Author Archives → Florina Neghina

Presa și Cauza Pierdută a Bolșevismului

Autorul articolului este William Anderson. Preluare de pe site-ul editurii Contramundum:

În această săptămână, în urmă cu 100 de ani, Revoluția Bolșevică din Rusia a inaugurat un secol de crime în masă, foamete, execuții sumare a milioane de oameni, distrugerea unor instituții socialie milenare, războaie, o vastă rețea de lagăre ale morții, și eviscerarea libertății pentru o treime din planetă.

În opinia New York Times, ar trebui să jelim această perioadă trecută, cu toate speranțele ei pentru o viață mai bună.

Ați citit exact.

În ultimele luni, culminând cu centenarul momentului în care adepții lui Lenin și Trotsky au răsturnat Guvernul Provizoriu al Rusiei și au instaurat „puterea Sovietelor”, Times a publicat o serie de editoriale scrise de oameni care deplângeau „Cauza Pierdută” a comunismului și promisiunile ei. Am aflat cu această ocazie că bolșevicii erau niște părinți minunați, că femeile sub comunism aveau parte de sex minunat, că Mao a eliberat femeile atunci când nu le-a ucis, că bolșevismul a promovat un mediu impecabil și că ar trebui să fim cu toții comuniști dacă ne dorim un aer curat și pur (cu excepția faptului că țările din blocul comunist aveau o poluare mult mai mare decât țările din presupusul Occident capitalist poluat), și că entuziasmul revoluționar al comunismului ne poate purta spre un glorios viitor socialist.

Pe măsură ce parcurgi articolele, devine clar că pentru NYT, sfârșitul comunismului așa cum l-am cunoscut cu toții – cu excepția unor locuri marginale precum Coreea de Nord sau Cuba – a fost cu adevărat sfârșitul promisiunii pentru o viață mai bună, sfârșitul speranței de eliberare de sub sclavia capitalismului, sfârșitul statului care poate distruge în forță instituțiile umane de la căsătorie la religie, pentru a le înlocui cu pacea, dragostea și fraternitatea. Numai dacă…

Dacă ar fi să identificăm o temă comună în toate aceste ode închinate pentru gloria bolșevismului, aceasta ar fi că lumea a ratat oportunitatea de a instaura paradisul deoarece acei Mari Deținători ai Secretului au murit înainte de a putea să împărtășească lumii din prea plinul cunoașterii lor.

Of, numai dacă reacționarii germani nu ar fi ucis-o în 1919 pe Rosa Luxemburg, pentru că ea știa cum să pună socialismul pe roate. Numai dacă Trotsky ar fi triumfat în 1920, și nu Stalin. Numai dacă Lenin nu ar fi murit prematur din cauza complicațiilor unui atac cerebral. Numai dacă Mao nu ar fi avut boala Lou Gehrig și nu ar fi murit. Și așa mai departe…

Este de înțeles de ce editorii acestui ziar privesc acum comunismul ca o mare „cauză pierdută”, dacă avem în vedere sprijinul aproape lipsit de simț critic pe care NYT l-a oferit, în decursul istoriei, dictatorilor comuniști. Au mușamalizat foametea din Ucraina din anii ‚30, au ascuns publicului procesele staliniste din aceeași perioadă, au avut un cvasi cult pentru Mao în China și Castro în Cuba. În opinia acestui ziar, omenirea a pierdut o șansă de a-și îmbunătăți condiția precară doar pentru că paria societății au dorit telefoane mobile, mașini rapizi, mâncare bună și, da, libertate, în loc de a îmbrățișa eliberarea spirituală și intelectuală pe care comunismul a oferit-o.

Nu ar trebui să uităm că NYT a susținut, cu excepția nazismului, toate mișcările totalitare. Și oricum nicio persoană respectabilă nu vrea să-l susțină pe Adolf Hitler. Cât despre socialism, ce regim socialist sau comunist nu a sprijint NYT și cârdul său de profesori universitari și jurnaliști, cel puțin la început? A fost de partea lui Hugo Chavez în Venezuela, de partea lui Daniel Ortega în Nicaragua și pentru o vreme, chiar de partea lui Pol Pot în Cambodgia. Ca de obicei, au susținut că însăși ideea de socialism își are originea în dreptate, așa că și dacă experimentele socialiste concrete au eșuat, dragostea de dreptate le cere oamenilor cinstiți să o susțină oricum.

(…)

Că tot veni vorba, aliații politici din Marea Britanie ai NYT, Partidul Laburist, nu doar că refuză să condamne baia de sânge și violența unui secol de comunism, dar unii dintre liderii săi au sărbătorit Revoluția Bolșevică cu toate grozăviile ei.

Apărătorii de azi ai socialismului, în cel mai bun caz, susțin că violența ce a însoțit aplicarea socialismului revoluționar a fost pur și simplu o greșeală nenecesară, ca și cum un regim politic ar putea, fără violență și cu fețe radioase, confisca proprietatea, închide bisericile, rechiziționa bunurile oamenilor. Oricum, după cum remarca în urmă cu trei decenii regretatul Tibor Machan, e nevoie de un Stalin pentru a-l implementa pe Marx.

Astăzi, vedem socialismul zâmbitor încarnat în persoana lui Bernie Sanders, care susține că vrea doar un socialism drăguț, fără sărăcie și fără stat polițienesc. Sanders, totuși, și-a petrecut cea mai mare parte a anilor de formare politică ca un troțkist autodeclarat, iar dacă se identifică cineva cu Leon Trotsky, e musai să se identifice și cu metodele  folosite de acesta.

 

În același fel, editorialiștii de la NYT nu au privilegiul de a pofti la presupusele idealuri pure ale comunismului, dar să strâmbe din nas la milioanele de cadavre pe care liderii comuniști le-au lăsat în urma lor. Dacă implementarea unui principiu de organizare socială rezultă în foamete în masă, lagăre de concentrare, moarte și distrugere, nu este hazardat să presupunem că principiul de organizare în sine este falimentar moral. Mă îndoiesc că NYT și acoliții lor vor înțelege asta vreodată.

7-8 noiembrie 2017

În timp ce președintele Donald Trump numește ziua de 7 noiembrie Ziua Victimelor Comunismului, recunoscînd pentru prima dată oficial un regim criminal și totalitar, cel bolșevic:

Today, the National Day for the Victims of Communism, marks 100 years since the Bolshevik Revolution took place in Russia. The Bolshevik Revolution gave rise to the Soviet Union and its dark decades of oppressive communism, a political philosophy incompatible with liberty, prosperity, and the dignity of human life.

Over the past century, communist totalitarian regimes around the world have killed more than 100 million people and subjected countless more to exploitation, violence, and untold devastation. These movements, under the false pretense of liberation, systematically robbed innocent people of their God-given rights of free worship, freedom of association, and countless other rights we hold sacrosanct. Citizens yearning for freedom were subjugated by the state through the use of coercion, violence, and fear.

Today, we remember those who have died and all who continue to suffer under communism. In their memory and in honor of the indomitable spirit of those who have fought courageously to spread freedom and opportunity around the world, our Nation reaffirms its steadfast resolve to shine the light of liberty for all who yearn for a brighter, freer future. – whitehouse.gov

Trepădușii locali se ceartă pe bucata de trotuar pe care, după mintea lor proastă, ne-o acordă cineva la proteste. Asta ca aparență la nemulțumirea că au participat și membri de partid la proteste. Asta-i culmea obrăzniciei! Să încerci să spui tu, membru Demos, cine are și cine nu voie la o manifestație a nemulțumirii. Să stabilești că partidele au parlamentul ca loc de protest, iar strada le aparține lor, cei ce nu sînt partid încă. Dar vor fi curînd. Cît tupeu să ai?!?

 

Sigur, asta este divizia de mucioși a comunismului, femeia, după cum au statuat și comuniștii, are nu numai dreptul la păreri, ci și dreptate. Și ce face femeia comunistă într-o societate liberă și capitalistă, cum îmi place să o numesc pe a noastră? Răstălăcește totul cu o nesimțire neegalată de nimeni pînă acum. Cînd vă gîndiți la pesediști, gîndiți-vă ca la niște copii frumoși sau ca la o gașcă de hoți, cum doriți, pentru că exact asta sînt pe lîngă femeie.

Dar iat-o!

Ați priceput? Numai pentru că s-a numit Marea Revoluție Socialistă nu înseamnă că a și fost socialistă. Sigur, ăia au fost niște proști, norocul lor cu doamna Stoiciu, care ne lămurește din – de unde altundeva?! – Berlin, culmea ironiei, că socialismul abia urmează. Și că oroarea de pînă acum nu a fost decît deviaționsim de, atenție! – dreapta. Adevărata oroare urmează.

Referendum să fie, dar numai pentru noi

Ei, acum vedeți de ce era supărat Claudiu Crăciun mai devreme? Pentru că USR s-a gîndit – vorba vine – nu să depună vreun proiect de lege, cum fac partidele parlamentare vechi ci, fiind altfel, să convoace o consultare populară. Așa că începe strîngerea de semnături pentru modificarea Constituției astfel ca ”penalii” să nu mai aibă acces la funcții publice. Un macovism fără nici o șansă de a ajunge la ținta propusă, o nouă dovadă că ei nici nu înțeleg politica, nici natura umană, nici nu au auzit de reabilitare și redare societății.

Din piesa de teatru absurd Casa Regală, pe final, se consumă și un act de mare curaj. Al Dudei față de moștenitorul adevărat al tronului, prințul Nicolae. Ăsta micu s-a dus la reședința din Elveția să-și ia rămas bun de la bunicu-său, iar hahalera nu l-a lăsat, dîndu-l pe mîna poliției elvețiene.

Și ca nu cumva să rămînă Margareta fără job, astăzi, Dragnea și Tăriceanu, buni și vechi prieteni, au depus o inițiativă legislativă pentru reglementarea statului așa zisei Case Regale. Cînd nu ai candidat care să cîștige la  președinție, și o regină de mucava poate fi utilă, la nevoie.

Comemorare 100 de ani

A fost, pînă acum, secolul cel mai atroce din istoria umanității. Au murit, din cauza lui, sute de milioane de oameni. A omorît sute de mii de oameni, altfel a fost cauza morții și mai multora, nu vom ști niciodată exact cîți. Au fost distruse societăți libere, așezate, ori altora, în formare, le-a fost smulsă și bruma de identitate în jurul căreia se regăseau.

Au fost omorîte în închisori elitele naționale ale țărilor îngenunchiate și au fost aduse la putere scursurile societăților. Au distrus palate, conace, case, opere de artă, obiecte de suflet. Au intenționat să radă de pe fața pămîntului tot ce aparținea acelei lumi care le pemisese să iasă din văgăunile istoriei.

Cea mai sinistră colaborare a două neamuri, cel german și cel rus, a dat, de-a lungul istoriei acestei sute de ani numai nenorociri. O colaborare prea strînsă astăzi ca să nu fim extrem de atenți la ce se întîmplă.

Mai presus de toate, au vrut să înlocuiască Dumnezeirea din om și Dumnezeul nostru cu alții, pămînteni trecători, ocazional, circumstanțial prezenți pe pămînt. Au pierdut. Acolo au pierdut, la această nerușinată încercare. A te lua la trîntă cu Dumnezeu este o aventură din care nu poți decît pierde.

Detest istoria contrafactuală, ce-ar fi fost dacă nu ar fi fost. Poate ar fi fost bine sau diavolul ar fi îmbrăcat alt chip, nu vom ști niciodată. Știm ce a fost și asta ajunge. Sau ar trebui să ne ajungă.

Așa că astăzi prefer să mă gîndesc la acea zi din anul 2006, 18 decembrie, în care președintele de atunci al României, domnul Traian Băsescu, a prezentat în Parlamentul României Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. 

Din care:

Țin de asemenea să elogiez gestul intelectualilor care și-au ridicat direct glasul împotriva lui Nicolae Ceausescu: Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Liviu Cangiopol, Gabriel Andreescu, sau gestul disperat, căzut astăzi cu totul în uitare, al lui Liviu Babeș, care pe 2 martie 1989 și-a dat foc la Poiana Brașov pe pârtia Bradu în semn de protest față de un regim criminal. În același timp, îmi exprim compasiunea pentru suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român.

Posturile de radio occidentale, „Europa Liberă”, BBC, „Vocea Americii”, „Deutsche Welle”, „Radio France Internationale”, au contribuit esențial la informarea cetățenilor României privind situația din țară și din lume. Spre disperarea regimului comunist, Radio „Europa Liberă” a fost într-adevăr ceea ce s-a dorit a fi: ziarul vorbit al românilor de pretutindeni. Omagiez memoria unor Ghiță Ionescu, Mihai Cismărescu, Noel Bernard si Vlad Georgescu, oameni care au luptat cu altruism și pasiune pentru cunoașterea și rostirea adevărului.

Au putut învinge numai, exclusiv pentru că libertatea în care s-au născut i-a tolerat. Sînt produsul toleranței noastre. Cea mai putredă și mai criminală ideologie.

Cu ocazia comemorării unui secol, cel mai îngrozitor secol al istoriei noastre de pînă acum, ca umanitate:

God, save The Tsar!
Strong and majestic,
Reign for glory, for our glory!

Reign to make foes fear,
Orthodox Tsar!
God, save the Tsar!

5-6 noiembrie 2017

Masacru în SUA

Devin Patrick Kelly primise mai multe sancțiuni și fusese dat afară din cadrul Air Force după ce, acum 5 ani, își agresase soția și copilul. Ieri, a intrat înarmat într-o biserică din Texas și a tras. Au rămas în urma lui 27 de morți și 24 de răniți, din care unii grav.

Omul avea arma drept cover foto pe Facebook, dar nimeni nu s-a gîndit pînă în momentul în care nu mai era nimic de făcut să reporteze, cum rapid au făcut cu noi, cei care le zdruncinăm piedestalul de carton pe care își întemeiază noile religii. Mai periculoși pentru apostolii corectitudinii politice sîntem noi, nicidecum dezaxații care pot să ucidă.

Ce nu știm pînă acum este dacă criminalul purta legal arma. Ar fi, în acest caz, primul membru NRA (National Riffle Association) care ucide. În ciuda a din ce în ce mai multe voci care cer, după fiecare atac cu armă de foc, interzicerea acestora pentru populație, nici un membru NRA nu a ucis pînă acum.

Sfîrșitul și l-a găsit, se pare (pentru că nu este clară cauza morții) tot dintr-o armă, ținută de data aceasta de un om bun. Care, văzînd tragedia în desfășurare, a tras.

Asta nu vă vor mai spune tinerii cu creierele îmbibate de imbecilități socialiste, pentru că interferă neplăcut cu narativul lor. De cînd spunem că un om cu o armă, un om bun, poate opri un descreierat din desfășurarea uneia sau mai multor crime?!

Dar nu, ei știu. Ei știu că religia plus armele sînt o combinație letală, tocmai au găsit și exemplificarea. Acceptarea faptului că individul respectiv era un paria care s-a întîmplat să țină cursuri de religie, atunci cînd cineva i-a oferit o șansă, este de neacceptat. Ei știu că asta l-a smintit. Ei știu și ceea cele mai luminate minți ale psihiatriei mondiale nu știu încă, de ce și cînd face poc mintea unui asemenea bolnav.

Să interzicem armele, să interzicem religia, s-a mobilizat așadar mîndra în prostia-i comunitate leftistă internaută.

Și să devenim astfel captivi total statului ai cărui cetățeni sîntem. Noi nu gîndim, noi interzicem.

Protestul anti-PSD

De duminică a fost disputat, ca întotdeauna, de presă, în privința numărului de participanți. Acesta nu a fost singurul motiv de dezacord, însă, contra a ce strigăm noi, pare să se fi întrebat chiar unii dintre participanți, împotriva legilor justiției sau împotriva codului fiscal,  pe cale să fie adoptat?

Bogdan Budeș este un apărător incontestabil al anticorupției românești și nu știu să fie protest la care să nu fi participat. Iată ce scria aseară:

Plec acasă.
E ceva bizar în aer: o sfîrșeală, un iz de inutilitate, de fundătură.
Din cînd în cînd, mai răsună o vuvuzea, cîte un fluier, se mai strigă, pe pîlcuri, cîte un slogan care se înșurubează în vînt.
Elanul revoltei, vuietul ei, pare să se fi topit în toxina ticăloșiei acestor ființe-umane-contra-naturii care fură și mint.
Fură și mint.
Fură și mint păziți de forțe de ordine care încep tot mai mult să semene cu o armată privată.
Dacă legile justiției chiar sunt sistemul nervos al unei societăți, atunci protestele astea ar trebui să aibă loc de luni pînă duminică, de la 10 la 18, timp de o lună. 100 000 de oameni în stradă zilnic. O lună.
Aerul ăsta de festival duminical, de la șase la zece, nu-i sperie deloc.
Ei stau la cald și fac planuri.
Noi, în frig, țipăm ca proștii la lună.
Cert este că protestul a fost anti-PSD și asta este bine. Cu cît gașca de la putere știe că în orice moment se poate mobiliza o fracție importantă din electorat împotriva lui, cu atît să sperăm că vor face mai puține prostii.
 
Asta în cazul în care, după partidele altfel, apărute și dispărute cu aceeași viteză, nu vom avea parte de prostia prostiilor: non-entitatea numită non-partid.

Memento

Momentul în care am simțit că anticorupția devine religie și tot elanul  luptei a dispărut a fost acesta, acum exact un an: Anticorupția ca caterincă. Nu, nu s-a lepădat nimeni de asemenea momente de prostie pură, amintind de epoci pe care sperăm să nu le mai trăim niciodată.

 

Războiul americano-american și războiul româno-român

Anunțat cu surle și trîmbițe pe o pagină întreagă plătită, în New York Times, cel americano-american ar fi de rîs dacă nu ar fi de plîns. Anunțat pe Facebook, cel de-al doilea ar fi numai de plîns dacă nu ar avea loc.

Ambele proteste contestă puterea legitim aleasă.

Participanți: mai mulți în SUA, fără discuție. Chiar și împrăștiați pe o suprafață mai mare, tot sînt mai multe creiere spălate decît la noi. Ne vom număra la sfîrșit, dacă va mai avea vreun rost.

Scopul protestelor: înlăturarea de la putere a celor care nu ne plac. Președintele Trump și cei de primprejur, la ei, PSD la noi. Sau protestul față de unele decizii luate în ultima vreme de puterea conducătoare.

La ei, republicanii. La noi, pesediștii. Comuniști pe stil nou, cei din urmă.

În partea americană, vor exista distrugeri, ca de obicei. Violențe, crash-uri cu poliția, acuzată de tot felul de lucruri îngrozitoare la adresa unor oameni pașnici de felul lor, dar care și-au pierdut răbdarea, în mai puțin de un an, cu ce au ales alți concetățeni de-ai lor. Într-o țară unde, de mai bine de 200 de ani, alegerea președintelui se face cu ajutorul colegiului electoral.

În partea română, mai preocupată de propria-i estetică, nu vor fi escaladări ale conflictului protestatari-autorități. Va fi, cel mai probabil, un spectacol de sunet și lumini, ad hoc, desigur, în care, în afara vechilor anticomuniști, fiecare va fi atent la inserția propriei persoane în desfășurarea momentului.

Ambele proteste au loc legate, mai mult sau mai puțin, de perspectiva adoptării unor noi pachete legislative. În SUA,  înlocuirea programului Diversity Visa, prin care a pătruns pe teritoriul american și teroristul care a ucis la New York, săptămîna trecută, și care a adus, ulterior admiterii în SUA, 24 de alte persoane dn famile, cu un program bazat pe accesul în SUA pe merit. La noi, este vorba despre adoptarea unui nou cod fiscal, menit să tulbure și mai tare, dacă se poate, țara, în timpul inimaginabil de slabe guvernări PSD.

Ambele puteri legitime, atît la Washington, cît și la București, sînt contestate de protestatari. De ce acolo ținem cu puterea, iar la București cu cei care o contestă?

Răspunsul e simplu: pentru că în ambele părți vedem comuniștii. La ei, pe cei care protestează, la noi, pe cei care conduc.

Dar dacă nu e așa? La noi, la ei e simplu și dovedit deja.

Dar dacă cei noi, care se ridică acum, sînt tot stînga? Sigur, e doar o coincidență faptul că imediat ce s-a aflat că Marele Finanțator a eliberat o sumă mare de bani în folosul societății, au prins și ei imediat viață. Oricum, să scăpăm noi mai întîi de ăștia și apoi mai vedem.

Așa s-a zis și în trecut. Și atunci erau puțini, chiar foate puțini. Și totuși.

PS: Am fost mult prea chinuiți acum mai bine de jumătate de veac ca să nu fim măcar prudenți. Niciodată, în situații în care poate fi aplicată, nu scoateți din discuție prudența.

Comunismul nu este interzis nicăieri, cum este fascismul.

Dreptul inalienabil la protest nu trebuie să fie parazitat de nimeni, în nici un sens.

 

 

 

 

Punem țara la cale

Țineți copiii departe de calculatoare, un clip incorect politic, se bea și, oroare! – se fumează.

Am discutat cu Lucian Vâlsan (Freedome Alternative) despre:

  1. Colectiv. Anticorupția nu poate fi proiect de țară. Puterea judecătorească nu este și NU TREBUIE să fie putere politică.
  2. Eliberări condiționate. Isterie pe subiect. Legile trebuie să fie înțelese și de cei cu patru clase.
  3. Psiho-politică. Congresul USR și ce vor ei de la lume și viață. Infantilismul formațiunii.  Se va duce Dohotaru la PSD?
  4. Seducția în tîmpenie a tinerilor PNL.
  5. Antibăsismul. Ce este și de ce?
  6. PSD a intrat cu picioarele în viața noastră.
  7. Președintele ales este absent. Intermarium, un proiect pe care nu îl înțelege.
  8. Istoria se repetă și nu se învață nimic din ea.
  9. Viteza cu care se duce Partidul Democrat american spre centrul Pămîntului. Cearta cu Dumnezeu.
  10. PNL va mai guverna vreodată? De ce?
  11. Libertatea se întreține, altfel o pierzi.

 

31 octombrie 2017

Înregistrarea pe care am realizat-o ieri cu Lucian Vâlsan va apărea cel mai tîrziu sîmbătă, așa că pînă atunci:

Cine a spus că trebuie? Cine a forțat-o? Da, uneori mai mergem și la evenimente unde nu toate persoanele prezente ne plac, dar nu ne obligă nimeni să facem asta. Am putea foarte bine să refuzăm invitația. Nu o facem pentru că… Completați pe spațiul punctat.

”Să știți că nici mie nu îmi este plăcut să merg la astfel de evenimente în care mă întâlnesc cu inculpații. De multe ori în activitatea mea am fost nevoită să vorbesc cu persoane despre care știam că sunt cercetate de către DNA. Nu mi-a plăcut, dar asta este, nu am avut ce să fac”,

a spus Kovesi.

Dosarul Clinton/DNC – Rusia

Trei oameni acuzați pînă acum, printre ei Paul Manafort, trei luni șef de campanie Trump. Suficient ca toată prostimea leftistă să urle ”Trump-Russia”. De fapt, acuzația la adresa lui Manafort privește activități care ar fi avut loc aproape exclusiv în timpul administrației democrate Obama.  Conspirația împotriva Statelor Unite se referă la activitatea prin care Manafort ar fi schimbat și spălat bani pentru Ianucovici, președintele ucrainean putinist.

Dosarul NU îl implică pe Trump. Este momentul și va fi permanent să o spunem, chiar dacă Manafort, așa cum se bănuiește, va fi presat să spună ceva și despre mantra democrată, Trump-Rusia. Dar Trump era, în momentul acestor acțiuni, un om de afaceri și atît, fără implicare politică, așa că mai curînd dosarul va duce către John Podesta, managerul de campanie al doamnei Clinton. Da, acel Podesta care, în 2012, scria favorabil pentru Ponta.

Cu alte cuvinte, cînd ucrainenii se luptau la Kiev cu forțele ruse, iar noi pe aici ajutam chiar și numai prin diseminarea știrilor, unii americani erau împotriva lor și împotriva noastră. Pro-Putin și pro-Ponta.

Ianucovici la Kiev și Ponta la București, ăsta pare a fi lobby-ul democrat în zona noastră.

Trump mănîncă copii cruzi dimineața și femei gravide seara

În acest timp, presa românească ajută cum poate. Cu o traducere din Mirror, care spune că Donald Trump ar putea fi rudă cu un canibal din secolul al XVI-lea. Urmînd acest narativ, nu m-ar mira ca președintele american să fie rudă și cu Cain. Sau mai simplu, direct cu dracu’. Ei, acum realizați ce catastrofă au putut face la alegerile de anul trecut americanii?!

Halloween cu morți și răniți la New York

8 morți și 11 răniți în Manhattan, după ce un uzbec, rezident în Florida din 2010, a intrat cu un camion pe o pistă de biciclete. A strigat Allahu Akbar înainte să apuce să-l împuște poliția. Care a găsit în duba pe care o conducea probabil în timpul liber, altfel fiind șofer Uber, și mesaje ISIS.

Începem seria ghicitorilor: tu știi unde e președintele tău astăzi?

Da! La Congresul Femeilor Francofone!

29-30 octombrie 2017

Vasile Blaga a fost achitat. Fapta nu există.

În primă instanță, în dosarul finanțării ilegale a campaniei electorale.

Șerban Nicolae, PSD. Să rămînă această ”lecție de istorie” dată de această lepră a istoriei.

„Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război – de partea Aliaţilor după 23 august -, este una care slăbea capacitatea de apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist este mai degrabă ticăloşie ce făceau. Era punerea în slujba unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958 trupele sovietice au părăsit România. – digi24.ro

Ziua de naștere a șefului poate fi și parastas

Pomana porcului. Vezi poză

Oare la ședințele de bloc, de scară, se duce tot în calitate oficială?

Viitor de aur țara noastră are. Recitiți aici.

PS: Astăzi mă întîlnesc cu Lucian Vâlsan și următoarea postare va fi o cronică video a celor mai importante evenimente politice.

 

 

 

27-28 octombrie 2017

”Oriunde merg/ În tot ce simt/ Alături eşti/ Iubit partid!”

Lia Olguța Vasilescu:

Până la urmă Pilonul II e al statului, chiar dacă are management privat. – euractiv.ro

Tu știi cine sînt eu, bă?

Vasile Iliuță, șef Consiliu Județean Călărași, fuge de sub escorta poliției. Sau își ia poliția ca escortă. Vasile este membru PNL, toate partidele, aceeași beție?

Catalonia sau moartea

Anunță premierul Carles Puigdemont, într-o tentativă sinucigașă de a-și trimite nevasta de acasă, actrița vasluiană de renume mondial, madam Topor. Se pare că nu a reușit.

Mai puțin important

Și de aceea și mai prezent în presă și pe internet, subiectul vizitei Patriarhului Kirill al Moscovei și Întregii Rusii la București. Nu înțeleg de ce oamenii se sperie atît de tare cînd omul a venit însoțit de o moaștă. Nu s-au speriat așa bunicii noștri, cînd rușii au venit cu tancurile și armata.

Să vedem ce spun oamenii de meserie, cum minunat spune presa. 🙂 Părintele Coman:

Vlad Alexandrescu a pierdut din nou. De data asta, șefia USR, cîștigată de Dan Barna. Nu cunoaștem pînă la acest moment dacă va urma un referendum intern pentru validarea alegerilor. Sau, mai întîi, un referendum care să stabilească dacă alegerile vor fi validate prin referendum.

Ceva mai important

 

(Foto: On October 29th,969 AD, a Byzantine Army reconquered Antioch, putting an end of more than 300 years Arab Rule. The Fall of Antioch in 969 # Chronicle of John Skylitzes)

 

25-26 octombrie 2017

Ziua Armatei Române

”Armata a fost, este și va fi mereu una dintre cele mai iubite și stimate instituții ale statului român de-a lungul timpului.
Sărbătorim Armata prețuindu-i pe militarii care au știut să pună Țara înaintea sinelui. Îi sărbătorim pe veteranii celui de-al Doilea Război Mondial, astăzi din ce în ce mai puțini și mai apăsați de vreme și vremuri, dar și pe eroii și veteranii din conflictele recente, la care România a fost parte.
Aproape 50.000 de militari români au participat, din 1991 și până în prezent, la numeroase misiuni ONU, NATO, UE sau OSCE, pe trei continente. Dintre ei, 29 de militari au căzut la datorie și peste 180 au fost răniți pe timpul îndeplinirii misiunilor. Iar astăzi este un bun prilej să ne amintim de ei, de jertfa lor, și să-i onorăm.
Ziua Armatei este sărbătorită, de 15 ani, și în Afganistan, unde se află în prezent peste 600 de militari români care luptă, împreună cu aliații, pentru o lume mai bună, pentru un viitor mai liniștit!” – Eugen Tomac, președinte executiv PMP

Este și ziua fostului rege Mihai, pe care cred că îl vor mai ține în fereastră puțin. Puțin astfel încît la anul, de centenar, să fie prezentă noua familie zisă regală, fără umbra a ceea ce a fost Mihai I. Și poate e mai bine așa, avem impostura manifestată în toată splendoarea.

Rege cred că a vrut să fie ales și președintele actual, despre care nu am mai aflat nimic de ceva vreme. De mai multă vreme, din moment ce am întrebat mai devreme pe Facebook dacă măcar astăzi l-a văzut cineva. O fi și el bolnav, din spirit de solidaritate cu fostul conducător încoronat al statului?

LATER: mi se transmite că președintele e în Parcul Carol, ține un discurs.

Mie îmi pare că l-am văzut pe Dragnea, lîngă Tudose, la Carei. E sau nu e, ce ziceți? Să știm și noi cui i se cîntă imnul. Și de ce, dacă se poate.

Cum a modificat PSD legea recursului compensatoriu

În favoarea propriilor penali, bineînțeles. Ăștia nu dau în cap la oameni, doar stau și ei ca oamenii cinstiți, cu familiile, colegii și prietenii, afară.

Raluca Prună, aici.

Adică, dacă tehnocrata Prună a luat în considerație spațiul dintr-o celulă și a propus 3 zile de compensație la fiecare lună, Toader și gașca au luat în considerație pușcăria cu totul, și le-a dat dublu, 6 zile compensatorii la fiecare lună de detenție.

La ceva tot trebuie să ne închinăm. Sexul oral, celebrarea vieții

Parcă au zis oamenii sau omul cărora/căruia i-a venit ideea sexului oral la balul bobocilor minori. Și de ce să se închine la moaște, cînd pot sta în genunchi în fața vieții, așa cum crește ea sub ochii noștri? Și ca totul să fie clar și să nu existe urme de îndoială, acțiunea, să o numim așa, s-a desfășurat în Cluj, adică spre vest, nu la Iași, tradițional, ca la încuiații ăia mintal care pupă mortăciuni.

Ghiță a scăpat de controlul judiciar. Definitiv