Am vrut să las deoparte subiectul însă cîteva neînțelegeri și un atac la Dragoș Paul Aligică m-au făcut să vin cu cîteva precizări necesare. Cît de valide sînt argumentele mele, vom vedea. Dar ele există. Ceea ce, trebuie s-o recunoaștem, e un lucru destul de rar întîlnit.

1. ”De ce să vorbim de fraudă?” Din cîte am înțeles, principala motivație a boicotului dată de Traian Băsescu este frauda. Nici nu ar putea fi alta, atîta timp cît pînă cu cîteva zile înainte de referendum, chema oamenii la vot. Deci motivația boicotului nu putea fi în niciun caz dorința de a nu legitima o lovitură de stat. Dacă ar motivația ar fi fost dorința de a nu legitima o lovitură de stat, atunci nu ar fi chemat lumea la vot în primele săptămîni, nu ar fi luat decizia boicotului în ultima săptămînă, știut fiind că lovitura de stat debutase în 3 iulie, deci ar fi fos suficient timp pentru Traian Băsescu să-și dea seama că e vorba de o lovitură de stat. Traian Băsescu a îndemnat la boicot în momentul în care, prin modificarea legislației și eliminarea măsurilor de siguranță, a devenit clar că se pregătește o fraudă masivă. Dacă nu există fraudă, nu există nici motiv de boicot pentru Traian Băsescu. Asta dacă boicotul n-a fost o tactică electorală de evitare a înfrîngerii. Dacă a fost așa, Băsescu s-o spună. S-o spună și milioanelor care au votat DA, s-o spună și Occidentului. Băsescu și PDL trebuie să arate frauda, s-o țină pe prima pagină, căci frauda este unicul motiv pentru care Traian Băsescu a îndemnat oamenii să nu vină la vot. Dacă vorbești despre fraudă nu înseamnă că legitimezi referendumul, ci dimpotrivă, aduci în discuție un motiv puternic de delegitimare a referendumului, alături de lovitura de stat. A vorbi despre fraudă nu înseamnă că contești rezultatul și vrei un rezultat mai bun (adică recunoști referendumul) ci că arăți lumii felul incorect și deci ilegitim în care a fost organizat referendumul. 
2. ”Dacă USL contestă, PDL nu mai trebuie să conteste.” USL nu contestă rezultatele referendumului, contestă pragul și dorește validarea referendumului. A contesta referendumul pe motiv de fraudă duce la invalidare, nu la validare. În momentul în care boicotezi referendumul, contești automat tot ce ține de el, inclusiv rezultatele. A boicota referendumul pe motiv de fraudă înseamnă a-l contesta pe motiv de fraudă. Frauda e cea care îți dă argumentul boicotului. A recunoaște rezultatele unui referendum pe care nu-l recunoști este o absurditate. A arăta că decizia ta de a boicota a fost justificată este o soluție logică și de bun simț. Dacă post-referendum frauda nu mai e o temă, tot ceea ce ne rămîne să credem e că Traian Băsescu a boicotat referendumul din motive de tactică electorală (adică complet imoral și nejustificat pentru un Președinte, fie el chiar și suspendat). Un om de stat, mai ales un Președinte, nu are dreptul moral să boicoteze un referendum, nu are dreptul moral să îndemne oamenii să nu vină la vot. Asta în condițiile în care referendumul este legitim și dincolo de orice suspiciune de fraudă masivă, atunci cînd referendumul nu este plebiscitarea făcută prin fraudă a unei lovituri de stat. Traian Băsescu are doar două motive pentru boicotul referendumului: 1) dorința de a nu legitima o lovitură de stat și 2) suspiciunea că prin felul în care e organizat referendumul se creează condițiile unei fraude masive. E ca și cum te-ai retrage pe teren în minutul 74 și apoi a-i acuza adversarul că a jucat în 12 și că a cumpărat arbitrul. Asta nu înseamnă că dorești modificarea scorului din 4-1 pentru adversar în 3-1 sau 2-2 ci că îți justifici decizia de a ieși de pe teren: am ieșit de pe teren fiindcă era de nejucat, arbitrul juca pentru ei, ei erau 12, observatorul care ținea scorul trecea goluri la ei etc. Adversarul contestă la rîndul său nu rezultatul ci regulile de calificare mai departe. Federația spune că se califică mai departe echipa care dă 5 goluri, adversarii cer ca regulile federației să se schimbe după meci și să se califice mai departe echipa care a dat 4 goluri. Tu contești însăși jucarea meciului, nu scorul. Felul în care s-a ajuns la scorul respectiv este însă o dovadă asupra fraudei din timpul jocului, fraudă care este principalul tău argument al părăsirii terenului și al nerecunoașterii meicului și de ci a necalificării mai departe a echipei adverse.
3. ”Băsescu a anunțat boicotul în ultimele zile, ca să nu se prindă USL-iștii și să elimine pragul”. Acesta este justificarea faptului că Băsescu a anunțat boicotul abia în 24 iulie și a chemat lumea la vot înainte de această dată. E adevărat că useliștilor nici nu le-a trecut prin cap că Băsescu ar putea boicota referendumul și astfel au acceptat să bage prag. Dar dacă nu băgau prag, Băsescu nu boicota. Credeți că există vreo legătură de cauzalitate între anunțul lui Băsescu privind boicotul și pragul susținut de USL? Hai să facem un exercițiu! Punem întrebarea: De ce a introdus USL pragul? Și răspundem: Pentru că n-a anunțat Băsescu boicotul. Sesizați imbecilitatea? USL a riscat să piardă totul doar fiindcă Băsescu nu a anunțat un lucru pe care îl putea anunța oricum după promulgarea legii cu pragul? Dacă USL avea de gînd să mențină pragul doar în condițiile în care Băsescu nu anunța boicotul, de ce USL n-a introdus pragul cu o zi înainte de alegeri, astfel încît Băsescu să nu mai aibă timp să anunțe boicotul? Știa USL că există riscul ca Băsescu să anunțe boicotul după ce ei introduc pragul? Știa. Atunci de ce l-a mai introdus? Dacă erau în stare să facă referendum fără prag, așa cum ni se explică, de ce nu au făcut-o? Fiindcă au avut încredere în Băsescu că nu va anunța boicotul după ce vor introduce ei pragul? Și ce făcea Băsescu dacă ei introduceau pragul? Se lupta cu ei și era demis. Și recunoștea și regulile jocului, în condițiile în care acestea se schimbau de la o zi la alta și erau neconstituționale sau antidemocratice. Tocmai scoaterea pragului era un motiv în plus, și mai puternic, pentru boicot. Justificarea existenței pragului, inclusiv la nivel internațional, nu are legătură cu decizia lui Băsescu de a boicota sau nu. Avînd în vedere că decizia lui Băsescu de a boicota are ca justificare condițiile de fraudă masivă în care este organizat referendumul, existența sau nu a pragului de 50%+1 este irelevantă. Ea este relevantă doar în situația în care Traian Băsescu boicotează referendumul din motive de tactică electorală, atitudine inacceptabilă pentru un politician și om de stat. Dacă Băsescu nu anunța boicotul în ultima săptămînă, USL-iștii se mobilizau mai bine, ni se spune. Să înțeleg că la 7.4 milioane de voturi DA (40% dintre alegătorii cu drept de vot), useliștii s-au mobilizat prost. Păi ori Băsescu avea șanse să-i bată, așa cum ni se mai spune, ori potențialul pentru DA era mai mare de 40% din alegătorii cu drept de vot dar nu a fost atins fiindcă nu s-au mobilizat suficient USL-iștii. Dacă Băsescu anunța boicotul mai devreme, useliștii aduceau 10 milioane de voturi DA la referendum?
4. ”Cei care au vorbit de boicot înainte de a lua Băsescu decizia, au făcut pe deștepții și l-au pus pe Băsescu în dificultate”. Dacă rețin bine, atunci cînd a anunțat boicotul, Traian Băsescu a adus ca primă justificare pe aceia dintre susținătorii săi (700 000, zicea Președintele) care refuză să vină la vot, refuză să participe la o mascaradă, refuză să legitimeze lovitura de stat. Dacă îmi aduc bine aminte, Traian Băsescu și-a permis să anunțe boicotul cu 5 zile înainte de referendum în condițiile în care posibilitatea boicotului și argumentele pentru boicot erau deja de notorietate încă din 8 iulie (dacă nu mă înșel), cel puțin în mediul online. Dacă nu mă înșel, cei care au făcut pe deștepții au fost aceiași care au pus pe piață argumentele pentru boicot. Și tot ăia care fac pe deștepții, printre care și Dragoș Paul Aligică, au vorbit și prima oară de lovitură de stat (în 3 iulie, cu 3 zile înainte de suspendarea Președintelui). Reacția societății civile, reacția oamenilor simplu care au refuzat să participe la referendum a delegitimat lovitura de stat, a arătat lumii că boicotul nu este o decizie de tactică electorală luată în laboratoare menită să-i salveze curul lui Băsescu ci o reacție sinceră, onestă, de bun simț a acelor români care cred în statul de drept, în democrație, în Constituție, în lege, într-o Românie europeană. Reacția promptă a societății civile care nu a dorit să legitimeze o lovitură de stat a arătat lumii că nu e vorba despre Băsescu, ci despre statul de drept. Astăzi, Dragoș Paul Aligică, unul dintre oamenii care au vorbit primii despre lovitură de stat și despre necesitatea de a nu legitima această lovitură de stat printr-o participare la referendum își ia înjurături și aflăm că e prost și că face pe deșteptul. În condițiile în care Traian Băsescu aștepta promulgarea legii cu pragul pentru a anunța boicotul, cei care au susținut boicotul din primele zile și l-au argumentat și promovat se cheamă că l-au ajutat pe Băsescu, nu? Dacă el nu putea vorbi public de boicot, atunci e bine că cineva a pregătit terenul cu promovarea soluției și argumentelor pentru soluție, nu? Dacă Băsescu era împotriva boicotului și o parte dintre susținătorii lui erau pentru, atunci cearta din primele săptămîni între Băsescu și boicotiști a fost binevenită, zic eu. Dacă strategia lui Băsescu era să-și ascundă de useliști intenția de a boicota, atunci înseamnă că atacurile și acuzele boicotiștilor la adresa lui Băsescu au fost binevenită fiindcă au indus în eroare pe useliști privind adevăratele intenții ale lui Băsescu. Ce poate fi mai credibil și mai plauzibil decît chiar certurile dintre membrii aceleiași tabere? Dacă îi acuzăm și chiar înjurăm sincer pe inițiatorii soluției numite boicot (printre care se află și Dragoș Paul Aligică) ne invalidăm propria strategie, aceea de a induce adversarul în eroare asupra intențiilor pînă în ultimul moment. Sau poate că boicotul nu a fost luat în considerare ca soluție, mai știi? Și dacă USL nu accepta soluția constituțională a pragului și se așeza deasupra Constituției, deasupra Curții Constituționale și împotriva recomandărilor (chiar amenințărilor și ultimatumurilor) Europei? Ce făcea Băsescu? Recunoștea referendumul și chema lumea la vot să legitimeze un plebiscit necconstituțional? Cum poți să spui ”nu am boicotat fiindcă nu era prag” cînd tocmai eliminarea pragului era unul dintre cele mai puternice motive de boicot? Cu alte cuvinte, singura motivație valabilă rămînea aceea că Traian Băsescu s-a făcut că nu boicotează încercînd să-i inducă în eroare pe adversari cît să accepte pragul. În aceste condițiuni, boicotiștii l-au ajutat pe Băsescu de două ori: o dată prin promovarea boicotului și argumentelor pentru boicot și cearta cu Băsescu, care i-a indus în eroare pe adversari cu privire la adevăratele intenții ale Președintelui. Singura soluție valabilă, indiferent de prag, era boicotul. Se poate discuta vizavi de momentul anunțului dar este cît se poate de clar că singura soluție era boicotul.
5. ”Băsescu ar fi cîștigat dacă nu boicota și avea timp de campanie mai lung”. Păi hai să vedem care este scorul potențial al lui Băsescu în condițiile în care nu se boicota. La o prezență de 46.24%, Băsescu a avut 11%, adică 5.15%. La o prezență de 60% (record – la locale a fost 56%, la prezidențialele din 2009, turul 2, a fost de 58%), dacă toți care reprezintă diferența dintre 46% și 60% ar fi votat cu Băsescu, acesta ar fi avut 19%. Iar pentru DA au fost 40.46%. 41% + 19% = 60%. Scorul din cei prezenți ar fi arătat așa: 66% DA; 34% NU. Adică scorul din sondaje. Ca să nu mai vorbim de fraudă. La ce prezență la vot, NU ar fi egalat DA? Păi dacă DA avem 40.46% din alegătorii cu drept de vot și NU trebuie să fie tot 40.46%, ne dă o prezență la vot de 81%. În lipsa boicotului, la o prezență de 81%, demiterea lui Băsescu și viitorul României s-ar fi jucat la ruletă. Deși nu țin minte ca în ultimii 20 de ani să fi avut o asemenea prezență la vot. Mi se pare că nici măcar în mai 90 nu am avut o asemenea prezență (parcă a fost 77%, dacă țin minte bine, dar s-ar putea să nu țin). Dacă ne gîndim că după demiterea lui Băsescu, s-ar fi organizat alegeri prezidențiale anticipate la care candidatul dreptei nu ar fi avut nicio șansă (fie vorba între noi, dreapta nici nu are candidat), mai ales în condițiile fraudării masive, boicotul era unica opțiune, chiar și din punct de vedere tactic, nu numai democratic și moral.

Să recapitulăm argumentele pentru boicot: legitimarea unei lovituri de stat, condiții de fraudă masivă, absența oricăror șanse de victorie la referendum, absența oricăror șanse de victorie în eventualitatea unor prezidențiale anticipate.

NOTĂ

Acest articol este dezvoltarea unui comentariu la postarea de pe Facebook a lui Dragoș Paul Aligică, postare care, la rîndul ei, este reacția la anumite neînțelegeri care au circulat pe net și la un atac suburban.

Iată postarea, împreună cu articolul despre care face vorbire:

”Am observat ca acest articol a starnit o mica furtuna de reactii pe internet. Trei precizari care, sper eu, rezolva erori de citire si interpretare pe care le-am sesizat in aceasta mica turbulenta virtuala:

Am plecat de la observatia ca la ora cand scriam articolul, jocul politic se juca dupa partitura USL. Si majoritatea sustinatorilor luiTBasescu tremurau in fata incertitudinii deciziei CC. Asta e un fapt. Putea fi evitat acest scenariu? Poate ca da, poate ca nu. Ceea ce sugerez este ca cel putin se putea incerca.