Live blogging – alegerile europarlamentare

Deși în vizită la Muzeul Satului (Namaste & shit), vă vom ține la curent de-a lungul întregii zile, prin intermediul surselor, cu mersul alegerilor europarlamentare. Care mai e scorul, cine ce șanse mai are. Dacă ne vin idei, mai facem și comentarii analitice. Cel mai probabil vom folosit Twitter, preluat aici, în această postare.

http://twitter.com/Blogary_/status/470633311891894274
http://twitter.com/Blogary_/status/470626636480909313
http://twitter.com/Blogary_/status/470618144588193793
http://twitter.com/Blogary_/status/470604758995439617
http://twitter.com/Blogary_/status/470595562237329409
http://twitter.com/Blogary_/status/470594967375986688
http://twitter.com/Blogary_/status/470590961530462209
http://twitter.com/Blogary_/status/470589099049750528
http://twitter.com/Blogary_/status/470583813354307584
http://twitter.com/Blogary_/status/470583347069321216
http://twitter.com/Blogary_/status/470554153954340864
http://twitter.com/Blogary_/status/470550455865835520
http://twitter.com/Blogary_/status/470545600686346240
http://twitter.com/Blogary_/status/470530311743627265
http://twitter.com/Blogary_/status/470528974834393088
http://twitter.com/Blogary_/status/470525127177019392
http://twitter.com/Blogary_/status/470503097937428480
http://twitter.com/Blogary_/status/470493928450719744
http://twitter.com/Blogary_/status/470491664239591424
http://twitter.com/Blogary_/status/470488788670906368
http://twitter.com/Blogary_/status/470488346943586304
http://twitter.com/Blogary_/status/470486300416831488
http://twitter.com/Blogary_/status/470485466249433088
http://twitter.com/Blogary_/status/470465290078527488

De ce votez PNTcd

În campania electorală au existat doar doi candidați care au abordat teme europene de pe poziții doctrinare de dreapta: Monica Macovei și Sebastian Bodu. PDL e un partid-impostură, care trebuie să dispară de pe partea dreapta a scenei politică. Așa că votez PNȚcd. Și oricum Macovei are locul asigurat în Parlamentul European (ratează locul doar dacă PDL nu trece pragul, ceea ce e imposibil).

Votul util? Dacă utilitatea constă în perpetuarea actualului oligopol politic al frăției PSD-PNL-PDL-PMP-UDMR, partide care au epuizat toate combinațiile și alianțele politice și de afaceri și care doar mimează alegerile, atunci mă lipsesc de o astfel de utilitate.

Dacă Sebastian Bodu și PNȚcd vor fi pe harta politicii și după alegerile europarlamentare de mîine, eu mă declar mulțumit. Dacă impostura dreptei reprezentată de Antonescu, Blaga sau Udrea va pierde teren, cît de puțin, eu mă declar mulțumit.

Dacă PSD va avea sub 40%, eu mă declar mulțumit. Aici sînt cîteva observații de făcut. Analizele politice, în partide sau în media, se fac în funcție de scorul la alegeri, nu de redistribuiri, inclusiv moralul structurilor de partid funcționează raportat la acest scor, nu la cel de după redistribuire. Întotdeauna am discutat despre aceste scoruri. Mai știe cineva ce scor au avut PSD și DA după redistribuiri, în 2004? Sau PSD în 2000? A știut cineva atunci? Nu. Ca să nu mai spunem că la prezidențiale nu se fac redistribuiri. Ai reușit să mobilizezi la vot 38% pentru tine, atunci asta e puterea ta de mobilizare, 38%.

Dacă în seara zilei de 25 mai, la exit poll, PSD va fi sub 40%, Ponta și PSD vor suferi o lovitură de moral, care va avea efecte în partid și care le va diminua încrederea în forțele proprii. În același timp, chiar n-aș vrea să le crească încrederea în forțele proprii lui Antonescu, Blaga și Udrea, liderii așa-ziselor partide de dreapta. Un scor cît mai mic al PSD coroborat cu un scor cît mai mic al PNL, PDL și PMP ar fi ideal. Acest lucru se poate întîmpla doar votînd partide din afara cvintetului PSD-PNL-PDL-PMP-UDMR. Pentru sănătatea scenei politice este vital ca PSD, PNL, PDL și PMP să nu-și atingă țintele electorale și conducerile, reprezentate de grupările Antonescu, Blaga și Udrea să iasă din scenă. La PSD nu se pune problema unei demisii a conducerii, însă e bine ca lui Ponta să-i scadă acțiunile înPSD în vederea prezidențialelor.

Una peste alta, Macovei și Bodu au arătat în această campanie plină de sărituri cu parașuta, maratoane, curse cicliste, zburat cu balonul și glumițe, că se poate face politică pe bune, consistent, cu sevă. Că poți fi relevant pentru cetățeni și pentru țară într-o cloacă de irelevanță și pițiponceală.

Aici ar merita menționat și MRU, care a făcut o campanie decentă și a arătat că e capabil să ducă o campanie electorală. Chiar dacă n-are curajul să spună lucrurilor pe nume și doctrinar e undeva la centru-centru-stînga. Dacă scapă de tremuriciul obsesiei de sine ar putea fi un bun candidat prezidențial de centru-stînga, oricum, mult mai decent decît Ponta sau Udrea. Și mult mai consistent decît Predoiu. Din păcate, doctrinar e mult mai la stînga și mult mai fricos decît Macovei și Bodu. Deci nu pe gustul meu.

Campaniile lui Macovei și Bodu, poate și a unor candidați independenți (pe care nu i-am urmărit), sînt o invitație la vot. Sînt dovada că merită să mergem la vot.

Că votați PNȚcd sau PDL, PFC sau Peter Costea, mergeți la vot. Eforturile unor candidați de a fi relevanți și de a vorbi despre adevăr și despre ceea ce e important merită răsplătite. E o investiție în libertate și democrație care s-ar putea să merite.

Fa-ti-o cu mintea ta

N-ai cu cine vota? Bravo, lasă că are cine să-i voteze.

De o parte, PSD şi găşcuţa. De cealaltă, tot felul de partide care nu sînt PSD şi găşcuţa. Normal că n-ai cu cine vota. E aceeaşi mizerie. Bun, prin absurd, ai putea să te întrebi cîte partide au lideri care se gîndesc, cu voce tare, să-l graţieze pe Gigi, care au promis că-i dau portul lui Mazăre, care se plimbă cu bărcuţa trasă de argaţi, fă, prin apă de două palme, care au dat jos din Parlament steagul UE ca să pună steagul Chinei, care au fugit în vacanţă peste hotare ca să nu dea ochii cu vreo doamnă venită de la Washington, care s-au repezit la Soci ca să-şi facă musai poză cu Putin şi cu Ianukovici în timp ce nu găsesc contractul cu Bechtel? Însă cresc masiv taxele şi nu fac nimic cu şomajul, că dacă sînt la guvernare, n-au cum. Dar ce treabă ai tu cu toate astea? Fiind absurd, n-ai de ce să te întrebi, deci n-ai cu cine vota.

De aceea, îi lămureşti şi pe alţii să nu voteze nici ei. Să facă bine să te asculte, fiindcă tu eşti, în mod evident, deasupra turmei. Te-ai săturat de mizeria mai mică. Dacă nu votezi, n-au cum să aleagă alţii mizeria mai mare. În baza aceluiaşi raţionament, USL a reuşit să cîştige, prin genial absenteism biruitor, vreo 70% din Parlament, cu voturile a vreo 25% din electorat. Sigur, n-a fost bine. Dar ce, s-ar fi schimbat ceva dacă useleii aveau mai puţine mandate? Păi de ce să se schimbe? Fiind aceeaşi mizerie, mai puţin egal mai mult, se ştie. Dat fiind că minus egal plus. Şi cum minus cu plus dau zero, poftim dovada: zero, n-ai cu cine vota. De o parte, USL trăieşte, de cealaltă, nimeni nu răzbeşte. Ce, ar răzbi dacă ai vota cu antipesedeii, astfel încît pesedeii să aibă mai puţine voturi? Total absurd. Şi apoi, de ce să răzbească? S-a zis şi la televizor: cu ei ar fi şi mai rău. Nu-i mai bine să fie mai rău tot cu ăştia?

Ca să nu mai spunem că alegerile europarlamentare, ce rost au? Să votezi numai ca să ajungă nişte şmecheri pe la Strasbourg şi Bruxelles, cu ditamai lefurile şi ditamai pensiile de la UE, başca ditamai fondurile ca să angajeze la cabinetul de europarlamentar pe cine trebuie? Doar n-o să zici că nu fac toţi doar şmecherii. De fapt, fiind deasupra turmei, te-ai prins că europarlamentarele sînt repetiţia generală pentru prezidenţiale. Eşti foarte cool, trendy, hip, cele mai clare dovezi de inteligenţă. Atunci, de ce să-ţi mai baţi capul? Parcă la prezidenţiale o să te duci să votezi. Ar fi inutil. Călare pe triumful de la europarlamentare, pesedeii vor impune şi mai clar ideea că n-are cine să-i oprească. Iar dacă iau şi Cotroceniul, gata. Au tot. Pesedizare totală. Legalizarea jafului absolut. Eliberarea martirilor mafiei. Puterea definitivă. Prin votul minorităţii urnite pînă la urne, în timp ce majoritatea avea altă treaba. De pildă, să spună în sondaje că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Ştiu ei, chiar dacă nu l-au prins. Deci nu vota. Gen cu antipesedeii. Ai prea multă minte ca s-o faci. În fond, ce-ar putea să se întîmple? Judecînd cu mintea ta.

Europarlamentarele, repetitie cu public pentru prezidentiale

Anul 2009 a fost primul în care am avut europarlamentare și prezidențiale (la o distanță de 6 luni, ca și în 2014), Sînt rezultatele de la europarlamentare un indicator serios al scorului de la prezidențiale? Da.

Europarlamentare 2009

  • PSD – 1 504 218 – 31.08%
  • PDL/EBA – 1 642 280 – 33.93%
  • PNL – 702 974 – 14.52%

Prezidențiale 2009 turul I

  • Geoană – 3 027 838 – 31.15%
  • Băsescu – 3 153. 640 – 32.45%
  • Antonescu – 1 945 831 – 20.02%

Prezidențiale față de europarlamentare:

  • Geoană/PSD + 1 523 620 + 0.07%
  • Băsescu/PDL + 1 511 360 – 1.48%
  • Antonescu/PNL + 1 242 857 + 5.50%

Geoană/PSD

Pentru fiecare vot la europarlamentare au primit 2 voturi la prezidențiale. Procentual au rămas la același scor.

Băsescu/PDL

Pentru fiecare vot la europarlamentare au primit 1,92 voturi la prezidențiale. Procentual au scăzut, dar nu semnificativ.

Antonescu/PNL

Pentru fiecare vot la europarlamentare au primit 2,77 voturi la prezidențiale. Procentual au avut cea mai spectaculoasă creștere.

În 2009, în primul tur Antonescu a fost candidatul ”altfel”, ”altceva”, în condițiile în care, în plină criză economică, PDL și PSD s-au aflat la putere împreună pînă cu o lună înainte de alegerile prezidențiale, iar PNL reprezenta opoziția.

”Marea revoltă populară” s-a întîmplat în turul I și nu a mai supraviețuit pînă în turul II, după două săptămîni extrem de proaste și dezamăgitoare pentru ”revoltați” între cele două tururi, cu o prestație absolut penibilă a lui Antonescu.

Între europarlamentare și prezidențiale nu au existat schimbări electorale semnificative, cu excepția valului de revoltă transformată în simpatie pentru Crin Antonescu și PNL înainte de primul tur, val insuficient însă pentru a schimba finaliștii.

Ca și la europarlamentare, în turul I la prezidențiale contează foarte mult structurile de partid. În același timp însă, în primul tur se poate naște o mișcare de revoltă, pentru un candidat ”altceva”. Chiar dacă candidatul respectiv nu intră în turul II, poate influența decisiv finala, cu condiția ca în atitudinile sale să-și păstreze autenticitatea și să rămînă plauzibil pentru susținătorii săi. Ceea ce n-a reușit Crin Antonescu în 2009. Cui i-ar putea folosi o astfel de mișcare în turul II, lui Ponta sau contracandidatului său? Vom vedea într-un articol viitor.

Prezenta la vot aduce libertate, bani si democratie

Cea mai slabă participare a fost la referendumul pentru vot uninominal, din 2007, cu 26.52%, la alegerile europarlamentare din 2009, cu 27.67%, și la alegerile europarlamentare din 2007, cu 29.47%. A căzut șocată pe spate clasa politică după aceste alegeri? S-a îngrozit? Și-a pus probleme? Au apucat-o gînduri negre de reformă sau retragere? Au avut politicienii crize de depresie și s-au retras în hohote la vilele din Elveția? Nu.

Înțeleg că unii vor să-și anuleze votul, să pună mai multe ștampile sau să nu pună ștampila deloc. În primul caz, în percepția publică și a politicienilor, votul nul e semnul prostiei, al întîrziatului mintal care nu știe să voteze și nici măcar să citească. În al doilea caz, buletinele de vot din urnă, neștampilate, sînt o mană cerească pentru cei care vor să fraudeze alegerile.

Și, cel mai important pentru corporatiști, hipsteri, creativi și lumea bună din multinaționale, artă, advertising, PR, producție publicitară, media și alte asemenea. Cu cît prezența la vot e mai scăzută cu atît politicienii și partidele cheltuie mai puțin bani în campanie și peste an pe comunicare cu electoratul. Dacă știi că vin la vot 20% dintre alegători și partidele mari își împart liniștite între ele procentele, nu te mai omori să te adresezi celorlalți alegători. Procentele rămîn aceleași, indiferent de numărul de alegători. Tot 30% ai și tot atîția parlamentari sau europarlamentari sau tot un președinte ai, și dacă vin la vot 12 milioane de oameni, și dacă vin 2 milioane. Însă te costă mult mai puțin să faci comunicare către 2 milioane de alegători. Pentru marile partide politice ar fi ideal să vină la vot doar 1 milion de oameni sau 500 de mii. Ar avea aceleași procente, același număr de parlamentari sau europarlamentari, dar cu costuri minime în campanie. De ce să mai dai banii pe PR, media, apariții TV, outdoor, întîlniri electorale, închiriere de săli, concerte cu artiști, catering, mașini închiriate, benzină, confeti, texte, slogane, fotografii, actori șamd, cînd poți obține același rezultat adresîndu-te doar cîtorva sute de mii de militanți plus niște găletușe și ieftinături la amărîți?

Așa a făcut presa la criza economică din 2009-2011. A urlat criză criză, a băgat companiile în sperieți, companiile s-au panicat și au tăiat cheltuielile cu marketingul, publicitatea și PR-ul și uite așa a murit presa, care n-a mai avut publicitate.

Dacă lumea bună, urbană, creativă, hipsterească, corporatistă, multinațională, artistă, jurnalistă, intelectuală merge la vot și crește numărul de alegători, politicienii sînt nevoiți să inveastească mai mult pentru a ajunge cu mesajul la toți potențialii alegători. Și uite așa, măcar la patru ani, dacă nu chiar mai des, are și gura la yupiși ce mînca. La 80% prezență la vot, la 15 milioane de alegători potențiali, efortul financiar al clasei politice și sponsorilor din dotare e pe măsură.

Cu cît politica e mai vizibilă, cu cît anii electorali sînt mai spectaculoși, cu cît scena politică e mai plină de evenimente, cu atît mai multe resurse umane, financiare și de tot felul se duc către politică. Cu cît e mai cenușie, sectară și marginală cu atît mai mult oamenii de calitate vor sta departe de ea, cu atît mai puține resurse de inteligență și creativitate vor fi atrase.

Avem nevoie de o piață politică vie, spectaculoasă, extinsă, diversă. Avem nevoie de modificarea legii partidelor politice și legii electorale, de eliminarea pragurilor de înregistrare a partidelor și înscriere în alegeri a acestora și a independenților. Și avem nevoie de interesul publicului, avem nevoie de prezență la vot. Scăderea prezenței la vot transformă piața politică într-un monopol și într-un sistem unipartit de facto. Schimbarea legii partidelor și prezența la vot au același scop și merg mînă în mînă. Nu poți cere libertatea pieței și susține monopolul în același timp.

O prezență scăzută la vot în 2014 și lipsa de interes a publicului va îngropa definitiv presa politică și ong-urile politice și ultimele voci politice care au mai rămas pe piață.

Dacă vreți să le dați cu tifla partidelor mari, sistemului, mergeți în 25 mai la vot și votați partidele mici sau independenții.

Prezența la vot:

  • 1992 parlamentare – 76.01%
  • 1992 finala prezidențiale – 73.23%
  • 1996 parlamentare – 76.29%
  • 1996 finala prezidențiale – 75.90%
  • 2000 parlamentare – 65.31%
  • 2000 finala prezidențiale – 57.50%
  • 2004 parlamentare – 58.51%
  • 2004 finala prezidențiale – 55.21%
  • 2007 referendum demitere președinte – 44.45%
  • 2007 referendum vot uninominal – 26.52%
  • 2007 europarlamentare – 29.47%
  • 2008 parlamentare – 39.20%
  • 2009 europarlamentare – 27.67%
  • 2009 finala prezidențiale – 58.02%
  • 2012 parlamentare – 41.76%

Sondaj CURS. The sky is blue, the water is wet..,

Scoruri la europarlamentare:

  • Prezența la vot: 28%
  • PSD – 44%
  • PNL – 17%
  • PDL – 14%
  • PMP – 8%
  • UDMR – 6%
  • PRM – 3%
  • Diaconu – 2%

Rezultate după redistribuire:

  • PSD – 49%
  • PNL – 19%
  • PDL – 16%
  • PMP – 9%
  • UDMR – 7%

Din numărul de alegători cu drept de vot:

  • PSD – 12.32%
  • PNL – 4.76%
  • PDL – 3.92%
  • PMP – 2.24%
  • UDMR – 1.68%

USL (PSD + PNL) rămîne la peste 60% și va rămîne atîta timp cît liderii PDL extins, Băsescu, Blaga și Udrea, nu ies din scenă.

„Stînga” (PSD) vs „dreapta” (PNL, PDL, PMP) = 44 – 39. Sau, din numărul total de alegători, 12.32% – 10.92%.

Boicotul unitisalvam

Se adresează acelora care nu se omorau cu votul nici pînă acum. Electoral, are efecte zero. Oricum, scopul mișcării nu are nicio legătură cu alegerile europarlamentare.

Prezența la vot va fi într-adevăr extrem de scăzută, cel mai probabil sub 30%, apropiată de 25% chiar, însă nu din cauza campaniei unițisalvăm. Vinovații sînt politicienii, partidele politice și, aparent paradoxal, societatea civilă arondată partidelor politice. Credibilitatea acestora e sub nivelul mării și orice mesaje venite din partea lor au efect invers.

Campania pentru boicotarea alegerilor pornită de liderii unițisalvăm e făcută pentru a păstra în centrul atenției liderii mișcării. Pînă acum le-a reușit. Pentru liderii unițisalvăm este foarte important să se profileze acum ca lideri antipolitică, în vederea turului II al prezidențialelor, cînd își vor folosi imaginea pentru a susține unul dintre candidați.

La cine are cel mai mare succes mesajul ”Nu veniți la vot. Politicienii sînt de rahat, sînt toți la fel”? Ați ghicit. La cei care nu vin la vot și care cred că politicienii sînt toți la fel, de rahat. Iar purtătorii mesajului cîștigă încrederea acestora. Încredere pe care au mai cîștigat-o și în ianuarie 2012, și în toamna lui 2013 și pe care o vor folosi la alegerile prezidențiale.

”Noi sîntem imparțiali și scîrbiți, ca și voi. Noi sîntem de-ai voștri. Acum a venit timpul să mergeți la vot, să votați schimbarea, votați un politician tînăr, care să ne scape de Băsescu și vechea generație de politicieni. Votați Victor Ponta!”

În toamnă noul, proaspătul, schimbarea, tinerețea și viitorul vor fi reprezentate de Ponta. În turul II se vor adăuga și imparțialii.

Important pentru unițisalvăm e să cîștige încrederea yupișilor indeciși, dezamăgiți și scîrbiți și să ocupe spațiul ”imparțial”. Liderii de opinie ai dreptei, oengiști & intelectuali & jurnaliști, le răspund acestora agitînd pericolul pesedist. O idee mai proastă de atît nu se poate. Și uite așa, liderii de opinie ai dreptei își pierd orice brumă de credibilitate și influență în acest spațiu, al indecișilor cu pretenții.

– Votați PDL, votați Udrea, votați Băsescu, votați Macovei, votați Blaga, votați PMP, votați dreapta, votați ai noștri, jos PSD!

– Yeah, fuck off…

Teme de campanie pentru europarlamentare

Restricțiile pe piața muncii și restricțiile de circulație pentru români

Majoritatea celor afectați, români din vestul Europei, nu votează. Cei care votează o fac cu frustrarea imigrantului, a cetățeanului de mîna a doua, a refuzatului, a inadaptatului, a țintei xenofobiei, a celui lovit în demnitatea sa, în mîndria de a fi român.

Unii ar vrea ca votanții să înțeleagă că aceste restricții vin ca urmare a încălcării statului de drept în România și a nerespectării regulilor europene în ceea ce privește justiția și jocul democratic. Adevărul e că protecționismul și xenofobia occidentalilor nu-s deloc străine de aceste restricții. Mai mult, românii care vin în contact cu vest-europeanul de rînd, vînzător, chelner, polițist, funcționar sînt frustrați din cauza atitudinii acestuia față de ei și nu din cauza Acordului de Monitorizare sau a mai cine știe cărui Mecanism, Tratat sau Recomandare.

Fondurile europene

Avînd în vedere că decizia privind împărțirea și cheltuirea lor aparține politicienilor, populația votanță nu-și pune speranțe în aceste fonduri, nu are încredere în utilizarea lor și nu consideră tema relevantă. Pentru alegători fondurile europene sînt bani pentru politicieni. Nici nu mai contează dacă e adevărat sau nu. Aceasta e percepția.

Tema despre fondurile europene e mai degrabă o temă de gestionare internă a unor bani. Nu e o temă deloc diferită de tema bugetului. Românii nu așteaptă bani de la Uniunea Europeană. Nu mai așteaptă. Sînt convinși că toți banii care vin de la Uniunea Europeană ajung în buzunarele politicienilor și funcționarilor. Mai mulți bani de la Uniunea Europeană nu înseamnă nimic pentru simplul cetățean, e o promisiune care nu-l mișcă deloc.

Poate fi o temă corupția în ceea ce privește fondurile europene, dar speranțele fiind mici sau inexistente în ce privește acești bani, indignarea e pe măsură. Unii au furat banii care trebuia să ajungă de la niște indivizi la alți indivizi, fără nicio legătură cu noi. De ce ne-ar durea pe noi că ăștia își fură banii unii altora? De fapt, banii europeni, ca și bugetul, nu sînt ai nimănui. Nu există vreun simț al proprietății în ceea ce-i privește. Sînt banii abstracți și nevăzuți ai unor entități statale abstracte și nevăzute.

Rusia

Teama de război e o temă. Rusia nu. Aroganța occidentală e o temă. Rusia nu. ”Se ceartă ăștia ca tîmpiții și îi zgîndăre pe ruși ca să înceapă războiul și să suferim noi. Nu puteau să stea cuminți în banca lor și să nu mai fie așa aroganți, să nu-i mai provoace pe ruși? Europenii și americanii se bagă peste tot, în treburile interne ale altora, pentru interesele lor financiare. Au și rușii dreptate să se enerveze, că vin ăștia peste ei, la granița lor, și le încalcă interesele.”

Terorismul corect politic al Uniunii Europene

Nope. În schimb, antioccidentalismul, autohtonismul, mîndria națională și specificul național (adică miturile protocroniste), imaginea României în lume, interesele oculte occidentale (resurse naturale, România ca piață de desfacere, distrugerea industriei, agriculturii, forței militare, tradițiilor și sufletului acestui popor) sînt teme.

Suspendarea presedintelui, tema de campanie

Basescu despre suspendare:

Îi spun lui Ponta că nu mi-e teamă de suspendare, votez PMP şi fac declaraţii despre asta.

Ponta despre suspendare:

Dacă Curtea Constituţională va decide, pe 21, ceea ce sincer cred că ar fi de bun simţ şi constituţional, şi anume că preşedintele României nu are voie să participe activ în campanie electorală, iar după această decizie Traian Băsescu continuă să facă campanie electorală, a doua zi – eu vorbesc ca lider PSD – evident că vom depune cererea de suspendare.

Chiar dacă cei doi nu vor recurge efectiv la această armă electorală care le convine amîndurora, vor vehicula tema în campanie, pentru a-și mobiliza militanții și nucleele dure ale susținătorilor. Poate că Occidentul îi va opri pe Pibta și Băsescu să-și pubă în aplicare această nebunie electorală, dar nu-i va pitea opri să vorbească despreaea în campanie, cît să-și zgîndăre haitele de susținători înfierbîntați.

Daniel Morar si prezidentialele

De cîteva zile circulă, în cercuri relativ restrînse, nici n-ar avea altfel cum, zvonul unei potențiale candidaturi a lui Morar la prezidențiale. E încercarea Cotrocenilor de a-i calma pe justițiari și de a-i face să mai slăbească tunurile pe Udrea. Băsescu se preface că e în căutări. ”Boc n-a vrut să sară cu parașuta, Morar n-a vrut să sară cu parașuta… Ce ne facem, fetelor, cine o avea curaj să sară cu parașuta?” Strategia consacrată la alegerile pentru președinția PDL, din 2013. Nimeni nu vrea să candideze, doar Elena Udrea are curaj. În realitate, au fost mai mulți care au vrut să candideze, dar li s-a spus s-o lase baltă. Și au lăsat-o baltă aproape toți. Mai puțin Macovei.

Băsescu îi întreabă de candidatură doar pe cei care știe că vor refuza. A fost Boc, acum e Morar. După refuzul lui Morar va veni Elena, că e singura care are curaj să se bage în luptă, nu?

Are însă Bpsescu curajul să-l întrebe de candidatură pe MRU? Sau pe Predoiu? Imposibil. Niciunul dintre cei doi nu ar refuza.

Problema, în cazul Morar, e că se compromit instituții și întreaga justiție. Mai rămîne ca mîine-poimîine Elena Udrea să-l declare candidat preferat pe Daniel Morar. Același Daniel Morar care a fost șeful DNA vreo opt ani de zile, a fost procuror general interimar și actualmente e judecător la Curtea Constituțională.

Ce mai putem spune despre imparțialitatea și corectitudinea justiției cînd fostul procuror șef candidează împotriva partidului cu cei mai mulți condamnați și arestați? Ce mai putem spune despre credibilitatea Curții Constituționale cînd unul dintre judecători se lansează în campania electorală?

După ce ani de zile Daniel Morar a fost acuzat că e instrumentul lui Băsescu, că urmărește și arestează pesediști și peneliști la ordinul lui Băsescu sau al lui Macovei, că e un procuror antipesedist, o să-l vedem în campania electorală tunînd și fulgerînd împotriva pesediștilor. Cît bine face imaginea asta credibilității justiției?

Cum va arăta o campanie electorală în care fostul procuror șef al DNA își va acuza adversarii politici de corupție? Va folosi și informații la care a avut acces din postura de avocat al statului? Cum va putea apăra Daniel Morar justiția de acuzațiile de părtinire și incorectitudine din postura de candidat împotriva taberei politice care a avut cel mai mult de suferit de pe urma campaniei anticorupție? Și, mai ales, cum se va apăra Daniel Morar de acuzația că e omul lui Băsescu, atunci cînd va fi candidat din partea taberei lui Băsescu, asumat ca atare de Băsescu? ”Nu am făcut arestări la ordinul lui Băsescu, dar candidez în echipa lui, la cererea lui.” No shit?

Oricum lupta anticorupție este asociată, în percepția publică, unei grupări politice, mai rămîne doar să-l vedem pe Daniel Morar pe scena electorală, de mînă cu Băsescu și Udrea, salutînd mulțimile. ”Măi, Elena, măi, dacă nu era bilețelul, nu știu ce ne făceam cu anticorupția asta, măi! Nu-i așa, domnul Traian?” În momentul acela toată campania anticorupție din ultimii zece ani se va transforma într-o farsă sinistră.

Zvonul ”Morar candidat al dreptei” le-o folosi Elenei Udrea și lui Băsescu, pentru a lua tunurile justițiarilor de pe Udrea în campanie și a da impresia că la Cotroceni se caută un candidat, altul decît Elena Udrea, însă face rău instituțiilor statului, justiției și lui Morar însuși.

Morar e folosit și ca antidot la Macovei. ”Iată, nu doar Macovei e simbolul justiției. Uitați de Macovei. Cine e mai simbol anticorupție dacă nu chiar Morar, procurorul pus de Băsescu?” Cei de la PMP știu, din cercetări, că pentru Băsescu și PMP este importantă percepția de justițiari. După despărțirea de Macovei, ostilizarea ”justițiarilor”, puțini dar vocali, și apariția în prim plan a Elenei Udrea, Marin Anton sau Florin Popescu, PMP și Băsescu au început să sufere pe partea cu justițiarismul. Așa că nu le-ar strica o guriță de oxigen.

Și totuși, presupunînd, prin absurd, că Băsescu chiar îl vrea candidat pe Morar și că Morar acceptă, ce șanse ar avea acesta la prezidențiale?

Evident, zero.

  1. ”Morar va aduce împreună întreaga dreaptă.” Și PNL? Ponta e mai iubit decît Morar pînă și în PDL, darămite în PNL. Morar va aduce împreună cîțiva susținători din gruparea justițiarilor. Atît. Peneliștii, lideri, membri de partid și alegători, pentru care Morar e simbolul răului, se vor înghesui să voteze cu Ponta.
  2. ”Morar va aduce la vot indecișii și dezamăgiții, ăia 60% care nu votează.” Morar e candidatul unui nucleu ultramic și ultradur, împotriva altui nucleu ultradur, dar mult mai mare. Restul lumii nu are habar de existența lui, iar cînd are îl știe de omul lui Băsescu. Iar dacă va intra în bătălia politică în tabăra lui Băsescu chiar nu se mai poate vorbi de o eventuală atracție pentru ”cei 60%”.
  3. ”Morar are atu politic credibilitatea luptătorului anticorupție.” În momentul în care intră în politică de o parte a baricadei, credibilitatea luptătorului anticorupție se prăbușește ca un castel de cărți peste care respiră greu Băsescu. Adică s-ar prăbuși, dacă ar exista. Dar nu există. Credibilitatea lui Morar și justiției încă se clădește. Abia de acum începe să se construiască. Putem vorbi de această credibilitate peste încă zece ani, timp în care vor intra la mititica politicieni din toate taberele. Dacă Morar intră în politică de partea unei tabere, credibilitatea moare la naștere.

Daniel Morar nu are notorietate, nu are profil politic, nu are profil de lider, nu răspunde așteptărilor electoratului și nimeni nu-i cunoaște viziunea politică. Cum răspunde Morar îngrijorărilor, nemulțumirilor și speranțelor electoratului? Care e viziunea lui economică, socială, de politică externă? Ce ne poate spune Morar de locuri de muncă, pensii, taxe, război, Rusia, educație, familie, sănătate, Europa?

Dacă s-a zis despre Macovei că are un profil politic prea îngust, axat exclusiv pe justiție, ce să mai spunem despre Morar? Tema anticorupție excită foarte puțini alegători. De obicei îi excită pe cei din tabăra adversă arestaților. Pe cei din tabăra arestaților îi incită. Dar aici vorbim de tabere minuscule, în cazul justițiarilor, sau mici spre medii, în cazul antijustițiarilor.

Șansele lui Morar de a uni dreapta sînt nule, așa cum nule sînt și șansele de a aduce la vot indeciși.

Singurele efecte ale zvonului privind candidatura lui Morar sînt slăbirea tunurilor pe Udrea, impresia că Băsescu se zbate și caută un candidat, compromiterea lui Morar și a credibilității justiției și Curții Constituționale.

PS. Candidații la prezidențiale îi vedeți pe afișe și la televizor. Candidații la prezidențiale deja se luptă în campanie, își fac notorietate și se profilează politic. Zvonurile sînt pentru fraieri.