Politice pre si post-pascale. Adevarat s-a-ntors!

Înainte de apariţia rubricii „Comentariile zilei”,  anunţată nu cu mult timp în urmă, o scurtă privire asupra a ceea ce s-a mai întîmplat în timpul sărbătorilor pascale.

Casa (fostă) Regală se îndulceşte.  De la amar la şi mai amar. Din gama Kandia Regal, vom putea consuma ciocolata cu lapte „Alteţa Sa Regală Principesa Margareta”, ciocolata amăruie „Alteţa Sa Regală Principele Radu”, cu 55% cacao, precum şi ciocolata amăruie „Castelul Peleş”, cu 75% cacao. Pe cit pariu ca lumea va cere ‘O Duda cu cacao, va rog!’?

Palatul Cotroceni. Ca să nu rămînă mai prejos pe partea de gastronomie, palatul Cotroceni a fost dotat cu bucătărie performantă. Aşteptăm noutăţile editoriale: „Înghiţitură cu înghiţitură”, „Prima masă caldă”… Oricum, dictatura a căzut, se bagă mîncare la palat. Poate vin şi ajutoare cu haine din străinătate, că ar cam fi nevoie.
Iar cum preşedintelui îi place şi să grădinărească, avînd acum atîta spaţiu, zic să nu se irosească şi să consemneze: „Primul bulb plantat”, „Fir cu fir”…
Cred că acum se impune achiziţionarea unei aeronave prezidenţiale. Propun să se numească iAir Force One, ca să nu existe confuzii. Pentru că la vacanţe,  Iohannis ori va face cincinalu-n patru ani şi jumătate, ori îl va depăşi pe Obama şi vom deveni cea mai mare forţă mondială în turism prezidenţial. Guinness Book s-o ocupa şi de aşa ceva, să nu rămînă performanţa neconsemnată?

Dacă de plecarea după Paştile catolic la Madeira am aflat mai întîi din presa străină, singurul lucru de care m-am temut a fost ca revenirea să nu ne fie anunţată din biserici, de Paştile ortodox. Dar cum după trecutele Învieri la malul mării, am ajuns şi noi în modernitate, am avut parte de Înviere pe Facebook. Unde preşedintele ne-a transmis un frumos şi călduros mesaj tematic, cu soare şi flori de primăvară pe înregistrare.

Plecarea în vacanţă să zicem că am înţeles-o, vorba unei prietene, dacă şi-o fi luat omul bilete înainte să fie ales, acum ce să facă?! – ce nu am înţeles e că nu am ştiut pe mîna cui ne-a lăsat. Pentru că, ţinînd cont de faptul că Preşedintele este Comandantul Suprem al Forţelor Armate, am considerat absolut necesar să ştim, mai ales într-o situaţie precum cea de acum, cui a delegat prerogativele prezidenţiale pe durata absenţei din ţară. Dar nu contează ce consider eu, contează că şi din cosmos se mai aud ceva zgomote, numai de la Cotroceni nu.
Cred că asta înseamnă disciplină germană. Pentru că pe vremuri, la palat a cîntat cucuveaua. Apoi s-a auzit cucul. Constantinescu cînta singur, nu se pune. Acum nici măcar un ciripit de vrabie nu se mai aude. Firesc, preşedintele nu poate fi deranjat cînd scrie a doua carte. Poate că omul şi-o fi dorit preşedinţia Uniunii Scriitorilor şi nu l-am înţeles noi. Oricum, cred că încep să înţeleg şi ce vrea poetul să exprime în cărţile sale: păsuiţi-mă!

Dacă greu la deal chiar şi cu boii mici nu i-a fost, la vale pare a fi mult mai dificil. Pentru că nu se coboară de la înălţimea-i să răspundă ameninţărilor ruşilor, nu se cade, conform ierarhiei, dar se duce să viziteze proaspăt renovatul Teatru Naţional. Noroc că-i NATO aci, cu douăsprezece avioane A10, mai nou, că altfel, la cît de iubitor de cultură e preşedintele, ne puteam trezi cu Balşoiul în turneu pe tancuri.

Cum rolurile se mai schimbă din cînd în cînd, despre Justiţie îşi dau cu părerea actorii.

Dan Ionescu, pe Facebook, notează:

Incredibila damblaua care loveste actorii romani de la o anumita varsta incolo. Florin Zamfirescu, Dan Puric si Dorel Visan declara separat, dar la unison, ca s-au saturat de catuse. Intrebarile vitale: de ce ii intreaba cineva ce cred ei despre justitie? care e motivul de le este astora frica de justitie? de cand sunt acesti oameni depozitarii fibrei morale a poporului? si e chiar asa de plictisitor sa iti plimbi nepotii prin parc?

Dar cînd pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă. Parlamentarii intenţionează să-şi stabilească pensii speciale, iar preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu atacă josnic diaspora.  O, dar staţi! Preşedintele este aici. Şi a mai şi zis ceva! Nu, nu despre jignirile aduse de al doilea om în stat celor care au contribuit masiv la alegerea sa, ci despre pensiile speciale. Că mai degrabă le-ar merita oamenii de cultură. Ocazie cu care îi mai doresc un singur lucru: să-l pupe Draga Olteanu şi Florina Cercel cu sete, iar Puric să se uite.

Justiţie. Adevărată, acum. LCK a declarat ca nu mai sint 4500 de dosare in lucru la DNA, ci 7000. Nu m-ar mira ca 2500 să fie ale Elenei Udrea. Fapt divers, cum am scris despre Udrea, cum s-a umplut spamul de reclame la Louboutin.

Tot Justiţie, categoria ieşiri, acum. Copos a fost eliberat condiţionat din închisoare, după executarea unei treimi din pedeapsă şi după îmbogăţirea literaturii de celulă cu cinci cărţi. Din care una suspectă de plagiat. Dar la care ţine foarte mult, se pare, din moment ce a cumpărat tot tirajul. Nu mai bine scria  ‘Blaturi in fotbal si prajituri’ si nu mai avea probleme?!

Cînd ziceam că e ăl mai prost din curtea puşcăriei, mă contrazice Miron Damian, pe Facebook.

George Copos se dovedește mai inteligent decât Victor Ponta. N-a picat în capcana de a comanda un simplu plagiat, copy&paste, ar fi fost prea riscant. A comandat ceva mai elaborat, l-a costat ceva mai mult, dar poate dormi liniștit – ba chiar să dea lecții, nu de medievalistică românească, ci de tupeu de borfaș. Problema însă a rămas acolo, neschimbată: nu există niciun fel de control că el ar fi scris cu adevărat cartea respectivă. În alte condiții întrebarea ar fi deschis poate o dispută academică, dar aici are un efect în domeniul înfăptuirii justiției și ordinii de drept, ba chiar al ordinii constituționale. Fără vreun fel de acțiune pe linie legală și administrativă, chestiunea asta se va permanentiza, în consecință pe viitor o să avem două categorii de condamnați la pedepse cu încarcerare: cei care-și permit să cumpere lucrări științifice și cei care nu au destui bani pentru asta. Primii își cumpără zile de libertate (și încă într-un mod fraudulos), în timp ce ultimii nu pot face asta. E o discriminare interzisă explicit de legea fundamentală.

În încheiere, învăţămînt. Că doar unde nu-i carte, nu-i parte. De cultură, în primul rînd. În ciuda problemelor pe care soţul le are cu justiţia, Lavinia Şandru este preocupată de o problemă stringentă: ‘Educaţia ecologica trebuie sa devina materie obligatorie’ – realitatea.net
Corect, nu pictaţi pe plastic!

Cînd să scriu că sub luminosul prezidenţiat altfel, Blogary poate să deschidă rubrică mondenă. Numai rubrică mondenă, în ce priveşte cuplul-instituţie Primul Domn-Prima Doamnă, aflu că azi preşededintele are consultări maraton cu partidele la Cotroceni.

Adevărat s-a-ntors!

(Foto: adevarul.ro)

Cine conduce Romania?

Conform anunţului de presă de pe site-ul preşedinţiei:

În perioada 6-10 aprilie, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, se află în vacanță de Paști.

Departamentul de Comunicare Publică
06 Aprilie 2015

Nu există nici o precizare formală sau informală în privinţa celui care îl înlocuieşte în această perioadă. Pe surse, s-a aflat că preşedintele a sărbătorit Paştile la părinţii săi, în Germania, iar în următoarele zile este în vacanţa de Paşti, şi se va afla la Madeira, în Portugalia.

Asta în condiţiile unei situaţii externe foarte tensionate în care, în cadrul Operaţiunii Atlantic Resolve, săptămîna trecută au sosit la baza aeriană de la Câmpia Turzii 12 avioane A10  Thunderbolt, supranumite distrugătoarele de tancuri.

ŢInînd cont de faptul că Preşedintele este Comandantul Suprem al Forţelor Armate, consider absolut necesar să ştim, mai ales într-o situaţie precum cea de acum, cui a delegat prerogativele prezidenţiale pe durata absenţei din ţară.

UPDATE:
Raluca Boboc, pe Facebook:

A preluat Tăriceanu atribuțiile de la Johannis ?

Johannis este oficial în vacanță (sursa:comunicatul Administrației Prezidențiale)
.
Dacă Johannis lipsește oficial de la serviciu timp de o săptămână, putem presupune că acesta i-a delegat atribuțiile lui Tăriceanu. Însă Tăriceanu a atacat recent statul de drept (cazul Șova), iar imaginea lui Johannis ar fi afectată.

Într-un context internațional atât de dificil și cu un război la graniță, românii trebuie să știe cine este la comanda statului cât timp președintele este în vacanță.

Precedentul Traian Băsescu – 2008: Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a fost rugat de catre seful statului „sa vegheze la functia prezidentiala”, incepand de joi si pana duminica, atat timp cat se va afla la Beijing, unde participa la deschiderea Jocurilor Olimpice.
Traian Basescu a anuntat intr-o declaratie de presa sustinuta la Palatul Cotroceni, ca i-a delegat competentele de prim om in stat, presedintelui PSD al Senatului, Nicolae Vacaroiu, mai mult colegial decat oficial, avand in vedere ca nu a semnat vreun decret prezidential in acest sens.

Precedentul Victor Ponta – 2014: Premierul Victor Ponta intra intr-un scurt concediu dupa ce si-a delegat, prin decizie, atributiile de coordonare a Guvernului catre vicepremierul Gabriel Oprea. Decizia va fi aplicata in perioada 19-24 noiembrie.

Ultima postarea a Preşedintelui, pe Facebook, este aceasta, de ieri. Apropo de NATO şi de situaţia în care ne aflăm.

iohannis NATO

(Foto: airforce-technology.com)

De ce ramine Elena Udrea in arest preventiv?

Din motivarea ÎCCJ privind prelungirea arestului preventiv în cazul Elenei Udrea:

1.  „Activitatea infracţională este complexă şi amplă, iar la acest moment inculpata nu conştientizează activitatea ilicită generată.”

Adică? Nu recunoaşte încă ce scrie în rechizitoriu? Ar trebui să recunoască? Va fi ţinută în arest preventiv pînă cînd va recunoaşte? Şi dacă recunoaşte, ce mai rămîne de făcut la proces, să se stabilească numai cîţi ani va face puşcărie?

2. „Totodată, a solicitat să se aibă în vedere calitatea inculpatei de membru al unui Guvern care la nivelul anului 2009 şi a anului 2010  invoca pretinse măsuri de austeritate, măsuri în cadrul cărora s-a procedat la o tăiere bugetară a salariilor şi a pensiilor.

La interpelarea instanţei cu privire la faptul dacă inculpata Udrea Elena Gabriela poate fi culpabilă pentru o măsură politică a guvernului de la acea dată, reprezentantul parchetului a arătat că inculpata Udrea Elena Gabriela pe de o parte în calitate de membru al Guvernului era de acord cu măsuri de austeritate, iar pe de altă parte din bugetul ţării acorda contracte supraevaluate pentru care primea mită. Aceeaşi situaţie a apreciat că poate fi avută în vedere şi faţă de ceilalţi inculpaţi care au îndeplinit funcţii publice.”  – b1.ro

Ce legătură au măsurile politico-economice luate de guvernul din care a făcut parte Elena Udrea – şi cu care a fost de acord – cu dosarul în cauză? Faptul că a făcut parte dintr-un anumit guvern e circumstanţă agravantă? Se judecă o cauză individuală sau una colectivă? Ce înseamnă „pretinse măsuri de austeritate”?  Are Justiţia căderea să judece măsurile politico-economice luate de un guvern? Şi asta nu înseamnă imixtiunea Justiţiei în politică?!?

Cum şi-ar  mai putea dovedi nevinovăţia Elena Udrea în Justiţie, dacă pentru a fi eliberată din arestul preventiv ar trebui să „conştientizeze”/recunoască acuzaţiile care i se aduc? Cum şi-ar mai putea dovedi nevinovăţia ca fost membru al unui guvern care a luat, în 2009 şi 2010, măsuri de austeritate? Va fi judecată pentru faptele de care este acuzată sau/şi pentru că a fost ministru într-un anumit guvern?

Ne întoarcem  la anii negri în care apartenenţa politică era invocată în Justiţie?

(Foto: paginadepolitica.ro)

Later: Nu am considerat necesar să pun între ghilimele „să-şi dovedească nevinovăţia în Justiţie”, avînd în vedere contextul. Dar pentru cei care pricep mai greu sau deloc o ironie, fie, le-am pus aici.

O suta de zile intr-o suta de ziceri

Ale mele, pe Facebook, despre preşedintele Iohannis şi colateralii, la ceas aniversar, primele o sută de zile de mandat prezidenţial. Postările sînt de mai mult de o sută de zile, şi ceva mai mult de o sută – compensez tăcerile sărbătoritului 😀 . Din campania electorală şi pînă ieri, mai precis. Ieri, cînd însuşi preşedintele şi-a prezentat bilanţul, într-o conferinţă de presă şi un clip postat – unde altundeva?! – pe Facebook.  Clip pe care îl puteţi urmări aici .

Şi cu ocazia asta, de mîine (poate chiar de azi) rubrică nouă pe Blogary, „Comentariile zilei”. Scurte, la subiect. La subiectele importante ale zilei. Aşa cum am anunţat deja – pe Facebook, da! –  mai puţin Facebook şi mai mult blog. În cazul în care nu vor putea  fi zilnice, vor fi grupate pe cîteva zile, posibil săptămînal sau de două ori pe săptămînă,  atunci cînd se va întîmpla ceva important şi va fi ceva semnificativ de spus.

Despre alte proiecte Blogary vă voi anunţa cînd/dacă vor putea fi puse în practică.

Cele de mai jos sînt în ordine invers cronologică, un reper inclusiv pentru mine, atunci cînd se va discuta un eveniment ori o raportare conjuncturală la acesta. Un mini-jurnal care, pe lîngă postările din Bestiar, acoperă şi o parte din perioada în care Blogary nu a fost online.

Aşadar, dacă doriţi să revedeţi, cei care m-aţi citit pe Facebook – să vedeţi, ceilalţi – ce am scris în ultima vreme despre noua orînduire luminoasă care ni se aşterne în cale, pe scurt, în cele 103 puncte care urmează.

1. În Nigeria a pierdut prezidenţialele Goodluck. Bine că la noi le-a cîştigat Badluck!

2. „Fiscul e ca pendulul.” – Iohannis
Adînc. Cu descompunerea forţelor pe planul înclinat va fi mai dificil.

3. Ce ghinion şi pe poporul ăsta, după un postac s-avem un politruc la Cotro.

4. Nu e politruc. E mai mult truc şi deloc poli.

5. Ascultindu-l pe Iohannis nu aveam in cap decit ‘O suta de ani la Portile Orientului’, a lui Grosan. Cine a zis ca-i neamt, in afara de nume?

6. Eu zic sa-i amenajeze si la Cotro, intr-un subsol, un atelier de timplarie, sa nu se plictiseasca pina cind lucrurile de care vorbeste se vor intimpla de la sine sau le vor face altii.
(Si ca sa nu se suie in copac, cam pare genul.)

Am scris, la un moment dat, ca trebuie sa fii cu capul sa vrei ca Iohannis sa nu fie un presedinte bun. Acum, dupa 100 de zile, nu cred ca poate fi nici presedinte.

7. Fota, excelent! ‘Poti sa-l izolezi foarte usor pe presedinte, il urci pe acoperis si ii iei scara’. :))))))))

8. Genul asta de discurs, ‘vom face’, ‘vom vedea’, ‘se va intimpla’, ‘rabdare’, ‘inca nu pot sa va spun’ und so weiter il aud pacientii cu cancer in faza terminala, carora doctorii nu mai au ce sa le spuna ca ar fi de facut concret.

9. Sa-l faci pe Basescu ‘vocal’ si ‘postac’, in conditiile in care o corectezi pe reportera ca nu ai un milion de like-uri, ci un milion si jumatate, se cheama neam prostie.

10. Cred ca Administratia prezidentiala a facut o greseala. Ora 19, pina mai acu’ citeva zile, era ora 18. Si se poate interpreta.

11. Iohannis are in subsolul casei de la Sibiu un atelier de timplarie? Iisuseee! :D

12. Iohannis nu e altceva decît „România bunului simţ” – Antonescu, 2009. Versiunea 2.0, cu sonorul tăiat.

13. Acu’ m-am prins! Atît de mult (i) s-a zis că nu e Băsescu, că a ajuns să nu prea fie nici preşedinte.

Şi acum serios, băsiştii abia îl mai pomenesc pe fostul preşedinte, extrem de rar, cei care nu au cu ce-l apăra pe Iohannis, însă, o fac permanent. Dar cînd raportarea asta nu va mai ţine, ce vor mai spune? Tare-s curioasă.

14. Sa vedeti ca Iohannis se opune maririi salariului si-l lasa, astfel, în ofsaid pe Ponta.

15. Cum adica sa nu semneze? Si-a-nchipuit cineva ca nu o sa semneze? Mai spera cineva ca va iesi din rama in care a fost pus si-n care se vede ca-i place atit de mult? (numirea lui Teodoru la Finanţe)

16. Cu ocazia confirmarii dumneavoastra, acum mai bine de trei luni, ca Presedinte al Romaniei, nu credeti ca e vremea sa va despariti de vechile metehne, ca sa puteti fi primit in rindul demnitarilor de (cel mai) inalt rang?

PS: Multumesc pentru urari.
PPS: Mă bucur că sînteţi o persoana credincioasă, dar românii nu v-au ales papă, ci preşedinte.

Creștinii catolici și protestanți serbează astăzi Duminica Floriilor. Pe vremuri, ziua de Florii era o zi aparte mai ales pentru copiii sași din Transilvania, pentru că era ziua Confirmării lor în Biserică, o zi în care se despărțeau de copilărie și erau primiți în rândul comunității adulților. Tuturor celor care serbează azi Floriile le urez multă sănătate și bucurie!

17. Este absolut inacceptabila tacerea presedintelui Romaniei in contextul jignirii, de catre ambasadorul rus, a lui Vladimir Tismăneanu si Marius Stan. Si mai grav, este un atentat la adresa libertatii presei dintr-o tara suverana, iar primul om in stat nu are nimic de spus.

18. PNL-ul sa-l inscrie pe Iohannis la o sesiune NLP, daca vrea sa fie presedinte, ca timp are, nu pare a fi ocupat mai deloc.

19. Ce urmează dacă lucrurile merg în felul ăsta?
2016: – absenteism masiv
– scădere PNL, pe măsura mimării/ineficienţei opoziţiei şi, mai ales,
pe inexistenţa real politică a preşedintelui.

Eu în basmele cu PSD tot scade în sondaje nu cred. Şi dacă scădea acum, are timp să recupereze, a recuperat în 2012, în trei luni, după o tentativă de lovitură de stat. Memoria unei părţi de electorat e scurtă, iar mulţi alţii nu vor avea alternativă la PSD.

20. OK, gata! Nu 6 luni pînă la evaluare, nu să-l lăsăm să-nveţe, nu nimic, nu mai merge după trei luni cu scuze de grădiniţă. E nul, e mai rău decît mi-am închipuit, deşi nu mi-am închipuit decît că nu-i Ponta. E degeaba.

Rog pupinii să se extragă singuri din lista mea, nu suport fenomenul deloc. Risc să mă înec de rîs cînd le văd eforturile disperate de-a lustrui o statuie de tinichea care sună a gol.

De asemenea, pe cei care-i fac, din varii motive, procese de intenţie lui Băsescu. Scenarii pot şi eu să scriu, dar cu bază argumentaţională, nu compuneri amatoristice de stropit cu venin.

21. 17:45. Vorbe goale, goale, goale. O limbă de lemn uşor şlefuită. Nimic despre încălcare Constituţiei. Macar sa iasa mai des la fereastră, la palat, şi să mai facă cu mîna, dacă nu e prea solicitant. (cazul Şova)

PS: Vă imaginaţi că aşa va cîştiga PNL parlamentarele de la anul?

În calitate de garant al respectării Constituției și principiilor statului de drept, nu pot să trec cu vederea faptul că astăzi Parlamentul a blocat din nou o cerere a justiției. Într-un stat de drept nimeni nu este mai presus de lege. Calitatea de deputat, senator sau ministru nu ar trebui să confere nimănui imunitate în fața justiției. Parlamentul nu se poate erija în instanță. Justiția este singura în măsură să-și spună cuvântul, pornind, desigur, de la prezumția de nevinovăție. Numai un Parlament cu principii ferme în ceea ce privește integritatea, capabil să răspundă prompt și corect la cererile justiției, poate recăpăta încrederea cetățenilor.

22. Mie începe să-mi placă Iohannis. În caz de – Doamne fereşte, dar e de luat serios în seamă – confruntare armată cu ruşii, pînă citeşte declaraţia se termină ostilităţile, ori nu declară nimic, iar noi nici n-o să ştim prin ce-am trecut.

23. Dacă tot se ajunse la postaci, nu pot să nu mă întreb acum: da’ hăul de potenţial de la Iohannis cum o fi fost umplut? Cu convingere, cu oameni sinceri, de suflet, nu pe interes? Ori pe-o măslină, pe-o atenţie măcar, şi alea legal plătite?

24. Vă amintiţi culoarea feţei lui Năstase după ce a pierdut prezidenţialele din 2004? Şi ulterior, preşedinţia Camerei Deputaţilor şi a PDSR?
Vi-l amintiţi pe Geoană ţopăind în 2009 şi, după cum pare, nevenindu-i să creadă nici azi că a pierdut atunci?
Ei bine, şi acum uitaţi-vă la Ponta. E acelaşi din noiembrie 2014, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. E acelaşi de dinainte de momentul pierderii alegerilor, şi deocamdată nu se întrevede că ar urma să piardă ceva. Bun, întrebaţi-vă de ce.

25. Eu înţeleg că unii vor să ne ia de proşti sau amnezici, ori ambele, şi le cauzează că nu sînt crezuţi. Iar dacă îşi imaginează că sînt, ghinion! Al lor, că evidenţa e sub nasul tuturor.

26. Pe surse oto-laringo, oftalmo n-am văzut cu ochii mei, Iohannis l-ar fi criticat pe Ponta în străinătate.

Întrebare: de ce nu îl critică şi în ţară?
a) de ruşine
b) de frică
c) degeaba.

27. Iohannis spune bancuri. =)))))))))))))))))))))

Diasporei din Polonia: „În ţară a început schimbarea modului în care arată politica” – obiectiv.info

28. Inainte era simplu, eram noi si ei. Acum sint ei si ei, iar noi, citiva, care-om mai fi ramas. Si mai simplu. Pentru ei.

29. Să se înlocuiască mai repede şi-n imn, în loc de „Triumfător în lupte, un nume de Traian!”, „Triumfător în lupte, un nume de german!”.
De aseară, o propunere din partea găştii mici şi meschine.

30. Ghinion!
Încerc să respect cele 6 luni pe care spunea Dragoş Aligică să i le dăm, pînă să putem face o evaluare, dar e greu. Ba tace cînd ar fi de vorbit, ba spune cîte una care mie îmi confirmă impresia că e la Cotroceni ca să ne facă frumos cu mîna. Şi atît.
(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Klaus+Iohannis+gafa+jumatate+secol+pace+granitele+romanie)

31. Iohannis doarme pe străzi, nu i s-a repartizat o garsonieră măcar? Şi-n garsonieră nu intră un pat dublu sau o canapea extensibilă?
(http://www.ziare.com/klaus-johannis/carmen-iohannis/carmen-iohannis-ar-vrea-se-se-mute-la-bucuresti-dar-nu-are-unde-sta-1350205)

32. Constatarea ca ‘ai nostri’ nu au fost deloc in regula nu da un cec in alb noilor veniti la putere. Pe care, sa nu uitam episodul 2012, daca tot vorbim de stat de drept, chiar nu-i recomanda nimic.

33. A aparut, mai nou, o forma ciudata de ura. Una grea, hidoasa, de sorginte medievala, cu popor stirnit sa-si reverse toată rautatea si toate neajunsurile asupra unora, gasiti vinovati pentru tot, fara a se mai astepta judecata. Si asta numai pentru ca noua stapinire sa le para mai buna si mai frumoasa. Cind, in fapt, nu s-a schimbat fundamental nimic, absolut nimic.
E cel mai periculos fenomen actual in desfasurare in spatiul public, si ale carui consecinte sint greu de anticipat. Pare ca la intrebarea ‘Antena 3 e aici?’, raspunsul este ‘Antena 3 e peste tot acum’.

34. Ia sa vedem, ce ar putea urma? 😀
N-a fost tentativa de lovitura de stat, de fapt, niste baeti au vrut sa-l dea jos pe seful Mafiei. Ca sa ce, dupa? A, ca sa vina ei si ai lor in loc, dar acum s-au dat de trei ori peste cap si s-au transformat in printi curati ca lacrima. La povesti pentru oameni mari e priceputa lumea, nu-mi fac probleme ca nu se gaseste ceva cu aparenta de credibilitate.

35. Dupa aprecierile lui Adrian Nastase si Bogdan Ciuca (PCVoiculescu) la adresa lui Hellvig, a venit rindul lui Ponta: ‘Ca sa citez din propaganda, Eduard Hellvig a fost coautorul, alaturi cu mine, de Crin Antonescu, de Liviu Dragnea, la lovitura de stat din 2012.’ – Hotnews

Savurati bomboana de pe coliva statului de drept si pretindeti ca e cireasa de pe tort, pina la ‘proasta comunicare’ din vara lui 2012 nu mai e decit un pas.

36. A schimba axa Bucuresti – Londra – Washington cu axa Bucuresti – Berlin – Washington (propunere Hellvig) inseamna adoptarea pozitiei Merkel fata de Rusia, adica favorizarea acesteia in conflictul cu Ucraina, stiind ca Marea Britanie este cea mai dura putere in privinta respectivului conflict, rezervindu-si chiar chiar dreptul de a inarma Ucraina.

37. Eu – şi mulţi alţii – am înţeles foarte bine că au cîştigat „ai lor”. În campanie, pentru turul II, am spus ca votez Iohannis şi am îndemnat să fie votat NUMAI, EXCLUSIV pentru că nu este Ponta.

Ce nu înţeleg acum e de ce ni se spune că e foarte bine cu/totce face Iohannis, cînd se vede clar că USL trăieşte. Raţional, oricît ai fi de dezamăgit de Băsescu, nu poţi spune că tabăra care în 2012 a încercat o lovitură de stat e cea bună acum. Pentru că, din cîte îmi amintesc – şi îmi amintesc bine, ca şi alţii, de altfel – atunci am apărat statul de drept, la care atentaseră puciştii, nu persoana preşedintelui de atunci, Băsescu.
Aşadar, sîntem principiali sau nu mai sîntem?!?

38. Ce-a zis Iohannis la Magurele, ‘laser, frate!’?

39. Sansa PNL-ului, la parlamentarele din 2016, e programul Rabla pentru politicieni.
Altfel, apropo de ‘demokratura’ de care vorbeste Dan Tapalaga, ce diferenta este intre PNL-ul din USL, de acum mai an, si cel de acum?
Zic sa nu ne imbatam cu apa chioara si sa ne uitam bine la ce a fost şi la ce este, ca sa stim si ce va fi.

40. Gorghiu ii cere demisia lui Vosganian, in caz ca nu, il va propune pentru excludere.

Da, da, si pe urma nici nu-l vor mai recunoaste pe holurile Parlamentului – cine-i asta, cine-i asta, sa-i dau buna ziua, sa nu?!
Ca senator va ramine, ca si Chiuariu.

41. Personajul principal al zilei nu este Vosganian, indiferent cit circ a facut. Este personajul colectiv PNL, partidul de dreapta, speranţa şi viitorul, chipurile, cel ai cărui parlamentari au votat împotriva urmăririi penale a lui Vosganian.

42. Calimente in cazul Vosganian: ‘Nu trebuie sa guverneze justitia’.

Sa nu fie o superputere, n-asa, domnule presedinte? Iacata, nu v-au inteles gresit, bucuraţi-va!

43. Ariton, fost pedelist, da in Parlament pentru inceperea urmaririi penale. Vosganian, penelist de vita veche, bocitoare pe stil nou, nu. Udrea la pastru, 30 de zile.
Dreptate si consens! Pentru ai lor.

PS: Cine mai are de gind sa-mi spuna ce bine e cu doua partide mari, PSD si PNL, in ce epoca post-basisto-mafiota, curata, am intrat, in ce etapa ‘altfel’ am pasit odata cu alegerea noului presedinte, sa-si tina zbaterea celor citiva neuroni acasa sau la tratament. Realitatea ii contrazice, nu eu.

44. Dormiti linistiti, consensul vegheaza pentru dumneavoastra!

45. Lu’ Udrea ii duc politistii catusele, lui Iohannis nu-i ia nimeni paltonul la Paris. Nu s-a facut inca dreptate pina la capat!

46. Ce păcat că domnul preşedinte e un finuţ şi nu ştie să-njure şi el, ca oamenii, n-ar mai fi făcut gestul acela de nevasta porcului dată jos din copac!

47. Pe Realitatea s-a discutat despre logos, imagos (?) şi dihotomie (Floriana Jucan) referitor la Iohannis.

Mă simt prea mică pentru aşa genii.

Later: vă recomand călduros emisiunea. Cu dex-ul la îndemînă – Jucan: dezvoltare anabatică. Veţi înţelege de ce s-a închis TVR Cultural.

48. Decoratii si decoratiuni. Preocupari la Palatul Cotroceni.

49. Eu sper că „nu e Ponta” pentru care l-am votat pe Iohannis nu înseamnă „nu e nimic”.
Răbdare am, fumătoare sînt, el are timp să dovedească că nu-i pus doar să stea în fereastră şi să fie plimbat pe la evenimente culturale.

50. Sper ca nu asta inseamna consensul, alinierea la zid a tot ce au insemnat ultimii zece ani. Ca va fi mult mai rau decit acum. Oricum, cinstit, habar n-avem cum va fi. Presupunem, dar asta-i alta poveste.

In ce ma priveste, si stiind cele aflate (nu dovedite, deduse, ce-i drept) acum, tot Basescu as fi votat si-n 2004, si-n 2009, asa cum am votat Iohannis in 2014. Pentru ca variantele Nastase, Geoana, Ponta, niciodata!

52. In conditiile in care coruptia este transpartinica (de la Nastase la Basescu si asociatii, ori prin asociati, in cazul ultimului), pe ce garantii se bazeaza promovarea lui Iohannis ca ieşit din spuma marii? Cind nu este altceva decit produsul PNL+PDL pe stil vechi, doua partide la fel de nereformate, la fel de necurăţate de anumite exemplare ca si pina la venirea noului presedinte?
Deci, de unde pina unde certitudinea ca Iohannis ar putea schimba ceva, ca ar fi altfel, ca este calea, adevarul si viata democratiei intruchipate, garantul independenţei justitiei?

PS: Va inspira Mihalache, de exemplu, mai multa incredere decit va inspira Udrea in 2004?
PPS: PNL-ul din 2012, acelasi de astazi, mai putin fostul PDL, a initiat si organizat, in alianta cu PSD, lovitura de stat din 2012 de dragul romanilor? Din pura generozitate au vrut sa acapareze, prin orice mijloc, toata puterea?
La vremea respectiva si un timp dupa, se spunea, pe drept, ca daca numai Antonescu e problema, unde sint atunci liberalii onesti? De ce nu pleaca din partid? De ce participa, chiar si numai raminind membri, la tot ce face partidul? Acum, aceiasi penelisti, pina mai deunazi Chiuariu inclusiv, sint in spatele lui Iohannis, sint in partidul care l-a propus si sustinut pe actualul presedinte. Ce va face, ce va reusi sa realizeze cu ei atit de spectaculos si de diferit fata de ce a fost pina acum?

53. Dincolo de glume, e de constatat cit putregai e in politica romaneasca. Si cit de naiv (sau interesat, de ce nu?!) ar trebui sa fie cineva ca sa mai bage mina in foc pentru vreun politician. Toti sint oameni, nu va mai faceti chip cioplit din ei, ca vi-l ciobiti grav pe al vostru. Ca nu toti au probleme penale, e drept, dar defecte au toti. Mai mari, mai mici, suportabile sau nu, periculoase sau benigne.

54. Pare ca omul asta s-ar pricepe la toate, mai puţin la funcţia pe care o ocupă.
Are păreri, dar nu vrea sa le spună, nu-i va reproşa nimic public premierului (l-o fi bătînd la curu’ gol în birou, nu ştiu), cu gazele de şist a dat-o la întors (n-ar mai fi rentabile în condiţiile scăderii preţului hidrocarburilor), nu trebuie să existe o luptă în parlament (???), vine la Cotroceni dimineaţa şi pleacă seara (wow!).
Comparativ, şi Ilici mai spunea cîte ceva concret. Iar Milică era de-a dreptul ferm.
Eu mai am totuşi răbdare.

Later: Sînt cel puţin liniştită, am spus tot timpul că îl votez şi am îndemnat să fie votat numai pentru că nu este Ponta. Şi atît!

55. Iohannis nu a fost incompatibil, ICCJ, definitiva. – Hotnews.
Bun, pe tema asta pot inceta speculatiile, acum sa vedem lucruri bine facute.

56. De la ‘am fost un dobitoc’ la ‘curajul de a tacea’. 25 ani!

57. Azi pact, mîine pact, ăştia nu colaborează, pactizează.

58. Nu am inteles si nu voi intelege de ce la orice critica la adresa lui Iohannis se face imediat referire la ce facea/cu cine era asociat Basescu.
Pai nu era vorba ca asta e noul, curatul, viitorul si speranta, politica altfel?!

59. Hasotti: Chiuariu, fa-te ca nu esti al nostru!
(Poate activa independent in grupul PNL, la o alta comisie, zis-a.)

60. Dacă tot mandatul va fi aşa un consens, omul şi-a ratat cariera profesională. Era ideal pentru psihologie – specializare negociator.

61. Trebuie sa fii cu capu’ ca sa-ti doresti ca omul asta sa nu fie un presedinte bun. Ca nu ne-ar folosi la nimic. Sau suflet meschin, plin de ura. Dar ura e cu tona, fie vorba intre noi, indiferent impotriva cui se indreapta, si de aici orice critica te califica imediat ca ‘frustrat’, ‘zaltat’, ‘depresiv’ ori mai stiu eu cum. Acuzatorii nu ies din paradigma asta si de aici toata zarva.

PS. eu ma distrez acum vazind cele de mai sus, dar la un moment dat ma voi plictisi. Si cind ma plictisesc, ma scutur de scame. Aviz cui mai are de gind sa intre cu mistocareli in comentarii.

62. Iohannis explica la Adevarul live ce a spus ieri la CSM.
Daca vorbeste din capul lui, eu cred ca-i mai bine sa renunte la ce-i scriu consilierii.

63. Ce-ar fi indicat sa ia cit se poate de in serios Klaus Iohannis este ca nu cumva la sfirsitul – daca nu chiar mai devreme – mandatului sa fie nevoit sa se declare invins de proasta comunicare. Incepind cu evenimentele din 2012, ca a devenit periculos sa mai zici acum ‘lovitura de stat’.

Caz in care am avea:
– 2000: prostul;
– 2014: proasta;
– 2019: proasta comunicare.

64. Si calm, ati votat impotriva lui Ponta, nu pentru Iohannis. Nu-i acelasi lucru. Pentru, ar fi trebuit sa va convinga oferta. Impotriva, v-a convins celalalt de cit rau e capabil

65. Eu cred ca Iohannis e tot presedinte-jucator. De sah.

66. Mă simt cumva ca-n 2009-2010. Cînd o parte a lumii aşa-zis bune, o parte din caţavenci inclusiv, a trecut de partea bunului simţ antonescian. Îngroziţi,desigur, de curvarul, beţivul, bătăuşul de copii şi veşnic conflictualul Băsescu.
Păcat că unii adepţi ai lucrului bine făcut, pe stil nou, s-au certat atunci cu primii. Şi s-a mai şi lăsat cu retragerea definitivă a ambasadelor, altfel putea fi reînceputul unor frumoase prietenii.

67. Dacă şi după sărbători va fi aşa o linişte şi o bună înţelegere între instituţiile statului, nu ne mai rămîne decît să punem o plăcuţă la intrările în ţară: Nu deranjaţi, România normală.

Apropo, după prima întîlnire Ponta – Iohannis, din 22 decembrie trecut, cea în urma căreia primul a declarat că „lucrurile intră pe făgaşul normal”, a urmat imediat şedinţa de Guvern în care s-a dat OUG privind modificarea Legii Educaţiei, respectiv posibilitatea renunţării la doctorat.
Mîine se împlinesc două săptămîni de atunci.

68. De ce isi insoteste doamna Iohannis sotul la Consiliul European? Inteleg ca aici, in Bucuresti, nu poate fi linga Presedinte, ca n-are unde sa stea, si ca deocamdata nu vrea nici sa renunte la orele de la Sibiu.
Ca ii place ideea de prima doamna cu jumatate de norma pare din ce in ce mai clar, dar nu inteleg ce cauta acolo unde nu are treaba, cind nu e acolo unde ar fi firesc sa fie.

69. Cu ‘misoginia si invidia’ care ma caracterizau, inaintea şi in timpul campaniei electorale pentru prezidentiale, la cea mai marunta critica la adresa duamnei, a(m) rezolvat-o. Urmeaza ‘frustrarea’ post-basista, la, tot asa, orice critica la adresa proaspatului presedinte. Ghinion, am mai multa rabdare decit isi inchipuie multi.

Va mai zic o data, distractia continua!

70. România frumoasă fuse şi se duse, România curată este, România normală zice că va să vină.
Numai România veselă nu mai avem, nici strop de umor, numai scrîşnet de măsele.

71. Iohannis a zis ceva, chiar si numai monosilabic, despre ordonanta data de Ponta privind renuntarea la doctorat? A fost cadru didactic, printre altele.

72. Iohannistii de profesie tre’ sa pupe acu’ numa’ poala Margaretii sau si duda?

73. MRU-consilier personal al lui Iohannis e cea mai buna alegere de pina acum. Unul nu vorbeste, celuilalt ii ia patru-cinci rinduri sa scrie o fraza.

74. Daca si pro-legionarii sint albiti, şi A3 este frecventabila, pe stil nou, sa se calculeze viteza cu care Chiuariu chiar merita sa fie in Comisia Juridica şi cind va fi dus Base la Tirgoviste.

5. Ora aceea la care te-ntrebi: da’ cine-i în opoziţie acum?

76. Eu cred că doamna primă doamnă a auzit că la noi aici, în sud, se cam fură, şi de asta n-a lăsat poşeţica din mînă nici în timpul intonării imnului.
‪#‎protocolextremăurgenţă‬

77. In aceste momente importante pentru tara, dar aparent de blegeala publica, va propun sa ne indreptam gindurile catre Ponta. Cu recunostinta pentru tot ceea ce a facut ca sa nu fie el astazi cel investit Presedinte al Romaniei.

78. Gorghiu, dupa numirea la sefia PNL: ‘Cred ca adversarul politic al PNL este PSD.’ – ziare.com

E pe drumul cel bun, incepe sa identifice adversarul.

79. Gorghiu incepe prin a-i lua apararea lui Badea, care nu a fost primit la Cotroceni.
Inteleg ca Iohannis va primi si motociclisti.

80. Este absolut firesc ca Iohannis sa-si aleaga oamenii cu care sa lucreze. Oamenii lui.
Este la fel de firesc sa-i criticam pe oamenii alesi de Iohannis. Si pe Iohannis insusi, bineinteles, daca este cazul.
Ce nu e deloc firesc e sa ni se spuna ca negrul e alb şi albul e negru, considerindu-ne pe multi amnezici. Si sa ni se bage pumnul in gura sau sa fim catalogati in te miri ce fel pentru ca nu imbratisam neconditionat noul gizas si mersul lui pe ape.
La asta se rezuma totul.

PS: Logica gastilor functioneaza cel mai bine exact la cei care o critica.

81. Odata cu aparitia si cistigarea alegerilor de catre Iohannis, cred ca in nomenclatorul meseriilor trebuie adaugate urmatoarele: adorator – simplu si frenetic- culegator de scame, lustruitor de pantofi, saritor cu prajina in capul oricui cirteste impotriva celui mai iubit neamt al poporului si consilier probleme anale – cu conditia de angajare buze moi si catifelate.
Nu stiu ce mai face omul cu haul de potential, dar e pacat sa se iroseasca asa rezerva de cadre si sa nu maninca si gura lor ceva.

82. La Mihalache nu traseismul e problema, poate, la limita, nici limbajul – si Basescu i-a zis ‘muie’ lui Stolojan – ci pozitia anti-americana si fata de justitie din 2012. Motiv pentru chiar Ponta l-a eliberat din functie, intre timp, din ce-mi amintesc, trecuse Philip Gordon pe la Bucuresti.

83. Cred ca AMP a fost aruncata la deruta – stiindu-se ca oricum va refuza, fiind ocupata sa-i spuna lui Dumnezeu ce mai are de facut – ca sa fie mai usor digerabil Mihalache. Da’ n-a functionat schema.

84. Dezamăgirea provocată de numirea lui Mihalache şef al cancelariei prezidenţiale provine şi din propaganda deşănţată întru promovarea lui Iohannis drept altceva-ul, salvatorul, noul, anti-sistemul, viitorul, calea şi viaţa politică, şi din investiţia de speranţe că valul care l-a măturat pe Ponta nu a fost în zadar.
Nu, pînă în momentul de faţă, Iohannis nu e Ponta – a nu ştiu cîta oară spun asta – şi atît. Dar este tot un produs politic, care vine la pachet cu toţi cei care l-au susţinut. Cu PNL şi PDL, aceleaşi partide pe care le ştim, nereformate, cu aceeaşi oameni, cu acelaşi mod de a face politică, nicidecum altfel de politică. Trebuie timp ca să ne lămurim dacă Iohannis însuşi se va putea ridica la înălţimea funcţiei şi la aşteptările celor care au votat chiar şi numai anti-Ponta, votîndu-l pe el.
Pînă acum, PSD nu a reuşit să pună stăpînire pe tot. Primul şi cel mai important pas a fost făcut. Parcursul ne va lămuri cine este cu adevărat Iohannis.

85. Hai, ca devine distractiv de-a dreptul. Pina si AMP e buna, ca-i cu Iohannis acuma. Ca pentru ea, nu demult, era ‘impecabil’ Ponta, nimic, amnezie totala. Nu mai zic de ce hulea in anii din urma. Astept numai, poate il spurca si pe asta, sa vedeti alta reevaluare, alta distractie.

‪#‎adorconsecventasioameniicuprincipii‬

86. Aşa cum Iohannis a capitalizat toată ura şi frica de Ponta, şi Ponta a capitalizat toată ura şi frica existente la adresa predecesorilor săi, Năstase şi Geoană. „Meritul” personal este că a dovedit în scurt timp că PSD nu oferă decît candidaţi din ce în ce mai răi şi mai periculoşi.

Şi de aci se poate dezvolta, dovedi şi argumenta. Dar cînd la manifestaţiile din toată ţara se strigă „Jos Ponta”, „Jos comunismul”, şi nu „hai al nostru”, nu mai e nici o îndoială cine pentru cine a cîştigat alegerile.

Notă: Klaus Iohannis poate cădea la fel de uşor cum a urcat sau poate avea inteligenţa de a răspunde cu mult peste aşteptări, faţă de cît a fost şi încă este creditat. Iar asta depinde acum exclusiv de el. De la alegerea consilierilor, oamenilor care-l înconjoară, în general, şi pînă la politica externă. Uşor nu-i va fi deloc şi nu cred că aşteaptă cineva raţional minuni precum cea de duminică. Dar paşi hotărîţi, fermi, într-un ritm constant, da.
Cel mai inteligent lucru ar fi să conştientizeze că nu a cîştigat pe emoţie pozitivă, ci pe emoţia negativă generată de Ponta. Pe scurt, nu are nimic de pierdut, dar poate avea totul de cîştigat.

87. Ca simbolistica, fostul rege Mihai alaturi de Iohannis e ok. Trecutul (prin urmas) si prezentul nemtesti. Si atit. Mai departe, trecutul recent intruchipat de Mihai ii poate dauna lui Iohannis.

88. Ponta, păzea, ăsta începe cu „trebuie”! Ce dor îţi va fi de Băsescu!

„trebuie votată şi picată Legea amnistiei şi graţierii”
„Trebuie urgent să înceapă discuţiile pe Codul electoral, există o comisie, trebuie să se reactiveze şi toate partidele trebuie să înceapă discuţiile pe Codul electoral care adună toată legislaţia în materie.”

89. Acum e momentul acela, „v-am spus eu, v-am spus eu”, pe mulţi pereţi.
Dar zic că ar fi bine, înainte de toate, să recunoaştem că pesediştii sînt aşi. N-am cîştigat noi cît au înfrînt ei. Şi înainte de orice analiză, o zic de pe acum, să nu mai aud că poporul e prost. Dacă era, Iohannis n-ar fi cîştigat, şi mai ales la un asemenea scor.
Poporul e neinformat. Cînd nu mai depinde, pe partea de informare, de cîteva televiziuni şi o mînă de ziare, uşor de trecut într-o barcă sau alta, ştie ce are de făcut. Şi-o face cu inteligenţă şi tenacitate. O face în aşa fel încît cuvîntul „incredibil” pare a nu fi de ajuns pentru cuprinderea situaţiei.

90. „Decît să fiu mîrlan, mai bine plînge mă-sa” era varianta optimă.

Dar cine să scoată românul din neamţ? Că, aşa cum vorbeam, zilele trecute, cu un prieten – asta-i categorie deja, vă mai povestim :D – stafful a părut că l-a lăsat singur în camera de hotel, cu trei mese asigurate pe zi, şi i-a zis să strîngă bonurile de taxi, că i le decontează la sfîrşit.

91. Domnu’ Iohannis, lăsaţi staffu’, c-am vorbit cu un prieten, uitaţi cum faceţi. Săptămîna viitoare, vă uitaţi la televizor. Dacă vedeţi c-aţi cîştigat alegerile, nu mai cercetaţi, credeţi. Dumneavoastră sînteţi, da! Apoi, împărtăşiţi-i soţiei bucuria, în aceeaşi zi. Ştie doamna Carmen ce să pună în bagaje. Iar cînd veţi vedea o maşină de Bucureşti la poartă, nu trimiteţi fata să le spună c-aveţi musafiri şi să vină peste o oră, că băieţii ăia sar gardu’ şi vă iau cu forţa să v-aducă la palat.

92. Cei mai tari agenţi electorali ai lui Iohannis:
– Ponta însuşi.
– frica. care nu-i deloc rea în anumite momente, ba dimpotrivă. e componentă a instinctului de conservare.

93. Nu poate Klaus sa convinga citi poate Ponta sa enerveze.

94. Daca nici in dezbaterea de diseara Iohannis nu marcheaza, trebuie facut presedinte cu forta. Asa, pedeapsa pentru ca s-a facut ca trece si el pe aici.
Si pentru ca, bineinteles, nu e Ponta.

95. Vorbeam ieri cu un prieten, Iohannis a ajuns candidatul anti-sistem, avind o alianta de doua partide in spate. Dar e singur, nu se mai vede in jurul lui nimeni si nimic, nici partidele care-l sustin, teoretic, nici staff de campanie, nimic!

96. Ce-i mai rau si mai rau la campania asta e ca nu mai vezi fir de umor. In afara de scrisnet de masele si sarit la beregata tocmai la fanii calmului si asezatului Iohannis.

Argumentul cel mai puternic e Ponta, se voteaza anti-Ponta, care-i pericol din enspe plus unu’ motive, ce sa-l mai facem pe bietul neamt ce nu-i?! Este si gata, avem ce vota.

97. Noroc că a venit Ponta la dezbatere, puteam să uit de ce îl votez pe Klaus.

98. La cît extaz degeaba şi la cîte luxaţii logice văd, ca să dea cu plus pentru Iohannis în seara asta, ştiu şi ce urmează dacă Iohannis va pierde: s-a întîmplat din cauza lui Băsescu, că-i lumea proastă şi-n ce fel mai vreţi, şi vrea tot un Băsescu.
Că nu a profitat Iohannis decît infim din tot ce i-a oferit Ponta nu contează, că e mult mai bine să vezi omul aşa cum e, fără să-l faci pom de Crăciun cu globuleţele tale, e dezastru. De fapt, cei care fac acuzaţii de băsism pentru orice critica şi comparaţii permanente nu pot ieşi din patternul Băsescu. Gizăsul care i-a dezamăgit va fi acum vinovat pentru orice incapacitate şi orice gafă a noului lor gizăs. Ei sînt captivii mental şi emoţional ai lui Băsescu, nu cei pe care-i acuză de asta.

Later: săptămîna trecută a fost Macovei cea care l-a făcut praf pe Iohannis, cu pretenţii vs susţinere, acum Băsescu, că lumea ar vrea un nou marinar şi Iohannis nu e. Alţii sînt de vină, candidatul e minunat, păcat că-i sabotat. Că nu-i foloseşte nimănui discursul ăsta, ce mai contează?! De ce să arăţi adevărul cînd poţi să-l răstălmăceşti ca să-ţi dea cum vrei?!
A, şi Macovei, cînd nu era bună de politician, că e tehnocrat, de fapt, că nu vrea mai mult, nu era bine. Cînd a început să se mişte politic, iar nu e bine. Cînd e chitită lumea să găsească pe cineva vinovat pentru orice ar face, nu mai contează nimic altceva. Nici măcar propria-i credibilitate.

99. In alegerile astea se confrunta frica de trecut, Ponta, si frica de necunoscut, Iohannis.
Frica de trecut determina fuga, frica de necunoscut nemiscarea, paralizia.
Cum rationalul nehotaritilor este foarte volatil, iar timp pentru cunoastere si convingere nu mai este, determinanta va fi frica de trecut. In masura in care nehotaritilor din primul tur le va putea fi activata.

100. Ştie cineva dacă Iohannis a fost cumva olimpic la vreo probă? Că prea a luat în serios sloganul „important e să participi”:
Neamţ, na, de unde nuanţe?!

101. Iohannis e o provocare uriaşă de marketing politic. Nu numai că el pare deranjat cînd e luat din tihna în care zăcea pe raft şi expus lumii să-l cumpere, dar e un produs vechi, fără nici o calitate remarcabilă în sine, şi care a mai şi fost reclamat la protecţia consumatorului.* În afară de faptul că ce-i în punga de alături înnegreşte rufele, ce-ai putea spune credibil, vandabil despre el?

*Mă refer la lovitura de stat din 2012, nu la procesul cu ANI.

102. Următoarele două săptămîni sînt ale politicienilor. Ale candidaţior, mai precis. Ale lui Iohannis, extremă urgenţă. În care ar trebui, dacă vrea să cîştige, să lase jurnalul de campanie şi să dea un semn că mişcă, nu să apară din nou ca Cel Ce Merită Votat pentru că Nu Este Ponta şi Atît.

103. Pe foarte scurt:
1. Iohannis – nu poţi să faci din rahat bici. cînd un om n-are ce pierde, n-are nici motivaţia să cîştige. în politică nu-i ca la loto, hai să trag un loz, cîştig, bine, nu cîştig, tot cu ce am rămîn.
2. Macovei şi Udrea, la pachet – că era bine să nu candideze, voturile lor s-ar fi dus la Iohannis, o prostie. Iohannis nu a reuşit singur să scoată mai mult, nu-l însura nici satul. cel puţin votanţii MM e foarte puţin, extrem de puţin probabil că ar fi ieşit pentru Iohannis. e foarte bine să ştim şi să ştie cîţi sînt şi, mai ales, de ce atîţia.
3. Valabil pentru candidaţi, susţinători, militanţi, popor. Cu o sumă de orgolii nu faci niciodată nimic în politică, politica e negociere. Negociere şi realism, de asta nici înflăcărările prosteşti, nici respingerile categorice nu duc la absolut nimic bun.
4. Mi-ar plăcea ca mai multă lume să îşi aducă aminte ce spunea/scria acum o săptămînă, o lună, un an chiar.
5. Nu e obligatoriu să avem întotdeauna dreptate, ba dimpotrivă, e nociv. A recunoaşte că eşti om şi poţi greşi, te mai poţi înşela, e semn de caracter şi educaţie. Valabil pentru toată lumea.

(Foto: revista22.ro)

Mirul si Regulamentul Senatului bat Constitutia României

Mai lăsaţi-mă cu Constituţia!Sunt un om credincios, am fost la Mormântul Sfânt, eu am un crez pe lumea asta: nu voi sta niciodată în genunchi! Aici s-a ajuns să stai în genunchi! Nu m-a rugat domnul Şova să îl apăr, eu ţin mult la acest om, e un băiat extraordinar de bine pregătit. L-am dat pe domnul Şova cu mir, pe care l-am adus eu de la Mormântul Sfânt. Noi suntem într-o anormalitate în momentul ăsta! Cum au apărut probleme peste noapte, până acum nu au fost? Am aşteptat 10 ani să se termine cu o imunitate şi nu se întâmplă nimic.

Răspunsul senatoarei Florina Ruxandra Jipa (UNPR/PSD) –  cea care l-a miruit pe Dan Şova în plenul Senatului –  la întrebarea ziariştilor privind încălcarea Constituţie României, art.76, (Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră). Aceeaşi care, în luna februarie, îşi depusese candidatura pentru funcţia de judecător al Curţii Constituţionale a României, prin vacantarea postului după demisia judecătorului Toni Greblă.

În hotărîrea de a nu încuviinţa solicitarea DNA, senatorii au invocat regulamentul acestei Camere, care prevede că se ia în consideraţie numărul total al senatorilor, şi nu cel al prezenţilor.
Aşadar, Senatul României funcţionează după un regulament care încalcă Constituţia, iar noi aflăm abia cu o asemenea ocazie. De ce? Din prea mare preocupare pentru legalitate a aleşilor noştri.
Mai mult, echipa de comunicare a Elenei Udrea scrie pe contul acesteia de Facebook:

Parlamentul şi Justiţia dublei măsuri

Şocant! Senatul a decis că Dan Şova nu poate fi arestat preventiv pentru că nu s-au îndeplinit condiţiile din statutul parlamentarilor: nu au votat jumătate plus unu din numărul senatorilor pentru încuviinţarea cererii DNA. Au votat 79 de senatori din 85 câţi era nevoie pentru o majoritate calificată.

Reamintim faptul că Elena Udrea este în arest în dosarul „Gala Bute” deşi Camera Deputaţilor a făcut acelaşi lucru ca în cazul lui Dan Şova: au fost doar 170 de voturi în favoarea arestării din necesarul de 199 pentru o majoritate calificată invocată acum. Avocaţii au invocat atunci această situaţie, dar s-a trecut foarte uşor pentru că era vorba de „duşmanul poporului”.

Sunt două variante: fie lui Şova i se aplică acelaşi tratament ca şi Elenei Udrea, fie am asistat la un uriaş abuz al conducătorilor Camerei Deputaţilor, în frunte cu Valeriu Zgonea, şi a celor din Justiţie în cazul fostului ministru al Dezvoltării.

În oricare dintre situaţii, avem de-a face cu o mizerie politică.

PS. Pentru cei care argumentează că regulamentul Camerei Deputaţilor şi cel al Senatului diferă, le reamintim că legea bate regulamentul.

‪#‎Kafka‬

Echipa de comunicare

Aşadar, nici măcar aleşii între ei nu sînt egali în faţa legii.  Cum s-a ajuns aici? Răspunsul PNL la cele întîmplate astăzi este propunerea de alegeri anticipate. Şi analizarea posibilităţii sesizării CCR. Atît. Pînă acum nu au fost senatori şi deputaţi, nu au habar cum funcţionează o instituţie fundamentală a statului de drept, cea în care electoratul i-a ales să-i reprezinte. Dar acum vor să fie aleşi! Din nou, anticipat. Nu vă este  ruşine?
UPDATE:
Melania Cincea, pe Facebook:

Senatorul PSD Florina Jipa, care azi, în Parlament, l-a miruit, la propriu, pe senatorul PSD Dan Şova, spunându-le apoi jurnaliştilor “Mai lăsaţi-mă cu Constituţia!”, este soţia lui Cristian Jipa.
Cine e Cristian Jipa? Judecătorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a scăpat milimetric de inculpare în dosarul de corupţie al fostului senator PSD Cătălin Voicu.
Cine e Cătălin Voicu? Cel care, mai acum câţiva ani, se visa ministru de Interne şi care le spunea unor colegi de-ai săi că, dacă va ajunge în acea funcţie, “în trei ani de zile poate face toată reţeaua din România”. Nu i-a ieşit planul. Ceea ce l-a afectat nu doar pe senatorul Voicu, ci şi pe judecătorul Jipa. “Dânsu’ a fost unul din cei mai afectaţi oameni că n-am ieşit ministru de Interne, atunci. M-a sunat. Zice: «Dom’le, înseamnă că sunteţi un partid de tâmpiţi»”, spunea Cătălin Voicu, într-o convorbire interceptată.

(Foto: b365.ro)

Ati pacatuit in 2009 la Vantu, domnule Geoana?

Pentru toţi lefterii popescu care se-nvîrtesc şi se vor învîrti cu focul nestins în jurul Foişorului, bombănind „Băsescu – Mafia, Băsescu – Mafia…”, înainte de a se dovedi ceva în Justiţie, acesta era să ne fie preşedinte. Domnul Geoană. Şi-mi imaginez cum ar fi fost astăzi: acuzaţii întemeiate pe datul în bobi, cu probe şoptite în timpul  învîrtitului mesei şi cu hotărîri pe bază de descîntece făcute noaptea, pe lună plină, cu busuioc în apă stătută, pe cale bătută, de nimeni ştiută.

geoana eclipsa

‘Iohannis curata mizeria lasata de predecesorul pro-rus Traian Basescu’?

Paul Dragoş Aligică scria, în această dimineaţă, pe Facebook:

Am inteles ca ar fi disparut Putin de o saptamana si facem acum toti un efort sa dam de el. Dar prioritatea ar trebui sa fie alta: a disparut Iohannis din noiembrie anul trecut si nimeni nu pare sa se ingrijoreze.

Nu, Iohannis n-a dispărut, are treabă. Conform Gazeta Wyborcza, căreia i-a acordat un interviu, în vizită în Polonia aflîndu-se, şi care scrie în deschidere (în şapoul asumat de redacţie):

Iohannis curăţă mizeria lăsată de predecesorul prorus Traian Băsescu.

Ăsta este rezultatul traducerii oferite de Google Translate frazei „Iohannis sprząta bałagan pozostawiony przez prorosyjskiego poprzednika Traiana Basescu.”, din pasajul introductiv al interviului pe care actualul Preşedinte al României l-a acordat publicaţiei poloneze.

Revoltător? Puţin spus. Cu atît mai mult cu cît Gazeta Wyborcza este o publicaţie liberală, înfiinţată în 1989, şi care, iniţial, cu disidentul Adam Michnik redactor şef, a fost vocea Solidarităţii, cea mai importantă mişcare anticomunistă din ţările comuniste din Europa de Est, aflate, pînă în 1989, sub cizma sovietică.

Şi mai revoltător, interviul preşedintelui român este prezentat pe pagina Facebook a Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

iohannis interviu presa poloneza

Cît despre partea română – consilieri sau/şi însuşi preşedintele – nu este nimic de mirare, atîta vreme cît în discursurile lui Iohannis numele fostului preşedinte nu se regăseşte nici atunci cînd ar fi de absolut bun simţ, nu numai de respect faţă de adevăr.

Adevăr care arată aşa, în ceea ce priveşte orientarea „pro-rusă” a lui Traian Băsescu.

Marea Neagră, lac rusesc – septembrie 2005
Nu o să stau în genunchi în faţa Răsăritului – martie 2008

Din chiar arhiva Jurnalul Naţional, unde găsiţi mai multe poziţii „pro-ruse” aici.

Şi, mai ales, să nu uităm 26 ianuarie 2006, răspunsul dat unui reprezentant al Federaţiei Ruse, care reproşa României găzduirea de baze americane oe teritoriul său.

Voi ati stat 30 de ani in Romania si nu v-am intrebat niciodata de ce.

Însă eu vă întreb acum, domnule Preşedinte Iohannis, în cazul în care nu aţi văzut interviul publicat, cînd veţi dezminţi afirmaţia gazetei că predecesorul dumneavoastră a fost „pro-rus”, restabilind astfel adevărul? Iar în cazul în care aveţi deja cunoştinţă de afirmaţia respectivă, chiar nu vă este ruşine?

 UPDATE: Între timp, „pro-rus” a fost eliminat din text. Iohannis a rămas să cureţe „mizeria”.

Foto iniţial: ziare.com

gazeta poloneza tb prorus1

Ulterior:

gazeta poloneza tb prorus inlaturat

Cronica politico-teatrala

Sau invers, nu contează. Cum nu contează nici că eu nu am mai scris niciodată o cronică de teatru, deci nici cronică nu ştiu dacă este. Şi nu, nici nu s-a schimbat profilul blogului. Dar să vă povestesc.

Vineri, 13 februarie, am fost la teatru. La Teatrul de Artă, la spectacolul „Şi veni bărbatul la femeie”, de Semion Zlotnikov, în traducerea şi regia lui Bogdan Budeş, cu Mihaela Sîrbu şi Lucian Pavel în rolurile principale. Singurele roluri, de fapt, pentru că este e o piesă în doi. Şi mărturisesc că nu la ei m-am gîndit cînd am văzut durata spectacolului, o oră şi trei sferturi, ci la mine. Îmi părea un spectacol lung. Mai sînt şi fumătoare, dar am zis că vor fi pauze, deci mi-am reprimat reţinerea şi am ajuns.

N-au fost pauze. Dar nici nu le-am simţit lipsa. Am stat lipită de scaun, avînd senzaţia că dincolo de sala aceea intimă, de 75 de locuri, nu mai există lume. Deşi despre lume este spectacolul. Despre oameni. Obişnuiţi, ca mine, ca cei mai mulţi dintre noi. Care caută alţi oameni şi se caută pe ei înşişi, în acelaşi timp.  Cu dureri, cu spaime, cu bucurii, cu speranţe, cu tot ce-i omenesc. E greu de crezut că măcar într-o frîntură din cele două personaje nu se recunoaşte nimeni, la un moment dat, indiferent de vîrstă. De la cei mai tineri, la cei trecuţi deja de maturitate, aşa cum erau cei din sală – un public eterogen structurat ca vîrstă.  Sau că nu ar da cuiva de gîndit mai profund la viaţă, la ce facem cu ea şi cum ne-o facem.

Şi toate acestea într-o comedie. Spectacolul este o comedie, uneori cu momente amare, dar comedie. Cu un umor sănătos, care curge firesc, fără ostentaţie, fără artificii, necăutat, ci găsit în viaţă. Aşa-i şi decorul, nimic în plus, atît cît trebuie ca să sugereze cadrul în care se desfăşoară povestea a doi oameni.

Cei doi oameni, actorii, au reuşit să mă prindă atît de tare în jocul lor, încît au fost momente cînd mi-a părut rău că drăcoasa muiere e prea blîndă cu aparent resemnatul el. El, care se chinuia singur, parcă mai trebuia chinuit puţin. Dar asta-i despre mine, spectator, acolo, pe scenă, au fost ei, într-o poveste care surprinde, încîntă şi dansează, la propriu şi la figurat, pe text,  într-o poveste pe care v-o recomand. Şi pentru inimă, şi pentru minte.

Următorul spectacol va fi pe 27 februarie.

teatru 1

Politic, în tot ce am povestit mai sus, este faptul că şi Teatrul de Artă – despre care puteţi afla mai multe aici – şi spectacolul „Şi veni bărbatul la femeie” sînt întreprinderi private. Breşe, tentative – reuşite! – de a scoate statul din viaţa teatrală, de a scăpa de dependenţa de politic, de a mai solicita fonduri autorităţilor. Producţia spectacolului despre care v-am vorbit a fost realizată prin crowdfunding, iar actorii sînt plătiţi din încasările de pe bilete. Mihaela Sîrbu face teatru independent de mai bine de zece ani, şi a pus bazele, încă din 1996, Companiei Teatrul fără Frontiere, despre care puteţi afla mai multe aici.

Lumea artistică – tînără, aş adăuga – aşadar, mai bine cunoscută, se arată a fi mai puţin boemă decît este percepută în general, şi mult mai practică şi mai determinată să-şi ia cariera în spate şi să se lupte pentru ea. Fără să ceară statului ceva şi fără să considere că i se cuvine ceva, fără să se jelească la posturi de televiziune, aşa cum, din păcate, vedem la mulţi din generaţiile trecute. La acei „monştri sacri” autodeclaraţi, numai pentru că, în lipsa unei concurenţe reale, înainte de 1989, au fost numai ei. Într-o lume în care atît de mulţi consideră că li se cuvine ceva, în condiţiile unei birocraţii atît de stufoase şi a întregului context economic, aceşti oameni se zbat pentru vocaţia, pentru viaţa lor. Lumea artistică trăieşte, şi trăieşte datorită eforturilor şi dăruirii acestor oameni.

Nu apucasem încă să ies din starea de bine de după spectacol, că văd din nou cum statul încearcă să controleze cultura, prin timbrul cultural, mai nou. Pe scurt, vrea să adauge o taxă fiecărei producţii culturale, ca să dea, chipurile, tot culturii, prin diversele uniuni (de scriitori, de artişti plastici, de oameni de teatru şi altele).  Adică să împartă tot el, statul, cui crede de cuviinţă. Numai începutul expunerii de motive a Proiectului de lege, adoptat tacit de Senat şi aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor este revoltător şi, în acelaşi timp, jignitor la adresa oamenilor despre care tocmai am scris mai sus.

Ba se descurcă, aşa cum poate, dar în nici un caz nu se va descurca mai bine în condiţiile în care fiecare potenţial beneficiar al unui produs cultural va trebui să plătească mai mult pentru produsul respectiv. Mai rău, da! Din cauză că beneficiarii vor putea achiziţiona mai puţin din ce înseamnă cultură, şi din cauză că intervenţia şi mai mare a statului în actul de cultură, în general, prin subvenţionarea, adeseori pusă sub semnul întrebării, a anumitor producţii, va şubrezi şi mai tare competiţia, atît de necesară pentru scoaterea la  suprafaţă şi supravieţuirea adevăratelor valori.

 

Gata, s-a rezolvat. Europa a renascut.

Klaus Iohannis, 11 ianuarie 2015, pe pagina de Facebook, la întoarcerea de la Paris (sublinierea îmi aparţine):

Peste două milioane de oameni s-au aflat astăzi pe străzile Parisului, la marșul solidarității închinat victimelor recentelor atentate. Am dat mâna cu președintele François Hollande și cu alți președinți din țări europene, dar mi-au strâns mâna și necunoscuți din mulțime care puteau să fie rude sau prieteni ai celor uciși ori simpli cetățeni. Au fost gesturi de omenie și de speranță împărtășite de toți șefii de state și de guverne prezenți în capitala Franței. Terorismul nu va înfrânge niciodată solidaritatea și dorința de libertate și de pace. Pe străzile Parisului a renăscut o Europă nouă.

Vedeţi ce simplu este? Hai să dăm mînă cu mînă cei cu inima cea bună, să-nvîrtim hora frăţiei pe pămîntul vitejiei. Şi gata, am renăscut. O pasăre Phoenix carnivoră, care se autodevorează, dar astea sînt amănunte sau cîrcoteli ale unora ca mine. Vitejia a însemnat, ieri, şi privirile speriate ale oficialilor prezenţi la marş, şi gărzile de corp care îi ţineau aşa de strîns, că aveam impresia că oamenii au făcut ceva îngrozitor de-s aproape luaţi pe sus. Iar cîrcoteli, ştiu. Că unii oameni din mulţime cu care spune preşedintele că a dat mîna, în cazul extrem de îngrijorător în care nu erau tot forţe speciale în civil, ar putea fi următoarele victime ale unor atentate, iar amănunte.

Impresionant marşul, adevărat, importante solidaritatea şi exprimarea dorinţei de pace. Şi de acum încolo, porumbei albi vor brăzda cerul Europei, în timp ce potenţiali terorişti, pînă mai ieri, vor solicita înfiinţarea de ghişee unde să declare pe proprie răspundere în ce tabere militare s-au antrenat, şi deschiderea de centre pentru depunerea armamentului deţinut ilegal şi de care au fost ieri convinşi că nu mai e cazul să facă uz. Copleşiţi de numărul atît de mare de oameni sinceri şi de atît de multe oficialităţi, vor considera că în Europa renăscută este atît de multă frumuseţe, bunătate şi atît de multă dorinţă de pace, încît ar fi păcat să le tulbure chiar şi cu un pistol de jucărie.

Şi atîta seninătate. Ori senilitate, zic eu. Pentru că, asemeni oamenilor de vîrsta a treia şi a patra, care se mai întîlnesc la înmormîntări, comemorări şi alte ocazii oficiale, liderii prezenţi ieri la Paris nu vor face, concret, nimic. Vor povesti, vor constata, îşi vor exprima regrete şi speranţe, vor da declaraţii emoţionante şi vor aştepta apoi următoarea adunare. La care ori vor constata că de pe hartă a mai dispărut unul din ei, ori că tînăra generaţie are un stil vestimentar exotic. Thobe, ghutra, bisht, eventual hijab, abaya. Şi vor exclama uimiţi, ce ţi-e şi cu designerii din ziua de azi!

Precizare: Sînt convinsă că cele scrise pe pagina preşedintelui Iohannis exprimă exact atitudinea europeană actuală vizavi de pericolul terorismului. Şi că, aşa cum pe noi iarna ne ia întotdeauna pe neaşteptate, pe europeni îi va lua orice alt atac terorist.

 (Foto: pagina Facebook Klaus Iohannis)

Dubla masura si distorsionarea realitatii

Subiectul  decorării de către preşedintele Iohannis a preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza, pare epuizat. Lumea rămîne, firesc, divizată. Am păşit, acum douăzeci şi cinci de ani, dintr-un trecut sumbru, complicat şi, deseori, sensibil, într-un prezent şi mai stufos. Special întreţinut aşa, pentru că numai în ape tulburi, mocirloase, au mai putut supravieţui public exemplare din specii care, în alte condiţii, ale unui corp social sănătos, ori măcar doritor de însănătoşire, ar fi fost expulzate natural. Iar starea de confuzie continuă, atîta vreme cît fiecare entitate media, fiecare formator sau pretins formator de opinie deţine „adevărul” său, iar dialogul a devenit aproape inexistent. Cînd dovezile sînt ignorate sau răstălmăcite, cînd locul argumentelor a fost luat de jigniri, iar principiile şi valorile sînt bune numai atunci cînd le folosesc, conjunctural, unora sau altora.

O recomandare aici, şi o dovadă, în acelaşi timp, că sînt şi intelectualii buni la ceva. Articolul lui Sever Voinescu din Dilema, care se încheie aşa:

Vrem să o vedem ori nu, istoria recentă a României pune conştiinţei româneşti, liberă în sfîrşit, următoarea problemă: Au fost eroi toţi duşmanii comunismului? Dar toţi duşmanii fascismului? Dacă răspundem simultan afirmativ acestor două întrebări, aşa cum ar fi normal, vom obţine o categorie de eroi care au fost criminalii celorlalţi eroi, ce la rîndu-le le-au fost călăi celor dintîi. Eroi măcelărindu-se criminal între ei! Conştiinţa noastră ar rămîne stupefiată! În acest caz, conştiinţa nu sucombă într-o dilemă a binelui, ci în faţa complexităţii răului.

Complexitatea răului nu este nici acum, culmea, disecată întru o posibilă lămurire şi condamnare, ci promovată drept o luptă între orgolii, între cîştigători vremelnici şi perdanţi. Cine încearcă să separe apele, ori măcar să pună la îndoială oportunitatea unor acţiuni este catalogat în fel şi chip, executat scurt din vorbe de către, din nou culmea, cei care, mai acum cîtăva vreme, erau ei înşişi de părerea „duşmanilor” actuali.

Un exemplu. Reacţia imediată şi virulentă la recitarea, de către Mihail Neamţu, în noiembrie 2012, a poeziei „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, de Radu Gyr. Nici Mihail Neamţu, cu toate păcatele lui, nu putea, conform vîrstei, să fie legionar. Vîrsta fiind acum una din scuzele care i se găsesc lui Bjoza. Neo-legionar, simpatizant, nu ştiu, cert e că omul a recunoscut atunci că a greşit şi subiectul a fost închis.

Bjoza, în schimb – şi nu mai reiau povestea, e deja arhicunoscută – îmi pare alunecos, este suficientă o căutare pe Google pentru a vedea cum nuanţează de fiecare dată problema – este apărat cu încrîncenare. Dubla măsură funcţionează perfect.

Ce mi se pare important acum în toată povestea asta este nu numai înverşunarea cu care este apărat Bjoza, concomitent cu punerea la zid a „duşmanilor” noului preşedinte, care l-a decorat – pentru că, în fond, la asta se reduce acum discuţia, din păcate – ci faptul că se perpetuează confuzia privind trecutul, cu posibile urmări grave în evoluţia viitoare a societăţii.

Concret, este vorba despre: 1) prezenţa lui Octav Bjoza în studioul Antena 3, şi nu numai o dată; o declaraţie dată la un congres internaţional, la 25 de ani de la evenimentele din decembrie şi 3) un interviu dat de acelaşi  revistei Kamikaze.

1. S-a întîmplat inclusiv în 8 august 2014, ziua în care a fost condamnat şi închis pentru 10 ani Dan Voiculescu, în procesul ICA. Dan Voiculescu, dovedit definitiv în instanţă ca fost colaborator al fostei Securităţii. Dan Voiculescu, creatorul trustului Intact, din care face parte şi Antena 3. Televiziune de ştiri în scripte, altfel unul dintre cele mai nocive mijloace mass media existente la noi, locul acela unde un Adrian Năstase a fost asimilat, ca deţinut politic, lui Iuliu Maniu, cruntă blasfemie! L-a împiedicat pe Bjoza acest lucru măcar, ca preşedinte AFPDR să participe la emisiunile Antenei 3? Nu. L-a împiedicat faptul că Voiculescu a fost, în anii comunismului, de partea forţei opresoare şi nu a celei oprimate, pe care o reprezintă, să participe  la emisiunile Antenei 3? Nu. De ce? Nu ştiu exact, dar pot deduce din următoarea declaraţie (2):

Vreau să mai subliniez o treabă – nici în anchetele Securităţii, nici la munci silnice lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală, flămânzi, bătuţi şi cu lanţuri la picioare nu ne-am simţit mai umiliţi ca în ultimii 4-5 ani. Aceasta este realitatea. Am fi dorit că dacă tot nu se poate şi nu-i de unde să ni se facă reparaţii, cred că am fi meritat măcar mai mult respect din partea autorităţilor. În capitala României nu găsiţi un muzeu al rezistenţei anti-comuniste. Noi nu avem în Capitală, după 25 de ani, un monument naţional al rezistenţei anti-comuniste. În această clădire care te copleşeşte prin dimensiunile ei, a fost făcută doar în timpul lui Ceauşescu, dar a fost făcută de poporul român, pentru că atâta timp cât a durat construcţia noi am mâncat gheare de pasăre şi picioare de porc – aşa s-a construit acest Palat.

Nu-i poţi nega unui om dreptul la propriile simţiri, dar în momentul în care acestea contravin fără urmă de dubiu realităţii, ai dreptul să te întrebi: cui foloseşte această atitudine? Victimelor pe care le reprezintă sau călăilor din trecut?

3) Din interviul din Kamikaze aflăm cum a supravieţuit Octav Bjoza infernului din puşcăriile comuniste. Datorită unei mari iubiri. Dar ce relevanţă are acum, în contextul decorării, această poveste de dragoste (existentă şi pe pagina doamnei purtător de cuvînt)? Este una din sutele de poveşti, dacă nu cumva miile, de altfel, ale foştilor deţinuţi politici.

Una singură, după părerea mea.  Cele cel puţin 10 fete care pleacă plîngînd de la întîlnirile cu Bjoza îl pot vedea apoi vorbind la Antena 3. Pot găsi cu uşurinţă declaraţia de mai sus, referitoare la umilinţa mai mare suferită în ultimii ani decît cea din temniţele comuniste. Şi ne mai mirăm apoi că e stricată şi noua generaţie! Cîţi tineri din cei care îi ascultă povestea, impresionaţi de ea, ştiu suficient de multe lucruri despre Voiculescu şi manipularea perpetuă de la antene ca să discearnă ce e bine şi ce e rău? Cîţi ştiu – măcar – că e vorba de un colaborator dovedit al fostei Securităţi? Dacă mai punem la socoteală şi că segmente importante din universităţi cad pe spate de emoţie ascultîndu-l pe Puric, de exemplu, şi alte discursuri protocronist-naţionaliste, putem constata că se întîmplă chiar lucruri foarte interesante, aşa că eventuale evoluţii periculoase în plan politic n-ar trebui să ne mai mire.

Aşadar, în loc să ne lămurim trecutul, îl facem şi mai confuz. Îl acoperim în umbrele diverselor interpretări astfel încît, pînă la abolirea discernămîntului, imposibilitatea de a mai alege binele de rău, nu mai e mult.

PS: Noaptea trecută, în timp ce începusem să scriu textul acesta, pe Facebook avea loc următoarea discuţie. Dovada clară a ce spui şi ce se înţelege, ori ce vrea să se înţeleagă, în unele cazuri.

https://www.facebook.com/claudiapostelnicescu/posts/10154982446560551?comment_id=10154985849190551&offset=0&total_comments=12&notif_t=mentions_comment

https://www.facebook.com/claudiapostelnicescu/posts/10154982446560551?comment_id=10154985849190551&offset=0&total_comments=12&notif_t=mentions_comment

(Foto-şi un blog de urmărit: sarahinromania)