Posts Tagged → alegeri europarlamentare

Va candida Elena Udrea la prezidentiale?

Băsescu vrea să conducă ”dreapta”, opoziția, spuneți-i cum vreți. Pentru Băsescu nu e important să scoată un om puternic acum, pînă la prezidențiale. E important, e decisiv, ca anul 2014 să fie un an ratat, fără acțiuni sau personaje memorabile. Pentru Băsescu ar fi ideal ca 2014 să treacă cît mai repede și fără să se întîmple ceva notabil în politică. Un an care să arate impotența opoziției și necesitatea reîntoarcerii Salvatorului. Dar nu singur.

Pentru Băsescu e important să blocheze orice acțiune pe partea dreaptă și să vină apoi în 2015 ca lider și salvator al opoziției.

Nu vorbim aici doar de pierderea prezidențialelor. Acolo lucrurile sînt cît se poate de clare. Important e ca în turul II să intre un personaj politic care să nu fie capabil să construiască în jurul său un pol de putere. Nu e suficient să piardă prezidențialele, trebuie să le piardă fără să creeze în campanie o mișcare politică în jurul său, fără să creeze un personaj politic viabil și capabil să conducă dreapta după 2014. E nevoie ori de un personaj fără ambiții în ceea ce privește conducerea dreptei, ori de un personaj slab, care să se facă de rîs în turul II. A doua variantă e mai puțin probabilă. O mobilizare a opoziției împotriva lui Ponta, chiar dacă fără șanse de victorie la prezidențiale, riscă să transforme candidatul din turul II într-un lider pentru viitor.

Mai există și a treia variantă cîștigătoare pentru Băsescu, să intre în turul II un om de-al său, un om loial, dar incapabil de independență, incapabil să creeze o mișcare în jurul său. Boc și Udrea sînt nu numai loiali lui Băsescu, dar și incapabili de independență politică față de el. Cel puțin atîta timp cît nu cîștigă prezidențialele, ceea ce e 100% sigur.

Este convins Băsescu că Udrea se poate descurca la prezidențiale fără să-l facă de rîs și să-i distrugă orice șansă de a redeveni liderul opoziției după 2014? Rațional vorbind, ar trebui să fie convins de contrariu, însă e greu să vorbești despre rațiune în contextul dat. Dacă Băsescu ar fi avut ceva rațiune Udrea nu ar fi ajuns aici. Faptul că Udrea e aici, e lider de partid și liderul aripii Băsescu și chiar potențial prezidențiabil, ne arată că ar fi o eroare să pornim de premisa de raționalitate la Băsescu atunci cînd e vorba de Udrea.

Sau poate că lui Băsescu i-a fost frică să investească într-un politician puternic, care i-ar fi luat locul la un moment dat. Fiindcă asta înțelege Băsescu prin loialitate: impotență. Un om din tabăra sa e loial atîta timp cît nu există nicio șansă ca respectivul să-și înlocuiască maestrul. Băsescu vede impotența politică drept o dovadă de loialitate. Și cine poate fi mai loial decît Elena Udrea? Nu există nici o secundă pericolul ca doamna respectivă să-i ia locul lui Băsescu. Poate că tocmai asta iubește Băsescu la ea. Dar are nevoie Băsescu de cineva care să-i țină locul pînă se întoarce de la Cotroceni?

Și totuși, de ce ar avea nevoie Băsescu de Udrea atîta timp cît nu are nicio greață să se implice personal în politica de partid și în campania electorală? Nu e ca și cum Băsescu n-ar avea timp de politică de partid și campanie electorală din cauză de trebi de stat: Nu pare că marile treburi ale statului, chestiuni de anvergură, specifice unui bărbat de stat, îi ocupă timpul, persoana, funcția și imaginea publică astfel încît să nu aibă timp și resurse de imagine disponibile ca să conducă un partid politic și să-i facă campanie electorală. Ce nu poate face Băsescu e să aibă vreo funcție formală în partid, dar nici nu are nevoie pentru a conduce partidul, la urma urmei nici Udrea nu are vreo funcție formală acolo (pentru cei care nu știu sau au uitat, președinte formal al partidului e Eugen Tomac) și nu poate candida la prezidențiale. Deci Udrea nu e pusă acolo ca să-i țină locul lui Băsescu pînă se întoarce formal în politica de partid. Fiindcă Băsescu s-a întors fără probleme în politica de partid, face campanii electorale, participă la întîlnirile electorale ale partidului. Băsescu poate conduce fără grețuri și probleme PMP-ul în toată această perioadă și poate poza în liderul dreptei. Nu mai este de cîteva luni președintele României. Nu degeaba și-a concediat consilierii. Practic, și-a dat demisia sau, mai bine zis, s-a autosuspendat din funcția prezidențială și a revenit, extrem de neinspirat și pe alocuri ridicol, în ringul politic. A arătat că poate fi lider de partid fără să aibă nevoie de vreun paravan. Așa cum Udrea conduce PMP fără să aibă vreo funcție în partid, la fel îl poate conduce și Băsescu, că oricum și-a dat demisia de la Cotroceni și are suficient timp liber. Dealtfel, îl și conduce.

Să zicem totuși că nu se poate băga în toate măruntaiele administrative ale partidului și are nevoie de un bun organizator care să conducă partidul pentru el, iar acel bun organizator ar fi Elena Udrea. Însă nici varianta asta nu stă în picioare. În primul rînd Elena Udrea s-a dovedit un organizator catastrofal cînd a condus filialele București și Constanța iar Bucureștiul a reușit să-l piardă complet pentru ”dreapta”, cu cel mai slab rezultat al dreptei din ultimii 25 de ani. În al doilea rînd, dacă Elena Udrea era doar administratorul partidului, nu ieșea în față, o ținea în linia a doua, în culise, de unde aceasta administra, în condițiile în care în prim planul partidului oricum e Băsescu, fără să-l deranjeze în vreun fel poziția prezidențială, la care oricum practic a renunțat.

Atunci de ce e Elena Udrea în prim planul grupării Băsescu? Dacă Băsescu voia un partid puternic, îl avea fără Udrea. Dacă Băsescu voia să rămînă lider al dreptei, rămînea fără Udrea. Șansele lui Băsescu de a conduce dreapta erau mult mai mari fără Udrea, în condițiile în care principala piedică în calea împăcării lui Băsescu cu PDL, Macovei, justițiarii și cu alte grupări de pe dreapta (grupări din PNL, PNȚcd, NR, FC etc) e Udrea. Băsescu își conducea partidul, așa cum face și acum, și era în prim planul politicii de partid, cum e și acum.

Băsescu putea ”reveni” în politica de partid fără s-o lase pe Elena Udrea să-i țină locul. Fiindcă oricum a revenit în politica de partid și în campanie electorală, fără să-l deranjeze prea mult că, cel puțin formal, e încă președintele României.

Elena Udrea nu e în fruntea grupării băsiste ca să-i țină locul cald lui Băsescu și nici să conducă PMP în lipsa lui Băsescu. Nu de altceva, dar Băsescu nu lipsește decît de la Cotroceni, dar nu din fruntea PMP.

O vede Băsescu pe Elena Udrea ca posibil urmaș al său, ca un mare lider politic? Sînt convins că da.

Băsescu nu are nevoie de Udrea să-i conducă partidul, fiindcă și-l conduce singur. Băsescu nu are nevoie de Udrea să-i țină locul în negocierile cu celelalte grupări de ”dreapta” fiindcă și-l ține singur și oricum Udrea e principalul obstacol în acceptarea lui Băsescu drept lider al opoziției de către celelalte grupări ale dreptei. E suficient ca Băsescu să renunțe la Udrea și are PDL-ul la picioare. Fără Udrea există șanse ca Băsescu să se împace chiar și cu gruparea ”Macovei și justițiarii”. Și chiar cu PNL, PNȚcd, FC și NR.

Nu mai rămîne decît o variantă: Băsescu chiar crede că Udrea e un lider politic de viitor și urmașul său la conducerea dreptei. Probabil că Băsescu chiar nu vrea să revină cîn postura de lider al PMP sau al dreptei și preferă un leadership de cuplu. Băsescu și-a luat asociat la guvernare. Se practica pe la împărații romani sau monarhii din evul mediu. Cînd simțeai că ești la final de carieră, îți luai asociat pe tron moștenitorul regal sau împărătesc, ca să se obișnuiască cu tronul și poporul să se obișnuiască cu el.

Nu PMP e garantat Băsescu. Nu PMP e miza lui Băsescu. Dacă era așa, nu avea nevoie de Elena Udrea.

Elena Udrea e garantată Băsescu. Elena Udrea e miza lui Băsescu.

Și ajungem acum la partea a doua. Alegerile prezidențiale. Crede Băsescu că Elena Udrea îl poate învinge pe Ponta. Probabil nu. Oricît de puternic ar fi iraționalul în povestea asta nu cred că e suficient de puternic încît să-l convingă pe Băsescu de victoria Elenei Udrea la prezidențiale.

Este Băsescu convins că Elena Udrea poate ajunge în turul II și, din postura de challenger al lui Ponta, se poate transforma în liderul opoziției după 2014? Posibil. Este aceasta miza lui Băsescu? Elena Udrea în turul II, liderul opoziției, alături de Băsescu, după o înfrîngere onorabilă în fața lui Ponta?

Este o miză. Deși cred că Băsescu s-ar mulțumi și cu mai puțin. Adică cu Elena Udrea liderul dreptei non-peneliste.

Uitați-vă la candidații dreptei non-peneliste: MRU și Predoiu. După europarlamentare MRU va fi scos din joc. Elena Udrea a și anunțat: ”Cum să ai pretenții la prezidențiale cînd tu nu treci pragul din postura de cap de listă la europarlamentare?” Predoiu nu a fost acceptat nicio secundă de Băsescu și Udrea. În sondajele institutelor pesediste e tras sub Udrea, iar Băsescu îl atacă cu orice ocazie. Nici Băsescu și nici Udrea nu l-au amintit vreodată atunci cînd au vorbit de prezidențiabilii dreptei. Bine, fie vorba între noi, personajul e atît de șters încît nu e nevoie de cine știe ce efort ca să-l ascunzi sub preș.

Lui MRU i se va reproșa că s-a făcut de rîs la europarlamentare și că nu are partid în spate. Lui Predoiu i se va reproșa că e trădător, blatist și că are un scor slab, sub partid, și că, în general, e un candidat moale. Însă, atenție ce vă zic acum, notați în carnețel, în primul rînd i se va reproșa că nu are notorietate.

Avem cîteva posibile argumente ale grupării Băsescu-Udrea:

  1. Ponta e tînăr, are 42 de ani. Nu-l putem învinge cu un bătrîn de vechea gardă. Poporul vrea tineri, vrea o nouă generație de politicieni. Dacă PSD vine cu un tînăr, noi nu putem veni cu un politician din vechea generație. Ne trebuie tot unul tînăr.
  2. Ponta stă bine în sondaje, e vocal și bun de gură, are televiziuni, notorietate și acoperire mediatică. Pentru a-l învinge e nevoie de un candidat cu, atenție mare, notorietate, acoperire mediatică, care știe să facă chestii ca să apară la televizor, să treacă de ”embargoul mediatic al moguloilor”. E nevoie de un candidat vocal, cu prezență publică, bun de gură, curajos și capabil să aducă la vot alegători neinteresați de politică, un candidat spectaculos, cu lipici la mass media din afara politicii.

Vîrsta, notorietatea, curajul, spiritul de luptă, expunerea mediatică, susținerea unui partid important și succesul la poporul simplu nepasionat de politică dar pasionat de mondenități, acestea sînt principalele argumente pentru candidatura Elenei Udrea la prezidențiale.

Argumentul celor care spun că Elena Udrea nu va candida la prezidențiale sînt sondajele. ”Domne, cînd Băsescu va vedea sondajele, îi va trece”.

Sondajele se pot aranja. Deja CSCI o dă pe Elena Udrea pe locul 4, înaintea lui Predoiu și la 3 procente în spatele lui Antonescu și 5 procente în spatele lui MRU. Și mai avem ”potențialul de creștere”, vroba lui Băsescu. ”Da, Elena Udrea încă are un scor mediocru, dar scorul ei va crește, fiindcă e singura care reușește să treacă bariera spre neinteresații de politică. O avea ea 10% (sau la cît or mai ridica-o institutele de sondare ale PSD-ului), dar acești 10% sînt printre cei 40% interesați de politică, votanții actualei clase politice. Să vedeți cum crește ea printre cei 60% neinteresați de politică, cum va reuși să apeleze la „cei 58%”, care vin la vot pentru o altfel de politică, pentru show, blugi și parașute!”

În sondaje l-a rezolvat pe Predoiu. MRU va fi scos din joc după eșecul de la europarlamentare. Pe partea dreptei nepeneliste Udrea nu mai are concurent.

Mai rămîne PNL-ul. Aici lucrurile sînt ceva mai complicate. Antonescu e în cădere libere. Nu are nicio poziționare. Și-a pierdut cariera politică. Era antibăsistul cel mai tare. PNL și Antonescu deveniseră la un moment dat preferații alegătorilor radicali ai stîngii. Vechii feseniști de ani 90, fani Iliescu și Năstase, nemulțumiți de alianța PSD cu PDL din 2009, nemulțumiți de moderația lui Geoană și Ponta, au devenit mari fani PNL și Antonescu în 2010, 2011 și 2012. Între timp, Ponta a preluat stindardul radicalismului, iar Antonescu e într-o non-poziționare care îl va costa cariera politică la vîrf. Cu Udrea candidat, simbolul cel mai detestat al băsismului, mai detestat chiar și decît Băsescu sau Boc, cel care va avea de cîștigat va fi Ponta, reprezentantul antibăsismului radical. În timp ce Antonescu, aflat cu Băsescu și Udrea de aceeași parte a baricadei, posibil aliat cu Udrea în turul II, va pierde votanții antibăsiști ai PNL-ului (nu puțini), fără a fi acceptat de votanții dreptei nepeneliste.

Singura problemă a Elenei Udrea e Iohannis. La fel ca și Antonescu, din postura de aliat cu Udrea și Băsescu, Iohannis nu se va putea baza pe alegătorii antibăsiști ai PNL-ului. Se poate baza însă pe alegătorii dreptei nepeneliste, mai ales pe voturile pedeliștilor anti-Udrea și justițiarilor macoviști. Și se poate baza pe voturile indecișilor ”scîrbiți de politică”, dacă știe să ia distanță de Băsescu și Udrea. Aici rămîne de văzut dacă-l lasă Băsescu și Udrea să ia distanță.

Nu știm cum se descurcă în campanie Iohannis. Ca și lui Predoiu, i se poate reproșa lipsa de notorietate. Trebuie scos cît mai mult în față, ca să-l cunoască lumea, mai ales indecișii, care nu caută știri politice și care nu stau cu ochii pe știrile poliice și internet. Iohannis nu are televiziune și are mari probleme la ieșirile publice. E un mit, însă personajul e șters și nici nu sclipește de inteligență. Ca să-i rămînă mitul în picioare ar trebui ținut ascuns. Însă are nevoie de notorietate și nu cîștigi notorietate stînd ascuns.

Șansa Elenei Udrea e un scor al lui Ponta cît mai mare în turul I. Ponta trebuie să ia de la PNL toți antibăsiștii și să-l lase pe Iohannis (sau Antonescu) în curul electoral gol. Udrea are nevoie de radicalizarea ”luptei” Ponta-Băsescu. Are nevoie să iasă ea cît mai în față, să cîștige notorietate și să gonească spre Ponta orice votanți ai PNL-ului.

Iohannis nu poate fi radical împotriva lui Ponta, fiindcă omul nu poate fi radical, nu e genul, și oricum pînă acum cîteva luni a fost de aceeași parte a baricadei cu Ponta și PSD, și nu de ieri de azi.

Iohannis are nevoie de notorietate și nu o are. Nu are nici instrumente media și talent. Nu poate juca roluri mondene, nu știe să provoace știri, e șters, nu știe să vorbească și nici gînditul nu e unul dintre atuurile sale.

Dar chiar și în condițiile în care Iohannis ajunge în turul II, Udrea va fi cea care va reprezenta dreapta nepenelistă în negocierile pentru turul II. Și sînt convins că Băsescu și cu Udrea vor apărea mai des în turul II decît Iohannis, vor fi liderii campaniei electorale ”pentru Iohannis”, pînă îl vor îngropa pe acesta.

În concluzie, poate ajunge Elena Udrea un lider important al dreptei, asociatul lui Băsescu pe tronul dreptei? Categoric nu.

V-am prezentat însă argumentele și armele grupării Băsescu-Udrea. Și justificările alegătorilor ”dreptei” care vor vota Udrea.

Băsescu pariază pe Udrea, nu e doar un instrument al lui. Crede în Udrea. Și contextul îi este favorabil Elenei Udrea. Predoiu, Antonescu și MRU sînt non-candidați.

Aceste fiind zise, cred că Elena Udrea va candida la prezidențiale și cred că Traian Băsescu va lupta pe viață și pe moarte pentru candidatura Elenei Udrea.

Candidatura Elenei Udrea la prezidențiale va fi cea mai mare victorie a PSD-ului. E Udrea un pericol mai mare decît Ponta? Aceasta e întrebarea la mare modă printre susținătorii ”dreptei”, susținătorii ”alor noștri”.

Da, Elena Udrea este un pericol mai mare decît Ponta. Prin Ponta PSD ocupă stînga. Prin Udrea PSD ocupă și dreapta. Ok, să ocupe stînga, să fie la ei acolo. Însă ar fi de preferat să avem și o dreaptă neocupată de PSD.

PS. Am zis că PSD nu va accepta candidat la prezidențiale pe cineva din afara partidului. Am zis că USL nu se va rupe înainte de alegerile parlamentare din 2012. Am zis că USL se va rupe în primăvara lui 2014, pentru a avea PSD timp să-și pregătească candidatul pentru prezidențiale. Am zis că miza lui Băsescu e distrugerea PDL și conducerea ”dreptei”. Le găsiți pe toate pe Blogary. De obicei îmi ies astea.

Poate fi blocată Udrea? Cu Predoiu și MRU, categoric nu. Există alți candidați? Nu știu. Posibil. Dau două nume, fără însă să fi analizat concret șansele celor doi candidați, S-ar putea să fie nule, să fie două propuneri prostești, nu știu. Mona Muscă șI Monica Macovei sînt cele două nume. Cînd o să am dispoziția și inspirația necesară o să scriu și despre șansele celor două.

UDPATE. Ceea ce vedem acum nu e campania PMP pentru europarlamentare. E campania Elenei Udrea pentru prezidențiale. Mai bine zis, pentru alegerile primare prezidențiale. Elena Udrea, pentru a avea argumente în fața celorlalți potențiali prezidențiabili ai dreptei (MRU, Predoiu, Antonescu, Iohannis) are nevoie de un scor bun în sondaje. Are nevoie de notorietate și de favorabilitate între suporterii lui Băsescu. Și de aici va urma argumentul ”potențialului de creștere”. Elena Udrea nu a fost scoasă în față ca să crească PMP-ul. PMP-ul e doar un pretext pentru a o scoate pe Elena Udrea în față.

Sint mindru ca eurocampionii ridica Romania ta in fiecare casa

Cîteva comentarii despre mesajele de campanie ale PSD, PNL, PDL, PNȚcd, PMP și PFC.

PSD

Sînt mîndru că sînt român.

Un mesaj aparent eurosceptic și aparent conservator. Un observator superficial al scenei politice românești ar fi surprins de un asemenea mesaj din partea unui partid presupus socialist, însă, ne place sau nu, PSD e mai degrabă un partid conservator decît socialist. Dincolo de etatism și asistențialism, pe temele naționale și culturale, PSD n-a jucat deloc socialist. Și acesta e și motivul pentru care de 25 de ani a rămas un partid de succes. PSD trebuie să fie aibă mesaje conservatoare, nu are de ales. Nu de altceva, dar, de multe ori, e singurul partid care ajunge în fiecare casă și are structurile și resursele să se adreseze mediilor tradiționale, conservatoare.

Mesajul PSD din aceasta campanie se adresează tuturor celor care se simt umiliți de Europa (Înalta Poartă), tuturor celor pentru care viziunea despre lume, viață și istorie vine din manualul de istorie de clasa a VII a din 1978 sau 1983 și din filmele lui Sergiu Nicolaescu, acea viziune pe care o putem rezuma așa: Naționalismul de după blocurile gri. PSD apelează la cei cu mentalitate de gașcă, care detestă gaborii. Există băieții, cartierul, șatra, banda, gașca și există stăpînirea, autoritățile, dirigu, profa, gaborii, garda, cei care ne controlează și ne strică armonia organică. Existăm noi, românii, și există Europa. Trebuie s-o șmecherim cînd ne controlează, să ne prefacem că-i acceptăm regulile, s-o păpăm de bani și să-i dăm cu tifla cînd ne face morală.

În context, acest ”sînt mîndru că sînt român” nu e un mesaj pozitiv, ci unul mai degrabă țîfnos și vine în contextul campaniei antieuropene a USL din ultimii patru ani. O campanie care vine din interesul pesediștilor de a scăpa de justiție și a putea fura în voie și care rezonează cu antioccidentalismul, fobia de autorități și reguli și naționalismul de după blocuri a majorității populației.

Nu e un mesaj eurosceptic fiindcă PSD nu pune în discuție valorile în jurul căreia se unește Europa și nici modalitățile concrete prin care o face. PSD nu pune în discuție o anumită viziune europeană și nu propune o altă viziune. PSD nu are nemulțumiri doctrinare. Vrea doar bani fără control. Pesediștii nu sînt sceptici cu privire la Uniunea Europeană, ci cu privire la justiție, așa cum un hoț de mașini e sceptic cînd aude sirena poliției. Nu cred că există vreun tîlhar, spărgător de bănci sau hoț de mașini care să se umple de entuziasm și optimism cînd vede mașina de poliție sau cînd îi aude sirena.

Sloganul e la persoana I. PSD se identifică cu alegătorul. Îi citește gîndurile. Era o reclamă, parcă la o companie de telefonie mobilă, în care gîndurile trecătorilor apăreau sub formă de texte. La așa ceva se pretează sloganul PSD-ului. PSD citește gîndurile trecătorului și le pune pe afișe. Sloganul nu e în ghilimele. Nu e un citat. Sînt gîndurile mele, ale trecătorului. Merg pe stradă și citesc ”Sînt mîndru că sînt român”. Ah, gînd la gînd cu bucurie. Am citit-o sau chiar o gîndeam eu? Uite, eu o spun, la persoana I, nu PSD-ul. Dar o spun sub sigla PSD.

PNL

Eurocampionii. Cea mai bună echipă.

Un mesaj care respiră competiție, performanță, excelență, merit, superlativ. Un mesaj liberal. PNL pune accent pe calitatea candidaților, a indivizilor. E cel mai apolitic mesaj. PNL se adresează celor cu spirit de competiție dezvoltat, care cred în performanță, excelență, premii, recorduri. Corporatiștii, tineretul urban care are un acut spirit de competiție, fanii sportului, chiar dacă nu foarte pasionați de politică, ar putea fi atrași de un asemenea mesaj. Am mai spus, PNL e brandul politic cu cei mai apolitici fani. E partidul elitelor corporatiste. Pentru yupiși, PNL și liberal înseamnă statut, performanță, merit, civilizație urbană, modernitate, indiferent de ce lideri și poziționări politice ar avea. Aceștia nu votează politic. Nu e un vot dat unui partid, e un vot dat propriului statut. E o declarație de statut social. Am îndeplinit unul dintre ritualurile cool ale modernității corporatist-urbane, am eliminat glutenul din alimentație și am votat cu PNL.

Și încă ceva, pe 24 mai, în seara de dinainte de alegeri, se va juca finala Ligii Campionilor, pe Estadio da Luz din Lisabona. Cu o seară înainte de alegeri se va vorbi de eurocampioni, se va cînta imnul, se va îmnîna Cupa. Nu degeaba peneliștii s-au asociat cu tot ce înseamnă simbolistica și formalitățile evenimentului. În ziua alegerilor, memoria victoriei și a festivității de premiere va fi vie, mai ales la yupișii urbani.

Mesajul nu conține nicio promisiune și nu comunică cu alegătorul. Înțelegem că echipa PNL e cea mai bună, e eurocampioană. Și atît. Își prezintă doar palmaresul. Pentru ce? Liberalii sînt deja cîștigători, deja campioni. Nu e nici măcar o chemare la luptă. E prezentarea unei cupe, un eveniment de premiere. E un reenactment, un mock up al unei festivități de premiere din lumea sportului. Nici măcar nu e o premiere reală, politică. Alegătorul nu are nimic de cîștigat din asta, nu i se promite nimic. El nici măcar nu face parte din poveste, nu e amintit nicăieri. Echipa PNL își prezintă medaliile și cupa, arată poze de la festivitatea de premiere.

PDL

Europa în fiecare casă.

Mesaj pro-european și socialist. ”Europa” are conotație pozitivă, e ”binele”, iar ”în fiecare casă” e un mesaj inclusivist și egalitarist. PDL se adresează celor care se simt neglijați sau cărora le e teamă că nu vor primi. Cei atenți la mesajele de genul ”în fiecare casă”, ”pentru fiecare om” sînt cei care se simt de obicei discriminați, lăsați de izbeliște, dați la o parte, rămași la coadă, care primesc mai puțin decît ceilalți sau nu primesc deloc. ”Europa” va ajunge la toți, se va da cîte una să ajungă la toată lumea. Rămîne de văzut dacă cei pentru care ”Europa” are conotație pozitivă sînt și cei care se simt neglijați, dați la o parte, care suspină după inclusivism și egalitarism. N-aș prea crede, însă nu am văzut cercetări sociologice pe temă, așa că nu pot băga mîna în foc. Însă, repet, n-aș prea crede că pentru aceia care vor să se dea la toată lumea Europa are o conotație pozitivă. Poate avea în 2005, în 2007 sau chiar 2009, dar nu acum.

Sloganul nu are predicat și nici subiect. Cine face ce? Care e acțiunea și cine e personajul principal? Vom aduce noi Europa în fiecare casă? Va veni ea în fiecare casă? Vă luați voi cîte o Europă în fiecare casă? Care e legătura dintre mine, alegător, și tine, candidat? Cum comunicăm? Cum decurge povestea dintre noi? Care e predicatul? Nu e o promisiune pe care candidatul i-o face alegătorului. Nu e un contract. Nu e o afirmație. E o frîntură de exprimare care plutește în aer. Cine vorbește? Candidatul? Naratorul? Nimeni? E din eter?

PNȚcd

Apărăm România ta.

Un mesaj eurosceptic și conservator. PNȚcd apără România. În contextul alegerilor europene e un mesaj eurosceptic. Dar PNȚcd nu apără orice Românie. Nu apără România în general. Apără ”România ta”.  Mesajul are mai degrabă conotație civilzațională decît națională. ”România ta” înseamnă un mod de viață, o anumită civilizație, tradiție. Dacă era simplu ”PNȚcd apără România” atunci puteam vorbi de un mesaj eminamente național, în care patria e în pericol și cavalerul țărănist o apără de un inamic din exterior. Cu acel pronume posesiv la singular lucrurile se schimbă radical. PNȚcd apără o stare de fapt, România așa cum o știi tu, așa cum o vezi tu. România aici nu e un spațiu geografic, un stat, ci un mod de viață, un fel de a trăi și a vedea lucrurile. Nici inamicul, cel care de care trebuie să ne apărăm, nu e un spațiu geografic, ci, la fel, un mod de viață, de a vedea lucrurile.

Promotoarea acestui nou mod de viață de care PNȚcd apără România ta e Uniunea Europeană. De aceea spuneam că mesajul este eurosceptic. PNȚcd este, în fapt, singurul partid românesc cu un mesaj cu adevărat eurosceptic.

PNȚcd, spre deosebire de PSD, se adresează euroscepticilor ideologici. Adică unei nișe, unei pături subțiri de alegători educați, din mediul urban, nemulțumiți de ideologia care a pus stăpînire pe Uniunea Europeană și pe care ei o percep ca nocivă (corectitudine politică, ateism, egalitarism, relativism moral, multiculturalism, defetism, antioccidentalism).

Pentru PNȚcd și în general pentru cei care intră pe acest teren există riscul să confunde planurile și să vrea să apere România nu de ideologia stîngii, ci de Occident, iar euroscepticismul, care e mai degrabă un scepticism față de încercările Uniunii Europene de a impune ideologia noii stîngi, să se transformă într-un real scepticism față de Europa și Occident.

Adresarea din slogan e directă, la persoana a II a. Alegătorul e tratat la singular, ceea ce face să crească nivelul de intimitate și implicare a alegătorului și transformă România dintr-un spațiu geografic într-un set de valori și convingeri intime.

PMP

Ridică România.

E un mesaj vag, fără încărcătură politică. Pemepiștii nu se adresează alegătorilor (nu e niciun semn de exclamare, deci nu vorbim de un îndemn). Vorbește mai degrabă naratorul, o voce din off, care ne spune că pemepiștii ridică România. Nu ”Ridicăm România” sau ”Vom ridica Români”, ci ”Ridică România”. Pemepiștii, deși pe afișe se îndreaptă spre alegători, nu se adresează acestora. Ei vin spre alegători și un voice over îi prezintă, spune ceva despre ei. Ceva destul de vag, dealtfel. Deși protagoniștii sînt în blugi, vorbesc geopolitic (”România”), nu se adresează alegătorilor, nu le promit acestora ceva, nu vorbesc cu o categorie sau tipologie de alegători. Ei vorbesc, mă rog, de fapt vocea din off (Cotimanis, Geo Raețchi, Octavian Ursulescu, Însuși Zeus?), despre România, despre țară. Chestiuni importante, de anvergură. În blugi și cămeșe albe. Statul, țara, chestiunile majore, importante, grele, sînt de costum, de oameni de stat, nu de blugi și tinerețe cool. Sau poate e un flash mob, d-aia ei tac și vorbește vocea din off, că la flash mob-uri nu se vorbește. Dar dacă e cool și blugi și flash mob nu e ”România”. Nu e ”Țara”, ”Statul”, ”Economia”; ”Diplomația” și alte cestiuni grave sau chiar gravissime.

Iar cînd de îmbraci în blugi și cămeșă casuală nu te prezintă o voce din off, ca pe Regina Angliei cînd intră în salon. Te prezinți tu. De fapt mesajul PMP e un film cu narator. Sau o trupă de vedete prezentată de Octavian Ursulescu. Nici nu se știe cine ridică România. E la singular? La plural? La masculin? La feminin? Ei ridică România? El ridică România? Ea ridică România? Cine ridică România?

Nu mai discutăm de conotațiile sexuale în contextul în care personajul principal al PMP e o doamnă exhibiționistă cu pretenții de bombă sexy sau divă politică. Dar, mă rog, astea țin de anecdotică, nu aici e marea problemă a sloganului. Repet, România și prezentarea la persoana a III a (vocea din off), fără ca protagoniștii să se adreseze alegătorului, deși se îndreaptă spre el, în condițiile în care PMP se poziționează ca partid cool, în blugi, se potrivesc mesajului și imaginii partidului ca nuca în perete. Chestia asta cu niște băieți și fete, foarte hotărîți și fotoșopați pînă la zombiness, care se îndreaptă spre mine fără să mi se adreseze, plus o voce din off (Zeus?) care vorbește despre chestii grave și serioase e cam creepy.

PFC

Schimbă-i cu Forța!

Viol. Molestare. Joc de cuvinte de clasa a III a  de la Penitenciarul Jilava, secția violatori periculoși în curs de alfabetizare. În slogan ”forță” e sinonim cu ”silă”. Siluiește-i! Da, e vorba de politicieni, dar who cares? Mesajul are conotații neplăcute spre horror și lasă un gust amar trecătorului. E agresiv, e imperativ și nu vorbește nimic despre PFC. Forța Civică nu promite nimic, nu ne spune ce va face. Doar le cere alegătorilor să facă ceva și le-o cere pe un ton agresiv și într-un joc de cuvinte extrem de nefericit. Forța Civică s-a spălat pe mîini. Și-a făcut treaba. Acum e rîndul alegătorului să acționeze. Și acest lucru îi e de-a dreptul scuipat în față de MRU și ai săi. Forța Civică nu promite, cere. Și nu orice, ci violență.

Un slogan catastrofal. Ca să nu mai spunem că potențialii alegători ai PFC nu sînt chiar peremiștii cu un deget în priză și cu creierii încinși, care să rezoneze la astfel de îndemnuri violente la luptă. Alegătorii PFC sînt mai moderați, dubitativi chiar, indeciși. Ei vorbesc întotdeauna cu domnia sa și domnia voastră. N-are rost să țipi la ei într-un slogan care te face să-ți imaginezi tot felul de violențe.

 

 

Basescu si Ponta, un scandal reciproc avantajos electoral

Băsescu și Ponta, prin scandalul ăsta, își mobilizează reciproc nucleele dure ale electoratului și îndepărtează ”votanții outsideri”, care, scîrbiți de bruiaj, scandal, înjurături și certuri, vor sta acasă.  La europarlamentare, PSD are un dezavantaj față de PNL, iar PMP față de PDL. De aici și nevoia de a crește cele două partide și de a scoate din joc orice teme europene (liberalii, yupișii, Macovei etc).

Macovei are o bună imagine ca europarlamentar, PDL e un partid puternic în PPE. În același timp, alegerile europarlamentare sînt bune de scos la vot electoratul urban, tînăr, educat, cosmopolit, cu preocupări europene, civilizație, ecologie  și alte asemenea, adică electoratul predispus să voteze PNL.

Astfel, pentru bruiaj, Ponta și Băsescu trebuie să bată în tobe, să sufle în trompete, să facă un zgomot cît mai asurzitor cu putință, astfel încît să nu mai existe mediatic decît scandalul lor cu iz de mahala, să nu se mai audă nimic de celelalte partide și personaje politice. La final, trebuie să vină la vot doar votanții cu spume la gură, cu venele plesnite, în călduri, peluzele celor două echipe, peluza care îl urăște de moarte pe Băsescu și votează, astfel, cu Ponta (PSD) și peluza care îl urăște de moarte pe Ponta și votează, în consecință, cu Băsescu (PMP).

”Lasă-ne, domne, e război pe viață și pe moarte și vouă vă arde de mofturi intelectual fandosite, teme europene, hipstereală, națiune, Putin și Macovei! Neneeee! Și-o trage Chioru Matrafoxat cu Victor Viorel Dottore Plagy!!! Dați pe Antenă și B1, lăsați orice altceva deoparte.”

Timp de o lună, pînă la 25 mai, vom avea un scandal monstru, cu scuipături și înjurături, între Băsescu și Ponta și politic vor exista doar ei pe scenă. Ei, nucleele dure ale electoratului lor (haterii lui Băsescu și haterii lui Ponta) și cam atît. Restul se vor retrage scîrbiți. De aceea scandalul trebuie să fie cît mai mare, zgomotul cînd mai asurzitor și enervant, înjurăturile cît mai violente, atacurile cît mai josnice. Cei doi s-ar fi băgat și la o suspendare reciproc avantajoasă (ideală pentru ambii), însă nu pot din cauza Occidentului, care s-a săturat de toți zănaticii, mai ales de cînd cu Putin călare pe Ucraina.

Ar fi prea frumos ca măcar o părticică din electorat să-i ignore și să vină la vot și să voteze orice altceva decît pe cei doi și pe ai lor. Dar e greu de crezut că se va întîmpla așa. Avem wrestling, cu toate regulile wrestlingului, fără excepție, să spargem semințe, capete și să dăm pe canalul de wrestling!

Pozitionari pentru partidele de dreapta

  • PNL – energie
  • PDL – forță
  • PMP – vedete
  • PNȚcd – tradiție

Adică, fotbalistic:

  • PNL – Sportul Studențesc
  • PDL – Steaua
  • PMP – Viitorul Constanța
  • PNȚcd – Rapid

Și dacă o luăm pe conotație în jos…

  • PNL – energie – tinerețe, dinamism, rapiditate, optimism, acțiune – tineri care muncesc (îmbrăcați accordingly), care se implică, fac sport, reacții rapide, replici scurte și tăioase, umor, haioșenie.
  • PDL – forță – cantitate, copleșitor, mare, furnici, mulțimi așezate cu rigla, toți ca unul, anonimi și mulți, evenimente de anvergură, figuri cu autoritate, organizatori.
  • PMP – vedete – personalizare, umanizare, cancanuri, biografie, modele, realizări individuale de excepție.
  • PNȚcd – tradiție – aristocrație, origini, continuitate, vîrsta de aur, familie, moștenire, arbori genealogici, natură, pajiști verzi – cer albastru (bine alese noile culori ale partidului), mănăstiri, case țărănești, stereotipii turistice, refugiul rural pentru hipsteri urbani, bio, eco, poze vechi, evenimente classy vintage, istorie, figuri istorice, povești, aniversări, simboluri naționale.

Cum vad partidele de la noi Europa viitorului?

Reiau într-o formă mai organizată întrebările de ieri de pe Facebook.

O Europă care respectă tradițiile civilizației și culturii occidentale și valorile creștine sau o Europă care se revendică de la utopiile egalitarismului, multiculturalismului, relativismului cultural și moral și corectitudinii politice?

O Europă mîndră de originile și istoria sa sau o Europă care se urăște pe sine și tot ce înseamnă civilizație occidentală?

O Europă a libertății sau o Europă a controlului birocratic?

O Europă a pieței libere sau o Europă a etatismului?

O Europă a competiției libere sau o Europă a egalitarismului?

O Europă a responsabilității sau o Europă a welfarismului?

O Europă pro-americană sau o Europă care joacă cartea neutralității filoruse?

O Europă unită într-o federație, confederație sau tratat?

În ce domenii ar trebui ca actualele state ale Europei ar trebui să renunțe la suveranitate? Este dezirabilă o politică externă unică? O politică fiscală unică? O politică de apărare unică?

Este suficientă uniformizarea regulilor în toate statele membre ale Uniunii Europene sau e nevoie de mai multe reguli și de aducerea tuturor statelor și regiunilor la același nivel, în toate domeniile, prin reglementare și control al puterii centrale de la Bruxelles și Strasbourg?

Toate acestea se reduc la două întrebări:

  1. Cît de unită trebuie să fie Europa?
  2. Sub ce stindard trebuie să se unească Europa?

Nu sînt partid politic, dar, dacă aș fi, răspunsul meu ar suna așa: Europa trebuie să fie cît mai unită și cît mai aproape de Statele Unite, sub stindardul valorilor creștine și tradițiilor civilizației occidentale, al capitalismului, libertății și responsabilității individuale. Dacă Europa dorește să fie unită sub stindardul utopiilor egalitariste, urii de sine, ingineriilor sociale, etatismului, anticapitalismului, corectitudinii politice și sub orice înseamnă nivelare, resentiment și obsesie a controlului în numele lumii perfecte, atunci mai bine rămîne, cel puțin pentru moment, despărțită. Nu ai de ce te teme de unitatea sub valorile libertății, însă ai de ce te teme de unitatea sub valorile totalitarismului. E diferența dintre o alianță cu Statele Unite și o alianță cu Rusia (mă rog, e un fel de a spune alianță – rușii nu se aliază, rușii invadează, cuceresc, deportează și extermină).

Acestea sînt întrebările la care ar trebui să ne răspundă partidele politice în următoarele două luni, pînă la alegerile europarlamentare. Dincolo de cancanuri cu liste și candidați, dincolo de populisme, piarisme tîmpe, glumițe cretine, dincolo de tehnicalități irelevante.

Luptele fratricide PDL-PMP si PSD-PNL, o necesitate electorala

Apropo de prostia nesfîrșită care circulă, absolut surprinzător, printre atîția oameni inteligenți: ”PMP și PDL nu trebuie să se atace între ele, ca să cîștige voturi trebuie să atace PSD-ul.”

Am zis-o și scris-o încă de acum un an, public și în discuții private: singura șansă a PMP e să se declare moștenitorul lui Băsescu și să atace cît mai virulent PDL pentru trădarea idealurilor băsiste.

Singura șansă a PDL de a-și păstra alegătorii e să contrapună băsismului valoarea pedismului tradițional, să se victimizeze față de atacurile PMP, să contracareze imaginea de justițiar a lui Băsescu cu imaginea de justițiar a lui Macovei, să păstreze, prin prezența lui Macovei, liderii de opinie ai intelectualilor și justițiarilor de partea sa. Și, la rîndul său, să atace PMP-ul și să-l acuze de trădare.

Ce ar putea cîștiga PMP și PDL prin atacurile la PSD? Absolut nimic. Votanții dezamăgiți de PSD vor vota extremiștii populiști sau vor sta acasă. La europarlamentare important e ca partidele să-și țină militanții în priză. Fiindcă doar aceștia vor veni la vot. Orice încercare a PMP sau PDL de a se adresa electoratului pesedist sau penelist e o pierdere de timp, energie și resurse de tot felul. E o imbecilitate fără margini.

PMP și PDL nu mai au resurse de creștere. Nu pot atrage electoratul USL, nici măcar pe cel dezamăgit, nu pot atrage alt electorat. Tot ce pot să facă e să lupte pe acel bazin de 1,5 milioane de alegători pe care îl împart. E singurul lor electorat. PMP și PDL funcționează asemeni vaselor comunicante. Un votant pierdut de unul va fi cîștigat de celălalt.

În acest electorat există și nostalgicii unității, așa cum și în electoratul USL găsim nostalgicii unității USL. Vinovatul pentru ruperea unității plătește. De aici și necesitatea acuzațiilor de trădare și falselor apeluri la unitate.

Atacurile din partea PMP sau PDL la PSD/PNL trebuie să existe doar pentru a contracara posibile acuzații de blat.

Repet, în logică strict electorală, PDL și PMP nu au de cîștigat decît unul în raport cu celălalt, decît dacă iau voturi unul de la celălalt (sau, mai bine zis, dacă PMP ia de la PDL sau dacă PDL reușește să-și păstreze voturile în ciuda asaltului PMP).

Orice încetare a atacurilor și a luptei dintre cele două va folosi doar PDL-ului și va lăsa PMP sub prag. Orice concentrare a celor două partide pe atacurile la PSD nu va avea absolut niciun efect electoral, altul decît mobilizarea alegătorilor USL.

PMP și PDL sînt partide de structuri și militanți. Sînt blocate în bazinul electoral de 1-2 milioane voturi din care nu pot ieși. Nu au resurse intelectuale, valori, de comunicare care să le permită creșterea sau ieșirea din bazin. Tot ce pot face e să mobilizeze acest bazin cît mai bine și să-l ocupe unul în dauna celuilalt. De prostia aia cu ”să nu se mai atace între ele, să atace PSD-ul” uitați. E o prostie care rușinează reputația de om inteligent a celui care o susține.

PSD și PNL sînt în aceeași situație. Nu pot cîștiga voturi decît acuzîndu-se reciproc, deși aici se pare că PSD-ul deja a tranșat lupta (Antonescu nu stă prea bine la inteligența politică).

PNȚcd, MRU și PNR, în schimb, așa mititele cum sînt, au o fereastră de oportunitate și pot atrage electorat din afara bazinelor USL-Băsescu. Mă rog, MRU nu e chiar mitititel, e cît un partid (PFC e doar secretariatul său). Spre deosebire de duetele fratricide PSD-PNL și PDL-PMP, acestea nu trebuie să atace pe nimeni punctual, niciun partid. E suficient să se poziționeze (fiecare, diferit doctrinar) ca alternative la establishmentul actual. Asta nu înseamnă că vor cîștiga mîine 2 milioane de voturi. Dar despre asta, altădată.

Capitalul politic si validarea liderilor, adevaratele mize ale europarlamentarelor

Alegerile europarlamentare nu dau majorități sau guverne. Nu aceasta e miza lor. Alegerile europarlamentare validează politic, dau capital politic partidelor și conducerilor acestora. Iar percepția publică și evaluările publice iau în considerare scorul politic de dinainte de redistribuire, procentele și nu mandatele.

Să vedem care e miza fiecărui partid în parte.

PSD

Pentru PSD un scor cu patru în față ar reprezenta o victorie de moral, în condițiile în care niciun partid de la noi nu a luat vreodată la parlamentare sau europarlamentare peste 40%. Cel mai bun scor înregistrat vreodată de un partid de la noi, exceptînd alegerile din 1990, aparține PSD-ului, care a luat 37.13% la alegerile parlamentare pentru Senat în 2004. Un scor de peste 40% ar păstra sus moralul pesediștilor după ruperea USL și ar demobiliza peneliștii, care astfel ar putea reveni spășiți în USL cu partid cu tot sau pe persoană fizică. În același timp, Victor Ponta ar fi validat ca cel mai de succes lider al partidului, după Ion Iliescu. Un scor mare, de peste 35 sau 40%, ar convinge pesediștii să meargă la prezidențiale cu candidat propriu. Dacă pesediștii vor fi convinși că pot scoate în jur de 40% în primul tur al prezidențialelor vor merge sigur cu un candidat pesedist, Ponta cel mai probabil. Dacă însă au un scor sub așteptări, sub 35%, vor încerca noi sau vechi variante de alianțe în lunile dintre europarlamentare și prezidențiale.

PNL

Un scor bun pentru PNL l-ar valida pe Antonescu în fruntea partidului după despărțirea de PSD și intrarea în opoziție. În același timp, ar poziționa PNL ca cel mai puternic partid al opoziției și al ”dreptei”, ar ridica moralul peneliștilor după plecarea din USL și ar închide subiectul USL cel puțin pînă după prezidențiale. Un scor al PNL de peste 20% ar convinge partidele din opoziție că Antonescu are cele mai mari șanse să intre în turul II al prezidențialelor. Dacă însă PNL are un scor slab, sub 20%, este foarte posibilă debarcarea lui Antonescu și, în funcție de cel care îi va lua locul, de revenirea în USL sau o posibilă alianță sau fuziune cu PDL sau PMP.

PDL

E primul test electoral al PDL de la despărțirea de Băsescu. Blaga trebuie să dovedească că e capabil să țină partidul pe linia de plutire după plecările din ultimul an, unele neoficializate încă (Boc și ceilalți primari). Un scor sub așteptări ar șubrezi poziția lui Blaga, deși e greu de crezut că pedeliștii, radicalizați și antagonizați de gruparea Băsescu-Udrea, vor fi dispuși să-l basculeze pe Blaga. Însă un scor slab, coroborat cu un scor bun al PMP, ar înmulți dezertările pedeliștilor către gruparea Elenei Udrea. Dacă PDL ia sub 20% șansele sale de a duce un candidat prezidențial în turul II scad semnificativ. La peste 15% poziția lui Blaga rămîne solidă. La urma urmei, a reușit să păstreze partidul pe linia de plutire, la un scor comparabil cu cel de la parlamentare, în condițiile în care partidul a fost părăsit de Băsescu, gruparea Udrea și Boc. Gruparea Blaga ar fi validată încă o dată, împotriva vicisitudinilor politice. Dacă în 2012 au avut scuza participării sub numele ARD și uzura guvernării, acum au scuza despărțirii de Băsescu și a dezertărilor. Dacă PDL va avea însă sub 15% și nu va fi la o distanță suficient de mare de PMP, adică cel puțin cinci procente, este foarte posibil ca printre pedeliști să se instaleze panica. Doar un scor slab va convinge poporul pedelist de incompetența politică și lipsa de viziune a lui Blaga și de perspectivă politică a PDL-ului.

Locul Monicăi Macovei la Parlamentul European nu e o miză. Monica Macovei se poate considera europarlamentar pentru o nouă legislatură în proporție de 100%. Monica Macovei ratează locul de europarlamentar doar dacă PDL nu trece pragul, ceea ce e imposibil.

UDMR

Singura miză pentru UDMR e trecerea pragului. Nu a ratat-o niciodată de cînd s-a înființat pînă astăzi. Un scor sub prag ar fi începutul sfîrșitului pentru actuala garnitură de conducere și poate chiar pentru UDMR.

PMP

Un scor ridicat, din două cifre, ar valida-o pe Elena Udrea ca lider de partid, pregătindu-i poziția de viitor lider al dreptei. Elena Udrea și PMP ar deveni jucători importanți în negocierea de la prezidențiale, atît în primul tur cît și în al doilea. Chiar și un scor de peste 7% ar fi considerat suficient pentru validarea Elenei Udrea (neatingerea obiectivului de 10% va fi pusă pe seama retragerii Elenei Băsescu la presiunea ”justițiarilor” și pedeliștilor). Un scor sub 7% sau sub prag o va scoate pe Elena Udrea din jocul politic mare. Băsescu va trebui să o sacrifice sau să se scufunde împreună cu ea.

PNȚcd

Renașterea e unica miză a PNȚcd. Pentru țărăniști ar fi ideal să treacă pragul electoral, însă chiar și un scor peste pragul psihologic de 3% ar putea marca revenirea PNȚcd pe scena mare a politicii și crea speranță și perspective pentru 2016. În același timp, un scor bunicel ar face din PNȚcd un actor de luat în seamă la negocierile de la prezidențiale. 3-5% nu sînt de lepădat nici în primul tur, nici în al doilea. Însă pentru ca PNȚcd să revină, are nevoie neapărat de cel puțin 3%. Mai mult, dacă ar trece pragul și ar intra în Parlamentul European, PNȚcd se poate baza pe viitor și pe sprijinul PPE. În situația în care dreapta a devenit o afacere a tripletei horror Antonescu-Blaga-Udrea, pentru PNȚcd anul 2014 reprezintă o fereastră de oportunitate nesperată.

PFC

Un PFC care trece pragul electoral l-ar repune pe MRU pe harta politicii. Ca prezidențiabil sau ca europarlamentar. Și ar dovedi și calitățile de lider și organizatorice ale lui MRU, care astfel, în ciuda tuturor previziunilor, ar reuși să facă din partidul său de buzunar partid europarlamentar. Pentru revenirea lui MRU în jocul prezidențial e nevoie însă de mai mult decît 5%. Un scor de peste 7%, oricum cît mai apropiat de 10%, l-ar transforma pe MRU dintr-un fost viitor candidat prezidențial într-un viitor candidat prezidențial.

PNR

Pentru Mihail Neamțu și un scor peste 1% ar fi o performanță. Iar un scor de 2-3% l-ar valida ca lider politic bătăios care a reușit să facă din rahat bici, după ce făcuse rahat din biciul pe care îl primise în 2011.

PRM

Dacă PRM nu trece pragul, ceea ce se va întîmpla aproape sigur, Vadim iese complet din scena politică. Îl vom mai vedea doar pe la B1, adus să lupte cu ungurii care vor să ne fure țărișoara, pe post de Ciuvică moderat și relativ sănătos psihic.

CONCLUZII

Europarlamentarele sînt o luptă de validare sau întărire a unor lideri politici, dublată de două războaie fratricide, PSD-PNL și PDL-PMP, între grupări care s-au despărțit de curînd. În același timp,  la aceste europarlamentare vom asista la chinurile nașterii sau renașterii unor partide. Războiul dreapta-stînga sau putere-opoziție este irelevant. Dealtfel, alianțele mai mult sau mai puțin tacite, pe sub masă, nu au nicio legătură cu împărțirea dreapta-stînga sau putere-opoziție.

În condițiile în care sînt importante doar scorurile în procente de dinainte de redistribuire și percepția publică a acestora și nu se fac majorități sau guverne, votul strategic nu înseamnă neapărat un vot dat celor care au șanse să treacă pragul sau să ”cîștige” alegerile. La alegerile europarlamentare se cîștigă capital politic în dreptul partidelor și liderilor, se validează, revalidează sau invalidează lideri politici, se slăbesc sau întăresc poziții, se creează premisele unor repoziționării pe scena politică.

Antonescu e blocat iar Ponta si Dragnea scapa de furia baronilor

Cum s-a ajuns la decizia de a organiza referendumul pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare?

În 6 ianuarie 2014 Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare. În 10 ianuarie 2014 legea descentralizării lui Dragnea a fost declarată în unanimitate neconstituțională de CCR. În 13 ianuarie 2014 USL anunța că va organiza referendum pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare.

Ce s- a întîmplat? De ce n-a știut nimeni de această schimbare de macaz în USL?

Cel mai probabil, baronii, speriați de condamnarea lui Năstase și turbați de căderea descentralizării, au sărit la gîții lui Dragnea și Ponta, să-i linșeze. ”Nu ne interesează ce și cum faceți, dar ne dați puterea locală și ne scăpați de justiție! Nu ne interesează certurile voastre cu Antonescu. Împăcați-vă cu el și haideți să facem dracului o treabă, că ne încalecă pe toți Băsescu, Curtea Constituțională și justiția.” Drept răspuns, Dragnea și Ponta, să scape de gloatele turbate de baroni penali, le-au oferit, în disperare, varianta referendumului pentru Constituție concomitent cu alegerile europarlamentare. ”Vreți descentralizare? Vreți să scăpați de Băsescu și justiție? Vreți să scăpați de Curtea Constituțională? Puneți mîna la muncă și aduceți oamenii la vot în mai și aveți tot ce v-ați dorit. Altfel nu se poate. Singura modalitate prin care putem să avem descentralizarea așa cum ne-o dorim noi și singura modalitate prin care putem scăpa de instituțiile statului și ale justiției care ne deranjează e să trecem cît mai repede noua Constituție. N-o putem trece împreună cu alegerile prezidențiale, că ne trezim dracului cu Antonescu președinte puternic pe actuala Constituție și n-am făcut nicio afacere, doar îl înlocuim pe Băsescu cu Antonescu. Trecem Constituția în mai, cu prag de 50%, împreună cu alegerile prezidențiale. Vreți descentralizare și impunitate, nu vă mai smiorcăiți și nu ne mai cereți nouă, puneți mîna și mobilizați alegătorii la vot. Noi nu avem ce face atîta timp cît e în vigoare actuala Constituție, care ne leagă de mîini și de picioare. Nu vedeți că nu trece nimic de Curtea Constituțională? Nu vedeți că nu trece nimic de Băsescu? Nu vedeți că nu trece nimic de ICCJ? Dacă vreți să vă ajutăm cu impunitatea și descentralizarea dați-ne puterea prin noua Constituție. Schimbarea e la îndemîna voastră. Sînteți în stare să mobilizați lumea la vot? Bravo, veți avea descentralizare și impunitate. Nu sînteți în stare, nu veți avea nici descentralizare, nici impunitate.”

Efectele deciziei de organizare a referendumului pentru Constituție împreună cu alegerile europarlamentare, în mai?

  1. Ponta și Dragnea scapă pentru cîteva luni de furia baronilor și de decapitare și aruncă responsabilitatea pe umerii baronilor, cei care vor trebui să aducă lumea la vot.
  2. Antonescu este ținut în șah încă patru luni, timp pierdut pentru el, în care nu mai poate face pe salvatorul dreptei împotriva USL. După ce va fi lăsat de căruță, în mai, va fi prea tîrziu pentru el să-și contureze povestea prezidențială antipesede,

Alegerile europarlamentare, instrumentul scoaterii Romaniei din UE si din lumea civilizata

Alegerile europarlamentare sînt folosite în cel mai populist și iresponsabil fel cu putință pentru a impune o Constituție care consfințește ieșirea României din Uniunea Europeană și întoarcerea spre Rusia și China și instaurarea unei dictaturi a bunului plac al Mafiei.

PSD și PNL, membre ale grupurilor socialist și liberal din Parlamentul European, profită de alegerile europene și încearcă să strecoare în weekendul în care acestea vor avea loc în toată Europa oficializarea eliminării totale a statului de drept în România și impunerea statului totalitar.

Este pentru prima oară în Uniunea Europeană cînd un stat membru folosește ca paravan al trecerii la dictatură chiar instrumentele cele mai democratice ale Uniunii Europene, alegerile pentru Parlamentul European.

În asemenea condițiuni se cer reacții radicale din partea tuturor celor care se opun întoarcerii României cu fața spre est și spre totalitarism, spre domnia fărădelegii și a forței. Cea mai radicală soluție, singura dealtfel, este anunțul de boicotare a referendumului (sau referendumurilor) și alegerilor europarlamentare din weekendul 24-25 mai făcut de toate partidele care încă mai cred în Uniunea Europeană, în democrație și în statul de drept. Anunțul de boicotare trebuie să fie comun și făcut public, la cel mai înalt nivel în organismele europene și transmis tuturor cancelariilor occidentale. Aceasta nu înseamnă că partidele de opoziție nu se înscriu la alegerile europarlamentare cu liste. Oricum, înscrierile se fac pînă în 25 martie, deci dacă ar boicota alegerile încă de la înregistrare s-ar putea ajunge în situația în care este posibil ca referendumul să nu mai aibă loc și totuși partidele de opoziție să nu participe la alegerile europarlamentare. Partidele de opoziție trebuie să se înregistreze cu liste la europarlamentare și apoi, în declarație comună, liderii de partid și candidații, unii dintre ei cu nume sonore și notorietate națională și europeană, să anunțe boicotul alegerilor europarlamentare dacă referendumul pentru revizuirea Constituției va fi organizat împreună cu alegerile europarlamentare. Boicotul ar însemna refuzul de a face campanie și de a participa la acțiuni de campanie, refuzul de a participa cu reprezentanții în birourile electorale și de secții și cererea către propriii susținătorii de a nu participa la vot.

Uniunea Social Liberală a arătat deja că poate distorsiona grav rezultatele unui scrutin electoral, prin hoție și intimidare, iar organizarea referendumului pentru revizuirea Constituției concomitent cu alegerile europarlamentare nu ar însemna altceva decît utilizarea instrumentelor democratice europene în scopuri totalitare care ar invalida România ca stat de drept și stat membru al Uniunii Europene, NATO și Parteneriatului Strategic. Ar fi pentru prima oară cînd un stat membru al Uniunii Europene ar fi scos din lumea civilizată chiar cu ajutorul alegerilor europene.

Participarea partidelor responsabile la alegerile europarlamentare în condițiile în care în același weekend ar avea loc și referendumul pentru revizuirea Constituției ar cauționa un simulacru care se ascunde în spatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dacă alegerile pentru Parlamentul European sînt utilizate în scopul scoaterii României din Uniunea Europeană și întoarcerii sale către totalitarism, poate că Uniunea Europeană ar trebui să ia în considerare amînarea acestora, dacă USL nu renunță la ideea de a organiza referendumul pentru Constituție concomitent cu alegerile europene. Nu știu cum se poate face aceasta la nivel european, însă instituțiile europene și marile familii politice europene se pot înțelege să blocheze alegerile europarlamentare din România dacă USL nu renunță la organizarea referendumului împreună cu acestea. Acceptarea plebiscitării totalitarismului prin intimidare și falsificare a scrutinului sub sigla Uniunii Europene nu face cinste acesteia din urmă.

Cred că partidele de opoziție ar trebui să ia în considerare chiar demisia parlamentarilor, atîția puțini, cît sînt, din Parlament, în cazul în care nu se renunță la ideea impunerii unei Constituții totalitare prin referendum în chiar ziua alegerilor europarlamentare.

Jumătățile de măsură și micile interese meschine nu își au rostul și nu aduc nimic bun.

Mai mult decît atît, simbolic, cred că marile personalități intelectuale de la noi se pot înscrie la alegerile europarlamentare, pe lista unui partid al cărui cap de listă să fie Monica Macovei. Dacă mă întrebați pe mine, și chiar dacă nu mă întrebați, cred că partidul ar trebui să fie PNȚcd, că oricum nu se înghesuie lumea acolo, și datorită valorii simbolice a acestui partid, partid-simbol al luptei împotriva totalitarismului și primul partid românesc membru al unei familii de partide europene. PNȚcd e bun și din alt punct de vedere, pragmatic: respectivele personalități nu vor să fie parlamentari europeni, prezența lor pe listă e doar simbolică, e un statement. E suficient ca doar primul loc să fie eligibil, sau primele două, adică cel ocupat de Monica Macovei și cine o mai fi pe locul doi. Atenție, listele se depun cel tîrziu la sfîrșitul lui martie. Nu știm dacă va fi boicot sau nu, dar dacă va fi este important cine boicotează. Una e să ai o listă cu Luhan, una e să ai o listă cu Macovei, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu și cine o mai fi din societatea civilă. Sau poate fi o listă comună a tuturor partidelor de opoziție membre ale PPE sau aspirante.

Dacă mergem pe burtă și ne vedem fiecare de treaba lui s-ar putea să ne întîlnim toți la Canal într-un final apoteotic. Nici măcar asta nu e catastrofal. Catastrofal e ce se va întîmpla cu România încă cîțiva zeci de ani de acum încolo. Important e să facem zgomot cît mai tare. Avem nevoie de atenția presei de la noi, de atenția presei internaționale, de atenția cancelariilor occidentale.

Utilizarea cinică a simbolurilor europene, a simbolurilor democrației, pentru a acoperi scoaterea României din lumea civlizată, este inadmisibilă și cere reacții pe măsură. La finalul lui mai toată atenția Europei politice și mediatice se va îndrepta spre alegerile pentru Parlamentul European din toate țările membre și nu spre felul în care Uniunea Social Liberală va organiza și gestiona alegerile europarlamentare și referendumul pentru revizuirea Constituției. Am văzut cum organizează Uniunea Social Liberală referendumurile aferente loviturilor de stat pe care le dă cu frecvență anuală. Cu toată atenția statelor europene asupra propriilor alegeri europarlamentare, în România referendumul pentru revizuirea Constituției, alegerile europarlamentare și, posibil, referendumul pentru demiterea președintelui, se vor transforma într-un masacru, nu numai într-un simulacru. Vom asista, pe fondul hărmălaiei europene, la un nou 1946. Cutărache și cutărică din opoziție, destul de puțini cutărici dealtfel, se vor alege cu un post de europarlamentar, iar România se va alege cu o Constituție care o scuipă afară din Europa și din lumea civilizată și o întoarce spre Rusia și totalitarism.

Avem de ales între  a pune capul în pămînt, a face mici calcule, a ne bate cu ei pe terenul lor, sperînd să ne alegem fiecare cu cîte ceva acolo și a lupta radical și coordonat încă de pe acum. După ce ai înghițit otrava degeaba te mai umfli în pene la lupta dreaptă, nu te prinde primul pumn în picioare, viu. Nu cred că a înghiți otrava organizării referendumului pentru Constituție împreună cu europarlamentarele e una dintre cele mai deștepte mișcări ale opoziției politice și societății civile.

Cînd știi că mergi la tăiere nu stai ca bleaga.