorbind, diferența dintre cele două mari tabere politice, stînga și dreapta, să fie de sute de milioane de euro. Capitaliștii de stat, bugetarii și asistații social investesc în instituții media, în campanii electorale, în partidele politice socialiste, bani, muncă și voturi. Capitaliștii care nu au contracte cu statul, liber profesioniștii și salariații din sistemul privat care nu lucrează cu statul investesc extrem de puțini bani, ore de muncă și voturi în partidele politice de dreapta. Și asta din credința, greșită, că se pot descurca singuri, ignorînd politica și statul. Ce te faci însă cînd statul nu te ignoră și nu te lasă să te descurci singur, cînd îți impune mii de reglementări și taxe cît mai mari? Plătești. Cu bani, cu afacerea, cu jobul, cu libertatea de asociere, de mișcare, de expresie, cu libertatea în general.

Aici a fost și marea eroare a taberei Băsescu. A crezut că poate rezista doar cu charisma băsesciană și justiția, fără susținere financiară. Nu a înlocuit capitaliștii de stat cu nimic. Iar ultimii nouă ani s-au rezumat la o luptă surdă și inutilă pe terenul justiției. Bagi un mogul la pușcărie, vin doi în locul lui, bagi trei capitaliști de stat la pușcărie, vin șapte în locul lor.

Pentru a avea finanțare, militanți și voturi, ca politician ai două variante, doar două:

  1. Promiți și dai finanțatorilor contracte cu statul, militanților le dai funcții la stat, votanților le mărești salariile, pensiile, ajutoarele sociale.
  2. Promiți și dai finanțatorilor, militanților și votanților dereglementare, scăderea drastică a fiscalității, liberalizare și privatizare. Și încă ceva, extrem de important: le dai valori pentru care merită să lupte. Este, într-adevăr, mult mai greu. Îți trebuie inteligență, știință, talent, multă voință și mai multă răbdare pentru a convinge finanțatorii, militanții și votanții.

Se zvonește că PSD ar cumpăra și DIGI24 și B1. Asta este. PSD are finanțatori fiindcă este la putere și fiindcă promite și dă contracte cu statul, din banii contribuabililor, evident. Și încă ceva, niciun alt partid nu a propus o alternativă la această schemă politic-financiară. S-au încercat niște chestii cu justiția, însă cu efecte minime și, oricum, purceaua e moartă în coteț, ca s-o zic cifrat. Nu știu dacă s-a făcut vreun calcul privind finanțarea stîngii și dreptei la noi, însă raportul e, așa, la prima vedere, undeva la 10 milioane la 1 în favoarea stîngii.

Cum va reuși opoziția actuală, așa-zisa dreaptă, să obțină sprijin financiar, militanți și voturi în 2014? Oferind ce? Contracte cu statul, funcții în administrație, măriri de salarii și pensii, ajutoare sociale? Nu are cum, fiindcă nu e la putere și nici șanse să ajungă acolo în curînd nu are. Atunci ce va oferi? În afară de lozinci stupizele, glumițe chinuite și joculețe de cuvinte cretine,

Între timp, Grupul Capitaliștilor Independenți finanțează, fără să vrea, prin creșteri de taxe, impozite și accize, PSD-ul și PNL-ul, care, la rîndul lor, își pot plăti finanțatorii, militanții și votanții care îi vor ajuta să rămînă la putere în continuare.

Pînă cînd dreapta politică nu va învăța că singura sa șansă e susținerea capitalismului și pînă cînd capitaliștii nu vor învăța că singura lor șansă e susținerea grupărilor politice care promovează și susțin capitalismul, socialiștii vor rămîne la putere, statul va crește și, într-un final, așa cum s-a mai întîmplat în istorie, capitalismul și capitaliștii vor sfîrși în naționalizare și gropi comune. Pînă atunci, însă, dreapta își exersează socialismul, iar capitaliștii își exersează jemanfișismul.

O lista cu prezidentiabili si unica sansa a PNTcd

Începem cu șansa PNȚcd, că tot a fost congresul ieri.

Dezatruos și catastrofal sînt două epitete obligatorii pentru ceea ce a însemnat conducerea PNȚcd în ultimii 12 ani. Însă, cu tot efortul liderilor săi mai mari sau mici, partidul a supraviețuit și există în continuare. Așa zombie cum e el, brandul încă există și nu a fost compromis iremediabil, așa cum s-a întîmplat cu PNL. A căzut în derizoriu și ridicol, însă derizoriul și ridicolul au și ele demnitatea lor. PNL, în schimb, sub Tăriceanu și Antonescu s-a transformat în Frontul Plugarilor Mileniului Trei și nu-l mai spală toate apele din lume.

Astăzi, încet încet, cadavrele concurenților PNȚcd plutesc pe rîu în jos. Nu este meritul PNȚcd și al liderșipului său din ultimii 12 ani. E meritul soartei și al concurenților. Însă e mai puțin important al cui merit este. Important e că PNȚcd, așa zombie cum arată el, e viu pe mal, în timp ce cadavrele ”dreptei” se duc la vale.

Singura șansă a PNȚcd e să aibă un candidat prezidențial. Pe baza campaniei și scorului prezidențial se poate construi apoi un partid care să poată intra singur în Parlament, fără să-și ascundă brandul în spatele vreunei alianțe. PNȚcd poate aduna toți dezamăgiții și nemulțumiții de PNL, PDL și dezamăgiții și nemulțumiții în general. Important e să nu se mai ascundă în tot felul de alianțe și să lupte singur la prezidențiale.

Singurul candidat viabil pentru PNȚcd e Chiliman.

  • Are experiență politică (e în PNL din decembrie 1989). Știe foarte bine viața de partid și toate trucurile, secretele și nuanțele politicii de partid.
  • A cîștigat vreo trei bătălii electorale pînă acum. Știe cum se fac campaniile.
  • Are notorietate
  • Are experiență administrativă. Conduce cel mai important și mai mare (ca suprafață) sector al Bucureștilor
  • Nu e traseist (dacă nu mă înșel, a fost exclus din PNL, la ordinul lui Antonescu)
  • Este unul dintre puținii peneliști care au avut curajul să lupte cu Antonescu (spre deosebire de Tăriceanu, care a pus capul în pămînt)
  • A fost unul dintre foarte puținii oameni politici care au luat atitudine împotriva loviturii de stat din vara lui 2012 (scrisoarea către Antonescu, atunci cînd s-a descoperit că liderii USL negociaseră desființarea DNA și ANI cu sindicatul lui Dogaru). Spre comparație, Tăriceanu a susținut public și foarte vocal lovitura de stat.

Cu Chiliman candidat, PNȚcd poate spera la un scor bun la prezidențiale, poate atrage voturile simpatizanților PNL, PDL sau Băsescu, poate atrage voturile dezamăgiților care nu au mai votat de ani de zile, poate merge pe un mesaj de dreapta, conservator, poate atrage în aceeași măsură și urbanul și ruralul. Cu un PNȚcd refăcut din cioburile ”dreptei” (ale PNL, PDL et comp), cu o campanie bine făcută, Chiliman poate lua mai mult decît Predoiu sau MRU, poate mușca bine din procentele lui Antonescu, ba chiar, cine știe, îl poate bate.

La dreapta e o criză gravă de reprezentare și e poate singura fereastră de oportunitate pentru PNȚcd. Fiindcă e greu de crezut că PNȚcd va mai rezista încă 12 ani la nivelul de partid de 1%.

Și iată și lista cu potențiali prezidențiabili, pe partide, și cam ce șanse cred eu că are fiecare să candideze:

  • PSD – Ponta (70%), Dragnea (30%), Maior (0%), Oprescu (0%)
  • PNL – Antonescu (100%), Tăriceanu (0%)
  • PDL – Predoiu (100%), Boc (0%), Udrea (0%)
  • MPFC (?) – MRU (20%), Boc (0%), Udrea (80%)
  • PNȚcd – Chiliman (50%)

Astfel, o listă în turul I ar arăta așa:

  • Ponta (PSD)
  • Antonescu (PNL)
  • Predoiu (PDL)
  • Udrea (MPFC)
  • Chiliman (PNȚcd)

Macovei, Videanu si alegerile europarlamentare

Monica Macovei și-a exprimat dorința de a participa la europarlamentare pe lista PDL (Vasile Blaga a declarat că Elena Băsescu nu și-a exprimat dorința de a participa la europarlamentare, de aceea nu se află pe nicio listă, deci, cu alte cuvinte, cei care se află pe liste și-au exprimat dorința de a participa la europarlamentare).

Monica Macovei se află pe lista propunerilor făcute de regiunea București-Ilfov (șef, Videanu) pentru europarlamentare, alături de Teodor Stolojan, Anca Boagiu, Sulfina Barbu și Marian Zlotea.

În toamnă, Monica Macovei a cerut demisia lui Ioan Oltean din funcția deținută în conducerea PDL, invocînd un articol din statutul PDL. Deși Videanu se încadra la același articol (urmărit penal care strică imaginea PDL), Monica Macovei nu numai că nu i-a cerut demisia, dar nici măcar nu i-a amintit numele. În articolul invocat de Monica Macovei nu se face referire la funcțiile din BPN.

Adriean Videanu, urmărit penal pentru fapte din perioada cît era ministru PDL, este președintele celei mai mari filiale a PDL, organizația București și implicarea sa într-un dosar de corupție în care sînt implicate personaje de calitatea și talia lui Ioan Niculae aduce grave prejudicii de imagine partidului, fiind, în calitatea sa de șef al celei mai puternice organziații, unul dintre cei mai vizibili pedeliști. Deși Monica Macovei a invocat prejudiciile de imagine în cazul lui Ioan Oltean, a tăcut mîlc în cazul lui Videanu.

Diferența dintre Ioan Oltean și Adriean Videanu e că primul face lista de propuneri pentru europarlamentare pentru regiunea Nord-Vest, în timp ce Adriean Videanu face lista de propuneri pentru europarlamentare pentru regiunea București-Ilfov.

Conducerea PDL, Vasile Blaga, în speță, discută doar propunerile făcute de regiuni. Dacă un membru al PDL nu este propus pentru lista de europarlamentare, Vasile Blaga nu îl poate pune pe liste. Vasile Blaga nu poate aproba ce nu i se propune. Monica Macovei este membră a PDL București și nu poate fi propusă decît de PDL București (președinte Adriean Videanu).

În mod normal, avînd în vedere că propunerea se face din partea unei organizații conduse de un urmărit penal pentru fapte de corupție din perioada cînd era ministru PDL, Monica Macovei ar trebui să refuze propunerea și candidatura la europarlamentare. Un urmărit penal pentru corupție (și unul dintre simbolurile corupției la noi) are un rol decisiv în desemnarea Monicăi Macovei drept candidat la europarlamentare pe lista PDL? Ironie e puțin spus. Bătaie de joc? Da, sună ceva mai aproape de realitate.

PS. Am susținut-o pe Monica Macovei în 2012 și, mai ales, în campania pentru conducerea PDL. Nici nu mai vreau să-mi aduc aminte ce a fost la tastatura mea (tipic)  împotriva celor care au acuzat-o atunci pe Monica Macovei că vrea doar un loc de europarlamentare și n-o interesează altceva. Am fost sincer în tot ce am scris și am fost convins 100%, fără nici cea mai mică îndoială (deși aveam un semnal dat cu insistență chiar de Monica Macovei, semnal pe care nu l-am luat în seamă), că miza Monicăi Macovei nu e un loc eligibil pe listele de europarlamentari. M-am înșelat total. Nu cunosc motivațiile Monicăi Macovei. Însă, oricare ar fi ele, țin de comoditate. Financiară, profesională, socială, geografică, general umană șamd. Nu intru acum în detalii. Ce pot să spun însă e că Monicăi Macovei nu i s-a propus, ci a cerut cu insistență. După înfrîngerea din martie 2013, Băsescu nu mai putea da locuri eligibile la europarlamentare. Așa că s-a născut scandalul ”coabitării”, scandal care a justificat despărțirea lui Macovei de Băsescu și apropierea, ”forțată de împrejurări” de Blaga. După scandalul ”coabitării”, Macovei a fost pur și simplu ”obligată” să se apropie de Blaga și să-l implore pentru un loc eligibil la europarlamentare. Au obligat-o ”moralitatea și principiile”. Astfel, a reușit să obțină un loc eligibil la europarlamentare și și-a aranjat și alibiurile etice.

Cred că nu mai e nevoie să spunem că toți cei care au lansat și susținut scandalul coabitării, jurnaliști și oengiști, sînt extrem de interesați de o poziție a Monicăi Macovei la PE. Cum? De ce? Folosiți-vă imaginația. Coborîți jos cu ea, în cea mai jegoasă și împuțită mocirlă, și dați-i frîu liber. Acum mă înțelegeți de ce nu mă pot abține cînd e vorba ”justițiari”?

Acum mă duc pe flickr să caut o poză pentru articol. Dau căutare după vomiting.

Boc. Sanse prezidentiale nule.

Am înțeles că în anumite cercuri înalte se consideră că la prezidențiale Boc ar avea nu numai șanse pentru turul II, ci și șanse să cîștige președinția. Asta arată nivelul de disperare, derută și autoiluzionare la care s-a ajuns în respectivele cercuri. Cu cît cercurile sînt mai înalte, cu atît drogurile care se folosesc sînt mai tari.

Din partea cărui partid va candida la prezidențiale?

Să presupunem că Emil Boc va candida la prezidențiale. Din partea cărui partid o va face? Nu și-a depus candidatura în interiorul PDL la alegerile primare pentru prezidențiale. Mai mult ca sigur, candidatul PDL va fi Cătălin Predoiu. Ce va face Boc? Îl va da jos pe Blaga și va decreta anularea rezultatului alegerilor primare și se va autodesemna candidat la prezidențiale? Dacă a vrut să candideze la prezidențiale de ce n-a avut curaj să participe la alegerile primare interne? De ce preferă mașinațiuni și desemnări de sus în jos? Chiar dacă ar vrea să facă asta, plecarea lui Blaga de la conducerea PDL înainte de prezidențiale este exclusă. Nici după înfrîngerea la prezidențiale, previzibilă, nu cred că Blaga va pleca din fruntea PDL. Partidul e paralizat și nu poate exista decît ca gloată informă și paralizată, la picioarele unui lider maxim, așa cum a fost și în epocile Iliescu, Roman și Băsescu. Atenție, prin înfrîngerea la prezidențiale nu mă refer la înfrîngerea candidatului PDL, aceasta este subînțeleasă și la fel de sigură ca alternanța zi-noapte. Mă refer la înfrîngerea candidatului PNL, Crin Antonescu, cel care va fi susținut de pedeliști.

Este cît se poate de clar că Emil Boc nu va putea prelua PDL și nu va fi candidat prezidențial din partea acestui partid. Atunci ce va face? Va demisiona din PDL? E, și aici avem o mare problemă, pe care o vom trata mai jos. Dar să presupunem că Boc va demisiona din PDL și va pleca de la Primăria Cluj, de la care oricum trebuie să plece, dacă chiar vrea să fie președinte de țară. Va pleca probabil, de fapt, sigur, la partidul rezultat din fuziunea FC cu MP, la așa-zisa Alianță DA și va fi candidat din partea respectivei alianțe. Căci atîta timp cît PNȚcd e acolo, nu poate fi decît alianță – PNȚcd nu poate fuziona decît prin absorbția celor cu care fuzionează – are prea multă istorie și tradiție în spate și, în ciuda deceniilor mai proaste prin care trece (n-ar fi prima oară), rămîne cel mai puternic brand politic de la noi, în condițiile în care PNL e complet compromis de alianțele toxice la care a participat de dragul puterii – PNȚcd stă mult mai bine, și-a plătit păcatele în ultimii 12 ani, poate va mai plăti încă cîțiva ani de acum încolo, însă nu s-a compromis definitiv, ca PNL.

Cum va ajunge Emil Boc în turul II? Candidatul PSD, Ponta sau Dragnea, care o fi dintre cei doi, are deja asigurat locul în turul II. Boc se va lupta cu Crin Antonescu, candidatul PNL, și Cătălin Predoiu, candidatul PDL. Va reuși Boc, din partea unei alianțe de 5-7%, să-i bată pe Predoiu și Antonescu, în condițiile în care Predoiu are un partid de 10-15% în spate iar Antonescu un partid de 20-25%? Cum va reuși gruparea Băsescu-Blaga să-l învingă pe Antonescu, dacă va avea doi candidați?

Și ce se va întîmpla cu MRU? Omul știe doar una și bună: candidatura la președinție. Nu are nicio treabă cu politica și partidele, nu-l interesează guvernare. Îl interesează doar candidatura la președinție. Va renunța de bunăvoie la o asemenea candidatură? După fuziune va fi trecut pe linie moartă? Va fi dat afară din noul partid rezultat din fuziunea MP-FC?

Personal, nu cred că mizează cineva pe MRU, MP și FC. Aceștia trebuie doar să muște din electoratul PDL, iar după un presupus scor slab la europarlamentare, gruparea Băsescu-Udrea-Boc să-l dea pe Blaga jos și să preia partidul, urmînd apoi să-l trimită la colțul rușinos pe Cătălin Predoiu și să desemneze un nou candidat la prezidențiale, Boc sau Udrea. Dacă Boc va candida vreodată la prezidențiale, o va face doar din partea PDL. Deși eu cred că Boc nu va candida chiar și dacă Blaga va fi îndepărtat de la conducerea PDL înainte de prezidențiale. Cred că Emil Boc va ieși public, va declina ofertele de candidatură și o va propune pe Elena Udrea drept candidat. Dar pînă acolo, noi ne jucăm acum de-a ipoteza candidaturii lui Boc la prezidențiale.

Va renunța Boc a doua oară consecutiv la Primăria Clujului? Va denunța votul cetățenilor pentru a doua oară consecutiv?

Dacă Emil Boc demisionează din PDL, va pierde funcția de primar al Clujului. La doar un an de la  alegerile locale. Ar fi pentru a doua oară consecutiv cînd Emil Boc renunță și îi lasă pe clujeni cu curul în baltă. Singurul mandat integral al lui Boc la Cluj a fost cel cîștigat în 2004. Apoi în 2008, la numai cîteva luni de la realegerea sa în fruntea Clujului, Boc îi părăsește pe clujeni pentru funcția de prim ministru. Lasă în locul său viceprimarul și mîna dreaptă, un mafiot, cel care va fi condamnat pentru corupție chiar pentru ce a făcut în poziția sa de primar și înlocuitor al lui Boc.

Și chiar dacă Boc va candida din partea PDL, tot pentru plecarea sa de la conducerea Clujului candidează. Căci nu poți fi și președintele țării, și primarul Clujului. Acest tip de cumul de funcții nu e permis. Cum va justifica Boc în fața clujenilor și în fața românilor o asemenea lipsă de consecvență și seriozitate? Nu cred că a mai existat o asemenea situație, în care un primar părăsește orașul care l-a ales în două mandate consecutive. Clujenii au înțeles prima trădare a lui Boc, atunci Stolojan a renunțat la funcția de prim ministru și Băsescu a fost cel care l-a desemnat pe Boc. Bine, putea refuza, că doar nu l-a desemnat cu forța, Acum însă nu mai poate spune că a fost luat pe nepusă masă. Candidatura la prezidențiale presupune o decizie luată cu cîteva luni sau chiar mai mult înainte. Dacă Boc avea de gînd să candideze la prezidențiale sau lua cît de cît în considerare o asemenea variantă, de ce a mai candidat la primăria Clujului?

Dacă Emil Boc se decide să candideze la prezidențiale și renunță la Primăria Clujului, pentru a doua oară consecutiv, după ce a fost ales și clujenii și-au investit încrederea în el, la prezidențiale în Cluj nu va lua mai mult de 2%. Însă nu Clujul e marea problemă. Impactul negativ va fi în toată țara. Emil Boc are imagine de om serios, perseverent, consecvent. Trădarea clujenilor, după ce aceștia i-au dat încrederea, în două mandate consecutive, și în condițiile în care în primul mandat a garantat și a lăsat în locul lui un mafiot, va avea efecte catastrofale pentru imaginea prezidențiabilului Boc. ”A fost ales de trei ori la conducerea Clujului, de trei ori i-au acordat oamenii încrederea, iar de două ori le-a înșelat-o, i-a trădat și a plecat spre alte funcții, la nivel central. Se prezintă la alegeri, pune lumea pe drumuri la vot, îi minte pe oameni că va face și va drege și îi va reprezenta și va fi alături de ei, după care își pune coada pe spinare și pleacă spre funcții mai apetisante, gen prim ministru sau președinte. Și dacă face la fel și din funcția de președinte? Voi, cei care doriți să-l votați pe Boc ca președinte, ce veți face dacă acestuia, i se năzare să plece în altă parte?”

Boc în campania pentru prezidențiale

Cum îl vor primi alegătorii pe Boc? Îl vor primi prost. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Oamenii l-au iertat oarecum pe Boc din cauza imagineii sale de ardelean cumpătat și umil. O candidatură la prezidențiale e o acțiune ofensivă, agresivă, mai ales că Boc nu vine de pe poziția favoritului. E un challanger, care trebuie să atace și să muște tare din contracandidați. Și aici se termină cu imaginea de om cumpătat, din popor, modest, umil chiar. Poporul va reacționa urît. ”Uite, domnule, un politician care s-a retras liniști la el, acolo, printre ai lui. Cum? Nu s-a retras? Vrea să-l votăm președinte??? Bă, nene, dar ai tupeu, nu glumă!”

Mai are rost să discutăm despre Boc comunicatorul? În cei trei ani de prim ministeriat a fost o catastrofă. A turuit egal și monoton și irelevant timp de trei ani, pînă a reușit să-i aducă pe toți la exasperare. La locale a făcut campanie plimbindu-se cu tramvaiul, pupînd babe și bazîndu-se pe problemele interne ale PNL Cluj. La prezidențiale e cu totul altceva. Boc va trebui să fie ofensiv și agresiv. Va trebui să acuze guvernarea. Îl va acuza pe Ponta că nu a crescut pensiile și salariile? Îl va acuza că a introdus impozitul forfetar? Îl va acuza că a extins contribuțiile sociale la toate categoriile de venituri? Îl va acuza că a crescut TVA?

”Boc nu e corupt.” S-a văzut cît au contat electoral scandalurile de corupție la alegerile din 2012. El personal nu e corupt, dar oamenii din jurul său sau conduși de el au avut ceva probleme în domeniu. Am zis deja de Apostu, mîna sa dreaptă la Primăria Cluj, cel condamnat pentru corupție. Și n-aș băga mîna în foc că în anul ce vine nu vor începe urmăririle penale împotriva cîtorva pedeliști de soi. De fapt, au început. Videanu și Oltean sînt deja urmăriți penal pentru corupție.

Va accepta Boc să candideze la prezidențiale?

Nu. Știe că nu poate renunța a doua oară consecutiv la primăria Clujului, după ce oamenii i-au acordat încă o dată încrederea, în condițiile în care el i-a lăsat cu curul în baltă, pe mîna unui mafiot crescut chiar de el. Știe că nu are șanse la prezidențiale și că după aceea va rămîne și fără primăria Clujului, și cu imaginea șifonată de atîtea renunțări și trădări, și fără șansa de a mai candida vreodată.  Prin candidatura la prezidențiale, Boc își semnează ieșirea din politică. Să nu uităm că Boc a renunțat la prim ministeriat în 2012, pentru a putea candida la primăria Clujului. Aceasta spune cît de dispus la riscuri e Boc și cît de importantă e primăria Clujului pentru el. Omul a vrut să se retragă la Cluj, nu să iasă definitiv din politică. Dacă nu se retrăgea din funcția de premier cu cîteva luni înainte de alegerile locale, nu putea candida la primăria Clujului și astăzi ar fi fost afară din politică, fără nicio funcție. Și uite așa aveți și explicația plecării lui Boc de la șefia guvernului.

Dragnea. Doua atuuri la prezidentiale.

Cine cîștigă prezidențialele guvernează pînă cel devreme în 2019, dacă nu chiar 2020. Dacă președintele va lua două mandate consecutive, cine cîștigă prezdiențialele guvernează pînă în 2024. Nu e puțin lucru. Fiindcă, am mai spus-o și o repet, președintele poate forța majorități parlamentare și își poate impune premierul amenințînd Parlamentul cu alegerile anticipate, așa cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009. Situația din 2012 e specială, avînd în vedere că președintele Băsescu era deja la finalul celui de-al doilea mandat, era vulnerbail unei demiteri, din cauza popularității extrem de scăzute și alianța care a cîștigat alegerile s-a transformat într-o majoritate parlamentară de 70%. Dar această situație apare destul de rar. PDL și Băsescu au făcut gafe inimagnabile cînd au avut puterea, iar campania electorală și alegerile au fost un șir lung de erori catastrofale și de blaturi și aranjamente menite să scape cîteva personaje politice (situație care continuă și azi). E greu de crezut că o astfel de situație se va mai repeta.

PSD sigur va avea un prezidențiabil. Nu va accepta să lase desemnarea premierului, justiția și serviciile pe mîna unui om în care s-a dovedit că PSD nu poate avea încredere. PSD vrea un președinte care să-i dea guvernare, să desemneze un premier din partea PSD și să forțeze, sub amenințarea anticipatelor, o majoritate în jurul PSD, un președinte care să controleze justiția și serviciile de informații. Un asemenea președinte, în care PSD să aibă încredere că îi va da toate acestea, nu poate proveni decît de la vîrful PSD. El va fi ori Victor Ponta, ori Liviu Dragnea. Îl lăsăm pe Ponta deoparte, că am mai vorbit de prezidențialitatea sa, și ne oprim asupra lui Dragnea.

Ce atuuri ar avea Dragnea la prezidențiale?

  1. Dosarul ”Referendumul”. Așa cum remarca cineva, Dragnea nu riscă să intre în pușcărie pentru că a furat bani, pentru că s-a îmbogățit sau pentru că a vrut să-și facă bine lui. Nu. Dragnea intră în pușcărie pentru că a vrut să facă bine partidului și poporului. A organizat rezistența împotriva dictaturii. A vrut să treazească nația, să ajute conștiința civică a omului simplu să meargă la vot și să scape țara de dictatorul Băsescu și de regimul său sinistru. Dragena a luptat pentru partid, pentru omul simplu. A furat vile? Nu. A furat miliarde? Nu. Pur și simplu s-a dovedit un bun organizator, sufletist și cu spirit de sacrificiu. Dragnea e eroul de necontestat al pesedistului simplu și al antibăsistului și mai simplu. Un astfel de dosar, ”politic”, îl ajută enorm în campania electorală. Și nu poate scăpa de un astfel de dosar decît dacă ajunge președinte. Da, Ponta încearcă acum să-l convingă pe Dragnea că l-ar ajuta să scape de dosar dacă el ar ajunge președinte, însă nu știu cît de multă încredere are Dragnea în Ponta. Presupun că are foarte puțină sau deloc. Cu ce l-ar avea la mînă Dragnea pe Ponta astfel încît să-l controleze cît acesta va fi președinte? Cu nimic. Indiferent cîte ar ști Dragnea despre Ponta, după ce acesta din urmă va ajunge președinte va fi prea puternic pentru a mai fi afectat de posibile detalii neplăcute din biografia sa politică și intimă. Ca să nu mai spunem că dacă asemenea informații există la Dragnea, există și la alții și ele oricum vor ieși la suprafață în campanie. Rămîne astfel ca Dragnea să se bazeze doar pe propriile forțe pentru a scăpa de dosarul ”Referendumul”. Președinția țării l-ar rezolva pe partea aceasta. Cel puțin cinci sau zece ani, cît stă la Cotroceni. Iar în cinci-zece ani se pot schimba multe, inclusiv într-un dosar. Mi-l și imaginez pe Dragnea cu ochii umezi, cu mustața demnă, înlănțuit, deținut politic pentru vina de a-și fi ajutat poporul pesedist. Pentru marile mase populare nu există nuanțe juridice și detalii tehnice din dosar. Pentru marile mase populare lucrurile sînt simple: Dragnea merge la pușcărie fiindcă a adus oamenii la vot ca să dea jos regimul Băsescu-Udrea. N-a furat, nu s-a îmbogățit, nu a făcut-o pentru el. S-a sacrificat pentru partid, pentru victorie, pentru țară. Cum vor reacționa procurorii dacă Dragnea va fi anunțat candidat al PSD la prezidențiale, cu șanse extrem de mari să ajungă viitorul președinte? Ori vor încerca să grăbească dosarul pentru a nu-l scăpa printre degete pe Dragnea, ori vor negocia o înțelegere amiabilă pentru toată lumea, avînd în vedere că răzbunarea prezidențială, o știe toată lumea, poate fi crudă și tăioasă. Dacă procurorii și judecătorii vor încerca să forțeze și să grăbească dosarul, dacă vor scoate informații și stenograme pe surse, dacă îl vor chema des și la oră de maximă audiență prin tribunale, pentru Dragnea va fi un excelent prilej de victimizare și martirizare politică. Și Băsescu a ajuns președinte tot din postura de luptător cu dosar împotriva regimului. Dragnea e într-o poziție chiar mai bună, că dosarul lui nu e de corupție, nu implică furt de bani, nu implică interesul lui pe persoană fizică. E dosar ”politic”, pentru o decizie politică, pentru că în campanie a luptat împotriva regimului și a scos oamenii la vot. A luptat pentru ca voința populară să se impună, pentru ca vocea omului simplu să se audă la stăpînire, pentru ca politicienii și dictatorii să simtă biciului nemulțumirii și ștampilei populare. Repet, marile mase populare nu se omoară cu detaliile din dosare și detaliile din dosarul ”Referendumul” nu sînt deloc clare pentru marile mase populare (Dragnea  a chemat lumea la vot și s-a interesat de cum merge scrutinul, dacă totul e ok pe organizare – restul, sms-uri de pe tot felul de numere, legături cauzale făcute de procurori, e irelevant pentru marile mase pesediste și votătoare). Cu aură de erou, cu toată pesedimea recunoscătoare, Dragnea se poate considera un prezidențiabil de 40%. Cu restul pînă la 51% e mai complicat, dar din punctul ăsta de vedere nici pentru Ponta și Antonescu nu e mai simplu.
  2. Descentralizarea. Dragnea face ce au refuzat pedeliștii să facă. Dacă reușește să-și treacă proiectul în noiembrie (chiar în campania electorală), îl votează tot poporul din teritoriu, cu cîte două mîini. Toți președinții de consilii județene și locale, toți primarii, toți funcționarii din teritoriu, indiferent de afilierea politică, vor lupta pentru Dragnea președinte. Sînt zeci sau sute de mii de oameni care primesc pîinea și cuțitul de la Dragnea. Iar poporul va fi fericit că, în sfîrșit, i s-a dat peste bot stăpînirii de la București. Dragnea ar putea fi primul candidat prezidențial al PSD care ar cîștiga Ardealul en fanfare. Și, atenție mare, voturile maghiarimii, care nu o dată s-au dovedit decisive în turul II al prezidențialelor. Nu numai pesediștii se vor mobiliza exemplar, așa cum nu au făcut-o în 2004 și 2009, ci toată românimea și maghiarimea de pe întreg cuprinsul patriei. Dragnea ia puterea domnilor de la București și o dă poporanilor din Moldova, Oltenia, Ardeal, Banat, Secuime, Dobrogea, din România reală. Și exact de mobilizarea și simpatia poporanilor ălora depinde cîștigătorul prezidențialelor. Cu toată pesedimea și tot teritoriul de partea sa, Dragnea poate cîștiga prezidențialele și cu 47% vot popular, if you know what I mean.

Poate că americanii nu vor fi foarte fericiți cu candidatura lui Dragnea, dar se poate rezolva și asta. Pe ei îi interesează anumite garanții, nu sînt din cale afară de interesați de micromanagementul politic și electoral în România. Americanii nu fac și desfac președinți români. Doar strîng de coaie politicieni români. Și înainte să ajungă președinți, și după.

PS. Uite și o idee pentru Dragnea, dacă se va decide să candideze la prezidențiale: să-și coafeze cv-ul cu ceva plagiat, cu un doctorat, ceva, cu o chestie legată de educație. Va reuși astfel să blocheze opoziția ani buni în această temă irelevantă. Boilor prețioși trebuie să le dai ceva de rumegat.