Post Category → Comentariu Politic

Miscarea de rezistenta. La progres.

Hai şi cu Internaţionala verde românească, atunci. Din Trafalgar în Carpaţi, cu cianura încetaţi. Europa să-nverzească, mineritul să se-oprească. Din România, la tot continentul: opriţi industria extractivă! Şi, în general, opriţi industria, că omoară planeta. Era şi timpul, de altfel. Sutele de români veniţi în Trafalgar Square din Londra ca să anunţe că „Revoluţia verde în Europa începe la Roşia Montană” au aruncat un impecabil arc peste timp. Perfidul Albion a dezlănţuit peste Lume blestemul Revoluţiei Industriale. România i-a căzut, şi ea, victimă, deşi, intelectual, s-a opus cît a putut, prin paseism, idilism, semănătorism. Ajunge. Păşunile să fie iar verzi. Natura să nu mai fie siluită. În Trafalgar, neosemanatorismul, frate cu neobiciclismul dîmboviţean, a dat de ştire fiarei industriale, în chiar bîrlogul din care a plecat să pustiască Pămîntul, că totul are o limita. Gata. De-ajuns.

Pe maleaguri britanice, fraţii noştri n-au ajuns mergînd pe jos, cu bicicleta, calul sau carul cu boi. Au ajuns cu mijloacele de transport create de revoluţia industrială. Au plecat spre lumea creată de capitalism, prin industrializare, nu fiindcă acolo ar fi mai bine, nu fiindcă acolo ar avea mai multe şanse decît acasă, ci doar aşa, de chestie. Odată ajunşi, au îmbrăţişat, evident, ecologismul. Noua pălărie pe care şi-a pus-o stîngismul occidental spre a continua lupta de clasa la modul cool şi emo. Clasa hipsteri contra clasa capitalişti. Morile de vînt şi blajinele animale de tracţiune, care sînt tot un fel de oameni, doar că nu cuvîntă, să fie repuse în drepturil lor fireşti, în locul motoarelor cu carburanţi fosili, care au declanşat dezastrul. De pe malurile Tamisei, ei n-au uitat de ţara lor. Dimpotrivă, au hotărît să o salveze. De corporaţii, de procesele industriale criminale. În primul rînd, de crima prin cianură, în scopul extragerii aurului. Procedeu lansat în 1887 de scoţianul John Stewart MacArthur, finanţat de fraţii Robert şi William Forrest. Vedeţi cum se leagă toate? Cîtă dreptate au avut compatrioţii noştri să iasă în Trafalgar Square, ca să anunţe că Revoluţia verde, pentru Europa, începe de la Roşia Montană!

Semnalul pe care îl dă ecologismul românesc, militînd, prin neobicislism şi neosemănătorism, pentru o lume curată, fără industrie, nu doar pe teritoriul atît de greu încercatei noastrei patrii, ci chiar în inima întunecată a industrialismului capitalist, la Londra, la New York şi în alte vizuini similare, este unul glorios. După cianură, urmează, inevitabil, gazele de şist. Altă monstruoasă crimă împotriva naturii. Înapoi la pajişti, înapoi la codrul verde, înapoi la rîu, la ram, la muntele semeţ, la cîmpia neatinsă decît de plugul bravului plugar, în deplină comuniune cu boii tractanţi. Om şi natură, înfrăţiţi, culegînd laptopu’ din copacul cu laptoape, smartfonu’ din tufa cu smartfoane şi bicicleta de pe ogorul mănos, unde sămînţa bicicletei a rodit bogat, fără îngrăşăminte chimice, doar cu bălegar. În fond, ce-aţi fi vrut să-şi dorească fraţii noştri? Nu doar pentru ei, ci pentru noi toţi.

ADMIN: Din motive tehnice, Blogary a fost offline aproape 20 de ore. Toate abonamentele vor fi prelungite cu trei zile.

Demisia lui Ponta, o necesitate minimala a democratiei si statului de drept

Dincolo de motivații și mișcări de culise, declarațiile lui Ponta la adresa procurorilor Papici și Alexandru și referirile sale la ”dosarul referendumului” sînt inacceptabile din partea unui politician cu funcție într-un stat al Uniunii Europene. Nu e vreun consilier de la Homocea Ploscuțeni sau Palilula, nu e vreun parlamentar plecat cu sorcova de la vreun partid extremist. Este președintele celui mai mare partid parlamentar, este prim ministru și lider al alianței de guvernare. Este unul dintre cei mai puternici și influenți politicieni români. Dacă vreun premier al unui guvern occidental făcea o asemenea declarație ieșea un scandal monstru iar premierul ieșea din politică pe ușa din dos.

Ponta se comportă ca un mafiot sau un moștenitor al tarlalei de familie. România nu e un teren viran moștenit de Ponta de la Năstase, Iliescu, Băsescu sau Sîrbu, nu e o afacere personală. Statul român, cu justiția, instituțiile și regulile sale nu sînt proprietatea lui Victor Ponta. Nu sîntem monarhie absolută, trib germanic din antichitate sau mafie siciliană. România cu instituțiile sale nu sînt la dispoziția arbitrară a vreunui puțoi care are impresia că le-a moștenit și poate face orice cu ele.

Scriam acum cîteva zile că pe un podium al iresponsabilității Tăriceanu e lider, urmat de Antonescu și Ponta. Ponta a ținut cu tot dinadinsul să mă contrazică și să-și ajungă din urmă rivalii. Dacă Ponta, Antonescu și Tăriceanu sînt variantele prezidențiabile ale românilor în 2014 mai bine desființăm președinția și România și ne cărăm care pe unde vede cu ochii.

Nu discut aici despre ce s-a întîmplat în cazul Nițu-Papici, am scris deja într-un alt articol. Indiferent de ce s-a întîmplat în cazul respectiv declarațiile lui Ponta la adresa procurorilor și dosarului referendumului sînt inacceptabile într-un stat de drept, într-un stat din Uniunea Europeană și sînt motive clare și incontestabile de demisie.

Un presedinte din partea PNL, calea sigura spre catastrofa nationala

De ce?

  1. Pe podiumul iresponsabilității politice Tăriceanu îl depășește pînă și pe Antonescu. E pe cea mai înaltă treaptă și i se cîntă și imnul. E urmat îndeaproape, evident, de Antonescu și Ponta. Însă pentru guvernarea iresponsabilă, pentru populismul economic criminal, cu efecte pe termen lung și foarte lung, pe care le trăim și acum și pe care le vom mai trăi mult timp, pentru predarea PNL-ului în brațele PSD și subminarea încercărilor lui Băsescu de a reforma statul, pentru susținerea suspendării din 2007 și loviturii de stat din 2012 și, mai ales, pentru decizia retragerii trupelor din Irak, Tăriceanu este incontestabil cel mai iresponsabil politician român post-decembrist care a avut puterea. Iresponsabilitatea lui Antonescu e de dată mai recentă, deci nu mai are rost s-o reamintim. Însă în cazul lui Tăriceanu văd că lumea a uitat sau vrea să uite. Nu că nu ar ajuta-o și spălătorii de cadavre politice.
  2. PNL este cel mai extremist și mai antidemocratic partid din România. În materie de extremism umilește PRM, mai ales că PNL e mult mai puternic decît a fost vreodată PRM. Nu există diferențe între liderii partidului, fie ei de rang 1 sau 2: toți sînt la fel. PNL e Sodoma și Gomora, nu există măcar un om acolo pentru care ai vota partidul sau vreun candidat al acestuia.
  3. Victoria reprezentantului PNL ar distruge orice șanse de revenire și refacere a dreptei (vorbesc de refacere de la zero și de revenire pe termen lung – pe termen scurt* și chiar mediu discuția s-a încheiat, jocul e închis). Sub talpa noului președinte și lider încoronat al ”dreptei”, dreapta reală nu mai are nicio șansă de refacere. Bine, asta ar fi nimic în comparație cu distrugerea României de unul dintre cei mai iresponsabili politicieni români (Antonescu sau Tăriceanu) și de cel mai extremist partid politic românesc, PNL.

Fie vorba între noi, șansele de victorie la prezidențiale sînt minime, în cazul lui Antonescu, zero, în cazul lui Tăriceanu.

* prin termen scurt înțeleg 1-3 ani, pînă la alegerile din 2014 și 2016, prin termen mediu înțeleg 6-7 ani, pînă la alegerile din 2019-2020, prin termen lung înțeleg 11 ani, pînă la alegerile din 2024.

Jos toti! Sus cine?

În sensul că jos tot, sus ce?

“Jos toţi” e minunat. “Sus nimeni” nu există. “Jos tot” e fabulos. “Sus nimic” nu există. Întotdeauna, în locul darîmaţilor vine cineva cu ceva anume. De pildă, USL cu guvernarea ei, după dărîmarea guvernului Boc de Piaţa Universităţii din ianuarie 2012, urmată de dărîmarea parlamentară a guvernului Ungureanu. Se spune că Piaţa 2013 nu e totuna cu cea din 2012. “Uniţi, salvăm Roşia Montană”, “Jos capitalismul”, “Nu corporaţia face legislaţia”, “Cianura omoară, sărăcia nu” sînt lozinci reale. Nu le-a inventat presa. Aparţin, toate, Pieţei 2013. Se spune că presa manipulează, că Piaţa 2013 n-are nici o treabă cu anticapitalismul. Că e o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice. OK. Atunci ce sistem, condus de cine, işi doreşte Piaţa 2013? Aceasta e chestiunea fundamentală.

Ignorînd toate lozincile care sînt, clar sau mai pieziş, anticapitalism, rămîne lozinca esenţială, generică: “Uniţi, salvăm Roşia Montană.” Este sloganul care defineşte mişcarea de protest. Nu aparţine vreunor marginali care ies cu o pancartă, fac iute poze, momesc cu ele presa şi-apoi dispar. De ce anume şi, evident, de cine anume trebuie salvată Roşia Montană? De extragerea aurului din zonă? De extragerea aurului cu cianuri? De extragerea aurului cu cianuri făcută de o corporaţie “rea”, nu de o corporaţie “bună”, dinspre Răsărit? De absolut toate corporaţiile? De contractele încheiate de guvernările de pînă acum? De contractele încheiate de orice guvernare, pe veci? Ce înseamnă, în mod precis şi concis, lozinca definitorie a Pieţei 2013: “Uniţi, salvăm Roşia Montană?”

Mai bine ceva, decît altceva!

Fiind o mişcare antisistem, împotriva întregii clase politice, răspunsurile la aceste întrebări definesc sistemul pe care şi-l doresc manifestanţii, cît şi oamenii pe care-i doresc la conducerea lui. Nu, sistemul gen “nu-mi pasă” condus de “mi se rupe” n-ar fi nimic nou. Există deja. Iar sistemul de tip “nici un sistem” condus de “nici un lider” nu se poate. Deci ce sistem, condus de cine? “Uniţi, salvăm Roşia Montană” e un mesaj mult prea vag. Pînă cînd manifestaţia nu va avea un mesaj unitar, precis şi concis, unicul rezultat concret va fi confuzia. Iar de confuzie profită, desigur, profesioniştii confuziei. Metodic, matematic, deloc comic.

Nu contează faptul că marea majoritate a demonstranţilor e formată din oameni de toată isprava. Dacă isprava lor nu e politică, e degeaba. Dacă, din naivitate, cred că nu iau parte la o mişcare politică, vor afla curînd, cu exactitate, cui i-a servit naivitatea lor. Dacă, în schimb, isprava lor e politică, şi anume, anticapitalistă, sigur că nu va fi degeaba. Va fi de balamuc. Pe ce variantă pariaţi? Nu orbeşte, ci ţinînd cont de realitate. Iar realitatea e că manifestanţii uniţi de Roşia Montană n-au spus niciodată unitar, pe o singură voce, la unison, ce doresc. Toţi vor o schimbare, dar foarte mulţi dintre ei nu ştiu să spună ce schimbare anume.

Nu mai votează, spunînd că n-au cu cine. S-au săturat să aleagă mereu “răul cel mai mic”, crezînd că mai rău de-atît nu se poate. Căci “răul cel mai mare” n-are cum să vină la putere şi fără voturile lor. Sînt convinşi că anticapitalismul nu duce la comunism, ci la capitalism bun, fără corporaţii. Cu IMM-uri sau unităţi meşteşugăreşti. Care fac, de pildă, oţeluri speciale, motoare de avion şi nave de mare tonaj din lemn, ştiuleţi şi coacăze, nu din minereuri extrase prin minerit. Care asigură schimburile comerciale internaţionale, de mare volum, cu bicicleta, pluta şi deltaplanul. Care produc şi comercializează în proporţie de masă, la preţuri tot mai mici şi la calitate tot mai bună, mărfuri de larg consum, de la medicamente şi plasme la computere şi maşini. Oţelurile din ştiuleţi, mai ales, ar fi ideale, ca şi componentele industriale din aur fără aur, adică din “aurul verde”, lemnul. A, ba nu, că şi copacii trebuie protejaţi. Oricum, nici plasma din cocean n-ar fi de lepădat, nici laptopul din trestie.

Mai bine într-un fel, decît într-alt fel!

Manifestanţii din Piaţa 2013 trebuie să spună: capitalism sau comunism? A treia cale nu există, e comunism treptat, în rate. Socialismul este etapa obligatorie spre comunism. Proprietatea întregului popor asupra avuţiilor subsolului nu este capitalism, este comunism. Infiltrat şi în capitalism, da. Fără corporaţii, capitalismul nu poate exista. Extragerea aurului fără cianuri nu se poate face, iar cianurarea corect făcută nu distruge mediul. România n-are capitalism, are feudalism cu internet. Vestul nu e totuna cu Estul. Ei ce aleg? Capitalism sau comunism? Vest sau Est? Cînd spun “jos”, ei ce vor “sus”? Şi pe cine?

Lozinca declanşatoare a Pieţei 2012 a fost “Privatizarea ucide”. Nu s-a pus niciodată problema privatizării SMURD. Dar enorma minciună cu privatizarea SMURD a fost luată drept adevăr, declanşînd “Revoluţia” din ianuarie 2012. Succes deplin: medicina românească a rămas comunistă, iar guvernarea care trebuia să introducă privatizarea în medicină a fost dărîmată. Peste cîteva luni, Preşedintele care a dorit privatizarea în medicină a fost suspendat, prin puci parlamentar. Iar oamenii de ispravă, antisistem, din Piaţa 2012, n-au ieşit la proteste cînd democraţia românească a fost călcată în picioare, batjocorită şi violată în grup.

Liderii emanaţi de Piaţa 2012 sînt prezenţi şi în Piaţa 2013. Ce chestie. Acum sînt împotriva puterii pe care au instalat-o. Remarcabilă versatilitate. Dar impecabilă consecvenţă: rămîn anticapitalişti. Deci comunişti. Atunci, ce este Piaţa 2013? Este, involuntar, masa lor de manevră? Sau este baza lor de putere? Răspunsul se obţine simplu: spunînd, precis şi concis, de ce anume şi de cine anume trebuie salvată Roşia Montană. Reiese, imediat, sistemul preferat: capitalism sau comunism. Şi, evident, cine-l va conduce. Fie că oamenii de ispravă înţeleg, fie că nu.

Kamikaze

Anonamente Kamikaze

Romania, tara fara barbati, in care copiii sint ucisi

Din ce zic părinții băiețelului ucis de cîini și medicul legist, copilul nu a fost mușcat de cîini care își apărau teritoriul, nu l-au perceput ca pe un rival. Au vrut să-l mănînce, l-au văzut drept pradă. Cam ăsta e comportamentul haitelor de cîini din București. Un comportament normal pentru animale sălbatice care trăiesc în haită: își apără teritoriul de rivali, fug de prădători și ataca pe cei slabi, care pot fi pradă. Cîinii de haită sînt aproape lupi și își fac treaba lor de lupi. Primarii, în schimb, nu-și fac treaba lor de primari. Cîinii maidanezi sînt animale carnivore, sălbăticite și înfometate, care își urmează instinctul de prădători. În capitala României. Pe străzi, în parcuri, între blocuri, în stații de autobuz, în fața magazinelor, în locurile de joacă. De ce există animale carnivore, sălbăticite și înfometate și care ucid copii în capitala României, numai Oprescu și Ponta ne pot răspunde.

Oprescu zicea că nu-l poate aduce înapoi pe copilul ucis dacă își dă demisia. Dacă își dădea demisia acum 6 luni sau 2 ani, putea să-l aducă. Așa cum acum poate să-i aducă înapoi pe copiii care vor mai fi uciși de cîini atîta timp cît el va fi primar.

Dacă primarul Oprescu rezolva problema cîinilor, acei cîini nu ar fi fost acolo. Cei doi băieței se jucau ce se jucau și se întorceau la bunica lor. Sau venea bunica după ei. Pentru Ionuț diferența dintre viață și moarte se numește Oprescu. Dacă acei cîini nu erau acolo, Ionuț trăia și astăzi. Iar vina că acei cîini se aflau acolo aparține în primul rînd lui Oprescu.

România e țara fără bărbați, în care copiii sînt uciși, și pipițele politice ca Oprescu sau Ponta fug și se ascund. România e neguvernată. La conducere sînt niște pițiponci paralizați, incapabili să ia decizii și să reacționeze în vreun fel la ce se întîmplă în țară. România e tribul ai cărui bărbați fug primii și se urcă în copaci atunci cînd e atacat de lupi, în timp ce copiii rămîn pradă.

Cîți vor ieși în stradă pentru băiețelul ucis și, mai ales, pentru ca de acum încolo să nu mai vedem copii mutilați și uciși de cîini? 70? 200? 1000? 5000? 30 000? 100 000?

PS. Am vorbit doar de lașitatea personajelor politice, nu și de hoție și sutele de milioane de euro care circulă între oengeuri și politicieni în ”Industria Maidanezilor”.

PNTcd si monarhistii

Monarhismul e un moft de modă nouă și de extracție penelist-voiculesciană, deși mașinăria de propagandă a inclus și răposatul trust Realitatea-Cațavencu și tot ce înseamnă intelectualitate și jurnalism de hidrant. Isteria a început prin 2008-2009, cînd Voiculescu și-a tras casă regală cu care să se șteargă la cur (nu e primul, șe mai șterseseră și Iliescu și Năstase) și cînd Duda lupta pe metereze împotriva dictaturii. Între timp sulul de hîrtie igienică a crescut, s-a făcut mai pufos și mai parfumat, tocmai bun de utilizat electoral. Vara trecută casa regală a făcut pauză la luptă împotriva dictaturii și în plină lovitură de stat toată familia regală a cîntat la harpă scobindu-se în cur meditativ, mai puțin Mihăiță ăla micu’, pe care l-au plimbat prin Elveția, pe la parade automobilistice ți alte zocuri cu maținuțele. Între timp, SOV a intrat la pușcărie, trustul Realitatea-Cațavencu s-a desființat, iar Voiculescu și-a inventat o nouă jucărie, USL-ul. PNL și Antonescu au uitat complet de monarhie și acum își fac Constituție veselă care nu suportă doi bufoni în aceeași teacă, drept pentru care Antonescu a renunțat la Duda și familia, spre furia celor 5 monarhiști din România, cărora strănepoții le-au urlat în aparatul auditiv ultimele fapte de arme ale lui Antonescu.

Astfel, cineva s-a gîndit că liotele de monarhiști rătăciți și triști, uitîndu-se ca vițeii la poarta nouă închisă de Antonescu și Voiculescu, ar putea fi deviate spre PNȚcd, care tot nu reușește să sară de 1%.

Eu n-aș fi chiar atît de convins că respectivii monarhiști sînt interesați de monarhie. S-ar putea ca PNȚcd să cîștige voturile acelor 5 monarhiști de care vorbeam mai sus, deși, atunci cînd media de vîrstă a electoratului respectiv e de 117 ani, e greu de crezut că 2016 e o țintă realistă. Dar nu cred că poate spera la voturile celorlalți, ale monarhiștilor de rit nou, voiculescian.

Mai țineți minte că în perioada 2007-2012, începînd de la intelectualul rafinat Tăriceanu și terminînd cu cel mai amărît lătrător de la antene sau hidranți, nu înainte de a trece prin Iliescu și Voiculescu, toată mulțimea de antibăsiști în călduri era eurofilă? S-au schimbat cu 180 de grade la comandă. Și trepădușii, și ”intelectualii”, și ”jurnaliștii”.

La fel ca și eurofilia, pentru propagandiști monarhia a fost doar un ordin de executat pe bani. Monarhismul e doar o formă de antibăsism sau moft hipsterical. Pentru masa de hipsteri și corporatiști spălați pe creier a fost doar o modă întreținută propagandistic. Dacă linia de producție pălăriuțe și gadgeturi vintage se închide, hipsterii schimbă moda. Dacă propagandiștii schimbă discursul, spălații pe creier își schimbă și ei religia. Pentru ăia care aplaudau minerii în iunie 1990, care au votat de-a lungul timpului cu Iliescu, Năstase și Antonescu și care pînă de curînd erau monarhiști fiindcă așa zice la Antena 3 că trebuie ca să scăpăm de Dictachior, PNȚcd nu e o opțiune. Vor rămîne peneliști, PSD-ul fiind deja prea moderat pentru gloata de isterici cu spume care și-au început educația politică postdecembristă la TVR-ul lui Răzvan Teodorescu și și-au desăvîrșit-o la Sinteza Zilei.

Are PNȚcd puterea mediatică să întrețină farsa? Greu de crezut, pentru o organizație în care cel mai de preț obiect e ștampila. Are PNȚcd forța financiară să transfere o Hossu Longin, un Marius Oprea, un Stejărel Olaru, un Emil Hurezeanu, un Radu Tudor, un Daniel Barbu, o Dana Grecu, un Stelian Tănase, un Mircea Badea, un Mircea Dinescu, un Bogdan Teodorescu, o Andreea Crețulescu? Și, cel mai important, are PNȚcd bani să-și cumpere casă regală? N-are.

PNȚcd va lua voturile monarhiștilor atunci cînd va avea bani să transfere de la Felix Casa regală și propagandiștii.

O nebunie planetara

Văd acum pe National Geographic un documentar cu țăcăniți care se pregătesc pentru o mare catastrofă (cutremur, război nuclear, meteorit, pandemie, invazia extratereștrilor, a zombilor). Oameni care consumă bani, timp și energie pe niște obsesii bolnave. Își fac buncăre, își cumpără arme, strîng provizii, își fac costume speciale etc. Viața lor e un coșmar. Emisiunea e făcută ca să te minunezi și să rîzi de niște bieți nebuni. În același timp, aceeași nebunie, absolut identică, dar la nivel planetar de data asta, ”schimbarea climatică”, e tratată serios. Timp, resurse, energie, muncă, trilioane de dolari pentru o obsesie care face viața mizerabilă. Doar anvergura o transformă din caz rezolvabil pe cale psihiatrică în religie apocaliptică.

Atentat terorist la Boston

Update în timp real, dați refresh periodic.

https://twitter.com/Blogary_/status/323913105757323266

https://twitter.com/Blogary_/status/323891318390657025

https://twitter.com/Blogary_/status/323892692654370818

Amurgul doctrinelor si statul expertilor

Toate provocările, temele de reflecție și întrebările din platforma-program a Mișcării Populare pornesc de la premisa statului maximal, atotputernic și expert, care trebuie să le rezolve pe toate și să-și legene pe picioare supușii, după ce-i bate bine la cur cu nuiaua și îi îndoapă cu tărîțe bio.

Fie că vorbim de locuri de muncă, de dezvoltare economică, de sănătate, educație, cultură, rural, familie, natalitate șamd Mișcarea Populară nu întreabă cine și cum, întreabă doar cum, că cine e de la sine înțeles. Statul e acel cine, deci nu mai trebuie pusă întrebarea. Pe fiecare domeniu trebuie să vină experții și să răspundă cum. Mișcarea Populară a decis că statul e valoarea centrală, acum trebuie să vedem cum facem la nivel de execuție.

Și totuși, toate întrebările Mișcării Populare au două răspunsuri clare și simple. Nu e nevoie să inventăm roata. Știu, trăim provocări științifico-fantastice care necesită răspunsuri post-ceva (post-moderne, post-capitalism, post-creștinism, post-Europa, post etc), răspunsuri date de experți în futurologie și filozofi picați de pe nava Entreprise.

Răspunsurile:

  1. Creștinismul – valorile culturii iudeo-creștine, nu credința propriu-zisă (știți voi, cele zece porunci, responsabilitatea individuală etc)
  2. Capitalismul – piață liberă, proprietate, schimb liber, stat minimal.

Apropo de valori, deși în platforma-program se vorbește despre valori, ele nu apar nicăieri. Nu ni se spune și care sînt valorile alea. Însă răspunsurile par fi expertiza tehnică, statul atotputernic și buna guvernanță (deși nu ni se explică care sînt criteriile după care se măsoară o bună guvernare, care sînt reperele).

PROPUNERE DE PLATFORMĂ-PROGRAM MIȘCAREA POPULARĂ

De ce oportunistii se decid mai greu?

Fiindcă pentru ei nu e importantă distincția dintre bine și rău. Pentru ei important să știe cine va cîștiga, care va fi deznodămîntul final, ca să se situeze de partea cîștigătorilor. De aceea în momentele importante sînt mai confuzi, se decid mai greu. Atunci cînd pentru tine e importantă distincția dintre bine și rău trebuie să iei o decizie pe baza a ce știi în momentul respectiv, atunci cînd important e deznodămîntul și efectul acestuia asupra binelui tău personal trebuie să iei o decizie în funcție de ce se va întîmpla în viitor. E greu, trebuie să anticipezi, să ai fler și noroc. Oportuniștii sînt moderați, împăciuitori și îndoiți în timpul luptei. Să fie bine, să nu fie rău, totul e gri și relativ, numai extremiștii au certitudini, fiecare tabără are dreptate în felul ei, să ședem și să cumpănim. După luptă sînt plini de certitudini. Certitudinile cîștigătorului, evident. Te-ar trimite în lagăr pentru ele. De fapt, atunci cînd au ocazia, te și trimit în lagăr.

Acesta este motivul pentru care unii o lălăiau astă vară, la lovitura de stat. Dacă binele și răul erau clare astă vară, deznodămîntul nu era clar deloc. Pentru oportuniști a fost un moment greu, obositor, care i-a consumat. De aceea unii au simțit imediat nevoia să fugă în vacanță.

UPDATE. Mai clar, că abia acu’ îmi veni formularea: oportuniștii nu aleg între bine și rău ci între învingător și învins. Iar binele și răul se cunosc de dinaintea bătăliei, în timp ce învingătorul și învinsul se cunosc abia după bătălie. De aici și indeciziile oportuniștilor.