Din 2009 pînă în mai 2012, toată nația, de laHurezeanu, Gâdea, Stelian Tănase, Răzvan Dumitrescu la intelectuali, artiști, cocalari, hipsteri finuți, băieți de cartier, babe, ecologiști, ingineri, mari doamne ale cîntului românesc și nemuritori poeți, vamaioți și roșimontani, regizori sau monștri sacri ai ecranului, liceeni și dansatoare la bară, funcționari la poștă, bicicliști cu pălărioară și profesoare nefutute, era dezabuzată cioranian. Toți erau scîrbiți de România, totul era deșertăciune, așa-i românul, ca la noi la niminea, poporul era prost și nu mai era nicio speranță, tuturor le era rușine că sînt români, voiau să plece din țară și deplîngeau mizeria națională. Eram o nație bananieră izolată de Europa cea civilizată și rafinată, sincronă cu Geoană, Crin și Tăriceanu.

Astăzi aceiași sînt patrioți iar plaiul și fetele cu părul bălai și auriul grînelor și noi sîntem români aici pe veci stăpîni treceți batalioane române carpați, și sînt scîrbiți de Înalta Poartă de la Bruxelles, gîndește, vorbește și distrează-te românește, Ștefan cel Mare și Zalmoxis, Eminescu să ne judece.

Nu vorbim aici de 5 oameni. Nici de 500 sau 5000. Vorbim de milioane de oameni care s-au schimbat peste noapte, ca întorși cu cheia.

Pocnește Voiculescu din dește, pac, se dezabuzează poporul. Pocnește Dan Voiculescu din dește iară, și nația devine iarăși mîndră, trufașă și degrabă iubitoare de autodeterminare și urîtoare de unguri.

Că vedetele intelectuale, televizive, artistice, jurnalistice și politice se dezabuzează cioranian sau isterizează național la ordin, pe bani, știam. Dar milioanele de hipsteri, cocalari, funcționari și profesoare?

Dintr-o anchetă a revistei Kamikaze din aprilie 2011 aflam că Victor Ciutacu, una dintre cele mai mai revoltate şi mai puternice voci ridicate din trustul Intact în apărarea săracilor, năpăstuiţilor soartei, oprimaţilor de tirania băsesciană, este el însuşi unul dintre aceştia. Luptătorul pentru eradicarea injustiţiei sociale locuia încă din anul 2000 într-o locuinţă socială închiriată de la primărie pentru care plătea 30 euro pe lună chirie. Cît de mici erau veniturile familiei Ciutacu sau/şi ce dizabilităţi prezentau membrii ei pentru a avea dreptul să ocupe o asemenea locuinţă nu are nici o importanţă, după propriile-i spuse, din moment ce statul nu avusese altceva să-i dea. Pentru că statul, în concepţia apostolilor dreptăţii din trustul voiculescian, este obligat – nu contează de unde face rost, nu contează de la cine ia – să dea. Iar dacă nu-i capabil să dea un şi-un BMW seria 3 la scară, măcar cu un acoperiş social deasupra capului şi tot le e dator.

Dintr-o anchetă a Centrului de Investigaţii Media, publicată ieri, aflăm că, între timp, soarta crudă şi nedreaptă a obligat firma la care acţionar unic şi administrator este soţia lui Victor Ciutacu să scoată din bani proprii 200 00 de euro plus TVA pentru achiziţionarea unui penthouse modest, de numai 330 metri pătraţi, statul nemaifiind în stare să-i asigure şi aşa ceva. Dar în ciuda faptului că locuieşte acolo de peste o jumătate de an, Ciutacu are mîndria lui de bărbat, de familist, ca urmare nu poate să stea în casa firmei nevestei fără să aibă şi el acolo o brumă de agoniseală, un ceva al lui, personal, chiar dacă-i cu chirie de la stat.  Aşa că a păstrat şi locuinţa socială din blocul P22C în care a locuit peste 12 ani. Este singura explicaţie pe care o găsesc pentru faptul că o familie care ar avea într-adevăr dreptul la respectiva locuinţă nu poate să o ocupe. Altfel aş fi nevoită să constat că, din lupta pentru drepturile şi traiul decent al amărîţilor din ţara asta, singurul lucru pe care l-a reuşit pînă acum Ciutacu este privatizarea dreptăţii. E dreptatea lui şi ce-i al lui e al lui, nu contează de unde, nu contează de la cine.

PS Vedeţi şi Geniul care locuieşte la stat

Foto: antena3.ro

Mănînc în oraș, unde e mai scump dar îmi rămîn timp și energie să muncesc să cîștig bani sau îmi fac de mîncare acasă, mai ieftin, dar consum timp și energie cu gătitul, spălatul vaselor și altele? Fac curat cu propria persoană, pămătuful și mătura și-mi pierd o zi întreagă în care aș putea munci și cîștiga bani sau angajez o menajeră, care e mai scumpă, dar îmi lasă timp și energie să muncesc și să cîștig bani? Adam Smith, fie-i numele lăudat, zice varianta aia cu mai scump dar cu energie și timp pentru făcut bani. Adică comerț liber și diviziunea muncii. Acestea fiind zise, mă duc să spăl vasele.

Acum vreo doi ani am pus pariu cu cineva că PDL ia puțin peste 17% la alegerile parlamentare din 2012. De curînd am pus pariu cu cineva că ARD nu trece de 25%. Sînt în grafic. Le mulțumesc domnilor Blaga, Videanu, Berceanu, Boureanu, Cezar Preda și Mihai Stănișoară pentru berile cîștigate. Fără eforturile domniilor voastre, nu aș fi cîștigat. Vă mulțumesc.

Videanu consideră că „trebuie să se polarizeze opţiunile de dreapta şi de stânga”. „Mie mi se pare total împotriva cursului firesc alianţa PSD-PNL. Este o alianţă de conjunctură, care a fost o alianţă îndreptată împotriva PDL-ului şi a preşedintelui Traian Băsescu, fără nici un fel de fundament comun. De aceea, eu cred că o clarificare pe dreapta şi stânga după alegerile parlamentare este necesară şi utilă evoluţiei politice a României” , explică preşedintele interimar al PDL Bucureşti.

Întrebat dacă asta ar presupune ca PNL să iasă din USL, Adriean Videanu a răspuns: „Eu cred că acest lucru se va întâmpla. Nu cred că PNL-ul poate coabita cu PSD-ul, dat fiind opţiunile total diferite sau viziunile total diferite din punct de vedere al principiilor şi valorilor politice. Nu cred că ura împotriva PDL-ului şi a preşedintelui Traian Băsescu îi mai poate ţine uniţi după alegerile parlamentare” .

MEDIAFAX

E greu de comentat așa ceva. Blaga, Videanu și Sulfina Barbu vorbesc de parcă ieri ar fi venit de pe Marte, după o absență de 8 ani. Ca și Blaga sau Sulfina Barbu, Videanu nu ne explică în ce constă o eventuală alianță PNL-PDL, care sînt condițiile în care s-ar face, de ce s-ar face, ce ar avea de cîștigat cele două partide din o asemenea alianță. Videanu nu ne spune care sînt acele principii și valori diferite ale PNL-ului care sînt atît de radical diferite de cele ale PSD-ului. Videanu nu ne explică cum s-au manifestat aceste principii și valori politice în momentul loviturii de stat, atunci cînd PNL a fost vîrful de lance al puciului, al ofensivei împotriva statului de drept și justiției. Sau poate tocmai principiile și valorile politice de care a dat dovadă PNL cu ocazia loviturii de stat sînt admirate de Adriean Videanu. Nici n-ar fi de mirare, la urma urmei Videanu este unul dintre principalii beneficiari ai prăbușirii statului de drept și justiției, admirația sa față de principiile și valorile politice pe care le-a arătat PNL la lovitura de stat este absolut normală. Cred că nu există mafiot politico-economic care să nu fi privit cu admirație atacul asupra statului de drept și justiției, atac al cărui inițiator și vîrf de lance a fost PNL.

În rest, rămîne cum am stabilit: USL nu se rupe. Nici PSD și nici PNL nu-și pot permite să trădeze electoratul (vorbim deja de un electorat USL, nu mai există un electorat PNL și unul PSD) pentru a veni în opoziție alături de dușmanul de moarte al românilor, cel mai urît partid post-decembrist după PNȚcd, PDL-ul. Ar face-o doar dacă PDL ar accepta să susțină la prezidențiale candidatul PSD sau PNL și în condițiile în care PDL ar accepta, și altfel decît tacit, agenda anti-stat de drept și anti-justiție a PSD sau PNL. Fiindcă tacit PDL a acceptat și susținut această agendă. Iată că acum încearcă, timid, să dea și voce, prin Blaga, Sulfina Barbu sau Videanu, dorinței sale de a fi acceptat, și altfel decît pe șest, pe baricada partidei anti-justiție.

Dar nici chiar așa PSD și PNL nu-și pot permite să iasă din USL. Niciunul dintre cele două partide nu ar avea nimic de cîștigat dintr-o asociere cu PDL. Ar avea numai de pierdut. Fie vorba între noi, nimeni nu are nimic de cîștigat la nivel de imagine dintr-o asociere cu PDL. Absolut nimeni. Nici măcar pedeliștii nu mai vor să fie asociați cu PDL, motiv din care au creat și minciuna numită ARD, ca să nu meargă în alegeri cu numele, sigla și culorile PDL. Vor merge totuși cu aceleași fețe de vechi feseniști intrați în politică în 1990, sub pulpana lui Iliescu. Blaga, Videanu și Berceanu, marile speranțe ale ”Dreptei” de astăzi, sînt dovada.

Așa e că nu vă imaginați în iunie 1990 că, peste 22 de ani, ”Dreapta” va fi condusă de cîțiva obscuri trepăduși feseniști?

În 2003 dreapta s-a reinventat într-o alianță (DA) în care era PNL, singurul supraviețuitor al dreptei, și PD, un partid de stînga rupt în 1992 din marele FSN. În 2004, candidat la președinție din partea dreptei a fost Traian Băsescu, președintele partidului de stînga și primar la Capitalei. Dreapta unită, CDR2000, murise deja la alegerile din 2000. ”Trădătorii” acesteia, PNL și sabotorii, PD, aveau să supraviețuiască și să dea premierul și președintele în 2004. Între timp, PNL, aflat la putere în 2012, a preluat rolul PRM, cu mai multă influență și chiar cu o tonalitate mai ridicată. Partidul dreptei a rămas PDL, o combinație între PD, partidul stîngii de pînă ieri, plus cîțiva ”traseiști”, cum ar zice liderii de acum ai PDL și portavocile lor. Traseiștii sînt cei care au părăsit PNL în 2006, au înființat PLD și apoi s-au unit cu PD.

Cum ar arăta un asemenea scenariu în 2012-2013? ”Dreapta unită”, condusă de gruparea dură a feseniștilor din PD (Blaga, Videanu, Berceanu etc), moare unită cu cățel și purcel, ca în 2000. ”Trădătorii”, ”sabotorii” și ”traseiștii”, supraviețuiesc, la fel ca în 2000, și preiau președinția în 2014 și guvernarea după 2014 (alegeri anticipate sau alegeri la termen în 2016).

Sînt dezirabile într-o asemenea construcție personaje venite dinspre stînga? Sînt dezirabili într-o asemenea construcție Mihai Răzvan Ungureanu și Cătălin Predoiu, veniți dinspre PNL, Cristi Diaconescu, venit dinspre UNPR (fost și la PSD) sau Daniel Funeriu, venit dinspre PDL (fost și PLD)?

Este Cristi Diaconescu un om de stînga? Este Blaga un om de dreapta?

ARD este un rebranding trist. Este o manifestare a lipsei de idei și a disperării. Apropo de ARD, îmi spunea cineva, nu spui cine, persoană importantă politic, că numele este prost din mai multe  motive:

1. E greu de scandat în mitinguri (A-RE-DE). După cîteva minute devine ”ARDE!” Faceți exercițiul ăsta. Asta ar însemna ca la orice miting al ARD să apară pompierii din 15 în 15 minute.
2. Alianță – arată provizoratul, compromisul, lipsa de perspectivă. Alianță presupune compromis și provizorat.
3. România Dreaptă – dincolo de faptul că a fost numele moțiunilor din 2011 ale lui Blaga și Boc și seamănă cu numele moțiunii lui Blaga din 2012, nu spune nimic. Și aici persoana respectivă dădea, foarte bine argumentat, și alternativa, soluția. Dar nu v-o zic acum.

În spatele chemării la unitate  nu se află decît dorința de realegere a parlamentarilor PDL, cărora le e teamă și rușine să candideze sub sigla, numele și culorile PDL. Nu este o construcție a  viitorului, nu e întemeiată pe principii, nu are în perspectivă adevărate unitate. E doar modalitatea prin care pedeliștii vor să treacă prin mulțimea furioasă fără a fi recunoscuți. Alianța România Băț e o a alianță a imposturii asumate în numele salvării politice personale.

Unitatea în non-combat nu e cea mai bună soluție. Și dacă ARD ia 18% sau 24% sau 38% iar în Parlament vom vedea aceleași figuri triste, de pedeliști gata să se ascundă sub scaun la orice atac al USL sau, mai rău, să îngenuncheze în fața USL-ului? Majoritatea covîrșitoare a parlamentarilor ARD va fi formată din actualii parlamentari PDL. Conducerea ARD este și va fi actuala conducere a PDL (Blaga, Cezar Preda, Stănișoară plus băieții din buzunarul lui Blaga).

ARD începe, absolut natural, cu o minciună. Comisia de etică condusă de Monica Macovei nu are niciun cuvînt de spus atîta timp cît s-a decis ca actualii parlamentari PDL să-și păstreze colegiile.

ARD nu este o alternativă la USL, este o alternativă la PDL. Nu luptă cu USL, ci încearcă să-i treacă pîrleazul electoral pe pedeliști, cu ajutorul deghizării. ARD nu are viitor. Nu a anunțat un calendar pentru viitor (transformarea în partid prin fuziunea partidelor componente, prezentarea unui candidat la alegerile prezidențiale etc). ARD are doar un trecut de ascuns. ARD e mătura cu care PDL își ascunde mizeria sub preș.

Mihai Răzvan Ungureanu trebuie să se gîndească bine înainte de a accepta să se afunde în tărîțele de la masa PDL și a sateliților săi. Mihai Răzvan Ungureanu și Forța Civică nu trebuie să participe la această operațiune de ascundere a trecutului, de ascundere a gunoiului sub preș, la acest rebranding al PDL prin intermediul sateliților acestuia. Forța Civică nu trebuie să fie un satelit al PDL. Dacă tot e atacată de teleghidații PDL-ului, măcar să fie atacată de pe baricade diferite, nu de pe aceeași baricadă.

Forța Civică trebuie să devină o forță politică a viitorului, care să dea încredere și perspective celor care au văzut în această vară de ce sînt în stare oamenii Rusiei, inamicii justiției și ai statului de drept.

În concluzie, ”unitatea dreptei” nu are niciun efect asupra desemnării premierului în toamnă. Absolut niciunul. Important este ca USL să ia sub 50% și asta se poate întîmpla indiferent dacă ”dreapta” e unită sau nu. Dacă aveam sistem de vot majoritar pur și dur, atunci era absolut obligatoriu ca ”dreapta” să fie unită. Cum nu avem așa ceva, cum actualul sistem  este proporțional, orice partid care are peste 5% primește mandate, indiferent de cîte colegii cîștigă sau nu. Dacă candidații unui partid sînt pe locul 5, fiecare la el în colegiu, și partidul are peste 5%, atunci partidul va avea palramentari, proporțional cu scorul său. Este irelevant pe ce loc s-au situat candidații săi în colegiile în care au candidat.

MRU și ceilalți trebuie să înceapă o construcție a viitorului, în jurul Forței Civice, așa cum s-a întîmplat după 2000, cînd PNL-ul lui Valeriu Stoica și Teodor Stolojan, împreună cu PD-ul lui Traian Băsescu au pus bazele înfrîngerii PSD-ului în 2004, lăsînd în urmă dreapta unită, adică CDR 2000. Acestei construcții trebuie să i se alăture toți cei care cred că se poate lupta împotriva USL-ului și altfel decît prin non-combat, zîmbînd slugarnic de sub pat.

În decembrie 2011, sondajele (IMAS) arătau așa:

USL – 49.2%
PDL – 21.5%
PPDD – 11.8%
PRM – 6.4%
UDMR – 5.7%

La locale, în iunie, scorul a fost:

Din fericire, cred că mai sunt și oameni raționali printre ei și mai există un element, și anume acela că, până la urmă, liberalii este firesc să se revolte, pentru că politicile de dreapta au fost date cu totul la o parte. Chiar tăierea fondurilor de la investiții este o dovadă, investițiile aparțin dreptei

Anca Boagiu la DIGI 24

No shit! Asta înseamnă că din 1947 pînă în 1989 am trăit în plină dreaptă. Mai trebuie să reamintesc cît a investit statul comunist? Să înțelegem că într-o țară în care statul controlează 70%, 90% sau 100% din economie avem de-a face cu politici de dreapta? Doamna Boagiu putea susține orice, că investițiile sînt benefice, absolut necesare, morale, aducătoare de mari satisfacții economice, politice și culturale, putea susține absolut orice, mai puțin că ”investițiile statului sînt de dreapta”. Sau putea susține chestia asta în orice altă țară, dar nu într-o țară fostă comunistă, în care timp de 50 de ani, statul a fost unicul investitor și a investit enorm. Enorm și prost. Dacă România arată așa cum arată, dacă românii sînt așa cum sînt și trăiesc așa cum trăiesc e tocmai din cauza investițiilor pe care le-a făcut statul între 1947 și 1989.

Doamna Boagiu putea explica telespectatorilor că tăierea investițiilor în infrastructură, în magistrala de metrou Drumul Taberei, este un act împotriva bucureștenilor contribuabili, mai ales a celor din sectoarele 5 și 6, care sînt nevoiți să se înghesuie în continuare cu mașini, autobuze, trolee, neveste, copii, căței și purcei la Răzoare, atunci cînd vor să iasă din cartierul de rezidență, adică zilnic, în fiecare dimineață, cînd se duc la serviciu și atunci cînd vor să reintre, adică zilnic, în fiecare seară, cînd se întorc de la serviciu.

În loc să folosească fetișul cu dreapta pînă la epuizare, fără noimă și fără măsură, politicienii noștri care se revendică de la dreapta ar trebui să vorbească mai degrabă despre ce e bine și ce e rău. Din suflet, din rațiune, din experiență. Și astfel oamenii vor înțelege mai bine care e treaba cu dreapta și stînga. Tam nesam o dăm pe chestii înalte și doctrinare. Creșterea investițiilor statului nu este o politică de dreapta, ci o politică etatistă. Creșterea investițiilor statului înseamnă creșterea implicării statului și în același timp creșterea fiscalității. Creșterea investițiilor statului înseamnă cheltuieli mai mari, un stat mai mare și mai prezent în societate.

În cazul magistralei de metrou Drumul Taberei nu e cazul să ajungem la soarta dreptei în societate și civilizație. Este un proiect demarat într-un domeniu în care statul, cel puțin la noi, este stăpîn. Statul ne-a luat deja banii și s-a implicat deja în chestiune. Dacă tot a făcut-o, dacă tot ne-a luat banii, să-și ducă proiectul pînă la capăt și din banii noștri să facă ceva folositor pentru noi. Nu e cazul să filozofăm despre cît de dreapta e creșterea investițiilor statului și cît de stînga e scăderea lor (reiterez că la comuniști creșterea investițiilor statului a ajuns pînă într-acolo încît reprezenta 100% din totalul investițiilor).

Dacă se dorește atragerea liberalilor raționali, dacă există astfel de liberali raționali, aceștia nu au cum să se revolte că tăierea fondurilor pentru investiții ar fi o măsură anti-dreapta, fiindcă tăierea investițiilor statului chiar nu este o măsură anti-dreapta, însă sînt convins că dacă existau liberali raționali se revoltau deja atunci cînd partidul lor era vîrf de lance în lovitura de stat, în atacul împotriva statului de drept și instituțiilor statului.

O politică de dreapta presupune retragerea statului din economie, retragerea, atît cît este posibil, a statului din societate și implicit scăderea cheltuielilor, inclusiv a investițiilor. Statul le lasă cetățenilor banii în buzunar și oportunitatea de a investi.

În ceea ce privește măsurile guvernului Ponta, acestea sînt măsuri proaste, populiste și iresponsabile fiindcă se iau fonduri de la investiții necesare și benefice (așa cum este magistrala de metrou Drumul Taberei) și se transferă către pomenile electorale. Deci zic să nu inventăm dreaptă acolo unde nu e și să ne concentrăm pe situațiunea concretă, fără a încerca să-i găsim etichete și poziționări în nu știu ce mari sisteme de gîndire. Iar dacă există liberali raționali în PNL atunci ăia rîd și cu curul de declarația Ancăi Boagiu cu ”investițiile statului sînt de dreapta” Dar nu există liberali raționali în PNL.

Sînt trădător? Cum pot să trădez o tabără care nu e a mea și care nu a fost niciodată a mea? Cum pot să trădez o baricadă în care nu cred?

Nu am mentalitate de peluză. Nu cred necondiționat în tabere. Am credințele și fidelitățile mele necondiționate, iar taberele politice nu-și au locul în această schemă. Cred într-o dreaptă ultraliberală economic și conservatoare social. Cred în Occident, cred în statul de drept. Aici îmi sînt reperele politice. Taberele politice se pot apropia sau îndepărta de aceste repere, e treaba lor ce fac, dacă îmi trădează sau nu credințele. În funcție de felul în care aceste tabere politice gravitează în jurul credințelor mele politice, așa cum planetele gravitează în jurul soarelui, mă întîlnesc sau nu cu aceste tabere politice.

Revenind la PDL și la Marea Alianță de Dreapta: pînă în acest moment, nu a dovedit nimic. Absolut nimic. N-o să cad pe spate în fața unui manifest imbecil, scris de cea mai toantă piaristă a Mișcării. Dacă e să ne referim la felul în care PDL și Marea Forță Populară a luptat împotriva USL în momentele decisive ale acestei veri, este evident pentru oricine că am asistat la un non combat. Nici PDL, nici Forța Populară, în momentul decisiv și vital, în care se înfrunta Binele cu Răul, Statul de drept cu Mafia, Vestul cu Estul, nu au mișcat niciun degețel. Ok, să zicem că nu avem pretenții de la ei să fie de dreapta, că au nevoie de voturi și le pierd dacă sînt de dreapta, deci trebuie să fie stîngiști, etatiști și populiști ca să ia voturi. Bine, fie! Dar era vital ca ei să lupte măcar pentru statul de drept, pentru justiție, pentru locul României în lumea civilizată. Nu au făcut-o. Atunci de ce să-i sprijin? De ce să-i votez? N-am înțeles. Ce au dovedit? Ce au arătat pînă acum? Care sînt argumentele lor? Care le e istoria? Care le sînt faptele de arme?

Am înțeles că băieții ăștia nu pot fi de dreapta fiindcă nu poți fi de dreapta în România, că nu mai e dreapta la modă și că oricum nu te votează poporul. Dar măcar examenul loialității față de statul de drept ar fi trebuit să-l treacă. Nu l-au trecut. Nu au luptat. Au tăcut și au privit cum USL-ul îl învață pe Băsescu și pe noi lecția referendumului.

Ni se reproșează că nu ne mobilizăm la luptă. Cît de javră poți să fii să zici așa ceva? Cum poți să susții așa ceva cînd noi, societatea civilă, presa, internetul, sîntem mobilizați încă de dinainte de 3 iulie, de cînd îi ceream demisia lui Ponta pentru plagiat iar PDL își făcea bagajele să plece în vacanță. Într-o vacanță în care a stat pînă acum, cînd s-a văzut cu sacii în căruță: Morar și Kovesi pe făraș și Băsescu la Cotroceni, utilizabil doar ca sperietoare în negocierile cu USL pentru zonele de influență asupra bugetului.

A, știu! Trebuie să-i sprijinim fiindcă sînt îmbrăcați în culorile echipei noastre favorite! Asta e tot ce contează.

Nu. Nu contează absolut deloc. Îmi pare rău, nu am mentalitate de peluză.

PS. În campania electorală din 2008 am fost un critic vehement al PDL și Băsescu pentru decizia acestora de a mări salariile profesorilor cu 50%. Am avut cîndva așteptări de la PDL cînd era condus de echipa Boc. Am sperat că 6 mai 2010 poate fi un început. M-am înșelat. Nu am nicio așteptare de la PDL Blaga. Am așteptări doar de la MRU. Adică, mai bine zis, vreau să am așteptări, mă chinui să am așteptări.

Cred că Traian Băsescu se va schimba. Lecția referendumului, situația României ca țară marginalizată cred că va determina această schimbare. Cred ca ar fi o mare prostie sa urmeze o vînătoare a liderilor USL, așa cum spunea Monica Macovei

Vasile Blaga

 O nouă suspendare a lui Traian Băsescu este “posibilă şi legitimă”, iar referendumul de demitere ar putea fi organizat odată cu alegerile parlamentare.

Dan Voiculescu

Sper ca în perioada imediat următoare, conform angajamentelor pe care le-am luat faţă de Comisia Europeană, pe baza unei proceduri transparente, să declanşaţi procedura de propunere a unui şef al DNA şi a unui nou procuror general, la începutul lui octombrie.

Victor Ponta

Va fi una dintre cele mai fericite toamne ale clasei politice autohtone. USL, PDL și UDMR și-au atins scopul. S-a îngropat securea războiului, lui Băsescu i-a fost băgată pe gît lecția referendumului și partidele pot trece la faza de construcție, acum că au scăpat de antijocul pe care îl făcea justiția.