Author Archives → Bleen

Colectarea veniturilor la buget sau cum ne plingem ca statul nu ne fura eficient

Marea problemă a zilei, lunii, anului, deceniului și mileniului e reprezentată de veniturile la buget, de cît de mici sînt ele în comparație cu așteptările și de cît de proastă e colectarea veniturilor la buget. Tragedie! Statul nu e în stare să colecteze suficienți bani din buzunarul cetățenilor! Cît de groaznic!

Toți stîngiștii, și mai ales ăia care compun cu succes ”dreapta” românească sînt convinși că socialismul e o idee bună, prost aplicată sau, mai bine zis, aplicată de cine nu trebuie. Dacă ar fi aplicată de ei, ar funcționa genial. Dacă socialismul funcționează prost e fiindcă statul nu colectează suficient de strict și de profesionist banii la buget și nu îi cheltuie apoi cum trebuie. Dar acestea nu sînt tare structurale, consecințe ale lipsei de responsabilitate și motivație, ci accidente, întîmplări cauzate de lipsa de morală și profesionalism a celor ce compun statul acum. ”Dacă am fi noi la putere lucrurile ar merge perfect și socialismul ar funcționa, căci banii s-ar colecta mai eficient la buget și cheltuielile ar fi mai deștepte și folositoare.”

Sănătatea, educația, infrastructura, transporturile, energia, toate acestea nu funcționează bine nu fiindcă statul le administrează prost (din cauza lipsei de responsabilitate și motivație). Nu. Ele nu funcționează fiindcă sînt subfinanțate. Fiindcă nu se bagă destui bani în ele. Fiindcă nu se colectează eficient veniturile la buget. Fiindcă nu se iau bani destui de la cetățeni. Asta înseamnă colectarea veniturilor la buget: băgatul mîinii în buzunarul cetățenilor. Toată lumea se plînge că statul nu fură eficient banii cetățenilor. Eu zic că ar trebui să ne bucurăm.

Dacă nu putem spera la un stat minimal (și nu putem spera, fiindcă la noi nu există absolut nicio forță politică dispusă să susțină capitalismul, libertatea, inițiativa privată, drepturile cetățenilor și limitarea implicării statului în societate), să sperăm măcar în incompetența statului. Nu e cea mai bună situație, însă e mai bine decît să avem un stat care să-și facă datoria de stat cvasitotalitar cu abnegație, competență și eficiență. Bine, reglementările stufoase și confuze, degrabă interpretabile în favoarea statului și împotriva cetățeanului, induc cetățeanului o stare de nesiguranță și dependență de stat, iar statului îi dau puteri arbitrare. ”Dacă vrem să te înfundăm, găsim noi ceva și te înfundăm.” În același timp, arbitrariul în aplicarea reglementărilor duce la concurență neloială și distorsiunea pieței (sînt sigur că nu distorsiunea e cuvîntul, dar mă chinuie un lapsus de senilitate și n-am pe cine să întreb la ora asta). Deși și aici e de discutat. Statul oricum distorsionează toate piețele prin tot felul de restricții, reglementări, licențieri etc. Cît de tratament inegal și nedrept, statul oricum îl aplică cetățenilor prin impozitarea progresivă (și chiar prin flat tax), prin contribuții pe care le plătesc doar anumite categorii de cetățeni, prin redistribuirea banilor și, în general, tot ce înseamnă inginerie socială.

Colectarea eficientă a veniturilor la buget nu aduce nimic bun. Domeniile administrate de stat vor funcționa la fel de prost, însă funcționărimea statului va avea mai mulți bani de spart pe mînă, iar în buzunarele contribuabililor vor rămîne mai puțini bani.

Cînd politicienii, jurnaliștii, oengiștii, propagandiștii și activiștii vă vor spune că soluția este stoparea evaziunii fiscale și o mai eficientă colectare a veniturilor la buget, nu-i credeți și trimiteți-i acolo unde merită, la origini și în marja de eroare electorală.  ”Ăștia sînt proști. Noi vom face și vom drege și aia și ailaltă și ailaltă fără să creștem taxele. Nu. Vom stopa evaziunea fiscală și vom colecta mai eficient veniturile la buget. Iată că nu vorbim prostii, avem surse de finanțare pentru toate tîmpeniile populiste și socialiste care ne trec prin cap”. Sursele de finanțare sînt contribuabilii, lor li se va băga mîna mai adînc în buzunar și cuțitul mai apăsat pe jugulară. Fiindcă asta înseamnă stoparea evaziunii fiscale și o colectare mai eficientă a veniturilor bugetare. Evaziunea fiscală o fac contribuabilii. Colectarea veniturilor la buget se face din buzunarele contribuabililor. Statul nu are alte surse de finanțare decît buzunarul cetățeanului, fie că se finanțează din împrumuturi sau inflație. Împrumuturile și inflația sînt plătite tot de contribuabili.

Dacă politicienii promit cheltuieli mai mari și venituri mai mari din stoparea evaziunii fiscale și o mai eficientă colectare a veniturilor la bugetul de stat și nu reușesc, vor crește taxele. Problema e că vor plăti mai mult fraierii care plătesc de obicei, iar veniturile la buget tot nu vor crește. Vor muri afaceri, vor dispărea locuri de muncă, vor sărăci sute de mii de oameni, vor pleca la dracu în praznic sau unde văd cu ochii, însă veniturile la bugetul de stat nu vor crește. Și chiar dacă vor crește, nu va fi niciun bine. Statul va avea mai mulți bani la dispoziție să-i administreze prost și va căpăta mai multă îndrăzneală. Mai mulți bani la buget înseamnă că statul va avea mai multă putere, va fi încurajat să se implice mai mult în mai multe domenii, va sufoca tot mai mult societatea și libertățile cetățeanului.

Nu așteptați de la politicieni promisiuni, proiecte, inițiative, soluții și mai multe cheltuieli bugetare, stoparea evaziunii și o mai eficientă colectare a veniturilor la buget. Soluțiile sînt altele. Soluțiile sînt libertatea economică, capitalismul și proprietatea privată. Votați politicienii care vă promit mai multă libertate, mai mult capitalism, cheltuieli bugetare cît mai mici și venituri bugetare cît mai mici. Adică cît mai puțini bani în buzunarul lor și al funcționarilor și cît mai mulți bani în buzunarele contribuabililor, la dispoziția inițiativei private.

Orice promisiune, proiect, inițiativă a unui politician sau funcționar înseamnă mai mulți bani furați din buzunarul cetățeanului (care e din ce în ce mai mult contribuabil și din ce în ce mai puțin cetățean) și investiți în creșterea puterii statului.

Resurse naturale. Cele trei variante.

Statul deține și exploatează resursele prin companii de stat. (varianta comunistă)

Statul deține resursele naturale și concesionează exploatarea companiilor private (varianta etatist keynesiană)

Resursele naturale se află în proprietate privată și sînt exploatate de companii private (varianta capitalistă, adică de bun simț).

Protestatarii din piață s-au opus variantei etatist keynesiene și au cerut-o pe cea comunistă.

Cota unica la 22%. Semnificatii si consecinte politice.

”Informația” a apărut pe surse după o discuție în USL. În același timp PNL reacționează ca și cum creșterea ar fi fost discutată public și asumată de cineva din PSD. Cu alte cuvinte, Antonescu reacționează virulent la o știre lansată pe surse. Lansată de cine? Cui îi folosește lansarea acestei teme și reacția viguroasă și categorică a lui Crin Antonescu?

PNL-ului, evident. Și PDL-ului. ”Dreptei” Antonescu-Blaga, mai bine zis.

Am mai spus, PNL și PSD sînt convinse că partidul care va fi considerat vinovat de ruperea USL va pierde electorat din useliștii duri, din acei votanți care sînt legați mai degrabă de ideea de unire și pace antibăsistă și pentru binele poporului decît de unul dintre cele două partide mari componente, PSD și PNL. Astfel, nici liberalii și nici social democrații nu sînt dispuși să piardă acest electorat, drept pentru care își aruncă măgăreața rupturii de la unul la altul.

Lansarea temei ”cotă unică 22%” dă PNL-ului motiv serios și credibil de despărțire, mulțumește nucleul dur al liberalilor și poziționează PNL ca principal partid de opoziție și principal partid al dreptei și pe Crin Antonescu drept liderul prezidențiabil al antipesedismului. Pedeliștii, la rîndul lor, primesc un ajutor în încercarea lor de a-l transforma pe Antonescu în aliat și prezidențiabil frecventabil pentru un electorat care nu prea e dispus să-l înghită pe Antonescu de stînga aliat cu PSD. Iată că acum PDL se poate alia fără probleme cu PNL și îl poate sprijini cu sufletul împăcat pe Antonescu. Cele două partide au un țel comun: păstrarea acotei unice de 16%, cea mai importantă măsură economică luată de cele două partide cînd erau aliate în 2004-2007, un simbol al Alianței DA PNL-PD. Blaga a declarat de nenumărate ori că PNL și PDL s-au înțeles excelent cînd au fost la guvernare (fie vorba între noi, războiul dintre cele două partide a început de la cîteva luni de la cîștigarea alegerilor, încă din 2005, și a culminat cu suspendarea lui Băsescu, în 2007 în urma dezvăluirilor privind încercarea lui Tăriceanu de intervenție în justiție).

Avem așa: de o parte a baricadei un Ponta nene rău și un PSD partid rău, care vor să crească cota unică sau poate chiar s-o desființeze, de cealaltă parte a baricadei un Antonescu nene bun, un PNL și un PDL care încearcă să-și salveze copilul născut în marea iubirea din 2004, cota unică.

Lupta pentru salvarea cotei unice e pretextul ruperii USL, creării alianței PNL-PDL și susținerii lui Antonescu la prezidențiale.

UPDATE. Nu știu dacă mai țineți minte, dar de cînd e în alianță cu PSD, PNL, cu Tăriceanu și Antonescu în frunte, a renunțat de enșpe ori la cota unică. Acum e prima oară cînd o susțin vocal și public.

Medievalii din Pungesti si oamenii misto de la Bucuresti

Pungeștenii sînt ținta preferată a ”intelectualilor europenizanți” fiindcă sînt ”needucați, medievali, religioși”. Aici, pe terenul acesta, iluminiștii de la București se pot juca în voie, se simt ca peștele în apă. Cînd e vorba însă de lumea mișto, progresistă, educată, civilizată, de secol XXI cu iPhone, de la București, iluminiștii se simt încurcați. E lumea lor, pentru care au un respect aproape mistic, e tinerețea lor revoluționară, sînt ei înșiși. Drept pentru care psihologizează finuț și filozofează în cerculeț găsind tot felul de paradoxuri, oximoroane, metafore, analogii, nuanțe imperceptibile.

Vorba lui Nedormitul: ”Vor ajunge să spună că protestul anti Roșia Montană e o idee bună, prost aplicată.” Și asta și fac. Ăia care se plimbă de o lună langa prin București au o idee măreață în creier și o sclipire de geniu în suflet, dar nu știu să se exprime. Haideți să fim serioși, la nivel de imbecilitate tristă nu e absolut, dar absolut nicio diferență între protestatarii din București și țăranii hăbăuci din Pungești. Doar ambalajul diferă, dar nici ăla prea mult. Dacă protestele de la București au fost interpretate ca o mare trezire civică, protestele de la Pungești se pliază pe discursul iluminiștilor de la București: ”Popor medieval, de înapoiați naționaliști și superstițioși.” Nici nu vreau să-mi imaginez cîte editoriale vom mai citi săptămînile astea în care ni se va explica cum înapoierea medievală a poporului obscurantist e cauza tuturor relelor. Cam tot atîtea cîte am citit despre oamenii mișto cărora li s-a întîmplat o genialitate într-o dungă și se descarcă imbecil în alta.

Nu. Și Roșia Montană și Pungești fac parte din același film. Aceeași mentalitate, aceleași IQ-uri, același nivel de informare.

Dreapta a stat mai mult la putere decit stinga, dar a guvernat la fel de stingist

Într-un sistem democratic niciun partid nu stă veșnic la guvernare. Cîștigă sau pierde alegeri, crește și scade, cade și se ridică.

Iată care a fost situația partidelor de guvernare la noi în ultimii 24 de ani:

1990-1991 – FSN

1991-1992 – FSN, PNL

1992-1996 – FDSN, PUNR, PSM, PRM

1996-2000 – CDR, PD, UDMR

2000-2004 – PSD, UDMR

2004-2007 – DA, UDMR, PC

2007-2008 – PNL, UDMR

2008-2009 – PDL, PSD

2009-2012 – PDL, UDMR, UNPR

2012-2013 – USL

PDL a stat la guvernare 13 ani (1990-1992, 1996-2000, 2004-2007, 2008-2012), a avut președintele 10 ani (1990-1992, 2004-2012), a avut premier 5 ani (1990-1991, 2008-2012)

PSD  a stat la guvernare 12 ani (1990-1996, 2000-2004, 2008-2009, 2012-2013), a avut președintele 10 ani (1990-1996, 2000-2004), a avut premier 10 ani (1990-1991, 1992-1996, 2000-2004, 2012-2013)

UDMR a stat la guvernare 11 ani(1996-2000, 2004-2008, 2009-2012), nu a avur președintele, nu a avut premier

PNL a stat la guvernare  10 ani (1991-1992, 1996-2000, 2004-2008, 2012-2013), nu a avut președintele, a avut premier 4 ani (2004-2008)

PNȚcd a stat la guvernare 4 ani (1996-2000), a avut președintele 4 ani (1996-2000), a avut premier 3 ani (1996-1999)

Dacă vorbim doar de anii 2000, atunci situația e următoarea:

PDL a fost la guvernare 7 ani (2004-2007, 2008-2012)

PSD a fost la guvernare 6 ani (2000-2004, 2008-2009, 2012-2013)

PNL a fost la guvernare 4 ani  (2004-2008)

Situația președinților:

Stînga  a avut președinte 10 ani (Iliescu 1990-1996, 2000-2004)

Dreapta a avut președinte 14 ani (Constantinescu 1996-2000, Băsescu 2004-2014)

Situația premierilor:

Stînga a avut premier 10 ani (Roman 1990-1991, Văcăroiu 1992-1996, Năstase 2000-2004, Ponta 2012-2013)

Dreapta a avur premier 11 ani (Ciorbea 1996-1998, Radu Vasile 1998-1999, Tăriceanu 2004-2008, Boc 2008-2012)

După cum se poate vedea, nu rezultatele electorale sînt marea problemă a dreptei. Partidele autointitulate de dreapta au avut rezultate electorale bune și au stat la guvernare mai mult decît PSD-ul și partidele autointitulate de stînga. Marea problemă a dreptei românești e că este nereprezentată politic și că niciunul dintre partidele și guvernările autointitulate de dreapta nu au avut nicio treabă cu politicile de dreapta. Toate guvernările autointitulate de dreapta au promovat politici de stînga sau, în cel mai bun caz, de centru, cu foarte puține și mici excepții. Mai mult, în momentele decisive, niciun partid sau grupare politică de la noi nu a dat semne că ar susține capitalismul, piața liberă, proprietatea privată, statul de drept, libertatea politică și de expresie. Toate taberele și grupările politice au arătat în vara lui 2012 și toamna lui 2013 că sînt dispuse să promoveze populismul și extremismul antidemocratic atîta timp cît se pupă cu interesele și apetența lor pentru bugetul public și funcții.

Avem disperată nevoie de o grupare politică care să susțină și să promoveze proprietatea privată, piața liberă, capitalismul, statul de drept, libertatea politică, parlamentarismul, alegerile libere, responsabilitatea individuală, bunul simț, respectul pentru normalitate și tradiție, care să refuze populismul economic și politic, colectivismul, egalitarismul, experimentele sociale, statul maximal și atotputernic, iresponsabilitatea și orice formă de mesianism. În toată hărmălaia stîngistă, populist-extremistă, susținută de toate grupările politice e nevoie de o voce clară, distinctă, puternică, care să facă notă discordantă. Avem nevoie de o grupare politică care să susțină capitalismul, care să înfigă bine picioarele în glia patriei și să țină piept tuturor aventurilor și experimentelor socialiste și extremiste.  Abia după ce vom avea o astfel de grupare vom putea vorbi și de procente, guvernări și alte asemenea. Un astfel de partid va avea rezultate electorale mai bune și mai proaste, va alterna opoziția cu puterea, însă ceea ce contează cu adevărat sînt ale principii pe care trebuie să le susțină vocal, oricînd, la orice oră, indiferent de context și situație.

Fărîmițarea în grupuscule și prăbușirea totală a așa-zisei drepte în tot felul de scandaluri și războaie între personaje mici cu orgolii mari își are cauza centrală în lipsa oricărui liant doctrinar. E normal ca, în lipsa credințelor,  relațiile dintre persoane și orgoliile să fie decisive. MRU sau Predoiu? Blaga sau Udrea? PDL sau PMPFC? Este irelevant. La fel de irelevant ca prezența respectivilor la guvernare sau în opoziție.

2016. Presedintele desemneaza prim ministrul…

În 2004 Traian Băsescu ajungea președinte din partea alianței PNL-PD și îl desemna premier pe Tăriceanu. Începînd chiar din 2005 relațiile dintre Băsescu și Tăriceanu se răcesc, iar din 2006 cei doi intră într-un război rece care se va transforma în primăvara lui 2007 în război în toată regula, culminînd cu suspendarea lui Băsescu. După alegerile parlamentare din 2008 Băsescu negociază o alianță PDL-PSD și trimite PNL în opoziție.

Pesediștii nu au uitat experiența PNL-ului cu Traian Băsescu și nu par dispuși să o repete, mai ales că acum prezidențialele au loc cu doi ani mai devreme decît parlamentarele și nici măcar nu pot spera că Antonescu desemnează un premier de la PSD, așa cum Băsescu a desemnat în 2004 un premier de la PNL.

S-a încercat la un moment dat o soluție de compromis, prin modificarea Constituției. Însă pesediștii și-au dat seama că modificarea Constituției nu-i ajută foarte mult și că e preferabil să cîștige alegerile prezidențiale cu un pesedist de-al lor. Inițial pesediștii au propus ”amendamentul Dragnea” care suna așa: Președintele desemnează premierul de la partidul cu cele mai multe mandate. Însă în Comisia de revizuire a Constituției a trecut amendamentul Chiuariu: ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cele mai multe mandate.”

Amendamentul Chiuariu nu ajută deloc PSD-ul. Să presupunem că Antonescu ajunge președinte cu ajutorul PSD, apoi USL se rupe și PNL intră într-o alianță anti-PSD cu PDL și alte partide. Antonescu va putea desemna premier de la alianța respectivă, dacă aceasta are mai multe mandate decît PSD. Noul guvern astfel format are șanse destul de mari să treacă și PSD să rămînă în opoziție pînă în 2019-2020, dacă Antonescu nu cîștigă un nou mandat. Dacă Antonescu este reales, PSD riscă opoziția pînă în 2024.

Nici măcar amendamentul Dragnea nu ajută prea mult PSD. Sîntem în aceeași situație. Antonescu ajunge președinte din partea USL, USL se rupe și PNL, împreună cu alte partide mai mici face o alianță împotriva PSD. Amendamentul Dragnea scoate din ecuație alianțele și spune că Președintele desemnează premier de la partidul cu cele mai multe mandate. Chiar și în această situație există două variante în care PSD poate fi trimis în opoziție. Prima: PNL și celelalte partide mai mici fuzionează și creează un mare partid, capabil să concureze PSD și poate chiar să ia mai multe mandate decît PSD la parlamentare. A doua: Antonescu desemnează premier din partea PSD, celelalte partide se coalizează și blochează noul guvern. Apoi Antonescu desemnează premier de la al doilea partid (PNL) și trimite PSD în opoziție.

PSD, pentru a fi sigur că va guverna în continuare după 2016 și chiar după 2020, trebuie să aibă neapărat președintele cu atribuțiile actuale. Să presupunem că un pesedist va deveni președinte în 2014, cu actualele atribuții prezidențiale, fie Ponta, fie Dragnea.

Președintele desemnează premier de la PSD și amenință parlamentarii că va declanșa alegeri anticipate dacă nu votează guvernul propus de noul premier. Exact cum a făcut Băsescu în 2004, 2008 și 2009. După amendamentele Dragnea și Chiuariu, președintele nu are loc de manevră și negociere, trebuie să desemneze premier așa cum spune în Constituție (de la partidul sau alianța cu cele mai multe mandate, apoi de la al doilea partid sau alianță în ordinea numărului de mandate șamd), spre deosebire de actuala construcție constituțională, în care președintele are libertate de mișcare și poate forța majorități sub amenințarea anticipatelor.

Este cît se poate de clar că nici măcar varianta revizuirii Constituției nu mai poate salva candidatura lui Antonescu din partea USL, chiar dacă regula pragului de 30% la referendum va intra în vigoare înainte de primul tur al prezidențialelor.

PSD va avea candidat propriu. Cred că acum e destul de clar.

Luam dreptul de decizie si beneficiile de la politicieni si le dam cetatenilor

Modificarea articolului 136 din Constituție și trecerea resurselor naturale ale subsolului în proprietate privată

Pe de o parte, se tot discută despre modificarea Constituției. Și Constituția se va modifica în următorii ani, fiți siguri de asta.

Pe de altă parte, văd că toată lumea, de la stînga la dreapta, vorbește despre dreptul de proprietate asupra resurselor naturale, despre ce rău e statul, despre cît de corupți sînt politicienii și cum populația din zonele în care se extrag resurse naturale ar trebui consultată, cum se încalcă dreptul de proprietate prin exproprieri la Roșia Montană și cum decizia exploatării la Pungești și Siliștea ar trebui să aparțină localnicilor. Există și o soluție. Iat-o:

Modificăm articolul 136, alin (3) din Constituție, care zice așa:

Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

și extindem dreptul de proprietate privată și asupra resurselor naturale ale subsolului. Astfel, aurul și gazele de șist vor aparține localnicilor din Roșia Montană și Pungești, care vor negocia cu RMGC și Chevron și vor decide dacă permit exploatarea sau nu.

Uite, mă aștept acum ca un partid responsabil de dreapta (PNL? PDL? PMP? PFC? PNȚcd?) sau un ONG care a protestat în piață sau un grup de intelectuali care luptă pentru drepturile oamenilor împotriva statului cel corupt să propună modificarea articolului 136 din Constituție. Avem deja o Comisie de revizuire a Constituției, avem deja pe masă tema revizuirii Constituției, ce ne oprește să propunem modificarea articolului 136 prin trecerea resurselor naturale ale subsolului în proprietatea cetățenilor care dețin suprafața de teren? Oricum Constituția va fi modificată în anii ce vin (2014-2016). De ce nu am rezolva și această spinoasă problemă a exploatării resurselor naturale și nu am face dreptate dînd proprietatea cetățenilor și de ce n-am elimina statul din această ecuație?

Căci, o știm bine, o spun de cîteva luni și stînga, și dreapta, și oengeurile din piață, și hipsterii protestatari, și partidele de opoziție, și intelectualii, statul este incompetent, corupt și incapabil să gestioneze exploatarea resurselor naturale, fiindcă politicienii se înhăitează cu tot felul de corporații care îi șpăguiesc și nu țin seama de drepturile oamenilor din zonele respective. Decizia de exploatare să se ia în urma negocierilor dintre exploatatori (ah, ce bine sună!) și localnici (proprietarii resurselor) și localnicii să aibă de cîștigat. Dacă oamenii nu vor, foarte bine, nu se exploatează, dacă oamenii vor, se exploatează. E simplu.

Personal, votez cu cinci mîini și șapte ștampile (nu sînt teleormănean, dar sînt giurgiuvean la origine, deci de pe acolo) partidul și politicianul care vine cu această inițiativă și luptă pentru ea în 2014 și 2016.

Acum este momentul ideal pentru un partid politic să vină, în cel mult o săptămînă, cu draftul de modificare a articolului 136 din Constituție.

Cum cineva, vreun politician sau oengist, mai deschide discuția Roșia Montană-Pungești l-aș întreba: susțineți modificarea articolului 136 din Constituție și trecerea resurselor naturale ale subsolului în proprietatea privată de deținătorilor de terenuri?

Cum s-a facut de ris mitul Basescu?

În 23 martie 2013 Băsescu a spus ”Adio, PDL!”, și-a luat votanții și a plecat.

În perioada martie – octombrie 2013 PDL nu a pierdut procente, ba chiar a cîștigat (în marja de eroare, totuși). Partidul simpatizanților lui Băsescu, Mișcarea Populară, are în sondaje în jur de 3% (tot în marja de eroare). Astfel, putem spune că Traian Băsescu are în jur de 300 de mii de votanți la ora actuală.

Cum s-a ajuns aici? Cum s-a făcut de rîs mitul Băsescu?

[restrict]

  1. PDL nu s-a rupt atunci cînd era momentul, în primăvară. Elena Udrea, Emil Boc și ceilalți lideri din gruparea Băsescu au preferat să rămînă în PDL, să-și păstreze funcțiile și relațiile în partid și să spere că vor prelua conducerea partidului cînd acesta va scădea în sondaje.
  2. Mișcarea Populară a menajat PDL-ul de fiecare dată cînd trebuia să-l atace la baionetă.
  3. Mișcarea Populară nu s-a poziționat ca o alternativă la PDL, ci ma degrabă ca un apendice al PDL.
  4. Strategia ”cu MP speriem PDL, pică Blaga și Elena Udrea preia șefia partidului” s-a dovedit, așa cum am zis din primăvară, absolut catastrofală. E ca și cum iubita își amenință iubitul că-l părăsește și pleacă în papuci și în capot pînă la tutungeria din fața blocului, fără să-și ia bagajele. ”Oh, dear, I’m so scared! Don’t leave me, babe!”.
  5. Băsescu a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că e un Hagi sau Maradona al politicii: jucător genial, antrenor submediocru.
  6. Și, de departe cel mai important lucru: ruptura MP de PDL nu a fost una doctrinară, pe principii. S-a plecat fiindcă ordinul se execută, nu se discută. Cei mai mulți dintre MP-iștii foști în PDL, cu Tomac în frunte, n-au înțeles prea bine de ce trebuie să plece din PDL în MP.  Pur și simplu au primit ordin sau fiindcă erau marginalizați de Blaga în vederea europarlamentarelor.
  7. La șapte luni de la crearea Fundației Mișcarea Populară și la trei luni de la lansarea Partidului Mișcarea Populară nimeni nu știe despre ce este această mișcare politică. Care îi sînt principiile? Care îi este doctrina? Ce-i mînă pe acești oameni în luptă? Ce-i doare? Ce părere au ei despre lume și viață? Ieșirile liderilor MP și PMP au fost confuze și au acoperit, în confuzie, întreg spectrul doctrinar. ”Noi nu sîntem ca pedeliștii lui Blaga, care nu cred în nimic. Noi credem în orice.” Nu a fost o temă pe care Mișcarea Populară să aibă o poziție cît de cît clară. Mișcării Populare îi lipsește coerența și consistența.
  8. PDL are candidat la prezidențiale iar MP nu are. Și asta se întîmplă înainte de anul electoral 2014, cînd vom avea alegeri prezidențiale.
  9. Mișcarea Populară, fără ruptura PDL, a dat impresia că e o chestie făcută pe genunchi, fără prea multe speranțe și perspective. Fără plecarea grupării Udrea din PDL nimeni nu a luat în serios acel ”Adio PDL!” al lui Băsescu.

La final, Băsescu va trebui să se întoarcă spășit și să pupe papucul lui Blaga. L-a amenințat pe Blaga că îi ia oștenii și pleacă cu ei. Pînă la urmă s-a dus singur pînă la tutungeria din colț. ”Nea Vasile, iartă-mă că întreb, cu filtru sau fără filtru?”

Principala consecință? Băsescu, neavînd votanți, simpatizanți care să-l urmeze, nu va putea juca în niciun fel la prezidențialele din toamna lui 2014. Nu va avea ce pune pe masă. Blaga pune pe masă 1 milion de voturi (insuficiente pentru turul II, însă se poate negocia pe baza lor). Băsescu ce pune pe masă? 200 mii de voturi? După unirea cu FC nici măcar nu mai poate spune că-s voturile lui, că-s simpatizanții lui. Chiar dacă noul partid ajunge la 700 de mii de voturi (greu de crezut), se va spune că jumătate din voturi sînt aduse de MRU. Băsescu avea o singură variantă să-și arate forța electorală: să crească un partid ”băsist”. A dat greș.

[/restrict]

Bine ne-am gasit in comunism!

”Criminalule! Vrei să ne otrăvești!” ”Nu, nu vreau să vă otrăvesc, vreau să vă dau de muncă.” ”Minți! Umflați-l! Crimă și sperjur! La canal!”

Dacă CNA (consiliul de cenzură format din reprezentanții politicienilor) interzice difuzarrea unei reclame pentru că ar induce în eroare publicul, atunci înseamnă că poate interzice orice comunicare a oricărui cetățean sau grup de cetățeni prin audio vizual, poate interzice să se exprime prin audio-vizual oricărui partid sau oricărei forme de asociere între cetățeni sau oricărui cetățean simplu. Cu alte cuvinte, decizia privind exprimarea liberă în România prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă audio-vizuale aparține unui grup de reprezentanți ai politicienilor.

CNA a interzis campania publicitară a RMGC fiindcă ar fi una politică, iar campaniile politice nu sînt permise decît pe perioada campaniei electorale. În viziunea CNA, campania RMGC este politică deoarece vorbește despre locuri de muncă. În același timp CNA spune că respectiva campanie ar induce publicul în eroare și că ar stimula comportamente dăunătoare sănătății sau siguranței populației și ar constitui practici comerciale înșelătoare și agresive.

Dacă un grup de cetățeni sau asociații între cetățeni face o campanie mediatică pentru eliminarea corupției sau pentru liberalizarea pieței politice prin eliminarea obstacolelor la înființarea unui partid politic, pentru libertatea de expresie sau împotriva avortului, pentru homeschooling sau pentru eliminarea birocrației și scăderea fiscalității, o astfel de campanie nu poate avea loc decît în campania electorală, zice CNA. Cu alte cuvinte, trăim în plin totalitarism. Orice exprimare a unui cetățean sau grup de cetățeni cu privire la trebile publice, ale cetății, este exprimare politică și nu poate avea loc decît în campania electorală, adică timp de 30 de zile, o dată la patru ani. Avem dreptul de a ne exprima doar 30 de zile din 1460 și atunci doar dacă reprezentanții politicienilor, constituiți în CNA, ne permit și consideră că exprimarea noastră nu este mincinoasă sau un atentat la sănătatea și siguranța publică.

Poate că instituției politice CNA i se năzare în campania electorală că promisiunile unui partid care propune privatizarea sănătății și educației, scăderea drastică a fiscalității și eliminarea oricăror taxe de mediu și 3000 de kilometri de autostrăzi în doi ani constituie campanie înșelătoare și agresivă, al cărei scop e inducerea în eroare  a publicului și stimulează comportamente dăunătoare sănătății și siguranței populației.

Potrivit celor de la CNA orice companie poate fi distrusă mediatic fără a putea reacționa. De obicei, în momentul în care companiile comerciale devin ținta unor campanii mediatice reacționează prin campanii mediatice. În cazul RMGC, CNA a decis că o companie are comportamente dăunătoare sănății și siguranței populației și utilizează practici comerciale înșelătoare. Dacă RMGC reacționează, mai bine sau mai rău, mai convingător sau mai puțin convingător, și zice că nu e așa, CNA o acuză de campanie agresivă, înșelătoare și lipsită de obiect.

Dacă mîine Apple, Microsoft, BMW, Coca Cola  și Nike sînt acuzate că folosesc substanțe otrăvitoare în procesul de producție și să scopul lor e să distrugă umanitatea și se propune desființarea sau naționalizarea lor și încearcă să se apere prin campanii mediatice, CNA-ul le acuză de înșelătorie și agresivitate și le cenzurează campaniile, fiindcă acestea nu sînt făcute pentru a vinde un produs. În viziunea CNA orice altă campanie de comunicare care nu privește strict produsul trebuie interzisă.-

Fiind cenzură pentru o cauză măreață și dreaptă și victimele fiind personajele negative RMGC și televiziunile  mogule, nu mă aștept la cine știe ce reacții din partea lumii bune și mișto.

Decizia CNA de interzicere a campaniei RMGC este cea mai scandaloasă dovadă de totalitarism din mai 1990 încoace. Interzice comunicarea politică, adică tot ceea ce înseamnă discuție despre libertățile și drepturile cetățeanului, în afara campaniei electorale, cînd aceasta este reglementată tot de CNA (organism politic) și restrînsă la partidele politice.

CNA ar trebui desființat azi. Deși ieri ar fi fost ideal. Această instituție totalitară nu trebuie să existe.

Sondaje prezidentiale

Iată cîteva variante de prezidențiale cu care să vă jucați în nopțile cu lună plină:

Varianta USL ia tot

Cu cine ați vota în turul II al prezidențialelor?

Vezi rezultatul votului

Loading ... Loading ...

Vatianta USL ia tot și Dragnea gîtul lui Ponta

Cu cine ați vota în turul II al prezidențialelor?

Vezi rezultatul votului

Loading ... Loading ...

Varianta Predoiu și un prieten

Cu cine ați vota în turul II al prezidențialelor?

Vezi rezultatul votului

Loading ... Loading ...

Varianta Predoiu și un prieten, dar nu același

Cu cine ați vota în turul II al prezidențialelor?

  • Predoiu (74%, 189 Voturi)
  • Nu votez (23%, 59 Voturi)
  • Dragnea (4%, 9 Voturi)

Total Votanţi: 257

Loading ... Loading ...

Varianta ”doamna și cățelul”

Cu cine ați vota în turul II al prezidențialelor?

  • Udrea (59%, 154 Voturi)
  • Nu votez (33%, 87 Voturi)
  • Ponta (8%, 22 Voturi)

Total Votanţi: 263

Loading ... Loading ...

Varianta ”doamna și hingherul”

Cu cine ați vota în turul II al prezidențialelor?

  • Udrea (61%, 156 Voturi)
  • Nu votez (34%, 86 Voturi)
  • Dragnea (5%, 12 Voturi)

Total Votanţi: 254

Loading ... Loading ...