Author Archives → nedormitul

Am aflat cine e Regina

Tataia Ilici la Antena 3: „Asumarea răspunderii pe Codul Muncii este o decizie iraţională”. Eu îi dau dreptate. Există şi modalităţi raţionale prin care poți aduce IMGB-ul și minerii în Piața Universității.

Polițiștii din vama Albița îi spuneau la mită „coffee”. Acum au șansa să introducă şi un pic de „cocoa topping” în argou.

„Doamna judecator, iubesc viata prea mult ca sa risc atat de mult.” Ăsta e un vers dintr-un videoclip cu o gagicuţă care cîntă despre cum bate inima ei fără underwear pentru un băeat.

Traian Băsescu, la bilanțul MAI: „Oriunde pui degetul, apar elemente de corupție”. Aha! Deci Regina e un copil.

Vama

În vaduri mascaţi repezi curg
Şi vuiet dau în cale
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce intră-n ţară
Acolo, vamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o gheretă.

Într-o parcare veche-o ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei tiruri pline lîngă gard.
Iar trailerul lor geme:
Clipesc-abia din cînd în cînd
Cu flashuri în bătaie,
Ţigări cu baxul ascunzînd
Prin colțuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Pe schimb în rînd cu tine;
Sunt încă mici, dar şpagă iau,
Și Victor nu mai vine.
Un basm cu procurori și zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngîndurată.

Şi tura ta se schimbă des,
Căci gînduri te frămîntă,
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau țintă.
Scapi banii jos; nimic nu zici
Cînd tiruri se înşiră…
Te uiți la ei și nu-i rădici,
Şi fetele se miră.

Despre reguli

După ce Bleen a prezentat regulile comentariilor în postarea precedentă, aproape toată lumea a sărit să ne acuze că sînt proaste. Concluzia este că noi sîntem răi, iar comentatorii sînt buni, postările, în afară de cîteva, nu ajung la valoarea comentariilor şi că, în general, ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru comentarii și autorii lor.

Imaginați-vă o țară fără reguli. Imaginați-vă că în orașele și satele patriei nu ar fi restricții de viteză. Regulile şi normele sînt cadrul moral și tehnic în care niște oameni pot conviețui astfel încît să aibă drepturi şi libertăţi, dar să nu şi le încalce reciproc. Dacă ele sînt posibile la nivelul unei țări, de ce nu putem încerca la nivelul unui blog? Dacă o țară are nevoie de acele reguli, mai mult, dacă o ţară nu ar putea exista fără ele, de ce nu credeți că un blog cum este Madame Blogary ar putea trăi fără ele?

Așa stînd lucrurile, am fost un pic dezamăgit de reacția multora dintre voi. Am tot povestit de-a lungul timpului despre legislație, despre implementarea ei, despre cît de greu este să adopți o legislație corectă și morală, despre necesitatea ei, despre aplicarea ei, dar cînd e vorba de cîteva reguli, cinci sau șase, nimeni nu vrea să se supună. Mi se pare mie, sau e o mică formă de ipocrizie aici? Revolta unora dintre voi seamănă, păstrînd proporțiile, cu revoltele sindicaliștilor din ultima perioadă. Cîțiva ați ajuns să negați, în furia voastră, principii ca buna conviețuire, libertatea, ordinea, respectul față de ceilalți.

Ce vă propun acum, să discutăm aceste reguli și să găsim împreună niște soluții viabile pentru a le înlocui, în cazul în care reuşiţi să demonstraţi că una dintre ele sau toate la un loc reprezintă un abuz. Dar aș dori ca, o dată cu propunerile voastre, să vă asumați și responsabilități și nu doar formal.

Un lucru trebuie, să ţinem însă minte: avem nevoie de aceste reguli.

Numărul de cititori este de circa 1000, în timp ce numărul comentatorilor permanenţi este de aproximativ 20. Faptul că nu se postează două sau trei zile la rînd nu impune nimănui obligativitatea de a comenta doar ca să se afle în treabă. Ţin să vă reamintesc principiile noastre. Mai presus de reguli, principiile noastre au rămas aceleaşi, dar se pare că unii le-au uitat. Ţineţi minte, înainte de a veni cu reproşuri sau propuneri, aceste principii. S-ar putea ca multe dintre reproșurile voastre să cadă ca popicele.

Update 1: am făcut o propunere la postarea precedentă. Dacă forumul vi se pare inacceptabil, putem crea un blog special pe wordpress.com pentru chat. Spuneam acolo că postările vor fi goale, doar data, ceva în genul unui jurnal, în care fiecare să spună ce vrea. Supralicitez – sînteți capabili și vă asumați să puneți zilnic o postare sau două?

Update 2: aștept reacții responsabile din partea voastră, orice comentarii tîmpite vor fi șterse. Deja am șters unul. Aveți timp pînă mîine seară, cînd voi închide comentariile aici. Dacă apare ceva viabil, mai discutăm, dacă nu, adio!

Călin Anton Popescu Vangheliceanu

Iată un citat pe care mi-a ajuns la suflet!

Se pare că în România instanţele sunt destul de clemente cu cei care vorbesc gura fără ei, cum este cazul lui Boc şi care proferează acuze nefondate. Eu tare m-aş întreba dacă aş spune eu despre un judecător ceea ce a spus Boc despre mine fără să am niciun fel de susţinere, cum ar reacţiona acel judecător şi dacă ar fi la fel de îngăduitor!

Teo are dreptate să facă show

Nu mă surprinde declaraţia lui Emil Boc: „Este usor ca intr-un moment dificil sa-ti faci campanie proprie, uitand partidul care te-a adus” in Parlament”. Acesta pare să ignore problema de fond a partidului. Nu partidul a adus-o pe Teo în Parlament. Da, cineva şi-a dat acordul, este posibil să fie şi Boc unul dintre cei care au luat hotărîrea, dar nu Teo a strîns cu uşa partidul ca să o desemneze pe ea şi nu pe altcineva. În plus, ea şi-a susţinut campania pe propriile picioare, cu propriul program, cu propriile idei, ajutată şi susţinută, e drept, de Cristian Preda. În colegiul ei, să nu uităm, nu a fost votat un partid, ci un om. S-a întîmplat să fie Teo, cu tot exhibiţionismul pe care l-a manifestat la vot. Însă votul ei a fost clar votul unui parlamentar ales uninominal, cu propriul program. A fost o luptă, dacă vreţi, între omul nostru şi omul lor. Nu după mult timp, s-a dovedit că omul nostru nu e chiar al nostru. Aşa cum PD-L-ul ar fi fost perceput ca un intrus într-un colegiu dominat de PSD, Teo este astăzi un intrus în rîndul PD-L-ului. Şi nu e vorba aici de posibila apropiere faţă de PC sau de Dan Voiculescu. E vorba de incapacitatea, lipsa de imaginaţie şi, probabil, lipsa de voinţă a PD-L-ului de a se defini pe sine, şi de-abia apoi de a-şi alege oamenii în funcţie de afilierea la doctrina şi la programul politic al partidului. PDL-ul a ales-o în numele unui interes electoral de moment. Emil Boc pare să nu priceapă greşeala. Trădări au fost şi vor mai fi, dar păcatul primordial este, dacă e să judecăm drept, făcut de membrii marcanţi de azi ai partidului, inclusiv de Emil Boc.

Fidelitatea oarbă faţă de Traian Băsescu nu este suficientă şi nu garantează trăinicia PDL-ului ca structură. Traian Băsescu mai are cîţiva ani de mandat şi pleacă. Fără a crede, vorba lui Geoană, cu tărie în aceste idei, toată construcţia lui politică se va nărui a doua zi. Iar toţi mingicarii politici pe care îi vedem azi în PDL, vor rămâne ca naţionala post-Hagi. O adunătură de mediocri care au crezut doar în dăruirea, capacitatea de efort şi de mobilizare a căpitanului şi în primele de joc.

P.S. Teo nu intenţionează să plece din PDL. După unii, este un gest de sfidare. N-aş zice. Pe cine să sfideze?

Adio, BNS, dar, în Realitatea, rămîn cu tine!

Dumitru Costin îşi anunţă demisia din fruntea Blocului Naţional Sindical, ca urmare a eşecului manifestaţiilor de protest din ultima lună. Ideea nu ar fi neapărat rea, dacă nu ar merge mai departe cu recunoaşterea eşecurilor. De pildă, micul business de famiglie, Realitatea Media. Din păcate, Costin n-a înţeles un lucru simplu. Nu la sindicat este eşecul, ci la Realitatea TV. Ca să priceapă cum stă treaba, Realitatea TV este ca o muiere nenorocită, care îl freacă la ridiche pe bietul om de 20 de ani: Ia-mi frigider! Vreau aragaz! Du-mă şi pe mine într-o vacanţă! Vorbeşte şi tu cu şeful să te avanseze, las capul în pămînt de ruşine cînd mă întîlnesc cu Anteneasca şi îmi spune că lu’ al ei i-a mărit salariul! Şi mai lasă dracului sindicatul ăla, că nu sindicatul îţi pune-n traistă! Mă rîd toate matracucele, Mitică, o să mor pîrlită şi ruptă-n cur! N-am nici măcar o blăniţă!

Dacă te zbîţîi un an de zile să scoţi lumea în stradă, ba pentru respect, ba pentru bani, ba pentru – pardon – o stancă în gură şi v-o fac cadou, şi de-abia reuşeşti să scoţi 3 pensionari mai turbaţi (ăia sînt nervoşi că aşa li-i firea, sînt antrenaţi la cozile pentru compensate, Caritas şi, mai demult, la salam), eşecul nu e al sindicaliştilor nerecunoscători, ci al „muierii” de care vorbeam mai sus. Nu spun că sindicatele nu au nevoie de un post de televiziune. Să aibă, nu ştiu. Dar încearcă, Dumitre, să găseşti un mesaj pe care să-l transmiţi cu autoritate şi competenţă. De pildă, CTP-ul vorbeşte despre decimarea populaţiei. Adică, despre moarte. Bun! Cumpără-ţi o televiziune la care să vorbeşti despre imanenţa morţii, despre trecerea într-o lume mai bună, unde nu e nici îndurare nici suspin: cumpără Trinitas TV!

Măsuri de criză la Realitatea TV

În urma somaţiei RAAPPS, Realitatea TV se vede nevoită să se mute din Casa Scînteii în Garsoniera lui Diaconescu, rămasă liberă după ce acesta s-a mutat la 2 camere. Drept urmare, postul de televiziune Realitatea TV se vede nevoit să adapteze emisiunile TV la noul spaţiu de emisie, după cum urmează:

Senzaţional cu Emil Hurezeanu – emisiune live permanentă

România te priveşte. Cu Andreea Creţulescu, de la balcon

Cosmin Prelipceanu va prezenta, din lift, Ştiri la fiecare etaj

Cap de carton sau pajură din mase plastice? – Emil Hurezeanu aruncat în tomberon de C.T. Popescu

Live din elicopter – de ce pică rufele de pe balcon. Cu Oana Stancu şi Adrian Ursu

Auto Show: Cum schimbăm uleiul la elicopter în faţa blocului. Cu tipa aia grasă şi bătrînă de la Meteo

Arhitektonic. Invitat special: Dinu Patriciu lovind cu cheia de 14 sau cu pumnul în calorifer

Feţele Cotidianului. Mircea Dinescu cerîndu-i un păhărel de griş vecinei de la 2

3×3 m.p. cu Stelian Tănase şi invitaţii săi: baia, bucătăria şi balconul

Realitatea all inclusive. O baie ieftină în cadă pentru întreaga familie

Ora de foc cu aragazul oprit. Cu Adi Ursu şi Oana Stancu

Breaking News: Administratorul de bloc a pus sechestru pe rufele puse la uscat în uscătoria comună de angajaţii Trustului

10 pentru România. Live din casa scărilor de la şedinţa Asociaţiei de Locatari. O şedinţă prezentată şi mediată de Mihai Tatulici

Deschide lumea, dar uită-te pe vizor, să nu vină ANAF-ul cu întreţinerea.

Zona de impact: Corina Drăgotescu bătînd covorul.

100% – noul ABC de la parter. Cu Robert Turcescu.

Între emisiuni, din oră în oră, conform deciziei CNA, va fi prezentat avizierul de bloc, cu penalităţile la întreţinere.

Dragă Domnule SOV

Timate Domn,

Astă iarnă prevesteam un viitor destul de prăpăstios pentru Trustul dumitale şi al celuilalt Mogul. După campanie am zis că m-am lăsat dus de val, că n-o să fie chiar aşa… Şi iacă, mă bucur să văd că n-am avut dreptate. Toată lumea spune că Trustul Dumitale a ajuns să îşi dea singur pumni în bot, că privirea îi e din ce în ce mai tulbure, că începe să se clatine pe picioare. Angajaţii nu-şi mai primesc salariile, creditorii se agită nervoşi pe la uşă. Gurile rele au început să vă parafrazeze pe la colţuri – „întăriţi-vă Trustul”!

Mă încîntă, Timate Domn, să observ că, dimpotrivă, situaţia Trustului e cum nu se poate mai fericită acum, în vremuri de criză. Thinkstanka a făcut deja nişte paşi în acest sens. Cum Voxpublica a fost invadată de Leca Goţiu deţa, iar comentatorii au început să scrie mai bine decît autorii, Thinkstanka a a venit cu o idee genială: a pus comentariile pe inventar.  Adrian Sârbu a venit cu portăreii să vă execute silit, iar în urma executării, comentatorii care îl felicitau pe Rogozanu pe Voxpublica pentru hit-ul BUG mafia au fost banaţi de CTP în Gândul pentru limbaj licenţios.

Eu cînd vreau să iob, hui!

Internet is porn, spunea o vorbă din bătrîni. Ce te faci, însă, dacă eşti în curul internetului şi ai un f5 de ţîţă de hrănit? Văzînd că din trei plaforme, cinci ziare şi două îngheţate la cornet nu faci trafic cît să justifici ieşirea de pe print, îl îndopi pe micuţ cu ştiri la grămadă, fără să îţi pese de conţinut. Cum e greu să găseşti o ştire din faţa tastaturii, iar în şcolile de jurnalism înveţi să faci ştire şi din rahat, din rahat bitch, şi din bitch portal de ştiri, ce s-a gîndit Mamiţica? Bă, mă întreabă CNA-ul de sănătate? Nu! Potera? Nu!  Andreea Marin de la UNICEF? Nu! Mă întreabă cineva de trafic? Vîntu! Ia să bag eu un porno politic cu ruşi! Aici intervine o mică problemă. Mititelul s-ar putea să strîmbe din nas, iar lăpticul să se strice. Cum procedăm? Aducem o doică, pe Laura Andreşan. Injectăm nişte lapte praf în ochii cititorilor online şi zerul în silicoanele Laurei, apoi îl servim cald, a doua zi. Făcătura ar putea să dea roade, însă seamănă ca două picături de lapte cu laba lui Paul Păcuraru*.

După cum vedeţi, ştirea nu este una oarecare. Aşa că Mamiţica îi va trimite filmuleţul, în primă fază, lui Patriciu pentru efecte speciale, Răzvan Dumitrescu va ţine ceva pe palme, iar Adrian Ursu şi Oana Stancu o vor întoarce pe toate fesele la Biberonul de foc, împreună cu împricinaţii Liviu Negoiţă, Dan Matei Agaton, Ioan Rus, Dorin Cocoş, etc. Societatea civilă şi curva vor fi reprezentate de Mugur Ciuvică, în cazul în care nu se oferă mamelucul Săftoiu.

* Cazul Păcuraru a fost omis. Păcat, ar fi dat un pic de savoare…