Fotbalul e de dreapta

Citeva clarificari necesare, de sezon

Nu va retin atentia doar asa, fiindca e un campionat mondial in curs, care pasioneaza cam jumatate din populatia planetei – deci hai sa intram si noi in vorba, legind fotbalul de politica. Nici pomeneala. Odata, pentru ca fotbalul e, in mod clar, de dreapta, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Si-apoi, pentru ca e oricum legat de politica. De pilda, in 1930 prima Cupa a Lumii a fost organizata de Uruguay cu ocazia centenarului independentei, prilej ideal pentru potentatii de la Montevideo sa isi flexeze muschiul patriotic captind recunostinta maselor. Mai ales ca gazda Uruguay a cistigat finala in fata Argentinei, inamicul asezat vizavi, peste estuarul La Plata. Dupa patru ani, numitul Mussolini Benito asimilase perfect lectia, dezvoltind-o creator: Italia a iesit la rindu-i campioana mondiala pe teren propriu, cu largul concurs al arbitrilor mituiti de Benito. Dovada a superioritatii fotbalului fascist. In 1954, stalinistii de la Budapesta si-au trimis echipa la Mondialul din Elvetia ca sa demonstreze superioritatea fotbalului comunist. Cu largul concurs al arbitrilor, legendara echipa a lui Puskas a pierdut cu 3-2 finala de la Berna cu RFG, dupa ce a condus cu 2-0 (un gol al nemtilor a fost fault la portar, iar Puskas a facut 3-3 insa golul a fost anulat pentru un ofsaid care n-a fost). In plin Razboi Rece, comunismul fusese invins, iar dupa prima lor victorie planetara – la fotbal, deh – germanii din vest si-au recapatat optimismul caracteristic, grav afectat dupa al doilea razboi mondial pierdut. Ca urmare, ani de zile publicul vest-german a spus, fara urma de ironie, ca RFG nu e Republica de la Bonn, ci Republica de la Berna. Si trecem la dictatura militara din Argentina, care a tinut neaparat sa organizeze Mondialul din 1978 ca sa-l cistige. Spre a prinde finala in care a invins Olanda cu 3-1, Argentina trebuia sa bata Peru la patru goluri diferenta in ultimul meci din grupa semifinala. Kempes si ai lui au depasit magistral planul, obtinind un frumos 6-0. Exista informatii ca Peru a primit in schimb o recolta de griu si alte ajutoare substantiale, pe linie de stat. Ajungem astfel la miezul chestiunii.

Recunosc, nu mi-as fi pus neaparat problema daca fotbalul e de stinga sau de dreapta, daca n-as fi citit interesanta declaratie facuta pe aceasta tema de antrenorul Argentinei din 1978, Cesar Luis Menotti. Zice: “Exista fotbal de dreapta si fotbal de stinga. Fotbalul de dreapta vrea sa sugereze ca viata inseama lupta. Cere sacrificii. Trebuie sa devenim de otel si sa invigem prin orice mijloace … fotbalistii sa se supuna si sa dea rezultate, asta vor cei de la putere. Si asa creeaza retardati, idioti folositori care urmeaza sistemul”. Exceptional. Absolvent de liceu tehnic, specialitatea chimie, Menotti s-a consacrat la Boca Juniors, apoi a jucat in Statele Unite la New York Generals si in Brazilia la FC Santos, unde a fost coleg cu Pele. Ca antrenor, are meritul exceptional de-a fi readus nationala Argentinei la fotbalul-spectacol, de atac, dupa o perioada neagra de defensivism execrabil. Pe care Menotti il pune, evident, pe seama fotbalului de dreapta. Cesar Luis e un personaj fermecator. Pe timpul juntei generalilor frecventa cafenelele din Buenos Aires, stind la discutii cu crema elitei intelectuale progresiste. De stinga, din moment ce dictatura militara era, nu-i asa, de dreapta. Ca multi altii, Menotti comite o eroare fundamentala. Anume, ca stinga inseamna libertate. Aceasta enormitate, cultivata cu grija de peste un secol, conduce la concluzia, profund gresita, ca exista dictatura de dreapta. Si la cea, la fel de eronata, ca fotbalul-spectacol, cu atac si goluri, adica Fotbalul, e de stinga.

“Pai, ce, adica nu exista dictatura de dreapta? Si stinga nu vrea eliberarea poporului de exploatare? Hai, ca-i buna, esti amuzant”. Ma bucur ca apreciati. Intr-adevar, asa este: stinga stie, mai bine ca oricine, sa jongleze cu cuvintele si gaseste, intotdeauna, subiecti care sa le inghita nemestecate. In occident, stinga a ajuns sa-si zica “liberala”. In ideea eliberarii omului de nevoi, necazuri, rele. Concret, instrumentul eliberarii e Statul. Fascinant. Personal, imi doresc, de pilda, ca Statul sa-mi faca dimineata cafeaua cu lapte si sa mi-o lase pe noptiera, cu niste oua Benedict si un croissant cu ciocolata, eliberindu-ma astfel de nevoia de-a ma scula din pat si de-a ma tiri, rupt, pina la bucatarie, unde oricum nu-mi fac oua Benedict si nici croissant cu ciocolata nu gasesc. De asemeni, vreau mult ca Statul sa-mi spuna cine ia finala campionatului mondial, ca sa pariez pe varianta cistigatoare si sa fac rost de bani de concediu, eliberindu-ma astfel de necazul lipsei de vacanta. Absurd, nu? Mai absurd ca o tara in care pensionarii sint mai numerosi ca angajatii care alimenteaza fondul de pensii al Statului? Mai absurd ca o tara in care salariatii de la privat, singurii care produc bani in economie, sint mai putini decit cei din sectorul public, care doar consuma? Mai absurd ca o tara in care sectorul privat reduce salariile in criza si da oameni afara, iar cel de Stat, care traieste pe spinarea celui privat, refuza sa o faca? Mai absurd ca o tara in care acelasi sector privat trebuie sa plateasca biruri calculate la nivelul incasarilor din 2007, anul de virf al boom-ului economic, in timp ce azi economia s-a prabusit? Mai absurd ca o tara in care tot aia care muncesc de rup, si platesc impozitele care hranesc cohorte de paraziti, trebuie sa achite acum impozite si mai mari? Ha?

De cind e Lumea si Pamintul, confruntarea fundamentala este cea dintre tiraniei si libertate. Instrumentul tiraniei este Statul. Intr-o societate libera in care Statul este lasat sa confiste tot mai mult din libertatea cetatenilor, se ajunge la tiranie. Care, asa cum bine zicea reputatul antrenorul Cesar Luis Menotti, are nevoie de “retardati, idioti folositori care urmeaza sistemul”. Daca admiteti ca exista politica de dreapta si politica de stinga, trebuie sa acceptati ca nu sint acelasi lucru, ci sint diferite. Diferenta, vorba lui Reagan, e simpla, dar grea. Nu poate sa existe dictatura de dreapta, pentru ca, prin definitie, dreapta exclude dictatura. E politica libertatii individului, nu a subjugarii lui de catre sistem. A liberei asocieri, nu a celei impuse (doar imbecilii cred ca pot reusi singuri, si doar stinga crede ca exista bine cu de-a sila). A curajului, nu a lasitatii colective. Si e politica imaginatiei, nu a dogmei. Schimbarea e inevitabila si imprevizibila, nu poate fi planificata. Iar solutiile marilor probleme nu vin din ministere, ci de la particularul care are libertatea sa-si foloseasca imaginatia. Nici o dictatura nu e de dreapta. Toate sint de stinga. Iar cind fotbalul ajunge sa insemne dictatura unui sistem rigid, aparare ticaloasa, refuzul jocului, surghiunirea imaginatiei, lipsa de goluri, nu mai e fotbal.

E deposedare, fault, tragere de timp, simulare. Uritenie si plictis. Deci, stinga, chiar daca isi zice “dreapta”. Te deposedeaza prin impozite si nationalizari, faulteaza, trage de timp si simuleaza in mod exemplar grija pentru popor. Exact ce detesta Menotti, in anii dictaturii, crezind, ca atitia altii, ca asta inseamna dreapta. In fotbal, victoria cu orice pret nu e de ajuns. Planificare, anihilarea adversarilor prin organizare militara, efortul exemplar, suta de kilometri alergata de intreaga echipa meci de meci. Fotbalul inseamna spectacol. In primul rind, goluri. Cit mai multe. Iar golurile nu le da oricine, mai ales in fotbalul de azi, care nu lasa atacantilor nici timp, nici spatiu. Golurile, mai mult ca oricind, sint opera unor artisti, pe care echipele lor aleg sa-i puna in valoare, nu sa-i aduca la un banal numitor comun. Flacai care stiu si ce-i aia fenta, dribling, pasa la intilnire, lovitura libera, sut cu efect. Realizari care, ce sa-i faci, n-au cum sa fie colective, ci sint strict individuale. Arta. Adica imaginatie, curaj si libertate. Adica dreapta.

Pierdut in Spatiu. Sau ora astrala a lui Obama.

E un privilegiu sa asisti la O Mare Timpenie Istorica. Momentele acestea trebuie savurate, caci nu toate marile timpenii au si anvergura istorica – vezi, de pilda, cazul Mutu. Cu dezinvoltura care-l caracterizeaza, Barack Hussein Obama si-a trait ora astrala anuntind, cu ocazia bugetului, planul capitularii Americii in cursa pentru spatiu. Adica, pe termen scurt, instaurarea monopolului rusesc asupra zborurilor cosmice cu oameni la bord – asta, chiar de la anul – iar pe termen mediu, a monopolului ruso-chinez. O Mare Timpenie Istorica de tip clasic, care-l face, desigur, pe Obama un clasic in viatza. Nu ca ar fi singurul.

Partidul lui Obama il mai are, tot in viata, si pe clasicul Jimmy Carter, celalalt geniu american de stinga cu Nobel pentru Pace. In mandatul sau, Jimmy si-a facut rost de mai multe ore astrale. Iranul in miinile ayatollahilor, Nicaragua in miinile comunistilor, chestii de genul asta. Inclusiv cedarea Canalului Panama. Construit de America, platit de America (in bani si multe vieti) si abandonat de un presedinte american de stinga. Printre altele, spre a garanta folosirea neingradita a Canalului de catre navele militare americane. Ca urmare, o firma din Hong Kong a ajuns sa controleze porturile de acces in Canalul Panama. Fireste. Pai ce, ar putea avea China Comunista interesul sa blocheze accesul flotei americane la singura scurtatura dintre Atlantic si Pacific? Altfel, de o cruciala importanta? (In caz ca ati uitat, Hong Kong-ul apartine Chinei, care apartine Partidului Comunist).

2010 este ultimul an in care zboara Navetele Spatiale NASA. Intreaga flota va fi retrasa din exploatare. Si, pentru prima data in istorie, America nu va mai avea nici un mijloc de-a trimite oameni in spatiu. Nimic. Zero. Trebuie sa recunoasteti, e un triumf. Capitulare, dupa aproape o jumatate de secol de suprematie neintrerupta la Ultima Frontiera. “Space … The Final Frontier … These are the voyages of the Starship Enterprise …”

Numele primei navete spatiale, cea de proba, a fost Enterprise. Dupa o fulminanta campanie dusa de fanii Star Trek. Erau, insa, alte vremuri. Azi, trebuie alt voice-over : “These are the voyages of the Starship Marea Revolutie … Potemkin … Putin”. And, coming soon, “Marele Zid”. Mult mai firesc. Si nu veniti cu de-alde: “In Seria Originala, Enterprise ii avea in echipaj pe Chekov si pe Sulu”.

Hikaru Sulu era japonez, Pavel Chekov era vai de capul lui, iar capitan era Kirk. James Tiberius Kirk, din judetul Iowa. Comuna Riverside. Cartierul General si Academia Starfleet erau la San Francisco. Iar deasupra, pe orbita, plutea San Francisco Space Dock, unde a fost construita nava lu’ Kirk: USS Enterprise NCC-1701, Constitution Class. In secolul 23, da. Cind pe Pamint izbucnise definitiv pacea, nu mai erau boli si saracie, iar noi toti eram frati.

Acest viitor, de care ne reamintim mereu cu placere, risca sa nu se intimple chiar asa. (A, sa nu uit: in Star Trek, motorul supra-luminic a fost inventat de Zefram Cochrane, in Montana, nu la Baikonur). Sigur, pina in secolul 23 multe se vor petrece, iar noi sigur nu le vom apuca. Problema e ca ne vor apuca altele, intre timp. Si aici, conteaza cine sta calare pe Ultima Frontiera. Mai exact, cine ar fi mai bine sa stea.

Potrivit lui Obama, nu America. Nu e o surpriza: in campania electorala, Barack Hussein si-a doinit insistent pohta de-a luat bugetul NASA si de-a face cu el lucruri cu adevarat utile. Gen, scoli. Nu prostii. Capitularea spatiala americana e, asadar, logica. Normal, fiind ideologica. Totodata, este si inutila. Caci orice ideologie opereaza cu logica inutilului. In fine, e triumfala, caci doar asa poate fi prezentata o capitulare inutila.

Odata cu bugetul federal american pe 2011, NASA nu mai are bani pentru programul Constellation: racheta Ares, nava Orion, modulul lunar Altair. Care trebuiau sa preia de la navetele spatiale misiunea de-a duce in spatiu astronauti. Si sa asigure revenirea americanilor pe Luna, pina in 2020, spre a construi o baza selenara permanenta. Asa cum ordonase cretinul de Bush. De la anul, drumurile pina la Statia Spatiala Internationala vor fi efectuate exclusiv de rusi. La pretul pe care-l vor dori, conform teoriei si practicii monopolului. Monopolistul mai are un avantaj. Din moment ce fara marfa lui mori, te poate lasa fara. Ca sa mori. De pilda, poate refuza sa-ti vinda bilete pe nava lui spatiala. Ca deh, daca n-ai nava ta, iti cumperi bilet pe nava altuia.

Pai ce, vede cineva vreo situatie cind rusii ar refuza sa transporte americani in spatiu? Si, la urma urmei, ce sa cauti in spatiu? Trei lucruri: aparare, resurse, excelentza. Inca din comuna primitiva, se stie: cine controleaza inaltimile, cistiga. Spre exemplu, la Posada. Stai in vale, ti-o iei in cap de la ala de pe culme. In materie de culmi, orbita Pamintului si Luna ofera avantaje unice. Cu conditia sa ai oameni acolo, capabili sa actioneze autonom, la adapost de gilceava de pe Terra. Robotii nu sint o solutie. Centrul de comanda ar fi pe Pamint, foarte vulnerabil la gilceava din jur. Iar roboti militari autonomi in spatiu nu vrei. Daca li se paradeste ceva, trag in tot ce misca, fara discriminare. Sau nu trag deloc. Deci, trebuie oameni.

Exploatarea spatiului e, deja, o necesitate. Energie, materii prime, tehnologii care au nevoie de lipsa gravitatiei. Si, da, colonizare. Luna, Marte, Centura de asteroizi. Nu se va intimpla chiar miine, dar conteaza cine ajunge primul, in ce scop, si daca e dispus sa dea si la altii.

In fine, excelentza. Explorarea spatiului este, prin definitie, domeniul excelentzei. Supremul. NASA, ce pastele ma-si!!! Imposibilul care devine posibil. Cu riscul de-a ma repeta, pe care mi-l asum integral … E vorba de Triumful Imaginatiei. Si nu e vorba de imaginatia pusa in slujba dogmei. Ci de cea libera. NASA n-a fost niciodata doar un simbol american. Ci simbolul magnific al excelentzei Lumii Libere. Prin Imaginatie. Modelul de urmat. Activitatea NASA a generat un morman de tehnologii noi. Uitati de gogorita ca singurul beneficiu palpabil e teflonul din tigai. In decembrie 1968 faceau TRANSMISII COLOR LIVE de pe orbita Lunii, Dumnezeule Mare! “Dream big – Win big!” John Kennedy a inteles asta, cind i-a trimis sa cucereasca Luna. Si el tot de stinga, veti zice. Nu va grabiti. N-o avea deloc pe asta cu visele marunte, pedestre. Utilitare. Nici pe aia cu capitularea. Da’ deloc.

In consecinta, Obama nu vorbeste de capitulare, ci de relansarea triumfala a programului spatial american. Ii zice “Dezvoltare tehnologica transformativa”. Flacaii lui Obama sint beton la chestii de-astea. De pilda, oficial nu se mai zice “razboi cu terorismul” – ci “ Operatiuni in Strainatate pentru Situatii Neprevazute”. Nice. Concret, NASA se va dezvolta transformativ renuntind la scopul pentru care a fost creata: sa duca omul in cosmos. Noile rachete si nave vor fi produse de sectorul privat. Iar NASA nu va disparea. Ca dovada, ii creste un pic si bugetul. Ca sa pregateasca Zborul spre Marte.

Sigur. Asa se face treaba – desfiintarea e treptata, nu din topor. Bugetul creste un pic, ca sa nu fie panica, e vorba de zeci de mii de locuri de munca. Intre timp, se dovedeste ca Zborul spre Marte e o prostie. N-ai cu ce sa ajungi nici pina la Luna, daramite pina pe Marte! Lumea intelege mesajul, isi cauta de lucru in alta parte. Dupa citiva ani se trage oblonu’, si gata. Pe de alta parte, e intotdeauna amuzant sa auzi un lider de stinga omagiind sectorul privat. Care trebuie sa produca noi nave spatiale mai repede, mai ieftin si mai bine ca NASA. Problematic. Costurile sint enorme, iar riscurile imense. Doritori?

Sa zicem ca exista. Dar banii si expertiza care sa le asigure succesul? Banii vor fi mult mai putini – de aia a fost anulat programul “Constellation”, chipurile era prea scump. Dar, vorba aia – face cit costa. Iar expertii nu exista DECIT la NASA. Vor trece toti la privat – caci ar fi nevoie cam de toti – unde nu vor avea nici pe departe mijloacele de la NASA? Si in cit timp se va realiza cu succes tranzitia?

Previziunea cea mai optimista e 2017. Atunci ar trebui sa zboare noile nave. Momentan, privatii au un singur vehicul functional – creat de Burt Rutan si luat de miliardarul Branson pentru Virgin Space. Poate face doar zboruri sub-orbitale, pentru moguli excentrici. Iar in 7 ani, rusii si chinezii nu vor sta pe loc. Ba, e posibil sa ia un mare avans. Beneficiind si de o infuzie masiva de fonduri vestice. Daca NASA nu mai are cu ce, iar pina vin alea private mai dureaza, de ce sa nu investeasca firmele occidentale la rusi? Ei au tot ce le trebuie! Iar cu banii luati de la vestici in scopuri civile, pot finanta lejer programe militare. Sau, de ce n-ar angaja rusii si chinezii niste consultanti de la NASA, pusi pe liber? Fiindca americanii sint patrioti? Fiindca tradarea se pedepseste violent, conform legii? Corect. Da’ cu bani adevarati, multe se pot face.

Bugetul NASA e cam de 18 miliarde de dolari pe an. Ar veni vreo 60 de dolari anual, pentru fiecare cetatean american. Felia alocata pentru zboruri cu echipaj uman e de 3 miliarde de dolari pe an. Industria porno americana face incasari anuale de 5 miliarde. Pe bere si hamburgeri se cheltuie si mai mult. Bugetul NASA nu e chiar maruntis, dar e o bagatela pentru bugetul federal american. Si, da, sint unele lucruri pe care numai Statul le poate face – si trebuie sa le faca. Apararea este unul dintre ele. Iar de apararea americana depinde toata Lumea Libera.

Obama a decis ca America e mai bine sa piarda spatiul. Bun, atirna si de Congres, care trebuie sa aprobe noul buget. Dar Barack are sanse maxime sa se impuna. E criza, NASA e un mastodont, suna cumva OK. Si, in definitiv, nu e ceva ireparabil. Viitorul presedinte, daca are chef, poate s-o cirmeasca iar spre Luna si spre Marte. Daca o mai exista NASA pina atunci. Daca nu, peste inca o vreme, va trebui reinventata. Cu ce pret, insa? In bani, in vieti. Si in vise care nasc victorii, nu infringeri.

Da’ scuturi….

Citeva ginduri despre furci, topoare, bite, prastii. OK. Scutul. O fi bine? O fi rau? Hmm. Cum v-am mai zis, e vorba de imaginatie. Gen: ce-ar fi daca nici o racheta balistica nu si-ar atinge tinta? Ar fi distrusa in zbor. Fie ea cu raza scurta, medie sau intercontinentala. Sau: ce-ar fi daca Rusia – fie ea oligarhica, mafiota, kagebista, comunista sau imperiala – nu s-ar mai atinge vreodata de Romania? Ar fi blocata de The Big Firefly. Cu care nu te pui decit daca vrei Big War. Si, in general, nu vrei. Cum ar veni, Scutul e, de fapt, Scuturi: militar, politic, economic, geo-strategic. Mda. Dupa cum bine stiti, Scutul Antiracheta mai are relativ mult pina aproximativ departe. Sub Obama, a fost retrogradat la gradul de scut-light, sau mini-scut (scumpic-dulcic). Ca sa menajeze sensibilitatile ruse. Dar nici cind era Ditai Scutu’ n-a dat semne ca si-ar face treaba exact asa cum scrie pe cutie. Iar in ce priveste stationarea unor trupe americane in Romania, ca sa aiba grija de respectivul scumpic-dulcic, nu e neaparat o garantie de liniste nationala vizavi de marele si sensibilul Suflet Slav. Au mai venit, ei, americanii, si prin alte parti unde aveau interese strategice. Iar dupa o vreme au plecat – si s-a ales praful. Nu pentru ca interesele strategice s-ar fi evaporat, ci pentru ca trebuiau menajate diverse sensibilitati. De Stinga, da. Nu-i vreo mare filozofie : Imperialismul nu e bun, ci de-a dreptul nociv. Iar imperialismul nu poate fi DECIT american. No good. Daca totusi imperialismul nu e american, atunci nu exista. Adica, sigur ca exista, dar nu se vorbeste despre el. No comment. Deci, nu exista. Evident, America e imperialista doar cind la putere sint Republicanii. Cind vin Democratii, e o fortza a binelui. Dialog intre popoare, rezolvarea pe cale pasnica a conflictelor. Premiul Nobel pentru Pace. De la Ditai Scutu’, la mini-scut (scumpic-dulcic). Ca sa nu se supere nici rusii – si nici est-europenii, speriati ca i-ar abandona America. Acestea fiind zise, e clar. Scutul e o pacaleala, iar amplasarea lui in Romania e Tichia de Margaritar. Cum adica “a Cui” ? Hai, zau … Incetati. Buuun. Multumiti? Asta doreati sa auziti? Ma bucur nespus. “Furci, topoare, bite, prastii. Da’ scuturi …” Conform traditiei, na. Atita doar ca, repet, in chestiuni din acestea – dupa unii grele, dupa altii de-a dreptul importante – e vorba in primul rind de imaginatie. Ei bine, aflati ca exista si jumatatea plina a paharului. Si, desi egala, e chiar mai mare! Caci fizica nu-i totuna cu geo-politica. Avem furci, avem topoare, avem prastii. Ca in mai toate momentele istorie noastre. Da’ Scuturi? Da, si Scuturi. Imaginatia a fost a lui Ronald Reagan, si dateaza din anii ’60. Pe atunci, omul era Guvernator in California si, printre altele, citea. Carti, da. Meteahna din tinerete. De asemeni, se intilnea cu tot felul de oameni interesanti. Cum ar fi cercetatorii de la Laboratoarele Lawrence Livermore. In consecinta, ii veneau tot felul de idei. Noi, nu vechi. In perioada aceea, ideea – veche de vreo 20 de ani – era ca rusii nu pot fi batuti, fiindca au Bomba. Daca se supara, dau cu ea. Asa ca nu trebuie suparati. Razboiul Rece era cit se poate de fierbinte, dar nu se purta DIRECT. Ci pe ocolite. Coreea, Vietnam, America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu etc. Cum risipesti Spaima de Bomba? Cu imaginatie – si cu rabdare. Ideea lui Reagan din anii ’60 era SF pur. A dezvaluit-o de-abia in 1983, cind Science Fiction incepea sa devina Science Fact: aparusera cogeamintea laserele si Naveta Spatiala, iar niste flacai, in Silicon Valley, pornisera Revolutia Informatica. Oficial, planul se chema SDI (Intiativa de Aparare Strategica). Popular, i s-a zis “Razboiul Stelelor”. In bascalie. Dar si cu multa, multa Spaima de Bomba: se supara rusii. Dau cu Bomba si murim toti. Gresit. Rusii s-au cacat pe ei. Reagan reusise, primul, sa le arunce Razboiul Rece – de care, oricum, erau vinovati – DIRECT in cap. De la urletele lui Hrusciov: “O sa va radem de pe fatza Pamintului” (cu Bomba, normal) s-a trecut brusc la: “Dezarmare, paaa-ceee! /Dezarmare, paaa-cee!” Pina la SDI, totul se baza pe MAD – Mutually Assured Destruction ( Distrugere Reciproca Asigurata). “Dai tu cu Bomba, dau si eu. Deci, ne abtinem. Iar noi, sovieticii, ne vedem linistiti de raspindirea comunismului pe glob, prin razboi. Ciocu’ mic, da?” SDI a spulberat MAD. Si lumea s-a schimbat. In bine. Despre SDI, “elitele” occidentale cred si azi ca a fost o cacealma ieftina, care nu l-a pacalit pe rafinatul Gorbaciov. Iar americanii n-au cistigat Razboiul Rece fiindca rusii au fost, literalmente, epuizati de cursa inarmarilor inaugurata de SDI. Nu, americanii n-au cistigat nimic. Pur si simplu, Gorbaciov a ales Pacea. Punct. La pachet cu prabusirea URSS. Asa, din umanism. Arhivele sovietice zic insa altfel: SDI il bagase in toti sperietii pe Gorbaciov. Planul era ca orice racheta balistica va fi distrusa in zbor de lasere plasate in cosmos si de rachete anti-racheta. Sistemul trebuia dirijat de radare si calculatoare ultra-performante. Adio santaj nuclear cu rachete intercontinentale. Rusii nu mai puteau distruge America lovind primii, prin surprindere. Si se temeau ca America va lovi prima, cu impunitate. Era insa imposibil. Odata, ca America n-avea cum sa distruga atomic planeta, atacind prima. Dar, sigur, rusii nu puteau pricepe asta. Iar apoi, pentru ca, tehnic, era imposibil. Dar, vedeti … NASA a primit ordin de la Kennedy ca in maximum zece ani sa puna un om pe Luna si sa-l aduca teafar pe Pamint. Au facut-o in opt, si nu cu unul, ci cu doi astronauti. Lumea Libera ramine libera si pentru ca, libera fiind, creeaza. Liber. SDI n-a fost cacealma, ci chinta la trefla. Nu prezentul conta pentru Gorbaciov, ci viteza de deplasare spre viitor. La americani, e intotdeauna mai mare. Lucru pe care Kremlinul n-are cum sa-l uite. La fiecare negociere cu Reagan, Gorbaciov a cerut abandonarea SDI. Raspunsul, invariabil, a fost “niet”. Si asa a ramas, pina azi. SDI se numeste acum Scut Antiracheta. Are ambitii mult mai mici. Aparent, laserele au fost abandonate, se folosesc doar rachete interceptoare, de pe nave cu sisteme AEGIS si de la baze terestre cu baterii SM3. Nu e clar cit de eficiente ar fi impotriva unor rachete iraniene, de pilda. In schimb, e foarte clar ca viteza de deplasare spre viitor a tehnologiei americane n-a scazut, ci dimpotriva. Iar imperialismul american e unul cu totul special. De cite ori vine vorba de Scut, Kremlinul cere sa fie abandonat. Acuzatia e neschimbata: ameninta pacea mondiala. Americanii vor lovi primii, iar Moscova n-ar avea ce sa le faca. Rusii trec insa peste un mic detaliu. Au fost invitati, de la bun inceput, sa intre si ei sub protectia SDI. Au refuzat insa oferta americana. Nu vor nici o protectie. Nu vor un sistem capabil sa arunce la gunoi o intreaga generatie de arme: rachetele balistice. In schimb, vor sa stie ca nimic nu va impiedica zborul rachetelor nucleare rusesti, pe deasupra Polului Nord, catre America. Si in general, zborul rachetelor rusesti, catre oriunde. Acuma, sincer, credeti ca daca rusii ar fi avut primii vreun Scut Antiracheta, in orice varianta, l-ar fi oferit si americanilor? Dar sincer, va rog. Ei, uite de-aia imperialismul american e unul cu totul special. Oricit de “multi-polara” ar fi lumea, cineva tot o conduce. Daca nu va plac americanii, pe cine preferati? Rusia? China? Vreo putere nucleara islamica? Sau, poate, un cartel format din sus-numitii? Proliferarea nucleara e in toi. La fel de virtos prolifereaza si tehnologia rachetelor, cu raza tot mai lunga de actiune. Mai devreme decit mai tirziu, cineva o sa lanseze o racheta nucleara. Poate spre SUA. Dar, mai degraba, spre Europa. Nu de alta, dar e mai la indemina. Singura putere interesata sa anihileze asemenea arme, si care are si tehnologia necesara, e America. Oricit de plapind ar fi acum Scutul, e mai bine sa-l ai. Sigur, o tara europeana care gazduieste Scutul poate deveni o tinta. Dar orice tara europeana e DEJA o tinta. In special o tara dinspre Rasarit. Pina in vest, trebuie raza de actiune mai lunga. Pentru est, merge si cu raza mai scurta. Vorba lui Trotski: “Chiar daca nu esti interesat de razboi, razboiul e foarte interesat de tine”. Asa ca, mai bine cu Scut, decit fara. Geografia n-o putem schimba. Geopolitica, da. The Big Firefly are acum cirmaci de Stinga. In raport cu lumea in care traim, Obama n-a dat semnalele cele mai potrivite. Pentru lichele si psihopati, invitatia la dialog e un semn de slabiciune. Concensiile “constructive” sint luate drept capitulare. Stilul clasic american e altul. A spus-o minunat Teddy Roosevelt: “Vorbeste cu blindete, dar ia cu tine o bita mare”. Dulcic-scumpic cum e el, mini-scutul e o mare bita. Si poate deveni, iute de tot, si mai mare. Se pot adauga oricind componente noi. Chiar si lasere. Temelia exista. De la Reagan incoace, s-a tot lucrat la ea. Iar Big Firefly, chiar pilotat de Obama, ramine cel mai Big. De Scut se teme o singura categorie socio-profesionala: specimenele care vor sa zvirle cu rachete prin ograda altora. Pe ei, nu Spaima de Bomba ii chinuie, ci Spaima de Ne-Bomba. Nu vor s-o piarda. Pentru ca face mult rau, li se pare foarte buna. Nu sint cei mai frecventabili parteneri de dialog. Cu Big Firefly, in schimb, se poate discuta foarte agreabil. Si profitabil. Judecind post-factum, surpriza nu e ca Big Firefly a ales Romania. E o mutare interesanta, dar intr-o logica solida. Surpriza e ca Romania n-a ratat, conform unei lungi traditii, o asemenea ocazie. Si nu, nu cred deloc ca rezultatul ar fi fost acelasi, indiferent cine ajungea cu mingea in fatza portii. La final, iata si o zicatoare extrasa din intelepciunea populara engleza: “Ca sa aplauzi, trebuie doua miini”. De regula, Big Firefly apreciaza situatiile cind nu e lasat sa aplaude cu o singura mina. In rest, Scuturi, da. Militar, politic, economic, geo-strategic.

“Deja-vu, all over again!”

Despre lupta pentru pace cu explozibil plastic

La mulţi ani! Aţi petrecut bine? În general da, deşi se putea şi mai bine? Cam multă plictiseală, tip anti-climax? Ei, ce să-i faci, e criză. Nu poţi să le ai pe toate. Iar plictiseala, în doze corespunzătoare, nu e neapărat un lucru rău. Aşa că am să vă spun un basm de început de an care, neîndoielnic, o să vă plictisească de-o să vă crape fălcile, căscînd.

Mult mai animată ar fi fost trecerea din 2009 în 2010 dacă un flăcău din Nigeria, ajuns bine-mersi la bordul unui avion de linie american, în loc să-şi dea foc la chiloţi, ar fi reuşit să se arunce în aer, înainte de aterizarea la Detroit. Avionul fiind plin cu sute de oameni, aceştia ar fi murit chiar de Crăciun.

Agasant. Vedetele de la ştiri ar fi trebuit să-şi anuleze vacanţele. În loc să fie pe plajă, sorbind din coctailuri, în timp ce colegii mai năpăstuiţi se screm să umple timpul de emisie cu inepţii despre petreceri în pieţe publice, obiceiuri populare, artificii, Luna Albastră şi horoscoape, Zeii Teleprompterului ar fi fost condamnaţi să rămînă acasă. Să comenteze Masacrul de Crăciun. Sobru, cu durere bine controlata în glas şi, mai ales, perfect echilibrat. Fără excese. Fără accente “incendiare”. Fără concluzii pripite. Ci cu Concluzia Corectă: a fost lucrarea unui dezaxat. Atît şi nimic mai mult.

În noiembrie, le-a ieşit perfect. Atunci, un american de origine palestiniană, ajuns maior în armata americană, licenţiat în biochimie şi medicină (cu specializarea psihiatrie), a măcelărit 13 oameni şi a băgat în spital alţi 30, executînd foc de voie cu mitraliera chiar în buricul mega-bazei militare de la Fort Hood, Texas. Concluzia Corectă: Lucrarea unui dezaxat. Atît şi nimic mai mult. N-a fost prea greu: 13 morţi. Mizilic. Lumea uită repede. Şi apoi, era vorba de militari, care riscă să moară oricum.

Ar fi fost mult, mult mai dificil dacă tînărul nigerian reuşea să detoneze explozibilul plastic ascuns în chiloţi, în jurul testiculelor. Trei sute şi ceva de morţi, civili, într-un avion aruncat în aer. Ba, încă, de Crăciun. Mult mai greu de ascuns sub preş, cu Concluzia Corectă. Dar, cum chilotii n-au detonat, totul e în ordine. Lucrarea unui dezaxat. Atît şi nimic mai mult.

Dintre perlele înţelepciunii populare, cele generate de sport ocupă un loc aparte. De pildă: “Dacă mingea intra în poartă, era gol”. Coca-Cozma Teoharie, nume altfel predestinat. Mingea neintrînd în poartă, la Detroit n-a fost gol. Programele televiziunilor n-au fost perturbate, paginile editoriale n-au fost date peste cap. De Crăciun şi Anul Nou, cadouri, şampanie, artificii şi plictseală.

În sportul american, Yogi Berra are un statut mitic. A fost unul din cei mai mari jucători de baseball din toate timpurile. Şi rămine un imens şi inconturnabil raisonneur. Gen: “Dacă nu ştii unde mergi, ajungi în altă parte”, “Taie pizza în patru, că nu pot să mănînc şaşe felii”, ”Celelalte echipe ne pot crea probleme dacă ne bat”, etc. Panseul cu care Yogi Berra a intrat definitiv în tezaurul colocvial american e, din păcate, intraductibil. Adică, poate fi tradus, dar e păcat, căci se alege praful. Trebuie savurat în original. Iată-l:

“This is like deja-vu, all over again”.

Cuvintele lui Yogi trebuie savurate, în mod repetat – dar, mai ales, înţelese.

Căci spun un adevăr fundamental, despre vremurile in care trăim. “Deja-vu, all over again”. Sînt vremurile Concluziilor Corecte. Corecte Politic, desigur. Repetate pînă la saturaţie. Pînă la epuizare. Pînă la reflex condiţionat. Reflexul de a nu mai pune întrebări ci de a accepta, fără discuţie, fără critică. Reflexul de-a ignora şi, dacă e cazul, de a strivi discuţia şi critica. Reflexul abandonului. Reflexul supunerii. Stînga.

Tînărul dezaxat din Nigeria şi maiorul american dezaxat de origine palestiniană mai aveau ceva în comun: religia. Normal, însă, nu asta i-a facut să sară de pe fix. O astfel de concluzie ar fi total Incorectă. În primul rînd, pentru că religia respectivă e denumita Religia Păcii. Cum nu se poate mai clar, nu? În al doilea rînd, pentru că multi-culturalismul ne învaţă că toate culturile, deci toate religiile, sînt egale ca importanţă şi ca valoare. Toate sînt bune. Mai puţin cultura occidentală şi religia creştină, care nu sînt bune, ci sînt de vină. Dar asta e altă discuţie.

Important e că toate religiile sînt la fel, adică bune (mai puţin aia care nu e) şi, prin urmare, Religia Păcii n-are nici o legătură cu faptul că indivizi taraţi îi denaturează mesajul şi se pun pe omorît, cu grade diferite de succes. Un fenomen denumit “radicalizare”. Altfel, de neînţeles. “Cum e posibil ca oameni tineri, inteligenţi, educaţi, occidentalizaţi, cu facultăţi făcute în Vest, mulţi născuţi acolo, din familii cu bani, să se radicalizeze?” Întrebarea apare obsedant, la fiecare nouă “radicalizare”.

Iar concluzia? Cea Corectă, normal: niste dezaxaţi. Atît şi nimic mai mult. În rest, e de neînţeles. Corect. Aşa e. Nu mai e nimic de spus, nimic de comentat. Gata! Punct. De aceea, fără nici o legătură cu cele de mai sus, dar fără absolut niciuna, iată şi basmul promis. Repet, fără nici un fel de legatură. Cu nimic.

Basm:

Cică undeva, pe o planetă îndepartată, ar exista o fascinantă religie. Ea ar avea următoarele trăsături:

Se declară tolerantă. Dar spune că e singura religie adevarată, iar toate celelalte n-au dreptul să existe.

Afirmă că e religia păcii. De 14 secole, e în război cu restul lumii. Pacea e posibilă într-o singură situaţie – cînd religia păcii va stăpîni întreaga planetă. Pînă atunci, lumea se împarte în două: tărîmul supunerii şi tărîmul războiului. Orice tratat de pace trebuie rupt în maximum zece ani.

Nu permite democraţia, căci oamenii n-au voie să-şi facă legi, ci trebuie să urmeze legea divină, după scripturi. Care sînt perfecte şi valabile pînă la sfîrşitul lumii.

Legea divină reglementează absolut toate aspectele vieţii, publice şi private. Căci viaţa e o parte a religiei, şi nu invers.

Liderii religioşi conduc simultan armata, guvernul şi justiţia. Liderul religios, la orice nivel, e simultan comandant militar, lider politic şi judecător.

În justiţie, mărturia unei femei valoarează cît jumătate din mărturia unui bărbat. Femeia e supusa bărbatului. Poligamia şi pedofilia sînt OK.

De altfel, religia se cheamă “supunere”. Practicanţii ei se numesc “supuşi”, nu credincioşi.

Religia nu poate fi părăsită. Apostazia se pedepseşte cu moartea. Nu poate fi criticată sau ironizată: se consideră blasfemie, care se pedepseşte cu moartea. Nu poate fi reformată sau modernizată. Fiind perfectă, n-are nevoie de reformă sau modernizare. Cine încearcă reforma sau modernizarea e acuzat de apostazie sau blasfemie, care se pedepsesc cu moartea.

Sfirşit

Vedeti, v-am spus: nici o legatura. Cu nimic. Aţi auzit la vreo televiziune, aţi citit prin vreun ziar, aţi văzut prin vreun film, serial sau telenovelă să existe aşa ceva aici, la noi, pe Terra? Măcar aşa, vag asemănător? Nu, bineînţeles că nu.

Deci, nu există. E doar un basm.

Sigur, dacă ar exista, s-ar explica nişte lucruri. Ar deveni perfect logice. Cum, însă, nu există, lucrurile rămîn inexplicabile. Dezaxati. Atît şi nimic mai mult. Apar aşa, de nicăieri. Nu pot fi descoperiţi. Nici cînd discută pe forumuri “radicale”, în văzul tuturor. Nici cînd scriu lucrări de diplomă “radicale”, aşa, ca orice militar. Nici cînd tatăl flăcăului din Nigeria anunţă ambasada americană că i s-a “radicalizat” fiul. Ce să facă subordonaţii lui Obama – să-i refuze băiatului viza de intrare în America, doar pentru atîta lucru? Ar fi fost persecuţie religioasă. Aşa că rămîneţi liniştiţi, la locurile dumneavoastră. Fără discuţie, fără critică. Pînă la următoarea explozie. Eventual atomică. Sînt şi dispozitive nucleare care încap într-o valiză, în cala unui avion comercial. Iar cînd se va întîmpla (problema e “cînd”, nu “dacă”) vom auzi, iar: “Cum a fost posibil? Băieţi tineri, inteligenţi, educaţi, occidentalizaţi”. Deja-vu, all over again. Şi cîte un basm, despre lucruri care nu exista.

Dar dacă există?

Un pahar cu gheață, de Crăciun.

De ce Stînga dăunează grav sănătății.

Periodic, aud si eu, ca omul, faimoasa mantra: “Pentru echilibru, armonie, pace sociala, avem nevoie deopotriva de dreapta si de stinga”.

Ba nu, doamna. Ba nu, domnule. N-avem.

Pentru sanatate, n-avem nevoie de ciuma. Ea exista, dar nu ne este de folos.

Mai rar, ce-i drept, o aud si pe-aia, buna de tot, cu: “De fapt, se poate spune ca primul comunist a fost Iisus”.

Ba nu, doamna. Ba nu, domnule. N-a fost.

Iisus n-a recomandat niciodata minciuna, furtul si crima, ci dimpotriva.

Si, evident, hitul evergreen: “Omul e masura tuturor lucrurilor”.

Ba nu, doamna. Ba nu, domnule. Nu e.

Omul e supus greselii, iar masura tuturor lucrurilor nu poate fi greseala.

Acum, mai mult ca oricind. Fiindca, iata, vine Craciunul. Au trecut 20 de ani.

Iar eu unul, tot nu pot fi de acord. Am incercat, am facut eforturi, dar degeaba. Zero. Nada. Zilch.Iata si de ce.

Luati un pahar. Umpleti-l cu cuburi de gheatza. Turnati apa, pina la buza paharului – cu grija, sa nu dea pe dinafara. Asa. Lasati-l pe masa, la vedere. Cititi mai departe.

Cea mai mare frauda stiintifica din istorie este Sfirsitul Lumii prin Incalzire Globala Antropogena (provocata de om, prin industrializare).

Ea este consecinta fireasca, ba chiar obligatorie, a celei mai mari fraude intelectuale din istorie : Lumea Perfecta. Paradisul, aici, pe Pamint.

Adica, Ideologia.

Adica, Stinga.

Ideologiile, fara exceptie, sint retete ale lumii perfecte. Deci, aberatii. Lumea perfecta cere oameni perfecti. Daca observati, natura umana e, prin definitie, imperfecta. Lume perfecta n-are cum sa existe. Drepta e anti-ideologica pentru ca a inteles acest marunt detaliu. Stinga n-are DE CE ce sa o faca : fiind imperfect, adica supus greselii, omul e mereu gata sa creada aberatii. Si sa comita orice aberatie, in numele perfectiunii. Trebuie doar motivat, cu Mesajul Corect.

Aberatiile respective se numesc: minciuna, furtul si crima, in numele Binelui Public.

Minciuna este propaganda. Gen : “Murim cu totii de la Incalzirea Globala”.

Furtul este confiscarea proprietatii – inclusiv prin impozitare. (Proprietate inseamna detinerea legala a oricarei valori, iar banii cistigati cinstit sint, deh, o valoare. Mai insist un pic, in beneficiul partizanilor “impozitarii progresive” – adica impozite mai mari pentru cine cistiga mai mult. Democratia se bazeaza pe ideea egalitatii in fata legii. Nu si la impozite? Nu, raspunde inca din 1848 Manifestul Partidului Comunist. Va mai dau si un scurt citat din George W. Bush, intr-un discurs despre Starea Natiunii: “Celor ce vor sa plateasca impozite mai mari, le reamintesc ca Fiscul primeste oricind donatii sub forma de cecuri, carti de credit si bani gheata”).

In fine, Crima. Ea e Incununarea Operei – si e inevitabila. E vorba, pe de o parte, de eliminarea adversarilor. Se recurge la Gulag, Canal, Aiud, sau direct la executii. Pe de alta parte, e vorba de rasplatirea maselor largi de oameni ai muncii, recompensate cu saracie, foame, frig, boli, fenomene care scurteaza simtitor speranta de viata. Si nu ne referim doar la dictatura. In social-democratiile occidentale, pensionarii care mor de frig si de foame in casele lor, caci nu le ajunge pensia, sau crapa parasiti in aziluri (modelul Britanic e plin de invataminte) nu pot avea, evident, decit motive de satisfactie.

Acum 20 de ani, Stinga s-a speriat rau. Credea ca i-a sunat ceasul. Apoi a revenit la uneltele care au consacrat-o, continuindu-si magnific drumul: din marxista, a devenit Social-Democrata si, mai ales, Ecologista. In continuare, minte, fura si omoara linistita. In urale, aplauze, fanfare si premii, fie Oscar, fie Nobel.

Dupa cum stiti, sintem pe duca din cauza emisiilor industriale de bioxid de carbon. Nu li se zice asa, ci “emisii de carbon”, fiindca suna mai dramatic. Murim sufocati de carbuni! Ca pe vremea lui Dickens!

Va mai uitati la paharul cu gheata? Observati ceva? Parca, parca ? In regula, continuam.

De combaterea Incalzirii Globale Antropogene se ocupa un organism ONU numit IPCC ( Comisia Inter-guvernamentala privind Schimbarea Climei). IPCC publica rapoarte despre Sfirsitul Lumii. Concluzia e ca daca temperatura globala creste cu mai mult de 2 grade Celsius, gata!

Problema IPCC e simpla : minte de ingheata apele. La propriu.

Temperatura atmosferica globala n-a mai crescut din 1998, iar de doi ani este in scadere. Nu si in rapoartele IPCC, unde temperatura e in crestere. Trucul e simplu: se aleg doar masuratori din zone cu temperaturi mai ridicate. Cel mai recent exemplu : din datele culese in Rusia, au fost retinute doar un sfert din masuratori. Ati ghicit, restul de 75% aratau ca temperatura e in scadere.

Asta e insa floare la ureche.

Datele stiintifice folosite chiar de IPCC arata ca NICIODATA in istoria masurabila a Pamintului, cresterea bioxidului de carbon in atmosfera n-a provocat cresterea temperaturii. Si au existat perioade cu concentratii mai mari decit azi. Este exact INVERS : cresterea temperaturii este urmata de cresterea bioxidului de carbon. Transferata in medicina, teza ecologista a incalzirii globale ar suna cam asa : Infarctul de miocard provoaca obezitate! Un fenomen des intilnit, altfel.

Si ajungem si la partea cea mai emotionanta. Cea cu ursii polari care mor inecati, pentru ca se topeste gheata. Ursii respectivi au fost filmati in perioada cind, in mod normal, ca in fiecare an, gheata se topeste. Regretabil, dar citiva s-au inecat. Un exemplu clasic de manipulare emotionala a publicului. In realitate, ursuletii polari nu dispar, ci se inmultesc, bine-mersi. Iar la poli, gheata nu scade, ci creste. Cu exceptia citorva zone, unde se topeste. Probabil, din cauza temperaturilor ridicate din stincile de sub gheatza. Cauza exacta nu se cunoaste, n-au fost bani decit pentru studierea atmosferei, nu si a fenomenelor geologice.

Dar daca, totusi, gheata se topeste? Nu acum, neaparat. In cincinalul viitor, sa zicem. Nu e bine sa fim pregatiti? Sa reducem “emisiile de carbon”, ca sa salvam planeta de Potop?

Ei, a venit momentul sa va uitati bine la pahar. Conform IPCC, daca temperatura creste cu mai mult de 2 grade Celsius, incep inundantiile catastrofale, din cauza topirii calotelor polare. Daca temperatura creste cu 6 grade, adio! O sa fie ca pe vremea lui Noe.

Cu alte cuvinte, pina acum apa din pahar ar fi trebuit sa se reverse pe masa, caci cuburile de gheata s-au topit.

Se remarca in schimb ca masa a ramas uscata, iar nivelul apei in pahar a scazut vizibil. Deh, prin topire, apa inghetata pierde din volum. Se invata la fizica, in scoala generala. Dar cu toata panica asta, cu tot tambalaul de la Copenhaga, ce sa-i faci, lumea uita.

Data viitoare cind va intilniti cu adeptii apocalipsei climatice, umpleti un pahar cu gheata, completati cu apa pina la margine, si asteptati pina se topeste gheata. Veti afla, cu siguranta, ca in natura, lucrurile sint mult mai complicate. Iar in numele Ideologiei, prin topire, gheata poate chiar sa se dilate.

De aceea, ar trebui sa acceptam impozite cit malul, care sa sugrume economia. Ar trebui sa fim de acord sa ne dez-industrializam. Ar trebui sa le refuzam napastuitilor lumii sansa prosperitatii, la care se ajunge prin industrializare. Omenirea ar trebui sa arunce trilioane de dolari pe cai verzi pe pereti, pe tehnologii “verzi” care fie nu sint bune de nimic, fie polueaza si mai mult, in loc sa cheltuie acum, pe loc, trilioane de dolari ca sa lupte cu saracia, cu mizeria, cu foametea, cu bolile care ucid pe capete. Pe scurt, cu dictatura.

Toate ideologiile duc la dictatura. Ecologismul e o Ideologie. Un model de lume perfecta. O aberatie, ca toate ideologiile. Iar daca n-ati retinut, toate ideologiile sint de stinga. Nu exista “ideologie de Dreapta”. Dreapta e anti-ideologica, pentru ca a inteles ca lumea perfecta exista numai in Ceruri. (Daca nazismul si fascismul vi se par de dreapta, mai reflectati).

Poate sa vi se para o gluma, ecologeala asta, dar lucrurile inainteaza metodic. Copenhaga n-a adus rezultatele dorite? Nu-i nimic, urmeaza Mexico City. Si tot asa, pina cind emisia de bioxid de carbon va fi pedepsita prin impuscare, conform legii.

Sau, poate nu. Un om mai de demult, Lincoln pe numele lui, zicea ca nimeni nu poate prosti mereu, pe toata lumea.

Corect. Eu trag speranta ca, mai devreme decit mai tirziu, gogorita Incalzirii Globale Antropogene o sa se spulbere. Stiintific, asa ar fi normal.

Mda. Stiintific, comunismul ar fi trebuit incercat intii pe soareci, nu pe oameni. Din pacate, n-a fost sa fie.

Deocamdata, peste gheata din paharul meu, o sa torn niste whisky, pina la margine, si o sa va doresc Sanatate si La Multi Ani!

Desigur, cu Dreapta, caci Stinga nu face deloc bine la sanatate.

Alexandru Hancu.

2004. Sau: Ploiești, această Americă.

Cu citeva zile inainte de alegeri, Bush a fost acuzat ca a dezertat din Garda Nationala, pe vremea cind isi facea stagiul militar ca pilot. Dan Rather, prezentatorul celei mai prestigioase emisiuni de stiri din America – e vorba de “CBS Evening News with Dan Rather” – a prezentat un document care arata ca Bush dezertase si, fiindca avea pile, scapase basma curata.

Continue reading →

Sarah Palin – si alte citeva lucruri, nu lipsite de legatura

E vorba despre Imaginatie. Asta inseamna Dreapta. Pur si simplu, Imaginatie. Cu majuscule, da. OK, nu credeti. Dreapta si Imaginatia? Ba, inca intr-un articol despre Sarah Palin? La naiba, ce imaginatie sa aiba biata femeie? Nu vezi cum se imbraca? Si pagoda aia pe care si-o face in cap … De stilist n-a auzit? Si tzaranu’ de barbat-su… Ma rog, pescar, tot aia. Cum ar fi fost sa ajunga la Casa Alba? Bine ca a cistigat Obama si vicepresedinte e Joe Biden, nu gospodina din Alaska. Recunoasteti sportiv ca ar fi fost de bacanie si ca, oricum, n-are nici o importanta: una-i America si alta-i Romania, ei cu ale lor, noi cu ale noastre.

Ati recunoscut?

Asadar, Imaginatia. Sintem in criza si, conform cutumei, cind altii ies din ea, noi mai stam o tura. Ce stim despre iesirea din respectiva criza? Ca salvarea e la Stat. Sa bage bani, sa investeasca, sa salveze economia. Asta ne spun geniile finaciaro-economice, de la noi si de-aiurea, pe orice canal, la orice ora de virf. Fara sa zimbeasca, si cu cartile lui John Maynard Keynes pe masa. Genial. Sa va dau si traducerea : de datorii se scapa facind noi datorii, iar de datorii uriase se scapa facind datorii gigantice.

Haa? Pauza.

Pai, da. In criza asta – mondiala, cum e ea – s-a intrat pe baza de datorii. Bani bagati intr-o dementza, pe credit , in investitii care au dat faliment. Cind a venit sorocul sa fie platite datoriile, bani ioc. Si gata: criza!

Format cu grija, in mai bine de un secol si jumatate, reflexul conditionat a functionat impecabil: Capitalismul e de vina! Asa merge el: din criza in criza. Jos Capitalismul! Sa intervina Statul, sa faca ordine, sa aduca pacea sociala. Cu bani de la buget! Pe sleau: socialism.

Trebuie enorm de multa Imaginatie ca sa reusesti sa arunci manivela in agrenajul mantrei socialiste. Gen : “Statul nu e solutia problemei, Statul e PROBLEMA”. Si sa cistigi alegeri cu sloganuri de-astea.

Dreapta e obligata sa aiba imaginatie. Si asta, pentru ca isi asuma un adevar pe care Stinga il neaga seducator, dar patologic. Anume, ca schimbarea e inevitabila. Jean Francois Revel explica treaba asta minunat: reactionarii nu sint de dreapta, reactionarii sint de stinga. Intotdeauna, fara exceptie. Viitorul nu poate fi planificat, caci e imprevizibil. Or, prin definitie, Stinga planifica alert viitorul. Il toarna intr-un tipar, din care nu are voie sa iasa. Ii pune catuse si bile de fonta la picioare, ca nu cumva sa se abata de la Planul pe care l-au stabilit Ginditorii. Expertii. Elita. Flacaii si fetele pe care o singura grija ii fute: Binele Poporului. Planificat de la Centru, desigur.

Ar merge, daca Stinga ar avea Masina Timpului. Dar n-o are. Dreapta, in schimb, nici nu se gindeste s-o caute. Are alta treaba: sa gaseasca solutii la problemele pe care Planificarea (oricit de dibace) nu le elimina, ci, in mod obligatoriu, le da viata. Or, solutiile astea cer imaginatie, nu gluma, flexibilitate intelectuala, nu prosternare in fata Dogmei.

In capitalism, crizele sint provocate de interventia Statului in economie, nu de piata libera. Absolut TOATE crizele. Sa luam cazul de fatza. Sub Carter, presedinte de Stinga, americanii adopta o lege care cere bancilor sa dea ipoteci la saraci, chiar daca saracii nu au de unde sa-si plateasca ratele. O cretinie, corect? Ba, dimpotriva! Un act de justitie sociala : saracii de ce sa n-aiba case? Si un eficient procedeu electoral, conform principiului clasic : pomana contra voturi. Acuma, intre noi fie vorba, Sarah Palin are, de fapt, o singura problema: e conservatoare. Iar Dreapta, daca nu e conservatoare, e Stinga. Care Stinga, ce sa-i faci, revine periodic cu noi succese de critica si box-office. Pe baza de pomana contra voturi. Pomana de la buget, desigur. Sa revenim, insa.

Evident, bancile n-au prea vrut sa isi piarda banii. Trec anii, si din marea familie a Stingii apare Clinton, care obliga totusi bancile sa dea ipotecile cretinoide. Au fost poreclite NINJA. Adica : No Income, No Job or Assets – fara venit, fara loc de munca sau valori. Strinse in chinga, bancile au dat masiv ipoteci pentru electoratul NINJA. Nu multe, vreo trei milioane. Unu la suta din populatia Americii. Ce-i unu la suta? Pai, suficient cit sa darime economia mondiala. A fost foarte simplu. Stinga, cum ziceam, nu lucreaza orbeste. Iata si Planul. Ipotecile NINJA au fost cumparate de la banci de niste mega-firme financiare, controlate de Stat. Daca saracii nu mai pot plati ratele, sare Statul cu bani de la buget. Mega-firmele cu pricina, insa, trebuiau si ele sa-si acopere riscul, nu? Au luat ipotecile NINJA, le-au pus la pachet cu ipoteci sanatoase, si le-au vindut sub forma de obligatiuni. La toti fraierii pe care i-au gasit. Si au gasit cacalau. Inclusiv guverne straine! Toata lumea stia ca obligatiunile bazate pe ipoteci sint garantate de cel mai mare buget din lume: cel american. Nu explicit, ci tacit, dar vorbim de US of A, nu de papuasi. Poti sa te incurci? Sigur ca nu! Vindute si revindute in serie, obligatiunile respective au ajuns sa finanteze un numar urias de investitii, bazate insa pe o fictiune! Pe ipoteci – deci pe datorii, nu pe bani reali! S-a creat un munte de avutie fictiva, care s-a dezintegrat cind datoriile au ajuns la scandenta.

Acuma, bancile ce sa faca si ele? Odata ce Statul le-a platit intreaga valoare a ipotecilor NINJA, au dat noi ipoteci. Cu bani multi aruncati pe piata, preturile la case au explodat. Piata imobiliara, declarata motorul economiei, risca sa se blocheze. Si atunci, a venit Statul cu partea a doua! A redus dobinzile, prin Banca Centrala. Ceea ce, evident, a malignizat problema. In loc sa-i lase pe cei care au dat si au luat imprumuturi tembele sa dea faliment, Statul ii scoate din hazna ieftinind artificial creditul. Adica, ii incurajeaza sa isi acopere datoriile cu datorii si mai mari! Si asa, tot stimulind artificial datoria, de la o problema suportabila, s-a ajuns la mega-criza!

Orice afacere, orice investitie, presupune un risc. Nu toate ideile sint bune, nu toate investitiile pot avea succes. Pe o piata libera, falimentele sint inevitabile. Dar pierderile sint tolerabile si refacerea este foarte rapida, cu o conditie: sa nu intervina Statul, blocind mecanismul de auto-reglare al pietei.

Statul si numai Statul a creat inflatia pe piata imobiliara, investitiile fara acoperire, consumul aberant pe datorie. Statul a hranit lacomia si incompetenta si fraudele de pe piata bancara, prin promisiunea tacita ca, orice-ar fi, va salva bancile de la faliment. Ceea ce a si facut. In America, in Europa, pretutindeni. Cheltuind trilioane de dolari. Bani care vor trebui platiti de noi si de generatiile viitoare. In numele unei aberatii.

In America, aberatia asta se cheama Big Government. Asa zic ei, Guvern in loc de Stat. Statul-Providenta. Adica, Statul-Dumnezeu. Care te rezolva cu toate problemele. Numai sa-i dai pe mina toata puterea. Si sa muncesti toata viatza ca vita ca sa platesti lacomia, invidia, lenea, imbecilitatea, iresponsabilitatea altora.

Meserie.

Sarah Palin nu crede in Big Government. Fiind conservatoare, crede in Small Government. De aceea, Sarah Palin trebuie ridiculizata, terfelita, umilita, injurata, strivita. Anihilata, pina nu e prea tirziu. Pina nu vine iar Dreapta la putere.

In nici un caz, Sarah Palin nu trebuie ascultata. Sau, mai rau, citita. A scos recent o carte de memorii, “Going Rogue”, si lumea a stat la cozi cu orele, in ploaie, in frig, ca sa ia si un autograf de la autoare. Ingrijorator. Deci, scorpia se agatza, nu vrea sa dispara …

“Rogue” inseamna si pungas, si vagabond, dar mai inseamna ceva. Rebel.

Ptiu! Rebeliune, acum, cind socialismul ar putea in sfirsit sa prinda radacini adinci si in birlogul fiarei, in America salbaticiei capitaliste? Iar daca si America vede Lumina, cine sa mai opreasca Stinga?

Nimeni.

In consecinta, masina mediatica functioneaza la turatie maxima. La Larry King, de pilda, Sarah Palin a fost sfatuita de o distinsa feminista s-o lase balta cu politica, si sa ia aminte de la Al Gore. Sa militeze, sa scrie carti, sa mearga la mitinguri, dar sa uite de Casa Alba. Bine spus, bine lovit. Timpul e scurt: la anul sint alegeri pentru Congresul American, iar Obama si colegii lui ar putea afla de la alegatori ca “Nope, you can’t” : socialismul e minunat, dar nu in America. Iar in 2012, cine stie …

Nu e foarte greu de inteles. De cind Lumea si Pamintul, se duce o singura lupta: intre libertate si tiranie. In istoria omenirii, libertatea e exceptia, rarissima exceptie. Regula e tirania. Iar instrumentul tiraniei e Statul.

Cei ce vor expansiunea Statului sint, intotdeauna, de stinga . Cei ce apara libertatea sint, intotdeauna, conservatori. A conserva inseamna a pastra, a pazi, a apara. Libertatea, da. Oamenii care au cistigat independenta Americii erau, toti, conservatori. Se saturasera de tiranie, vroiau libertate. Cum ziceam: daca nu e conservatoare, Dreapta e de fapt tot Stinga!

Trebuie multa imaginatie ca sa pleci dintr-un catun pierdut in Alaska si sa incerci sa ajungi prima femeie Presedinte al Statelor Unite. Trebuie si mai multa imaginatie sa incerci sa o faci impotriva prejudecatilor intretinute pavlovian de floarea intelectualo-mediatica a Americii, si-a occidentului, in general.

Noroc ca au facut-o si altii. Un actor de doi lei si fiica unui bacan, de pilda. Reagan si Thatcher, pe numele lor. Au reusit sa dea jos Statul din circa omului, in America si-n Marea Britanie. Nu de tot – cit au apucat! Si-au darimat si comunismul sovietic, na! Cine a vrut, s-a luat dupa ei si bine a facut. Intre timp insa, atentia a slabit si Statul s-a catzarat la loc, calare pe cetatean.

Folosindu-se cu deliciu de criza pe care tot ea o crease, Stinga americana a reusit sa-i anihileze pe conservatori. Controleaza acum si Casa Alba si Congresul. Alegerea lui Obama a fost un triumf istoric, dar poate si mai importanta a fost promovarea lui John McCain drept candidat al Partidului Republican. Pe el l-a sprijinit mass-media care e, in America, preponderent de stinga. Un politician si un om remarcabil, McCain, republican convins, dar nu tocmai conservator.

McCain n-a propus-o intimplator pe Sarah Palin la vice-presedintie. Stia ca un adevarat politician conservator ii poate relansa campania. Ceea ce Palin a facut, incepind cu discursul spectaculos cu care a debutat la Conventia Partidului Republican. N-a fost suficient. Declansarea oficiala a crizei financiare, in septembrie anul trecut, l-a invins pe McCain, care, in acel moment, il conducea pe Obama in sondaje.

In vest, se spune ca alegerile se cistiga la centru (la noi, de la Centru). Corect, insa formula trebuie nuantata. Alegerile se cistiga cu electoratul de centru, faimosii “nehotariti”, dar victoria se obtine cu idei clare : fie de stinga, fie conservatoare. McCain n-a pierdut in fata lui Obama fiindca a fost prea conservator, ci pentru ca n-a fost indeajuns de conservator.

In 2008, Partidul Republican s-a lasat sedus de mitul verzei impacate cu capra. Asta a spus McCain : are dreptate si dreapta, dar nici stinga nu se insala prea tare.

Si-a iesit cum a iesit.

In 2012, Republicanii ar putea veni cu cel putin 2 conservatori capabili sa cistige: Sarah Palin si Mitt Romney. Amindoi au ce Obama si McCain n-au avut: au fost guvernatori, deci practic, sefi de stat. Iar experienta executiva e un atu crucial pentru un viitor presedinte. Carter, Reagan si Clinton au fost, de pilda, guvernatori.

Sigur ca presa ii uraste pe amindoi. Romney e bogat. Inacceptabil. Poti fi bogat si presedinte, ca John Kennedy, daca numai daca esti de stinga.

Palin nu e nici bogata, nici saraca – e rurala. Inacceptabil. Poti fi rural si presedinte, ca Harry Truman, dar numai daca esti de stinga.

In fine, Romney e mormon. O fi presa progresista, o milita ea impotriva discriminarii, dar, baby, exista limite!

Cit despre Palin – fratioareeeee, e femeieeee! Vrea sa ajunga Presedinte? Da’ cine se crede? Hillary Clinton? Si rurala, si femeie, si de dreapta? (In plus, crede in Dumnezeu si nu crede deloc, dar deloc, in avorturi). Palin la Casa Alba? Din punct de vedere progresist, ar veni Apocalipsa!

Nu, serios, va imaginati cum ar fi – Sarah Palin Presedinta?

Nu?

Statul sa nu se mai bage in sufletul omului? Sa nu mai incerce sa-l faca bun prin decret? Sa nu mai jupoaie cetatenii cu impozitele, ca sa toace banii pe idiotenii? Sa nu mai arunce lumea in criza din cauza aberatiilor egalitariste, care ii fac pe saraci si mai saraci? Sa nu se mai amestece in economie, ci s-o lase sa se descurce singura, ca atunci creste mare si voinica ? (Apropo – sanatatea si invatamintul FAC parte din economie, ca ramuri PRODUCTIVE; daca sint lasate in pace, produc sanatate, respectiv, invatamint). Sigur, asta in America, dar, deh, modelele trebuie sa plece si ele de undeva.

Si nici n-am ajuns la politica externa, domeniu in care Obama se descurca magnific, pina or incepe detonarile, pe ici, pe colo.

Tot nimic? Nada? Niente? Nothing?

Atunci, poate ca de vina o fi lipsa de imaginatie?

Sa fie cu putinta? Naaah.

Oricum, poate mai vorbim.