Nazistii si uselistii. Istoria se repeta. Cum a preluat USL presedintia tarii.

În 1933, președintele Hindenburg îl numește cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În același an, prin Actul de Abilitare, adoptat cu o largă majoritate (în jur de 80%) în Parlamentul german,  guvernul premierului Adolf Hitler primește puteri sporite pentru patru ani și poate încălca Constituția. În 1934 președintele Hindenburg moare. În 1934, prin referendum, Hitler primește puteri nelimitate și devine Fuhrer.

Legea de abilitare, unul dintre actele decisive ale preluării puterii de către naziști, prevedea că guvernul (condus de premierul Adolf Hilter) poate emite legi fără acordul și controlul parlamentului (adică ordonanțe de urgență), ba chiar la limită, în situații de urgență, aceste legi pot încălca chiar și Constituția. Fiindcă Hitler voia să dea o aparență de legalitate dictaturii, Actul de Abilitare a fost reînnoit în 1937 și 1941.

În 19 august 1934, la 17 zile după moartea președintelui Hindenburg, prin referendum, funcția de președinte și cea de premier se contopesc într-una singură. Astfel, premierul Adolf Hitler devine Fuhrer. 90% dintre alegători au votat DA. În toată această perioadă, trupele paramilitare ale partidului nazist au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, parlamentari, funcționari, simpli cetățeni, în general oponenți politici ai partidului nazist.

Naziștii nu au preluat puterea cu tancurile. Au preluat-o prin alegeri, intimidare, propagandă, legi și referendum.

În aprilie 2012, președintele Băsescu îl numește pe Ponta premier. În 3 iulie 2012 președinții celor două camere sînt revocați. Prin revocarea președintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat și președinte interimar în cazul suspendării președintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat iar în 6 iulie președintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu, devine președintele României în 6 iulie, după ce devenise președintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În același timp, guvernul premierului Ponta folosește ordonanțele de urgență pentru a legifera fără acordul și controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanțele de urgență scapă și controlului Curții Constituționale (doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență). În același timp, atribuțiile Curții Constituționale sînt restrînse. În chiar ziua suspendării președintelui, un judecător al Curții Constituționale este amenințat cu moartea. Cu numai cîteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituțională judecătorii incomozi.

Între 6 iulie și 29 iulie, USL încearcă să schimbe regulile electorale după care se ține referendumul, guvernul Ponta emițînd acte neconstituționale. În același timp, președintele interimar, Crin Antonescu, încearcă schimbarea directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale. În 29 iulie, la 23 de zile de la suspendarea președintelui, se organizează referendumul de demitere a Președintelui. În semn de protest și pentru a nu legitima lovitura de stat, o mare parte dintre cetățenii cu drept de vot refuză să participe la referendum. 87% dintre cei care au mers la vot, au votat pentru demiterea președintelui. În ciuda fraudei masive, fără precedent în perioada postdecembristă, nu se realizează cvorumul necesar validării referendumului. Printr-un act în care neagă propriile date trimise anterior referendumului, guvernul condus de Victor Ponta blochează Curtea Constituțională încercînd să împiedice invalidarea referendumului și revenirea în funcție a președintelui ales. În același timp, judecători ai Curții Constituționale, apropiați USL, falsifică acte ale Curții. USL începe o campanie de demonizare și intimidare a Curții Constituționale. USL încearcă iar să elimine din Curte judecătorii incomozi. În toată această perioadă, revoluționarii și militarii în rezervă conduși de colonelul Dogaru au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, oponenții politici ai USL-ului.

USL a premeditat și organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Asistăm la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziștii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziștii au fost ceva mai înceți decît useliștii. În același timp, astăzi contextul internațional este mult mai defavorabil useliștilor decît a fost acum 80 de ani naziștilor. Forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din România anului 2012 sînt cuprinse de aceeași paralizie, lipsă de reacție, irelevanță, naivitate sau chiar orbire ca și forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale și contextul politic internațional pot face diferența.

Scopul USL: preluarea președinției țării, cea mai înaltă funcție a statului român, fără alegeri, prin propulsarea în această funcție a unuia dintre liderii USL.

Mijloace: suspendarea Președintelui ales, fără ca acesta să fi încălcat Constituția; înlocuirea nejustificată, la limita legii, a celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului; înlocuirea Avocatului Poporului; trecerea Monitorului Oficial sub autoritatea Guvernului; restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale; legiferare neconstituțională; blocarea instituțiilor statului; anihilarea statului de drept; încălcarea oricăror reguli democratice sau schimbarea acestora, prin forță, de cîte ori interesul de grup o cere; amenințarea oponenților politici, de la amenințarea cu moartea a Președintelui țării la amenințarea cu războiul civil.

Scopul USL este unul antidemocratic, anticonstituțional, împotriva statului de drept. Mijloacele utilizate pentru atingerea acestui scop sînt, deasemenea, nedemocratice, neconstituționale și ilegale.

Cînd, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbați în numai 4 zile, fără alegeri? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituții ale statului, Președintele țării, Curtea Constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai o săptămînă, au fost atacate instituțiile statului despre care Constituția spune că ”reprezintă statul român, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, este garantul supremaţiei Constituţiei”? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forță politică preia puterea, fără alegeri?

Scopul USL a fost acela de a prelua puterea totală, fără alegeri.

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 3 iulie 2012

  • Președintele României, Traian Băsescu
  • Președintele Senatului, Vasile Blaga
  • Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase

Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 7 iulie 2012

  • Președintele României, Crin Antonescu
  • Președintele Senatului, Petru Filip
  • Președintela Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea
În numai 4 zile au fost schimbați primii trei oameni în stat, fără a avea loc alegeri. În numai 4 zile, Președintele României a fost înlocuit, fără a avea loc alegeri, de unul dintre liderii USL. În aceeași perioadă, a fost schimbat Avocatul Poporului, Monitorul Oficial a trecut de sub autoritatea Parlamentului sub cea a Guvernului iar Curții Constituționale i-au fost reduse atribuțiile. De reținut că Avocatul Poporului era singurul care putea sesiza neconstituționalitatea în cazul unei întregi categorii de acte normative emise de Guvern (Ordonanțele de Urgență), că Monitorul Oficial este cel care decide cînd și în ce ordine sînt publicate toate actele normative și implicit cînd intră acestea în vigoare și că prin reducerea atribuțiilor Curții Constituționale a ieșit de sub controlul de constituționalitate o întreagă categorie de acte normative emise de Parlament, și anume hotărîrile.

Conform Constituției,  Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Președintele țării numește magistrații, directorul Serviciului Român de Informații și directorul Serviciului de Informații Externe. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Tot conform Constituției, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor iar Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.

Pentru a-l înlocui pe Președintele României, USL s-a folosit de instituția suspendării. Să zicem că scopul USL a fost acela de a-l suspenda pe Președinte pentru încălcarea gravă a Constituției. Sau să presupunem că scopul USL a fost pur și simplu de a-l suspenda pe Președintele României, indiferent dacă a încălcat sau nu Constituția. În aceste condiții, președinte interimar ar fi devenit președintele Senatului, Vasile Blaga. Dacă problema era încălcarea Constituției de către Traian Băsescu sau dacă era doar persoana lui Traian Băsescu, prin suspendarea acestuia președinte interimar ar fi ajuns președintele Senatului, Vasile Blaga. Despre acesta liderii USL au și declarat public în mai multe rînduri că este un politician respectabil, echilibrat, echidistant. Și atunci de ce a fost schimbat președintele Senatului, al doilea om în stat, un politician echilibrat, echidistant și respectat de toate forțele politice, așa cum au susținut în repetate rînduri chiar liderii USL? Nu oare pentru că scopul USL era de a-l înlocui pe Președinte cu unul dintre liderii săi?

Cum se face că în numai 4 zile, unul dintre liderii USL, adică cel anunțat ca viitor candidat la președinție, devine din senator Președintele României, fără a avea loc alegeri? În dimineața zilei de 3 iulie 2012, Crin Antonescu era senator, în dimineața zilei de 7 iulie 2012, era Președintele României, fără ca între timp să fi avut loc alegeri și în condițiile în care în 3 iulie 2012, la declanșarea operațiunii, al doilea om în stat era Vasile Blaga.

Ținta atacului USL, ținta loviturii de stat, nu este Traian Băsescu, este însăși instituția prezidențială, și, mai departe, justiția și statul de drept. Dacă Traian Băsescu a încălcat Constituția sau este pur și simplu un personaj politic nociv în viziunea USL, suspendarea sa ar fi fost suficientă. Cum justifică însă liderii USL înlocuirea lui Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului? Avînd în vedere că suspendarea Președintelui Băsescu era decisă și inevitabilă atunci cînd Vasile Blaga a fost revocat din funcția de președinte al Senatului, putem spune că USL a declanșat o dublă suspendare: a Președintelui României și a înlocuitorului acestuia. Chiar dacă cronologic, ordinea a fost inversă, logic ordinea a fost aceasta: USL a îndepărtat din funcție Președintele ales României apoi și pe înlocuitorul acestuia, Vasile Blaga, președinte al Senatului ce urma să funcționeze ca președinte interimar al României pe perioada suspendării Președintelui ales.

Înlocuirea celor doi președinți ai Camerelor, și mai ales, a lui Vasile Blaga, trecută oarecum cu vederea, reprezintă cheia intențiilor USL-ului. USL nu a vizat doar înlocuirea lui Traian Băsescu, ci înlocuirea sa cu Crin Antonescu, cel pe care USL l-a pregătit pentru președinție.

Astfel, USL a folosit instituția suspendării pentru a înlocui președintele în funcție cu unul dintre liderii săi.

Reich-ul islamic al președintelui Mahmoud Ahmadinejad

Iranul a sărbătorit pe 11 februarie 31 de ani de la revoluția islamică ce a pus capăt regimului monarhic al lui Reza Pahlavi Aryamehr. De atunci, doi ayatollahi supremi se străduiesc să aducă Iranul în rândul lumii, mai întâi “revoluționarul” Khomeini și apoi, succesorul său de astăzi, Khamenei, dar republica islamică a eșuat într-o autarhie prenucleară, ce își consumă energiile și substanța națională în îmbogățirea uraniului și performanta rachetistică inercontinentală. Situat în centrul Axei răului – alăturare de cinci state profund antioccidentale și antidemocratice, într-o evaluare a Departamentului de Stat – Iranul lui Ahmadinejad s-a înscris pe orbita amenințărilor explicite la adresa Israelului, a UE și a Americii. Evaluat dinspre Israel și Satele Unite, discursul președintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad poartă în el ingredientele retoricii naziste. Ahmadinejad a instigat de câteva ori la genocid împotriva evreilor și a justificat distrugerea programată a Israelului. Guvernul de la Tel Aviv a început să ia tot mai în serios varianta răpirii președintelui iranian și aducerea acestuia în fața Tribunalului Internațional de la Haga, pentru a fi judecat și condamnat.

Pentru categoria de cititori obișnuită cu alăturarea dintre islam si nazism, Ahmadinejad nu constituie un invitat surpriză în Walhalla. Ultimii ani abundă în studii, unul mai aplicat decât celălalt, consacrate acestei asocieri aparent neobișnuite, care aduc în discuție factorii de risc care decurg din islamul altoit pe un trunchi nazist. |n atari circumstanțe, semnalul de alarmă tras pe 17 decembrie 2006 de deputatul israelian Beniamin Netanyahu, liderul Partidului Likud și fostul premier al Israelului, vine într-o succesiune firească. Extrem de atent la progresele industriei de apărare a Iranului, la programul său nuclear și la ieșirile tot mai belicoase ale președintelui iranian, Netanyahu a declarat că “Ahmadinejad vrea să fabrice arme nucleare ca să domine lumea și să înființeze un imperiu islamic. Cu ajutorul bombei atomice el speră să construiască un Reich islamic care să dureze 1000 de ani”. Declarația lui Netahyahu s-a inspirat din raportul comandantului Mossadului, Meir Dagan, prezentat în fața Comisiei de Externe și Securitate a Knessetului. Dagan a avertizat că în decurs de trei ani, Iranul va fi capabil să echipeze cu uraniu îmbogățit primele sale ogive nucleare, purtate de rachetele balistice intercontinentale Sahab 5 și 6.

Nu e cam devreme să putem vorbi, într-adevăr, de riscuri considerabile care decurg dintr-o asemenea stare de lucruri? Cartea publicistului Chuck Morse “Legături între nazism și islamul terorist” este un fel de tatăl-nostru al temei propuse, ca și recentul articol al profesorului de la Universitatea Harvard, Alan Dershowitz, Soluția finală a Hezbollah“ sau articolul “Legături între nazism și teroriștii Al Qa’eda“, al publicistului Joseph Zyble. Un loc binemeritat în această ecuație îl ocupă și eseul lui Serge Trifkovic, profesor la Universitatea din Southampton, “Legături dintre islam și nazism”, publicat în 2002, cât și ultima carte a lui Trifkovic, “Sabia Profetului: o politică incorectă a ghidului islamului”*. |n fine, un ultim articol, “Față în față cu cel mai urât adevăr: nazismul islamic”, semnat de procurorul Raymond S. Kraft din nordul Californiei, a apărut pe 2 septembrie 2006, la doar o săptămână după ce președintele american George W. Bush a folosit termenul “islamofascism” într-un discurs aspru criticat de presa conservatoare.

Ar fi simplu ca lucrurile să se oprească aici. Dacă Ahmadinejad s-ar fi inspirat din nazism, totul era previzibil în retorica amenințărior sale, care au devenit punctuale. La fața locului, lucrurile sunt însă mult mai complicate decât se văd din cancelariile occidentale. Deja în cercurile apropiate ale președintelui iranian a început să se vorbească că Ahmadinejad este întruchiparea Imamului Ascuns, a lui Mahdi în persoană, recunoscut atât de sunniți, cât mai ales de șiiți. Începând de aici, călcăm pe un teren minat, impregnat de un profund misticism de factură persană. Mahdi este cel de al doisprezecelea imam, dispărut în urmă cu sute de ani, care va reapărea în chipul lui Mesia, pentru a salva lumea. Înaintea venirii sale, lumea va cunoaște mari tulburări. Tabloul distrugerii și pervertirii rânduielilor lumești seamănă până la identitate cu cel descris în Apocalipsa creștină. Imamul Ascuns va apărea pe post de salvator, declanșând Judecata de Apoi și lupta împotriva necredincioșilor. Or, din perspectiva învățăturilor unor ayatollahi, considerați nu o dată eretici, cu care Ahmadinejad are legături privilegiate, Iranul este dator să provoace dezordinile și haosul, pentru a grăbi venirea Imamului Ascuns, care va mântui lumea. De aici, și până la identificarea lui Ahmadinejad cu Mahdi n-a mai rămas decât un singur pas, și o jumătate din acesta s-a produs deja în urmă cu doi ani, când presa afiliată regimului teocratic de la Teheran, titra că în jurul lui Ahmadinejad a apărut o lumină verde fosforescentă, în timp ce acesta ținea un discurs la sediul general al Națiunilor Unite.

Acești misterioși ayatollahi trăiesc și activează în orașul sfânt Qom, situat la 150 de kilometri sud față de Teheran. Poate cel mai însemnat mentor al lui Ahmadinejad este ayatollahul Mohammad Taghi Mesbah Yazdi, în vârstă de 76 de ani, președinte al Adunării experților persani, care îl desemnează pe ayatollahul suprem. Supranumit “Crocodilul”, Mesbah Yazdi este considerat a fi cel mai conservator și puternic cleric din Iran, cât și principalul teoretician al fundamentalismului islamic de factură șiită. În 1997, după alegerea preșdintelui reformist Mohammad Khatami, Mesbah Yazdi i-a încurajat pe membrii Gardienilor Revoluției Islamice (Pasdaran) și pe cei ai grupării Hezbollah să stopeze reformele, provocând ample agitații în țară, în care s-a recurs nu o dată la acte de violență. Mesbah Yazdi a fost motorul care a animat mașina teocratică ce l-a ales pe Ahmadinejad președinte. După opiniile jurnalistului de investigație Akbar Ganji, Yazdi a inspirat o mulțime de “fatwa”, – ordine religioase, care în 1998 au condus la asasinarea a cinci dizidenți iranieni. El conduce o mișcare misterioasă numită Hojatieh, despre care se crede că pregătește acțiunile care vor grăbi venirea Imamului Ascuns. Acesta va reapărea în moscheea Jankaran de lângă Qom, pentru restaurarea căreia Ahmadinejad a alocat un buget de aproape 20 de milioane de dolari, la scurtă vreme după ce a fost ales președinte, pe 29 iunie 2005. Ayatollahul Mesbah Yazdi susține că folosirea bombei atomice este legitimă din punct de vedere religios. |n toate luările sale de poziție a susținut că Iranul este dator să-și dezvolte capacitățile nucleare, cât și industria de rachete, până la producerea unor rachete balistice cu rază mare acțiune, capabile să transporte ogive nucleare. Privit din perspectiva deloc liniștitoare a conclavului ayatollahilor din Qom, care îl manipulează pe președintele Ahmadinejad, amplasarea scutului balistic în țări NATO, precum România, capătă o și mai mare legitimitate.

Cornel Ivanciuc
––––––
*An essay adapted by Robert Locke from Dr. Serge Trifkovic’s new book The Sword of the Prophet: A Politically-Incorrect Guide to Islam.