Posts Tagged → Monica Macovei

‘Votul de la Paris’ se intoarce

Scriu despre Ponta de atîta vreme încît am impresia că s-au terminat cuvintele și combinațiile de cuvinte în a-l califica, și ar însemna să repet aceleași lucruri despre cineva care nu mai merită nici o atenție. Ejectat din funcția de prim-ministru de propriul său partid, la presiunea străzii, refuzat de Dragnea pentru șefia Camerei Deputaților, recunoscut oficial recent ca plagiator, după 4 ani în care s-a făcut tot ce se putea face pentru păstrarea status quo-ului și pentru ca să nu suporte consecințele acestui furt intelectual, Ponta varsă din el, fără rușine, fără remușcări, cu același tupeu fabulos și cu seninătatea impostorului clasic minciună după minciună și vorbe iresponsabile în cascadă.

Cu ultima declarație, de ieri, trebuie să fiu însă de acord. Zice el așa:

Acum dacă îi întrebaţi pe cei care stăteau la coadă, am văzut că s-au înscris 8.000 de oameni să voteze în diaspora. 8.000 sunt în câteva blocuri în Drumul Taberei. Şi noi, toată ţara, tot Guvernul, munceşte numai pentru cei 8.000″, a declarat Ponta.

Fostul premier PSD spune că românii trebuiau să voteze în străinătate şi confirmă că existau cozi, însă afirmă că are informaţii potrivit cărora acele cozi erau formate de cetăţeni care „se puneau de mai multe ori la rând„.

„Îmi pare rău pentru acele cozi, pe care însă ulterior am aflat că nu le-am făcut eu, ci cei care se aşezau de două ori, de trei ori, de patru ori la rând, ca să fie cozi, să se arate la televizor”, a spus deputatul PSD.

Ponta s-a arătat deranjat că Dacian Cioloş guvernează doar „ca să nu se supere cei 8.000”, în loc să îi considere pe toţi românii egali. – news.ro

Să explic. Cînd eram mică, mama îmi spunea că ”a te pune” se foloșește cu precădere atunci cînd omul are niște necesități fiziologice și se duce la toaletă. Acolo ”te pui”. Revenind la momentul alegerilor prezidențiale din 2014, la care face referire Ponta, știm, am văzut, auzit, chiar stat unii dintre noi la cozile acelea infernale, de cel puțin 3 ore (Bruxelles) și 8-9 ore în alte capitale și orașe mari occidentale. Cum am aflat din presă, oamenii și-au adus, pentru turul II, și periuțe de dinți cu ei, și mîncare, hotărîți să rămînă pînă reușesc să voteze atît cît va fi nevoie. Un singur lucru le-a lipsit. Toaletele. Așa că e posibil ca în atîta timp petrecut la cozile acelea care su speriat occidentul, să-și fi lăsat rînd să se ducă ”să se pună pe veceuri”. Publice, Dumnezeu știe pe unde, că nici occidentalii ăștia nu se pricep la nimic, s-au trezit cu mulțimi în stradă și niște ecologice de-a lungul cozilor n-au fost în stare să instaleze. Că Ponta așa o fi înțeles de la ”informatori” avînd, probabil, cunoștințe precare de limba română, ori că așa și-a închipuit chiar el, că oamenii ”s-au pus” la coadă la vot, asta nu vom ști niciodată.

Ce știm însă e că Ponta nu se poate abține, nici cu două zile înainte ca Baroul București să analizeze excluderea lui, la cererea formulată de Monica Macovei, să plagieze. ”Votul de la Paris”, din 2009, se întoarce, acum într-o nouă prezentare. Deși cel de atunci a fost tranșat în justiție. Ceea ce îi doresc și lui Ponta.

PS: Că arată că vrea să-și ajute partidul, în această precampanie electorală, e de la sine înțeles. Pentru el, care nu oricum mai are nimic de pierdut, nu e nici o noutate. Cît despre egalitate, nu toți românii au votat însoțiți de camere de luat vederi care să focalizeze personajul central.

ponta prezidentiale 2014(Foto: adevarul.ro)

Citeva concluzii rapide ale alegerilor. Finalul unei elite politice.

  • Dreapta trebuie să lupte pentru liberalizare, dereglementare și privatizare, nu pentru pușcării, restricții, centralism și etatism.
  • Dreapta trebuie să lupte pentru omul simplu, pentru familie, pentru oamenii care muncesc și se zbat, nu pentru un construct monden-intelectual al susținătorului dreptei. Susținătorul dreptei are părinți bolnavi, copii de educat, facturi de plătit, are nevoie de job, are nevoie de repere, are nevoie de liniște, siguranță, de casă și masă, nu de parașute și papițoi împăunați
  • Toți liderii partidelor de dreapta ar trebui să facă cel puțin un pas în spate. Pe termen lung spre nedeterminat.
  • Mircea Diaconu e marele pariu cîștigat de Antena 3 împotriva tuturor, chiar și împotriva lui Ponta. E dovada că sistemul polițiot nu e soluția.
  • Mesajul alegătorilor pentru dreapta: Chiar dacă îi băgați în pușcărie și le interziceți să candideze tot vă bat la alegeri. Dreapta nu poate încerca la infinit să-și învingă inamicii penal și administrativ.
  • PMP nici măcar n-a fost un proiect politic. A fost doar un moft de divă cu lingăi în coadă, parașute, mere și mondenități de tabloid.
  • PDL ar trebui să refuze orice negocieri cu PMP. PMP ar trebui să se desființeze și membrii săi să revină pe persoană fizică în PDL, dacă sînt primiți. Blaga ar trrebui să-și dea urgent demisia. Liderii PNL și PDL ar trebui să anunțe renunțarea la candidaturile la președinție ale lui Antonescu și Predoiu și stabilirea unui candidat comun împreună cu celelalte partide de pe dreapta.
  • Blaga își dă demisia doar dacă PDL scoate un scor cu minus în față. Nu e departe. Să așteptăm alegerile din 2016.
  • De la 3-ul ăla din fața scorului PSD Ponta scapă de Dragnea, iar noi nu scăpăm de Udrea, Base, Antonescu și Blaga.
  • Nu se mai pune problema unificării dreptei în jurul lui Traian Băsescu. Băsescu poate cel mult participa la o asemenea unificare, de pe o poziție foarte slabă însă. Politic e scos din joc.
  • E prima înfrîngere reală a lui Băsescu. E și înfrîngerea care îl trimite pe tușă.
  • Candidatul lui Voiculescu a luat mai multe voturi decît partidul lui Băsescu
  • Cariera politică a lui MRU se încheie. De prezidențiale nu mai poate fi vorba.
  • Udrea, Predoiu, MRU, Diaconescu și Antonescu au ieșit din cursa prezidențială. Rămîn Iohannis și Macovei.
  • PDL a redevenit un partid minor
  • Macovei devine o opțiune serioasă pentru prezidențiale.
  • Elena Udrea e un eșec politic răsunător și la finalul carierei politice.
  • Mircea Diaconu devine un jucător important, al patrulea experiment reușit al poveștii ”victimă a sistemului băsist”, după Oprescu, Becali șI Arafat.
  • Dreapta trebuie să renunțe la sloganuri țipate ascuțit, mondenități, mere, hore, salturi cu parașuta, plimbări cu balonul, țopăială în blugi
  • Dreapta trebuie să renunțe la misecuviniști, la cei mai intelectuali dintre politicieni și cei mai politicieni dintre intelectuali, adică la ăia care-și justifică existența politică academic și existența academică politic.

Scoruri parțiale (ora 17.00):

  • Alegători prezenți la urne – 5 911 232
  • Voturi valabil exprimate – 5 566 005
  • Voturi nule – 344 980
  1. PSD – 2 093 032 – 37.60%
  2. PNL – 835 453 – 15.00%
  3. PDL – 680 759 – 12.23%
  4. Mircea Diaconu – 379 528 – 6.81%
  5. UDMR – 350 659 – 6.30%
  6. PMP – 345 908 – 6.21%
  7. PPDD – 204 289 – 3.67%
  8. PRM – 150 468 – 2.70%
  9. Forța Civică – 145 184 – 2.60%
  10. PER  – 64 230 – 1.15%
  11. ANA – 53 264  – 0.95%
  12. PNȚcd – 49 978 – 0.89%
  13. Iulian Capsali – 49 609 – 0.89%
  14. Peter Costea – 41 271 – 0.74%
  15. Corina Ungureanu – 27 320 – 0.49%
  16. Partidul Verde – 19 125 – 0.34%
  17. Noua Republică  – 15 419 – 0.27%

Boicotul unitisalvam

Se adresează acelora care nu se omorau cu votul nici pînă acum. Electoral, are efecte zero. Oricum, scopul mișcării nu are nicio legătură cu alegerile europarlamentare.

Prezența la vot va fi într-adevăr extrem de scăzută, cel mai probabil sub 30%, apropiată de 25% chiar, însă nu din cauza campaniei unițisalvăm. Vinovații sînt politicienii, partidele politice și, aparent paradoxal, societatea civilă arondată partidelor politice. Credibilitatea acestora e sub nivelul mării și orice mesaje venite din partea lor au efect invers.

Campania pentru boicotarea alegerilor pornită de liderii unițisalvăm e făcută pentru a păstra în centrul atenției liderii mișcării. Pînă acum le-a reușit. Pentru liderii unițisalvăm este foarte important să se profileze acum ca lideri antipolitică, în vederea turului II al prezidențialelor, cînd își vor folosi imaginea pentru a susține unul dintre candidați.

La cine are cel mai mare succes mesajul ”Nu veniți la vot. Politicienii sînt de rahat, sînt toți la fel”? Ați ghicit. La cei care nu vin la vot și care cred că politicienii sînt toți la fel, de rahat. Iar purtătorii mesajului cîștigă încrederea acestora. Încredere pe care au mai cîștigat-o și în ianuarie 2012, și în toamna lui 2013 și pe care o vor folosi la alegerile prezidențiale.

”Noi sîntem imparțiali și scîrbiți, ca și voi. Noi sîntem de-ai voștri. Acum a venit timpul să mergeți la vot, să votați schimbarea, votați un politician tînăr, care să ne scape de Băsescu și vechea generație de politicieni. Votați Victor Ponta!”

În toamnă noul, proaspătul, schimbarea, tinerețea și viitorul vor fi reprezentate de Ponta. În turul II se vor adăuga și imparțialii.

Important pentru unițisalvăm e să cîștige încrederea yupișilor indeciși, dezamăgiți și scîrbiți și să ocupe spațiul ”imparțial”. Liderii de opinie ai dreptei, oengiști & intelectuali & jurnaliști, le răspund acestora agitînd pericolul pesedist. O idee mai proastă de atît nu se poate. Și uite așa, liderii de opinie ai dreptei își pierd orice brumă de credibilitate și influență în acest spațiu, al indecișilor cu pretenții.

– Votați PDL, votați Udrea, votați Băsescu, votați Macovei, votați Blaga, votați PMP, votați dreapta, votați ai noștri, jos PSD!

– Yeah, fuck off…

Daniel Morar si prezidentialele

De cîteva zile circulă, în cercuri relativ restrînse, nici n-ar avea altfel cum, zvonul unei potențiale candidaturi a lui Morar la prezidențiale. E încercarea Cotrocenilor de a-i calma pe justițiari și de a-i face să mai slăbească tunurile pe Udrea. Băsescu se preface că e în căutări. ”Boc n-a vrut să sară cu parașuta, Morar n-a vrut să sară cu parașuta… Ce ne facem, fetelor, cine o avea curaj să sară cu parașuta?” Strategia consacrată la alegerile pentru președinția PDL, din 2013. Nimeni nu vrea să candideze, doar Elena Udrea are curaj. În realitate, au fost mai mulți care au vrut să candideze, dar li s-a spus s-o lase baltă. Și au lăsat-o baltă aproape toți. Mai puțin Macovei.

Băsescu îi întreabă de candidatură doar pe cei care știe că vor refuza. A fost Boc, acum e Morar. După refuzul lui Morar va veni Elena, că e singura care are curaj să se bage în luptă, nu?

Are însă Bpsescu curajul să-l întrebe de candidatură pe MRU? Sau pe Predoiu? Imposibil. Niciunul dintre cei doi nu ar refuza.

Problema, în cazul Morar, e că se compromit instituții și întreaga justiție. Mai rămîne ca mîine-poimîine Elena Udrea să-l declare candidat preferat pe Daniel Morar. Același Daniel Morar care a fost șeful DNA vreo opt ani de zile, a fost procuror general interimar și actualmente e judecător la Curtea Constituțională.

Ce mai putem spune despre imparțialitatea și corectitudinea justiției cînd fostul procuror șef candidează împotriva partidului cu cei mai mulți condamnați și arestați? Ce mai putem spune despre credibilitatea Curții Constituționale cînd unul dintre judecători se lansează în campania electorală?

După ce ani de zile Daniel Morar a fost acuzat că e instrumentul lui Băsescu, că urmărește și arestează pesediști și peneliști la ordinul lui Băsescu sau al lui Macovei, că e un procuror antipesedist, o să-l vedem în campania electorală tunînd și fulgerînd împotriva pesediștilor. Cît bine face imaginea asta credibilității justiției?

Cum va arăta o campanie electorală în care fostul procuror șef al DNA își va acuza adversarii politici de corupție? Va folosi și informații la care a avut acces din postura de avocat al statului? Cum va putea apăra Daniel Morar justiția de acuzațiile de părtinire și incorectitudine din postura de candidat împotriva taberei politice care a avut cel mai mult de suferit de pe urma campaniei anticorupție? Și, mai ales, cum se va apăra Daniel Morar de acuzația că e omul lui Băsescu, atunci cînd va fi candidat din partea taberei lui Băsescu, asumat ca atare de Băsescu? ”Nu am făcut arestări la ordinul lui Băsescu, dar candidez în echipa lui, la cererea lui.” No shit?

Oricum lupta anticorupție este asociată, în percepția publică, unei grupări politice, mai rămîne doar să-l vedem pe Daniel Morar pe scena electorală, de mînă cu Băsescu și Udrea, salutînd mulțimile. ”Măi, Elena, măi, dacă nu era bilețelul, nu știu ce ne făceam cu anticorupția asta, măi! Nu-i așa, domnul Traian?” În momentul acela toată campania anticorupție din ultimii zece ani se va transforma într-o farsă sinistră.

Zvonul ”Morar candidat al dreptei” le-o folosi Elenei Udrea și lui Băsescu, pentru a lua tunurile justițiarilor de pe Udrea în campanie și a da impresia că la Cotroceni se caută un candidat, altul decît Elena Udrea, însă face rău instituțiilor statului, justiției și lui Morar însuși.

Morar e folosit și ca antidot la Macovei. ”Iată, nu doar Macovei e simbolul justiției. Uitați de Macovei. Cine e mai simbol anticorupție dacă nu chiar Morar, procurorul pus de Băsescu?” Cei de la PMP știu, din cercetări, că pentru Băsescu și PMP este importantă percepția de justițiari. După despărțirea de Macovei, ostilizarea ”justițiarilor”, puțini dar vocali, și apariția în prim plan a Elenei Udrea, Marin Anton sau Florin Popescu, PMP și Băsescu au început să sufere pe partea cu justițiarismul. Așa că nu le-ar strica o guriță de oxigen.

Și totuși, presupunînd, prin absurd, că Băsescu chiar îl vrea candidat pe Morar și că Morar acceptă, ce șanse ar avea acesta la prezidențiale?

Evident, zero.

  1. ”Morar va aduce împreună întreaga dreaptă.” Și PNL? Ponta e mai iubit decît Morar pînă și în PDL, darămite în PNL. Morar va aduce împreună cîțiva susținători din gruparea justițiarilor. Atît. Peneliștii, lideri, membri de partid și alegători, pentru care Morar e simbolul răului, se vor înghesui să voteze cu Ponta.
  2. ”Morar va aduce la vot indecișii și dezamăgiții, ăia 60% care nu votează.” Morar e candidatul unui nucleu ultramic și ultradur, împotriva altui nucleu ultradur, dar mult mai mare. Restul lumii nu are habar de existența lui, iar cînd are îl știe de omul lui Băsescu. Iar dacă va intra în bătălia politică în tabăra lui Băsescu chiar nu se mai poate vorbi de o eventuală atracție pentru ”cei 60%”.
  3. ”Morar are atu politic credibilitatea luptătorului anticorupție.” În momentul în care intră în politică de o parte a baricadei, credibilitatea luptătorului anticorupție se prăbușește ca un castel de cărți peste care respiră greu Băsescu. Adică s-ar prăbuși, dacă ar exista. Dar nu există. Credibilitatea lui Morar și justiției încă se clădește. Abia de acum începe să se construiască. Putem vorbi de această credibilitate peste încă zece ani, timp în care vor intra la mititica politicieni din toate taberele. Dacă Morar intră în politică de partea unei tabere, credibilitatea moare la naștere.

Daniel Morar nu are notorietate, nu are profil politic, nu are profil de lider, nu răspunde așteptărilor electoratului și nimeni nu-i cunoaște viziunea politică. Cum răspunde Morar îngrijorărilor, nemulțumirilor și speranțelor electoratului? Care e viziunea lui economică, socială, de politică externă? Ce ne poate spune Morar de locuri de muncă, pensii, taxe, război, Rusia, educație, familie, sănătate, Europa?

Dacă s-a zis despre Macovei că are un profil politic prea îngust, axat exclusiv pe justiție, ce să mai spunem despre Morar? Tema anticorupție excită foarte puțini alegători. De obicei îi excită pe cei din tabăra adversă arestaților. Pe cei din tabăra arestaților îi incită. Dar aici vorbim de tabere minuscule, în cazul justițiarilor, sau mici spre medii, în cazul antijustițiarilor.

Șansele lui Morar de a uni dreapta sînt nule, așa cum nule sînt și șansele de a aduce la vot indeciși.

Singurele efecte ale zvonului privind candidatura lui Morar sînt slăbirea tunurilor pe Udrea, impresia că Băsescu se zbate și caută un candidat, compromiterea lui Morar și a credibilității justiției și Curții Constituționale.

PS. Candidații la prezidențiale îi vedeți pe afișe și la televizor. Candidații la prezidențiale deja se luptă în campanie, își fac notorietate și se profilează politic. Zvonurile sînt pentru fraieri.

Daciana Ponta sau patriotismul artizanal, de taraba

Daciana Ponta: ”Monica Macovei urăște România. Ne-ar vrea controlați. (…) Eu am încercat din toate puterile să-mi promovez țara. Am organizat expoziții, evenimente, acțiuni dintre cele mai diverse, am promovat diverse regiuni sau tradiții românești.”

Un extraordinar moment de sinceritate, în numele Mafiei. Pe Daciana Ponta o deranjează că Monica Macovei i-ar vrea controlați, pe ei, pe mafioți. Fiindcă pe ei îi controlează UE, nu pe cetățenii simpli. Important e să nu respecte regulile și valorile occidentale, ale statului de drept, important e să dea lovituri de stat și să fure (sînt pline aresturile și pușcăriile de pesediști prinși la furat), fără să fie controlați. În schimb, Daciana Ponta a făcut lucruri extraordinare pentru România, patriotice. A întins tarabe de artizanat și a dus folcloriste la Parlamentul European. Asta face un parlamentar european cu adevărat capabil, un politician cu valori, principii, curaj și competență: întinde taraba și vinde fluierașe și pești de sticlă.

Asta e diferența dintre doamna Macovei și doamna Ponta, fostă Sîrbu: prima apare la televizor după ce i s-a adoptat proiectul de confiscare a averilor mafioților, cea de-a doua pune un pește de sticlă pe televizor. Mă rog, e un fel de a spune, fiindcă în Europa nu se mai poartă televizoare cu loc de mileu, pește, ciobănaș și balerină.

Recunoașteți în declarația doamnei Ponta, fostă Sîrbu, patriotismul comunist de ani 70-80, patriotismul de mileu, ciobănaș și călușari? Să fii patriot nu înseamnă să lupți pentru valori, pentru adevăr. Nu. Să fii patriot înseamnă să întinzi tarabe cu mileuri, artizanat, bibelouri, opincuțe, ștergare și să aduci călușarii.

Daciana trebuia să tacă și să-și joace rolul de fiică și nevastă trimisă la shopping în Occident, nu să se facă de rîs în halul ăsta și să ne spună că nu e politician și parlamentar european, ci vînzătoare de tarabă de artizanat. Dar de ce ne-am mira, cînd mentorul soțului doamnei Ponta a intrat în pușcărie pentru un bust de gips și alte artizănățuri chinezești?

Pesediștii au consistența intelectuală a unui pitic de grădină. Cum să vorbim de patriotism și valori cînd pentru oamenii ăștia țara înseamnă o tarabă cu bibelouri și ștergare?

Libertatea de asociere politica. Despre proiectul Macovei-PDL.

Monica Macovei și PDL au inițiat un proiect de modificare a legii partidelor prin care se relaxează condiițile de înființare a unui partid. Astfel, nu va mai fi nevoie de 25 000 de semnături din 18 județe, ci doar de 500 din 10 județe.

Într-adevăr, 500 e mult mai bun decît 25 000, însă 10 nu e mai bun decît 18. Acest proiect nu elimină îngrădirea libertății de asociere și nici nu le permite cetățenilor să se implice în viața comunității, la nivel local, pe teme specifice.

Cămașa e mai aproape de piele decît haina. Nu toți românii vor să salveze țara în integralitatea sa, împreună cu cartelul politic mafiot care se întinde de la un capăt la altul al spectrului politic. Unii dintre ei, și nu puțini, poate că vor să-și salveze orașul sau județul. Sau poate că vor să salveze un parc sau un monument istoric sau vor să deschidă orașul pentru dezvoltare industrială sau turistică. Poate că vor să lupte cu baroneții locali, cu mica mafie municipală sau orășenească. Un ong face flashmoburi, proteste, rapoarte, investigații etc. Toate acestea sînt utile, dar la nivel politic se lovesc de cartelul politic care ne conduce. Un partid municipal poate mai mult, poate bloca inițiativele partidelor mari sau poate veni cu inițiativele sale și, prin negocieri, poate influența scena politică locală și politica orașului, a zonei sau a județului. Poate chiar decisiv în unele momente.

Uitați-vă la ce se întîmplă în politică și în partide. Vi se pare că tactica luptei din interior a funcționat? Cu mici excepții, vajnicii noștri luptători sau reformiști ai sistemului s-au lăsat mușcați și transformați la rîndul lor în vîrcolaci. Unii mai soft, unii penibili, alții chiar siniștri. Tactica înfiltrării funcționează doar în investigațiile polițienești, că acolo nu trebuie să reformezi mafia, trebuie s-o desființezi, s-o bagi la pușcărie.

Inițiativa privată nu naște corporații peste noapte. Dacă lui Jobs, Gates, Brin, Zuckerberg, Ingvar Kamprad sau Honda li s-ar fi cerut să-și înregistreze la registrul companiilor din țările lor corporația cu sedii, flote de mașini și milioane în cont, n-ar fi avut ce, că erau niște amărîți într-un garaj sau într-o cameră de cămin. Și am dat doar exemplele strălucitoare ale reușitei. Porumbeii au învățat să zboare aruncîndu-se de pe stînci în gol. Cîteva milioane sau zeci de milioane de ani au căzut ca pietroaiele. În spatele marilor succese sînt zeci de milioane de încercări nereușite. Dar toate acestea au antrenat spiritul de inițiativă și au creat o mentalitate de voluntari și independenți.

Gîndiți-vă că dezvoltarea economică și politică sînt țintele, iar inițiativele libere din economie și politică sînt gloanțele. Ca să nimerești zece gloanțe, tragi o mie. Legea română ne spune că glonțul trebuie să fie de argint, să coste o mie de euro și să fie tras dintr-o armă de argint, care costă zece mii de euro. Cine își permite astfel arme și gloanțe? Vor trage doar cîțiva, Voiculescu și Dragnea, de exemplu. Și vor nimeri așa cum au nimerit și pînă acum. România, după 24 de ani, încă mai așteaptă să decoleze politic și economic. Problema e că România e un autobuz suflat cu aur și cu pește de sticlă pe bord. Cartelul politic și economic de la volan încearcă să găsească cea mai bună soluție de decolare, dar refuză aripile. Orice, dar fără aripi! Ei ne spun că autobuzul va decola, noi ne facem că-i credem. Știm bine că nu se va întîmpla niciodată. Fără libertate de asociere, politică, economică, culturală, de orice fel, fără libertatea inițiativei private nu vom ieși din șanțul în care ne-am împotmolit.

Conform legii actuale din fiecare ou trebuie să iasă o găină în mărime naturală.

Cifrele proiectului Macovei-PDL sînt arbitrare, chiar dacă mai bune decît ale legii actuale. Însă acest proiect are un mare merit: pune pe tapet subiectul libertății de asociere și condițiilor de înființare a unui partid. Și, la urma urmei, împreună cu celelalte partide, poate fi îmbunătățit în Parlament.

Este extrem de important ca tema să aibă vizibilitate publică și este extrem de important să vedem cum se poziționează și cu ce argumente toți actorii politici și cei ai societății civile. Care sînt opiniile și argumentele liderilor și parlamentarilor marilor partide și care sînt pozițiile oficiale ale acestor partide? Ce cred despre legea partidelor PSD, UNPR, PC, PNL, PDL, UDMR, PNȚcd, PFC, PMP?

Care sînt argumentele pentru îngrădirea libertății de asociere? Care sînt argumentele condiționării geografice? Sper să vedem în curînd. În zilele ce urmează celelalte partide trebuie să adopte o poziție față de inițiativa Macovei-PDL.

UPDATE.

Comisia de la Veneția zice:

e) Geographic Location
80. Provisions regarding the limitation of political parties which represent a geographic area should generally be removed from relevant legislation. Requirements barring contestation for parties with only regional support potentially discriminate against parties that enjoy a strong public following but whose support is limited to a particular area of the country. Such provisions  may also have discriminatory adverse effects on small parties and parties representing national minorities.

81. A requirement for geographic distribution of party members can also potentially represent a severe restriction of political participation at the local and regional levels incompatible with the right to free association. As such, geographic considerations should not be a requirement for political party formation. Nor should a political party based on a regional or local level be prohibited.

Pentru cine nu știe, Comisia de la Veneția e unul dintre organismele europene care ne-au salvat la lovitura de stat din 2012.

GUIDELINES ON POLITICAL PARTY REGULATION BY OSCE/ODIHR AND VENICE COMMISSION Adopted by the Venice Commission at its 84th Plenary Session (Venice, 15-16 October 2010)

Alegerile europarlamentare, instrumentul scoaterii Romaniei din UE si din lumea civilizata

Alegerile europarlamentare sînt folosite în cel mai populist și iresponsabil fel cu putință pentru a impune o Constituție care consfințește ieșirea României din Uniunea Europeană și întoarcerea spre Rusia și China și instaurarea unei dictaturi a bunului plac al Mafiei.

PSD și PNL, membre ale grupurilor socialist și liberal din Parlamentul European, profită de alegerile europene și încearcă să strecoare în weekendul în care acestea vor avea loc în toată Europa oficializarea eliminării totale a statului de drept în România și impunerea statului totalitar.

Este pentru prima oară în Uniunea Europeană cînd un stat membru folosește ca paravan al trecerii la dictatură chiar instrumentele cele mai democratice ale Uniunii Europene, alegerile pentru Parlamentul European.

În asemenea condițiuni se cer reacții radicale din partea tuturor celor care se opun întoarcerii României cu fața spre est și spre totalitarism, spre domnia fărădelegii și a forței. Cea mai radicală soluție, singura dealtfel, este anunțul de boicotare a referendumului (sau referendumurilor) și alegerilor europarlamentare din weekendul 24-25 mai făcut de toate partidele care încă mai cred în Uniunea Europeană, în democrație și în statul de drept. Anunțul de boicotare trebuie să fie comun și făcut public, la cel mai înalt nivel în organismele europene și transmis tuturor cancelariilor occidentale. Aceasta nu înseamnă că partidele de opoziție nu se înscriu la alegerile europarlamentare cu liste. Oricum, înscrierile se fac pînă în 25 martie, deci dacă ar boicota alegerile încă de la înregistrare s-ar putea ajunge în situația în care este posibil ca referendumul să nu mai aibă loc și totuși partidele de opoziție să nu participe la alegerile europarlamentare. Partidele de opoziție trebuie să se înregistreze cu liste la europarlamentare și apoi, în declarație comună, liderii de partid și candidații, unii dintre ei cu nume sonore și notorietate națională și europeană, să anunțe boicotul alegerilor europarlamentare dacă referendumul pentru revizuirea Constituției va fi organizat împreună cu alegerile europarlamentare. Boicotul ar însemna refuzul de a face campanie și de a participa la acțiuni de campanie, refuzul de a participa cu reprezentanții în birourile electorale și de secții și cererea către propriii susținătorii de a nu participa la vot.

Uniunea Social Liberală a arătat deja că poate distorsiona grav rezultatele unui scrutin electoral, prin hoție și intimidare, iar organizarea referendumului pentru revizuirea Constituției concomitent cu alegerile europarlamentare nu ar însemna altceva decît utilizarea instrumentelor democratice europene în scopuri totalitare care ar invalida România ca stat de drept și stat membru al Uniunii Europene, NATO și Parteneriatului Strategic. Ar fi pentru prima oară cînd un stat membru al Uniunii Europene ar fi scos din lumea civilizată chiar cu ajutorul alegerilor europene.

Participarea partidelor responsabile la alegerile europarlamentare în condițiile în care în același weekend ar avea loc și referendumul pentru revizuirea Constituției ar cauționa un simulacru care se ascunde în spatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dacă alegerile pentru Parlamentul European sînt utilizate în scopul scoaterii României din Uniunea Europeană și întoarcerii sale către totalitarism, poate că Uniunea Europeană ar trebui să ia în considerare amînarea acestora, dacă USL nu renunță la ideea de a organiza referendumul pentru Constituție concomitent cu alegerile europene. Nu știu cum se poate face aceasta la nivel european, însă instituțiile europene și marile familii politice europene se pot înțelege să blocheze alegerile europarlamentare din România dacă USL nu renunță la organizarea referendumului împreună cu acestea. Acceptarea plebiscitării totalitarismului prin intimidare și falsificare a scrutinului sub sigla Uniunii Europene nu face cinste acesteia din urmă.

Cred că partidele de opoziție ar trebui să ia în considerare chiar demisia parlamentarilor, atîția puțini, cît sînt, din Parlament, în cazul în care nu se renunță la ideea impunerii unei Constituții totalitare prin referendum în chiar ziua alegerilor europarlamentare.

Jumătățile de măsură și micile interese meschine nu își au rostul și nu aduc nimic bun.

Mai mult decît atît, simbolic, cred că marile personalități intelectuale de la noi se pot înscrie la alegerile europarlamentare, pe lista unui partid al cărui cap de listă să fie Monica Macovei. Dacă mă întrebați pe mine, și chiar dacă nu mă întrebați, cred că partidul ar trebui să fie PNȚcd, că oricum nu se înghesuie lumea acolo, și datorită valorii simbolice a acestui partid, partid-simbol al luptei împotriva totalitarismului și primul partid românesc membru al unei familii de partide europene. PNȚcd e bun și din alt punct de vedere, pragmatic: respectivele personalități nu vor să fie parlamentari europeni, prezența lor pe listă e doar simbolică, e un statement. E suficient ca doar primul loc să fie eligibil, sau primele două, adică cel ocupat de Monica Macovei și cine o mai fi pe locul doi. Atenție, listele se depun cel tîrziu la sfîrșitul lui martie. Nu știm dacă va fi boicot sau nu, dar dacă va fi este important cine boicotează. Una e să ai o listă cu Luhan, una e să ai o listă cu Macovei, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu și cine o mai fi din societatea civilă. Sau poate fi o listă comună a tuturor partidelor de opoziție membre ale PPE sau aspirante.

Dacă mergem pe burtă și ne vedem fiecare de treaba lui s-ar putea să ne întîlnim toți la Canal într-un final apoteotic. Nici măcar asta nu e catastrofal. Catastrofal e ce se va întîmpla cu România încă cîțiva zeci de ani de acum încolo. Important e să facem zgomot cît mai tare. Avem nevoie de atenția presei de la noi, de atenția presei internaționale, de atenția cancelariilor occidentale.

Utilizarea cinică a simbolurilor europene, a simbolurilor democrației, pentru a acoperi scoaterea României din lumea civlizată, este inadmisibilă și cere reacții pe măsură. La finalul lui mai toată atenția Europei politice și mediatice se va îndrepta spre alegerile pentru Parlamentul European din toate țările membre și nu spre felul în care Uniunea Social Liberală va organiza și gestiona alegerile europarlamentare și referendumul pentru revizuirea Constituției. Am văzut cum organizează Uniunea Social Liberală referendumurile aferente loviturilor de stat pe care le dă cu frecvență anuală. Cu toată atenția statelor europene asupra propriilor alegeri europarlamentare, în România referendumul pentru revizuirea Constituției, alegerile europarlamentare și, posibil, referendumul pentru demiterea președintelui, se vor transforma într-un masacru, nu numai într-un simulacru. Vom asista, pe fondul hărmălaiei europene, la un nou 1946. Cutărache și cutărică din opoziție, destul de puțini cutărici dealtfel, se vor alege cu un post de europarlamentar, iar România se va alege cu o Constituție care o scuipă afară din Europa și din lumea civilizată și o întoarce spre Rusia și totalitarism.

Avem de ales între  a pune capul în pămînt, a face mici calcule, a ne bate cu ei pe terenul lor, sperînd să ne alegem fiecare cu cîte ceva acolo și a lupta radical și coordonat încă de pe acum. După ce ai înghițit otrava degeaba te mai umfli în pene la lupta dreaptă, nu te prinde primul pumn în picioare, viu. Nu cred că a înghiți otrava organizării referendumului pentru Constituție împreună cu europarlamentarele e una dintre cele mai deștepte mișcări ale opoziției politice și societății civile.

Cînd știi că mergi la tăiere nu stai ca bleaga.

Basescu si Macovei au luptat impreuna si au cedat in acelasi timp

Macovei, un ”miracol” premeditat de Băsescu

Băsescu a fost decisiv pentru cariera publică a Monicăi Macovei, dar a contat foarte mult și materialul clientului. Aud că toată cariera prezidențială a lui Băsescu i se datorează Monicăi Macovei, ca și independența justiției. Eu cred că mai degrabă Macovei se datorează ideii nebunești a lui Băsescu despre independența justiției. Nu e ca și cum Băsescu ar fi vrut corupție și status quo în continuare și Macovei i-a stricat planul. Băsescu a sunat-o pe Macovei în timp ce spăla vasele (ea, nu el) fiindcă voia independența justiției și luptă împotriva corupției. Ceea ce s-a întîmplat cu Macovei ministru al justiției n-a fost un miracol. Sau a fost un miracol premeditat. Sau, și mai bine zis, miracolul s-a întîmplat în 12 decembrie 2004, cînd Traian Băsescu a cîștigat alegerile prezidențiale în fața lui Năstase. Monica Macovei ministru, europarlamentar și politician este o consecință a voinței lui Băsescu. Lupta pentru independența justiției și lupta anticorupție sînt ideile politice ale lui Băsescu. E drept că Monica Macovei a fost un ajutor bun, un instrument extrem de util. Și, evident, Băsescu nu i-a făcut un favor lui Macovei alegînd-o. Nu de dragul ei a ales-o. A ales-o fiindcă era, cel puțin în viziunea lui, cel mai potrivit instrument pentru scopurile sale. Iar scopurile sale erau independența justiției și lupta împotriva corupției.

”Mă numesc Monica Macovei, domnule Băsescu, domnule Tăriceanu, domnule Stolojan, domnule Boc, domnule Antonescu, doamnă Nicolai, vreau să fiu ministrul justiției!”

Haideți să ne imaginăm că în decembrie 2004 Monica Macovei ar fi avut o iluminare, ar fi lăsat vasele în chiuvetă, ar fi pus mîna pe telefon și ar fi sunat la Băsescu, Stolojan, Tăriceanu, Boc, Blaga, Antonescu, Norica Nicolai și ceilalți lideri ai Alianței Dreptate și Adevăr și le-ar fi spus că vrea să fie ministru al justiției, să reformeze justiția, să-i aducă independența și să îi dea libertatea să lupte, pentru prima oară după Revoluție, împotriva corupției. Ar fi ajuns ministru al justiției? Ce răspunsuri ar fi primit?

Să presupunem că a doua zi după ce Monica Macovei a fost validată ministru, Băsescu s-ar fi dezis de ea. Nu i-ar mai fi răspuns la telefoane, n-ar mai fi sunat-o, nu s-ar mai fi văzut cu ea, le-ar fi zis celorlalți lideri ai Alianței Dreptate și Adevăr: ”Frate, mie nu-mi place femeia asta. Mă calcă pe nervi. Faceți ce vreți cu ea, aveți mînă liberă. Pam pam.” Ce s-ar fi întîmplat cu Macovei, DNA, ANI, Morar, Kovesi, Papici și alți eroi nemuritori? Ar fi murit înainte de a se naște. Cîți alți lideri PD și PNL ar fi fost dispuși să susțină independența justiției și lupta anticorupție și ar fi avut forța, autoritatea și popularitatea să o facă? Cîți ani ar fi rezistat Monica Macovei în fruntea ministerului de justiție și cîte dintre deciziile sale ar fi fost validate politic la nivelul guvernului, al președinției, al Alianței DA, al coaliției de guvernare, al majorității parlamentare?

O Renate Weber ceva mai obscură

Fără Traian Băsescu, Monica Macovei ar fi fost astăzi o Renate Weber ceva mai obscură, în condițiile în care fără Traian Băsescu și Renate Weber ar fi fost mult mai obscură decît e astăzi. Poate că Monica Macovei era în continuare o luptătoare a societății civile împotriva corupției, poate că era o avocată de succes sau chiar un funcționar pe la Uniunea Europeană. Sau, cine știe, poate o chema Vasile Blaga să lupte împotriva corupției și poate că Adriean Videanu ar fi validat decizia lui Blaga.

Decembrie 2004. Vasile o propune pe Monica

De fapt, Băsescu a fost prost în ziua cînd Monica Macovei spăla vase și a sunat-o s-o pună ministru al justiției. Băsescu ar fi trebuit să-i sune atunci pe Blaga și Videanu. Bine, hai să nu fiu răutăcios, doar pe Blaga. ”Vasile, uite, am o nehotărîre care-mi macină sufletul politic. Nu știu pe cine să pun ministru al justiției. După cum știi, ministerul justiției e la noi, la PD. Te știu luptător pentru bine și justiție, te știu soldat vizionar și purtător de baston de mareșal. Luminează-mă! Zi-mi un nume! Dă-mi un semn divin de caporal! Pe cine să punem noi ministru al justiției? Am o idee țăcănită sub șuvițe: vreau independența justiției și răzbel cu corupția. Parol, să înnebunesc! Deci, Vasile? Care ți-e vrerea? Fac ce zici tu. E suficient să rostești un nume și purtătorul său e ca și ministru al justiției, mă jur pe blonda de la juridic din Primărie, n-o știi tu, n-ai treabă!” Zicea Vasile ”Monica Macovei”? Nu cred. Doar dacă Monica Macovei era vreun brand de țuică de pufoaică.

Politic, independența justiției și lupta împotriva corupției o preced pe Monica Macovei

Justiția independentă și lupta împotriva corupției sînt două pariuri politice băsesciene anterioare existenței Monicăi Macovei în politică. O preced ca obiective politice. Da, Monica Macovei a avut o contribuție decisivă la reforma justiției, în lupta pentru independența justiției și împotriva corupției, deși a fost ministru doar doi ani și trei luni (spre deosebire de Cătălin Predoiu, care a fost ministru al justiției patru ani și trei luni). Însă Monica Macovei a intrat într-o luptă cu obiective deja stabilite.

Dealtfel, nici contribuția lui Predoiu nu e de neglijat, deși mitul său e mult mai mititel. La urma urmei, este ministrul justiției cel mai longegiv din perioada post-Năstase, adică a marilor realizări justițiare și anticorupție. Însă are un alt stil, vine din alt mediu și are alți prieteni și de aici și absența sa de pe harta marilor eroi naționali ai societății civile și presei. Poate nu a fost un luptător, ca Macovei, dar a fost maleabil în mîna lui Băsescu și a continuat lupta pentru independența justiției și împotriva corupției, în termenii lui Băsescu. Lupta a continuat și fără Macovei la Ministerul Justiției, dar cu Băsescu la Cotroceni. Va continua fără Băsescu la Cotroceni?

Renate Weber? Alina Mungiu-Pippidi?  Budușan? Dobocan? Daniel Morar? Laura Kovesi?

Cum ar fi arătat astăzi justiția dacă n-ar fi existat Monica Macovei? Dacă în decembrie 2004 Băsescu decidea să susțină pe altcineva la Ministerul Justiție? Poate pe Renate Weber, pe Alina Mungiu-Pippidi, poate pe Budușan sau Dobocan, poate chiar pe Daniel Morar. Sau poate un om de partid, pe Emil Boc sau pe Norica Nicolai sau pe Tudor Chiuariu. Nu știm cum ar fi arătat justiția astăzi. Poate ar fi arătat mai rău, poate ar fi arătat mai bine. Însă decisivă a fost voința lui Băsescu de a schimba justiția. De aici a pornit totul, nu de la Macovei.

Duceau toate drumurile la Macovei? A fost numirea lui Macovei singura consecință posibilă a voinței lui Băsescu a de schimba justiția în bine? Avea de ales Băsescu? Sau era Monica Macovei singurul om capabil să pună în practică ideea nebunească a lui Băsescu? Poate că Macovei a fost cea mai bună soluție, sigur a fost printre cele mai bune soluții. Însă nu era singura soluție.

Macovei, o promisiune care a confirmat

Să nu uităm că în decembrie 2004 Macovei era necunoscută publicului larg și nu era un mit, ca astăzi. Băsescu, atunci cînd a trebuit să decidă pe mîna cui merge la conducerea Ministerului Justiției, nu avea la dispoziție mitul Macovei pe care astăzi Blaga îl stoarce pentru a obține pactul de neagresiune cu ”justițiarii” din presă și oengime. În decembrie 2004 Macovei era o promisiune care ar fi putut confirma sau nu. Băsescu nu avea atunci la dispoziție datele necesare pentru a fi sigur  de alegerea sa. Macovei ar fi putut fi slabă, poate n-ar fi rezistat provocării, poate ar fi cedat amenințărilor sau corupției sau pur și simplu ar fi fost incapabilă să ia decizii sau nu s-ar fi priceput la oameni. Nu a fost slabă și nu a cedat. Pînă de curînd.

Ar fi existat independența justiției și luptă împotriva corupției sub domnul președinte Stolojan? Sau Năstase? Sau Geoană?

Nu știm ce ar fi fost independența justiției și lupta anticorupție fără Macovei, însă știm sigur că fără Băsescu nu ar fi fost deloc. Care erau alternativele la Băsescu în 2004? Stolojan și Năstase. Cum ar fi arătat justiția sub Stolojan sau Năstase? Bine, sub Năstase chiar nu mai e nevoie de un exercițiu de imaginație, am trăit în 2000-2004 și am văzut filme proaste cu dezastre (Armaggedon, Deep Impact, 2012). Erau pentru Stolojan independența justiției și lupta împotriva corupției două obiective obsedante pînă la maniacal? Și dacă ar fi fost, avea Stolojan forța, inspirația și capacitatea de a lupta pentru ele și de a le impune? Ar fi sunat-o Stolojan pe Macovei în decembrie 2004 s-o cheme la conducerea Ministerului de Justiție? Ar fi susținut-o în continuare? Fără Băsescu am fi avut un mit Macovei? Poate printre prietenii ei din societatea civilă, acolo unde probabil și-ar fi continuat lupta pentru justiție. Categoric Macovei era una dintre cele mai bune soluții pentru justiție, poate chiar cea mai bună, însă ar fi fost o soluție chiar și în condițiile în care președinte era Năstase sau Stolojan?

Exerciții de imaginație. Justiția fără Băsescu și justiția fără Macovei.

Faceți, vă rog, cele două exerciții de imaginație: justiția în ultimii nouă ani fără Băsescu și justiția în ultimii nouă ani fără Macovei. Al doilea exercițiu îl puteți face mai ușor, Macovei a plecat din fruntea Ministerului de Justiție din aprilie 2007 și nu a mai avut funcții în conducerea justiției din România în ultimii șase ani, iar singura sa luptă în acești din urmă ani a fost reformarea PDL, acolo unde a reușit așa cum s-a văzut – de fapt, a reușit, dacă ne gîndim bine –  astăzi PDL e frecventabil și curat dacă îi citești și îi asculți pe ”justițiarii” din gruparea Macovei și pe Macovei însăși – e suficient să tăcem despre un rău și el va dispărea – sînt convins că în condițiile în care Năstase cîștiga prezidențialele în 2004 și 2009 azi nu aveam nicio corupție în articole și declarații. Speram ca Macovei să albească PDL-ul, dar nu așa.

Și ce s-ar fi întîmplat după aprilie 2007 cu ceea ce a realizat Macovei în justiție dacă nu ar fi fost Băsescu la Cotroceni? Să presupunem că Traian Băsescu ar fi pierdut referendumul de suspendare din mai 2007 și ar fi fost demis, iar în două luni era ales un alt președinte. Să presupunem că Traian Băsescu nu ar mai fi avut dreptul să candideze (de fapt, PSD și PNL pregăteau o lege prin care președinții demiși nu ar mai fi avut dreptul să candideze). Și oricum, dacă nu ar fi avut popularitatea necesară să cîștige referendumul de demitere nu ar fi avut-o nici să cîștige anticipatele prezidențiale. PSD și PNL ar fi susținut un candidat comun și ar fi cîștigat prezidențialele. Ce s-ar fi ales de opera lui Macovei în justiție? Unde eram acum?

Băsescu, singurul politician decisiv și indispensabil pentru independența justiției și lupta împotriva corupției

Ne place sau nu, Băsescu a fost, în acești ani, singurul politician decisiv și indispensabil pentru independența justiției și lupta împotriva corupției. Fără el, fără victoriile sale în 2004, 2007, 2009 și 2012 (ultima, prin neprezentare), unde ar fi fost astăzi marea operă justițiară a Monicăi Macovei? Cîți fani au independența justiției și lupta împotriva corupției printre politicienii români care contează, printre liderii populari, influenți și puternici? Cei mai influenți politicieni ai zilei, exceptîndu-l pe Băsescu, nu sînt deloc fani ai independenței justiției și luptei împotriva corupției. Niciunul dintre liderii celor trei mari partide, incluzîndu-i aici alături de președinții de partid și pe miniștri și liderii grupurilor parlamentare, nu s-a dovedit a fi susținător al independenței justiției și luptei împotriva corupției. S-a văzut zilnic în ultimii ani și s-a văzut ultima oară în ”marțea neagră”, cînd liderii de partide și de grupuri parlamentare au aranjat transformarea politicienilor din servanți publici în mafioți cu scutire de penal.

Mulți vor spune că decisive și indispensabile sînt cancelariile occidentale și Uniunea Europeană, Eu le zic să aștepte 2015 și să vadă atunci cum vor decurge negocierile între cancelariile occidentale și domnul președinte Victor Ponta sau domnul președinte Crin Antonescu. ”Justițiarii” au avut ocazia să vadă în primăvară, cînd cu scandalul coabitării, cît de decisive sînt cancelariile occidentale.

Elena Udrea, sau cum Pygmalion o mai dă și el în bară

Elena Udrea se vrea altă mare creație politică femeiască a lui Băsescu. O fi fost Băsescu inspirat și decisiv în cazul lui Macovei, dar uite că în celelalte cazuri nu i-a mers. Contează enorm și materialul clientului. Macovei l-a avut din plin, Udrea nu-l are deloc. Nici Lavinia Șandru nu l-a avut. Nici Anca Boagiu nu-l are. Despre Raluca Turcan și Andreea Paul nu vorbim, că-s creațiile lui Stolojan. Dar nici ele n-au materialul, dacă tot am adus vorba. Bine, nici Stolojan n-are pygmalionitul în sînge. Și nici sînge în instalație.

Revenind la Elena Udrea, trebuie să spunem că e o cauză pierdută. Dar în ultima perioadă se pare că atît Băsescu cît și Macovei se ocupă de cauze pierdute, cedări și ieșitul pe ușa din dos de pe prima scenă politică.

Elena Udrea, o cauză pierdută

Băsescu nu poate alege pe oricine și nu poate face din oricine un mit politic. Monica Macovei avea substanță, avea o cauză pentru care lupta, avea o țăcăneală de dus la capăt. Avea toate datele personale pentru a deveni mit. Avea potențial. Cu condiția să o aleagă cineva, să o pună acolo unde îi e locul și să o susțină. Elena Udrea nu are datele personale pentru a lăsa dîre în politică, vorba lui Băsescu. E ambițioasă, poate pricepută în organizare, deși la capitolul organizare politică și-a arătat limitele, foarte joase, la București, Constanța și alte filiale pe care le-a organizat pînă n-a mai rămas nimic din ele. Elena Udrea nu crede în nimic, în afară de propria ambiție. Ieșirile sale politice, mai ales cele din ultimul timp, s-au dovedit penibile. Nu are viziune politică, nu crede în nimic, nu înțelege prea bine ce se întîmplă în jurul ei și nu-și cunoaște locul. Bine, mulți dintre noi nu-și cunosc locul și vor mai mult decît pot, e normal pînă la un anumit punct, însă în cazul Elenei Udrea e flagrant. În loc să intre în magazinul din colț să cumpere țigări trage de porțile palatului Buckingham, deși gardianul, încurcat, îi spune: Doamnă, nu ținem țigări. Nici măcar HB.”

Băsescu și Macovei s-au așezat pe făraș. Poporul nu e dator politicienilor.

Întîlnirea Băsescu-Macovei a lăsat ceva în urmă. Întîlnirile Băsescu-Udrea și Macovei-Blaga nu vor lăsa nimic în urmă, nici măcar pe Băsescu și Macovei. În ciuda a ceea ce cred și speră, nici Băsescu și nici Macovei nu mai au multe credite la răbdarea și susținerea poporului. Știu că pare ciudat, dar oamenii nu înghit prea multe. Nu mă refer la susținătorii fanatici din inner circle, mă refer la ceilalți. Băsescu și Macovei pot fi susținuți pentru ceea ce fac, pentru utilitatea lor în viața poporului, ca să zic așa, pentru un ce cîștig pentru cetățeanul simplu, țară și popor, nu de dragul persoanelor fizice ale celor doi. Nu e nimeni dator să-i susțină și să-i ajute să se rezolve pe partea personală, if you know what I mean. Dacă toți românii ar fi acum pe plajă în Bahamas, plimbîndu-se printre vilele, piscinele și ferrariurile proprietate personală atunci da, Băsescu și Macovei ar putea avea tupeul să vină în fața lor și să le zică: ”Frățică, am și o problemă personală de rezolvat, vreau să mă aranjez și eu pe un aspect specific al vieții, dacă mă înțelegi și nu pot fără ajutorul tău, dezinteresat. Fă-o pentru mine!” Împăcarea sufletească a lui Băsescu și carierele publice ale Elenei Udrea și Monicăi Macovei nu cad în sarcina poporului. Sînt irelevante pentru popor. Băsescu, Udrea și Macovei sînt relevanți doar în măsura în care sînt utili.

Cu tot respectul pentru istoria și carierele lui Băsescu și Macovei, nu-și pot permite orice. Știu că fanii lor necondiționați, belieberii, cred contrariul, însă țara nu e populată doar de belieberi, e populată și de oameni.

Predictii despre europarlamentare. Va candida Macovei pe listele PDL?

Vor candida PDL și FC+PNȚcd pe liste comune, așa cum vrea MRU? Va candida Macovei pe listele PDL sau pe listele NR?

PDL nu va accepta să meargă pe liste comune cu FC+PNȚcd. Îi va lăsa să-și rupă gîtul, după care îi va aduna de pe jos.

Blaga nu are niciun interes să le dea locuri pe listă celor de la FC+PNȚcd. Pe ce baze ar negocia? Cîte locuri eligibile, în condițiile în care PDL își propune, ultraoptimist, 5 mandate, vor primi FC+PNȚcd? Dacă alianța PDL-FC+PNȚcd ia 5 mandate împreună, cîte sînt ale FC? Dacă e un singur mandat, atunci proporția e de 80% la 20%. Va ceda Blaga 20% din locurile eligibile? Dacă ia un scor mai mic decît cel preconizat, așa cum s-a întîmplat în 9 decembrie? Dacă ia trei mandate în loc de cinci? Și cum va justifica în fața pedeliștilor această alianță în condițiile în care Blaga a cîștigat alegerile din PDL denunțînd ARD-ul? Explicațiile oficiale ale dezastrului electoral din 9 decembrie au fost Băsescu și participarea în alianță.

Dacă le dă un mandat de europarlamentar celor de la DA, PDL nu face decît să le dea un atu în viitoarele negocieri cu PDL-ul. Vor negocia de pe poziții apropiate, inclusiv intrarea FC în PPE. Deja FC e aliat cu un membru PPE, PNȚcd-ul, iar negocierile cu PDL vor fi mult mai ușoare dacă se vor face între partide europarlamentare. PPE va forța PDL să accepte FC-ul în PPE, în condițiile în care orice europarlamentar în plus e bun. Iar PDL-ul nu aduce prea mulți. Este în avantajul PDL-ului să negocieze cu miniparteneri în genunchi. Blaga și echipa speră ca la un moment dat FC+PNȚcd să se încoloneze în spatele PDL-ului, dar s-o facă în genunchi, cu căciula în mîini, privirea-n jos și mucii pe brîu.

Șansele ca FC+PNȚcd să participe la alegerile europarlamentare sînt mici. Trebuie strînse 200 de mii de semnături și nu e deloc ușor pentru o organizație cu mai puțin de 2000 de membri cotizanți. E nevoie de ceva logistică și finanțe, iar mandatele de europarlamentari sînt ținta intelectualilor, de obicei. Pentru un om cu bani care investește în politică ca să scoată și mai mulți bani, europarlamentarele n-au nicio valoare, că nu la Parlamentul European se aranjează licitațiile. Ca europarlamentar ai un salariu lunar de circa 6 000 de euro, încă 17 000 de euro pentru cabinet și 3.5% pensie din salariu pentru fiecare an de mandat. Mărunțiș pentru băieții care vor să cîștige contracte cu statul. Nu și pentru intelectuali, pentru care acești bani reprezintă o siguranță financiară de invidiat. Însă intelectualii nu au bani să finanțeze strîngerea a 200 de mii de semnături.

Și chiar dacă strîng cele 200 de mii semnături, FC+PNȚcd au șanse și mai mici să treacă pragul de 5%. Astfel, un MRU&echipa care nu ar putea participa la europarlamentare sau nu ar trece pragul ar intra apoi în PDL în genunchi și fără pretenții, așa cum vrea Blaga. Care apoi va organiza ”alegeri interne” pentru stabilirea candidatului la prezidențiale. Alegeri pe czre MRU le va pierde. Moment în care va fi complet la mîna lui Blaga.

Macovei va candida la europarlamentare pentru PDL

Noua Republică nu e un partid propriu zis. Nu are membri, nu are fililale. Noua Republică e Mihail Neamțu înconjurat de cîteva zeci de zăltați, ultimii rămași pe metereze. NR abia a strîns 30 000 de semnături în 6-7 luni, în condițiile în care a beneficiat de entuziasmul inițial și atunci avea ceva membri, încă nu fuseseră dați afară sau nu plecaseră. Aproape toți cei care au strîns semnături atunci, dacă nu chiar toți, cu excepția lui Neamțu, au plecat din NR. La cum stă acum Noua Republică, dacă s-ar apuca de strîns 100 de mii de semnături, ar termina în 2019, la următoarele europarlamentare. Nu se pune problema participării NR la europarlamentare ca partid de sine stătător. Macovei pe listele NR nu e o varianta plauzibilă în condițiile în care NR nu are liste.

La rîndul său, Blaga știe că nici PDL-ul nu stă prea bine la europarlamentare. Un scor slab atunci ar avea consecințe dezastruoase pentru Blaga. Dacă partidul lui Băsescu va scoate un scor bun, tot PDL-ul i-ar fugi de sub picioare lui Blaga și ar trece cu arme și bagaje la Partidul Popular (sau cum îi va zice). Nu numai că Blaga nu va unifica ”dreapta” și nu va aduce sub aripa sa toate minigrupulețele ”dreptei”, dar va pierde și PDL-ul (oricum, o bună parte din PDL va fi plecat pînă atunci la Partidul lui Băsescu, după europarlamentare urmînd să plece și restul). Blaga, pentru a putea negocia cu Antonescu accesul la buget contra susținere la prezidențiale, trebuie să se prezinte la prezidențiale cu un partid solid, cu structuri locale, cu un 10-15% în sondaje. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să treacă hopul europarlamentarelor. Cu Ostaficiuc și TRU e greu de crezut că PDL va trece de 5%. Or, obiectivul e să scoată peste 15%, oricum peste partidul lui Băsescu.

Iar aici ajutorul îl poate da chiar Monica Macovei. Cu numele lui Macovei pe primul loc, cu lupta justițiarilor și intelectualilor lui Blaga împotriva dictaturii mafiotice a lui Băsescu, PDL poate spera la un scor bunicel la europarlamentare. Macovei ar avea ceva probleme să se încline respectuos în fața fesenistului Blaga și să candideze din partea partidului lui Oltean, Gigi Chiru, Cezar Preda, Boureanu, Cantaragiu sau Rădulescu, cei care au făcut-o cu ou și cu oțet în campania pentru conducerea PDL. Însă eventualele probleme de imagine s-au rezolvat zilele acestea. Nu degeaba am avut scandalul pe care l-am avut. Acum drumul e liber. N-o să vă ascund că pe surse există deja informația că Blaga și Macovei ar fi bătut palma pentru primul loc pe listă la europarlamentare. Însă nu pot băga mîna în foc pentru veridicitatea unei asemenea informații.

Oamenii lui Macovei pot justifica candidatura la europarlamentare pe listele PDL în felurile următoare (și o fac deja, preventiv):

  1. Băsescu a trădat-o pe Macovei, a trădat anticorupția, l-a trădat pe Morar și s-a dat cu Mafia și Ponta. Dacă Băsescu a făcut blat cu Ponta de dragul lui Udrea, cum aveți curajul să ziceți ceva de alianța Macovei-Blaga? Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  2. Macovei are proiecte importante începute în Parlamentul European și ar fi păcat să renunțe la ele din cauza unor detalii sau răutăcisme. Ba mai mult, cei care o atacă mîrșav pe Macovei pentru că candidează din partea PDL-ului lui Oltean, Boureanu și Cantaragiu, o fac doar pentru că așa le-a zis Mafia, speriată că Macovei vrea confiscarea averilor ilicite (Unexplained Wealth). Udrea împreună cu Ponta și Mafia au averi ilicite pe care le vor pierde dacă Macovei rămîne europarlamentar. Ha! Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”.
  3. Avem nevoie de ”dreapta unită”. Trebuie să trecem peste orgolii. Domnul Vasile Blaga cu domnul Ioan Oltean și cu domnul Cantaragiu sînt de dreapta, sînt de-ai noștri și nu pot fi comparați cu hidra useli…ăăă…pesedistă. Acum, cînd sîntem singuri împotriva Mafiei, cînd Băsescu a trădat de dragul lui Udrea (Fiecare frază trebuie să conțină cel puțin de două ori termenul ”Udrea”), acum, mai mult ca niciodată, trebuie să trecem peste orgolii, mici diferențe de păreri sau antipatii personale. Da, PDL era așa și pe dincolo, dar din cauza lui Udrea. Acum, că Udrea a plecat, PDL nu mai e așa și pe dincolo.

Astfel, sînt trei teme: trădarea lui Băsescu și coabitare celor trei mafioți (Băsescu-Udrea-Ponta), proiectele anti-Mafie de la PE care trebuie continuate, unitatea dreptei dincolo de orgolii și mici divergențe.

PS. Căutați pe google următoarea linie: site://www.revista22.ro kovesi

Să-mi spuneți dacă găsiți pe site-ul Revistei 22, înainte de aprilie 2013, referiri la lipsa de calificare a lui Kovesi pentru șefia DNA, referiri la corupția și incompetența lui Kovesi și referiri la blocarea de către Kovesi a dosarelor Revoluției. Puteți folosi același tip de căutare (în loc de http puneți site) și pentru alte site-uri (Hotnews, România Liberă etc). Eu habar n-am avut că Tiberiu Nițu a tras în demonstranți la revoluție, că Kovesi a blocat dosarele revoluției, că rocada Morar-Kovesi nu era dezirabilă din cauza că Kovesi nu era calificată pentru șefia DNA, era incompetentă și coruptă. Aceste chestiuni șocante le-am auzit în aprilie 2013, după ce Daniel Morar a decretat că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Toate aceste chestiuni au ieșit la suprafață abia după ce s-a aflat că Morar nu este propus pentru șefia PG iar Kovesi este propusă pentru șefia DNA. De ce aceste lucruri, extrem de grave, au fost ținute sub tăcere pînă acum? De ce, peste 6 ani de zile, cît Kovesi a fost Procuror General al României, nu am aflat aceste lucruri? De ce atunci cînd s-a vorbit despre rocada Morar-Kovesi, prin care Morar era numit Procuror General iar Kovesi, procuror șef al DNA, nu ni s-a spus că Kovesi nu este calificată pentru funcția de procuror șef al DNA, așa cum nu fusese calificată nici pentru funcția de procuror general?