Plagiat!

Uitaţi-vă la jurnalista de la Realitatea la min. 0:01. Victima o puteţi vedea prima oară la min. 0:02, foarte vioaie, la vreo doi metri mai în spate. Se pare că a sărit din căzătură (sau a căzut din săritură, vorba lui @nedo), altfel nu se explică cum a ajuns în prim plan.

Reporteriţa îi face de la distanţă la sînge rece şi experienţă pe Călin Radu Tănase şi Adelin Petrişor la un loc. Nu are niciun moment de panică, de blocaj, comentează căderea babei în timp real. Nici nu făcuse baba buf, era încă în aer cînd reporteriţa (cum o cheamă? poate să afle cineva?) deja comenta: „Chiar acum a căzut o doamnă” (aici s-a încurcat la timpul verbului, corect era: „chiar acum cade o doamnă” sau „chiar acum stă să cadă o doamnă”)

 

Prost gust, manipulare şi, chiar mai mult, plagiat. După asta:

http://www.youtube.com/watch?v=-EvPvfVOUV8

Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta

Claude Karnoouh “Despre camerele de gazare sînt convins că nu au existat în mod efectiv; o serie de adevăruri ale istoriei oficiale vor sfîrși prin a fi revizuite”

Pe site-ul CriticAtac am fost catalogați drept “fundamentaliști”, extremiști de dreapta; cine știe, s-ar putea să fim chiar legionari. Criticatacul tovarășilor este îndreptat de fapt împotriva D-lui Tismăneanu, noi sîntem doar muniția folosită abil de tovarășul Vasile Ernu pentru demascarea lecturilor și aprecierilor ocazionale exprimate de Dl. Tismăneanu pentru “texte publicate pe situri din zona fundamentalistă semnate de ID-uri/anonimi şi în care „adversarii” de idei sînt denigraţi ca pe vremuri.” Tov. Ernu se îndoiește că“profesorul Tismăneanu şi-ar permite să facă acelaşi lucru în spaţiul anglosaxon în care mai activează.” Poate după un studiu atent al acestei șopîrle “anglosaxonii” își vor face autocritica, îi vor retrage titlurile academice D-lui Tismăneanu și se vor angaja în fața colectivului CriticAtac să fie mai atenți pe viitor.

Voi încerca o scurtă prezentare a activității unuia dintre mentorii și principalii contributori ai site-ului CriticAtac, Claude Karnoouh, cunoscut drept repede varsatoriu de sînge virtual de extremiști în spațiul rezervat comentariilor de pe site-ul propriu. Acest articol este, desigur, o simplă introducere. Cititorii sînt invitați să cerceteze producțiile originale ale D-lui Karnoouh pentru lămuriri suplimentare (legăturile din articol sînt în general către producții ale sale sau  ale tovarășilor săi).

Claude Karnoouh este un antropolog francez emigrat în România. Este cvasi-necunoscut în Franța în mediul academic, însă bine cunoscut în cercurile radicale, între obișnuiții diverselor bisericuțe ideologice marginale. În România este văzut ca un academic de frunte, un spirit liber foarte popular printre studente, admiratoare visătoare ale stilului său vestimentar neobișnuit pentru cartierele create de discipolii lui Marx în Cluj sau București, sau printre tinerii studioși impresionați de libertatea sa de mișcare printre numele mari și mici din istoria ideilor și din muzica pop americană sau poate doar de atenția care le este acordată de un francez real, palpabil și celebru.

Dar cine este Claude Karnoouh?

[…]

DL KARNOOUH ȘI REȚEAUA VOLTAIRE

Rețeaua Voltaire a apărut ca o mișcare pentru “promovarea Libertății și a Secularismului, pentru emanciparea individului aflat în război cu dogmele și cu imperialismul”. Conducătorii mișcării sînt Thierry Meyssan (Franța, președinte), Issa El-Ayoubi (Liban, vice-președinte, membru al Partidului Social-Naționalist Sirian!!!), Sandro Cruz (Peru, vice-președinte).

După atentatele din 11 septembrie 2001, poziția rețelei a fost că acestea au fost opera… unei conspirații interne americane. Legăturile strînse cu Iranul și cu Hezbollah au dus la retragerea unora dintre reprezentanții stîngii franceze din asociație. În 2005 se retrag chiar și comuniștii acuzînd deviația islamistă și antisemită a mișcării și a instalării ca director al consiliului director a D-lui Claude Karnoouh, negaționist notoriu. Reprezentanții mișcării spun că nici vorbă să fie director Dl Karnoouh, acesta este un simplu membru, iar linia politică nu a fost alterată. Thierry Meyssan, președinte: “Am fost surprins de faptul că unii dintre directorii noştri, sincer angajați în lupta împotriva rasismului, apără principii opuse atunci cînd vine vorba despre Orientul Mijlociu. Acolo par foarte mulțumiți cu apartheidul israelian. Consiliul nostru a devenit un cîmp de luptă. Însă în cele din urmă sioniştii au fost îndepărtați. Ei au demisionat, unul după altul, nu însă fără insulte grele în special către unul dintre directorii noştri, care este evreu anti-sionist.” Ghiciți cine este acesta?

În timp mișcarea s-a extins în Europa de Est(!) și Orientul Mijlociu și și-a modificat statutul, transformîndu-se într-o “agenție internațională de presă nealiniată”. “În 2008, preşedintele Meyssan spunea că se simte foarte apropiat de Hezbollah ca mișcare principală de rezistenţă în Orientul Mijlociu şi și-a exprimat admirația pentru secretarul său general Hassan Nasrallah. A subliniat, de asemenea, “contribuţia sa personală” la revoluţia iraniană şi “prietenia venezueleană.” Prezentîndu-se drept un radical de stînga, fiind cel care a denunţat de mult timp alianţa dreptei cu extrema dreaptă, s-a declarat acum gata “să lucreze cu toată lumea, cu excepţia celor care au participat activ la agresiuni imperialiste”, inspirîndu-se astfel din gîndirea radicalului Jean Moulin, care “accepta să lucreze cu oricine era gata să apere libertatea, de la extrema stîngă la extrema dreaptă.”

Articolul integral, pe În Linie Dreaptă

 

 

S-a pierdut o credibilitate

„Ce proteste? Cu cine să mai facem proteste, să fac eu singur? N-avem nicio presiune din partea oamenilor. Ne face mult rău să declarăm proteste şi nu le facem sau le facem prost. Nu există niciun protest, nu suntem în stare să-l facem. Pentru că ne-am pierdut credibilitatea.” – Vasile Marica, lider sindicat (sectorial, n.l.) SED LEX, declaraţie în legătură cu viitoarea Lege a Dialogului Social.

Trist, foarte trist. Ia să vedem, acum, după părerea aceluiaşi, cine reclamă credibilitatea la Biroul Obiecte Pierdute:

„Toate astea au dus, tot ce s-a intamplat în ultimii 20 de ani.”

Toate astea, mai precis, fiind:

  • Vasile Marica 500 mp teren intravilan la Otopeni, un apartament şi o casă, două maşini, Toyota Yaris şi Volkswagen Golf, un împrumut de 150.000 de euro, scandent în 2038.; venituri: 44.436 ron, respectiv – 44.514 ron, el,  preşedinte al două sindicate, 71.831 ron, soţia, director adjunct Ministerul de Finanţe;
  • Dumitru Costin, Blocul Naţional Sindical: un apartament în Bucureşti, unul în Piteşti, 1447 părţi sociale la un SRL (valoare la zi –  36.196 ron), un credit în valoare de 85.ooo ron, contractat în 2005, scadent în 2020; venituri: 18.975 ron ca preşedinte BNS, 139.283 ron, 14.323 ron, 10.395 ron, 35.427 ron, 21.420 ron din alte funcţii, inclusiv membru în consilii de administraţie;
  • Marius Petcu, Federaţia Sanitas, actualmente cercetat pentru luare de mită: un teren agricol în Teleorman, trei terenuri intravilane în Bucureşti şi Ilfov, un terent agricol la Snagov, un apartament în Bucureşti, o casă de vacanţă în Ilfov, o casă de locuit în Bucureşti, o motocicletă Honda, un autoturism Toyota, un ATV SYM, bijuterii şi ceasuri în valoare 10.000 de euro, tablouri şi icoane în valoare de 10.000 de euro, 10 conturi în lei şi euro (cele mai mari dintre acestea: 221.624 ron şi 150.000 ron), acţiuni la cinci societăţi comerciale, un credit de 180.000 euro, scadent în 2022; soţia: 10 conturi (cele mai mari ca valoare : 221.624 ron, 32.469 ron, 10.787 ron);venituri: 129.998 ron – pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Sanitas; 86.781 ron – pentru funcţia de preşedinte CNSRL Frăţia; 8700 ron – preşedinte IESS; 82.352 ron – preşedinte de onoare OAMMR, 14.383 ron – membru CA, 35432 – membru CA alte venituri din implementare proiecte cu finanţare europeană în valoare de circa 150.000 ron.
  • Bogdan Hossu, „Cartel Alfa”: un teren de 10 hectare în comuna Milaj (moştenire), un apartament de 86 mp, două depozite bancare în euro,  de 29.000 euro şi  de 12.500 euro, cont curent: 5600 euro, un plasament pentru pensie privată, care are soldul de 24.000 ron; soţia sa are un apartament de 51 mp; este membru în patru consilii de administraţie, iar în declaraţia de avere a precizat că valoarea indemnizaţiilor a donat-o la CNS „Cartel Alfa”; de la CNS „Cartel Alfa”, ca angajat, a încasat, potrivit declaraţiei de avere, 64.427 ron;
  • Liviu Luca, sindicat Petrom şi temporar înlocuitor al lui Marius Petcu la şefia CNSRL Frăţia: singurul lider de sindicat care nu şi-a depus declaraţiile  de avere şi de interese pentru a nu fi încadrat ca inculpat în loc de martor în procesul în care SOV este judecat pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa.; despre averea sa colosală, însă, s-a mai putut afla cîte ceva,  spre exemplu despre un domeniu de 8 hectare în Prahova, pe care sînt construite cinci case dotate cu facilităţi moderne, printre care şi un heliport; în parcare au fost văzute mai multe maşini de lux, printre care un Audi Q7, un Mercedes GL şi o Toyota Land Cruiser V12; la 30 km distanţă se află un alt domeniu, de pescuit, întins pe o suprafaţă de 6 hectare pe care sînt construite patru case; dacă primul domeniu este evaluat de experţi imobiliari între 9 şi 11 milioane de euro, cel de al doilea, mai modest, ar valora circa 6 milioane de euro.

Iar aceasta este numai o parte din „toate astea”.

Surse: ziare.com, gandul.info şi click.ro

 

Elena Burlan are legături cu SOV

Zice Kamikaze:

„Elena Burlan, judecătoarea care a decis că dosarul lui SOV este judecat prea repede, deci ca magistratul Camelia Bogdan să nu se mai ocupe de caz, are legături cu Sorin Ovidiu Vîntu.

Conform declarațiilor de avere ale judecătoarei Burlan, dar și Monitorului Oficial, judecătoarea Tribunalului București Elena Burlan domiciliază în București, strada Drobeta, numărul 15, apartamentul 5. Tot conform Monitorului Oficial, la aceeași adresă s-a mutat, pe 10 octombrie 2010, firma Sieben Management SRL. La 10 octombrie 2010, cînd Sieben Management SRL s-a mutat acasă la magistratul Burlan, decizia din partea firmei a fost luată de asociatul unic Stanca Ioana Marușca.”

Citiţi articolul integral

PS. Bonus: Cine e Cătălin Grigoraş, expert tehnic în dosarele Vântu şi Voicu.

Judecătoarea Elena Burlan sau Mafia se întoarce

Maxima zilei: „Judecătorul recuzat ş-a creat deja opinia vinovăţiei inculpatului şi de aceea doreşte să soluţtioneze cauza în regim de urgenţă”

Judecătoarea Elena Burlan a decis recuzarea judecătoarei Camelia Bogdan din dosarul Vântu pentru că:

  • atitudinea atipica a judecatorului in solutionarea acestei cauze, justificata de prevederile legale ale Legii nr. 202/2010, dar si dorinta de a face astfel incat sa nu planeze niciun dubiu asupra impartialitatii sale, poate crea inculpatului tocmai o stare de neincredere fata de modalitatea in care instantele de judecata isi exercita atributiile, poate crea inculpatului impresia ca nu beneficiaza de un proces echitabil in raport de cele retinute anterior
  • administrarea probatoriului cu o celeritate nejustificata, ‘plimbarea’ dosarelor intre instante de grade jurisdictionale diferite pentru diverse motive, dar mai ales mentionarea ‘NECESITATII’ inaintarii dosarului intr-un termen rezonabil […] poate crea de asemenea confuzii in randul justitiabililor, atat cu privire la impartialitatea judecatorului, dar si la dreptul sau la un process echitabil, si o perioada prea scurta de timp putand compromite echitatea procedurii prin neacordarea persoanei in cauza a timpului si a facilitatilor necesare pregatirii apararii, putand conduce la parerea, pe care si-a exprimat-o deja inculpatul, ca judecatorul recuzat si-a creat deja opinia vinovatiei inculpatului si de aceea doreste sa solutioneze cauza in regim de urgenta

Judecătoarea Elena Burlan este cea care l-a achitat pe Brădişteanu într-un dosar în care apărarea a sunat cam aşa: „cele 4 milioane şpagă nu erau pentru mine, erau pentru o colegă căreia i-am împrumutat contul meu, dar care nu poate confirma sau infirma pentru că a murit între timp”.

Detalii: Ancheteonline, Hotnews şi Doc

Cât costă viața unui român? Dar conștiința?

Cătalin Striblea. Probabil cel mai genial ticălos pe care l-a avut RealitateaTV vreodată în echipă! Nimeni din post, dar ce zic eu “din post”… nimeni din audiovizualul românesc nu poate să te prostească în față mai bine ca Striblea! Din alb să facă negru, din contra-argument să facă argument, din muie luată – muie dată. Nimeni din toată mass-media nu poate transmite neadevăruri prin afirmații perfect adevărate cum o face el. Ăsta e har de laDumnezeu Împielițat! Pe lângă Striblea, Ciutacu și Gâdea par doi neantropi scărpinându-se de Mircea Badea lați. Cu mult înainte să se descopere flocul!

Aseară – de parcă mai era cazul! – băiatul mi-a demonstrat încă odată că e cel mai bun. La tema serii și-a popus să afle “Cât costă viața unui român?” – românul fiind regretatul Teo Peter, debitorul: SUA iar samsarul: Băsescu – reușind să conducă rezultatul către răspunsul dinainte stabilit: “Un căcat!”
Încă din debut, realizatorul a afișat pe ecran un fragment dintr-o postare de-a lui Sebastian Lăzăroiu “pe un blog” și a rugat Regia să-l sune pe fratele lui Teo Peter. Iată fragmentul “găsit” pe “un blog”:

“La insistentele presedintelui Traian Basescu, familia lui Teo Peter nu a primit despagubire jignitoarea suma de 8000 de dolari, asa cum intentionau autoritatile americane sa ii ofere, ci o suma cu mai multe zerouri (presedintele chiar i-a ironizat pe americani, spunand ca, daca sunt prea saraci, le dam noi un milion de dolari sa plateasca despagubiri familiei).”

Fratele muzicianului a criticat cu îndreptățit năduf sistemul de imunități extinse al armatei americane, dar a vorbit cu sinceritate despre eforturile autorităților române, la care s-au adaugat cele depuse de ambasadorul SUA, în vederea obținerii unei despăgubiri cât mai consistente. A confirmat de asemenea că s-a vehiculat în epocă “fabuloasa” sumă de un milion de dolari, dar a precizat că suma obținută a fost mult mai mică. Nu a exclus ipoteza apropoului bătut de Băsescu americanilor cu milionul de dolari. Dimpotrivă. Am aflat că ambasadorul Taubman îi povestise cum s-a răstit Băse la el pe tema Teo Peter (evident, Striblea n-a auzit-o p-asta). Omul a mai precizat și că suma de plecare nu a fost 8.000 ci 18.000 de dolari.

Și aici intervine geniul lui Striblea, care e el de geniu malefic! Cum a reușit el să ocolească cu grație întrebarea esențială pe care o reclama povestea. “Cât?” Asta ca nu cumva să iasă (iar) bine Băsescu și din wikilixul ăsta. Ar fi putut să o formuleze cu delicatețe (căci de de delicat, recunosc, e delicat banditu’!), măcar în termeni vag matematici astfel:

“Dacă s-a plecat de la “ridicola” propunere de 18.000, deci de la ordinul de mărime al zecilor de mii, dar nu s-a ajuns ajuns la “fabulosul” milion, atunci care afost ordinul de mărime al despăgubirii?”

N-a pus-o. Pentru că între “ridicol” și “fabulos”, dacă te joci cu un zero, riști să ajungi la sute de mii. Ceea ce ar fi fost nasol pentru discursul postului! Însă când fratele artistului a subliniat că Lăzăroiu s-a înșelat cu oferta de pornire, Striblea a mai aruncat două lopeți de vorbe goale pe deasupra, având grijă să conțină totuși sintagma “Milionul lui Lăzaroiu” după care a tras brusc concluzia irefutabilă:
“DECI LĂZĂROIU BATE CĂMPII!”

Impecabil! Afimația stă în picioare în orice instanță. Într-adevăr, poți să zici, dacă ești mai de la țară, că Lăzăroiu “bate câmpii” vizavi de suma inițială de 8.000 de dolari. Propoziția e adevărată. Și atunci ce vină mai are Cătălin Striblea dacă 99,90% din ambuscații care se uită la Realitatea au înțeles că Lăzăroiu MINTE când spune că Băsescu s-a implicat de partea familia Peter? Poate fi el acuzat că telespectatorii au tras concluzia că Băsescu se pișă pe viața unui Om? Onorată Instanță…

Ca de obicei, ilustrația cerută colegilor din Regie a făcut jumătate din treabă. După ce au rulat de o sută de ori în buclă imaginile cu descarcerarea, urmate de cele cu Teo pe targă și de cele de la cimitir, la final a apărut câteva secunde și Băsescu care, încolțit de ziariști, declara, la scurt timp după accident, că se fac eforturi pentru obținerea de despăgubiri. “Huo! Nenorocitule! Ăla zace 2 metri sub pământ și tu te duci să ceri bani! Derbedeule!” strigau aseară babele în fața plasmelor.

De-asta zic eu că e genial. Să fiu în locul lui Ghiță, sau a lu’ cui o mai fi afacerea media, mâine l-aș face pe Striblea imaginea televiziunii! I-aș mări și salariul, să ia și el măcar un sfert din cât lua Turcescu și aș schimba și sloganul canalului de știri:

“Realitatea feat. Striblea. Singura canalie de știri din România”

____________________
P.S. Și, băi, pulete! Când mai furi citate de pe “un blog”, ca să faci pe el disecții la ora ta de prostit proști și să exciți babe, spune măcar cum se numește acel blog. Că eu am investit bani din buzunar ca să stea blogul ăla pe Internet, nu tac-tu!

cucui.kamikazeonline.ro

Macovei-Voinescu-Preda

„În acest moment, unii colegi din PDL caută 35 de semnături pentru a-și susține candidatura. Lor și tuturor celorlalți colegi și prieteni din partid, vrem să le oferim 35 de idei. Poate că este vremea semnăturilor, dar noi credem că este vremea dezbaterilor.

Cele 35 de idei sunt oferite dezbaterii PDL, dar și publicului larg.

Indiferent că vom găsi sau nu un număr de colegi gata să se reunească în jurul acestor idei pentru a depune o moțiune, discuția ne va ajuta foarte mult. O dorim deschisă și argumentată, departe de invective și suspiciuni. De fapt, vor avea de câștigat de pe urma dezbaterii toți cei care speră că putem progresa în Român

Monica Macovei – Cristian Preda – Sever Voinescu

Viziunea noastră:

PDL – un partid popular modern. 35 de pași necesari

PDL are șansa de a se construi ca singurul partid de dreapta din România. Pentru a atinge acest obiectiv, PDL ar putea să-și folosească resursele și să susțină măsuri orientate de următoarele 35 de idei:

Economie: buget, fiscalitate, Europa

1. Diminuarea prezenței statului în economie. Efectul va fi triplu: creșterea eficienței, scăderea corupției și depolitizarea unor decizii economice. Acum, statul e un factor de distorsionare a regulilor pieței. Trebuie să-i dăm un alt rol, reconstruindu-i credibilitatea atât în fața cetățenilor, cât și în fața actorilor economici.

2. Trecerea economiei de la o dezvoltare bazată pe consum la o dezvoltare bazată pe producție. Principala lecție a ultimilor ani este aceea că economiile a căror dezvoltare se bazează pe consum sunt vulnerabile în crize economice, în vreme ce economiile a căror dezvoltare se bazează pe producție sunt mai rezistente.

3. Diminuarea poverii fiscale pe muncă, ca un prim pas al unei ample și bine gândite politici de reducere a taxelor și impozitelor, atât în cuantum cât și în numărul lor. Prin politicile sale, statul trebuie să urmărească creșterea productivității prin stimularea spiritului antreprenorial.

4. Înscrierea în Constituție a unui deficit bugetar maxim de 3 la sută.

5. Elaborarea bugetului cu minimum 6 luni înainte de debutul anului fiscal şi consultarea cu autoritățile europene competente, pentru o sincronizare cu politicile țărilor membre și participarea la strategia “semestrului european” propusă de Comisie ca o nouă fază a integrării.

Sănătate: resurse suplimentare și asigurări

6. Sistemul public de sănătate are nevoie de sporirea calității managementului la nivelul fiecărei unități sanitare în parte, dar și de resurse financiare private pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor. De aceea, creșterea progresivă a elementului privat în serviciile de sănătate trebuie să fie o prioritate.

7. Reforma pieței de asigurări de sănătate. Statul e obligat să abandoneze iluzia că ”asigură total” și trebuie să se limiteze la asigurarea unui pachet minimal de servicii medicale, restul fiind susținut prin competiția între asiguratorii privați.

Protecție socială și pensii sustenabile

8. Protecție socială țintită. Protecția socială cea mai bună este asigurată de un loc de muncă stabil și bine plătit. În același timp, statul trebuie să îi ajute pe cei aflați în nevoie, inclusiv prin cooperarea cu structuri non-guvernamentale specializate. Acest ajutor vizează nu categorii în ansamblu, ci cazuri concrete.Asistarea persoanei pentru a ieși din starea de nevoie, și nu pentru a permanentiza respectiva stare, trebuie să fie filosofia de funcționare a întregului sistem de protecție socială.

9. Ne dorim un sistem de pensii sustenabil, în virtutea căruia pensiile de stat să nu fie niciodată în pericol. Sporirea numărului de contribuitori pentru echilibrarea balanței cu numărul de pensionari este o condiție sine qua non a depășirii crizei actuale.

Regii și agenții

10. Restructurarea masivă a regiilor și agențiilor de stat, printr-un proces combinat de privatizare și contracting out. Scoaterea regiilor și a agențiilor de stat din universul clientelar al partidelor e una dintre condițiile reabilitării politicii în ochii cetățenilor.

Diminuarea evaziunii

11. Creșterea puterii statului în combaterea evaziunii fiscale. Indisciplina financiară nu e o povară culturală de nedepășit, iar rolul statului poate fi acela de a educa, prin exemplu, mediul economic.

Constituție

12. Limitarea – prin Constituție – a susținerii politice la miniştri şi secretari de stat. Alături de aleşii locali şi naționali, miniștrii și secretarii de stat vor fi, astfel, singurii “colorați” politic. În rest,funcționarii statului trebuie să fie apolitici. Este necesar casingura bază de selecţie să fie competenţa dobândită, nu relaţia clientelară, cu atât mai puţin cea condiţionată de susţinerea campaniilor electorale.

13. Reforma constituţională trebuie să aibă ca scop clarificarea funcţională a regimului, şi nu o modificare inspirată exclusiv de una dintre crizele recente. Între materiile care trebuie avute în vedere sunt: mecanismele dizolvării legislativului, relaţia dintre Preşedinte şi Premier, rolul Curţii Constituţionale, amenajarea justiției.

Regionalizare pentru dezvoltare

14. Regionalizarea nu trebuie făcută pe criterii etnice, ci pornind de la nevoi de dezvoltare şi de la structura demografică, luând în seamă, de asemenea, capacitatea administrativă.

15. Introducerea în Constituţie a obligaţiei ca alocările bugetare să asigure, prin distribuire echitabilă, satisfacerea necesităților reale de la nivelul comunelor, orașelor și județelor, indiferent de partidele aflate la guvernare, pentru a garanta respectarea pe termen lung a interesului cetățenilor. E nevoie, în acest sens, de elaborarea unui algoritm de finanţare minimă pentru dezvoltare.

16. Schimbarea structurii administrative – inclusiv a relaţiei dintre judeţ şi regiune – trebuie corelată cu o reformă electorală care să asigure coerenţa gestiunii teritoriului. În acest moment, utilizarea tuturor modurilor de vot (majoritar într-un tur pentru preşedinţii CJ, majoritar în două tururi pentru primari şi preşedinte, forme de scrutin proporţional pentru consilii locale şi judeţene, ca şi pentru Parlament) creează blocaje și deresponsabilizare a autorităților.

Mediu și educație

17. Inițierea unui Pact național pentru protejarea mediului, plecând de la o hartă a riscurilor de mediu, actualizată anual, prin dialog între guvern, patronate și ONG-uri de mediu.

18. Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă. Pentru a fi posibilă, e nevoie de resurse semnificative. Baza de calcul a salariilor personalului medical şi a celui din educaţie ar trebui – în mod ideal – să crească până în 2012 cu minimum 50%. Altfel, exodul medicilor va fi accelerat, iar şcolile vor fi abandonate de profesorii competenţi.

19. Educaţia trebuie în aşa fel configurată încât în următorii zece ani elevii români să ocupe în clasamentele făcute pe baza testelor internaţionale unul dintre primele zece locuri, şi nu – cum se întâmplă acum – unul dintre ultimele. Componenta etică a educației trebuie reintrodusă în școala românească.

Administrație publică

20. Întregul sistem al administrației publice trebuie reformat și raționalizat. Informatizarea, concentrarea pe serviciul prestat cetățeanului și nu pe rigorile birocrației instituționale, profesionalizarea, eficientizarea (prin introducerea unor standarde de cost) și depolitizarea structurilor administrației ar trebui să fie ideile de bază ale reformei sistemului administrativ.

Demnitatea funcției publice

21. Eliminarea oricărei posibilități de ingerință a Parlamentului sau a altor instituții publice în actul de justiție referitor la un dosar care vizează un parlamentar sau un ministru.

22. Introducerea pentru parlamentari și miniștri a interdicției de a exercita, în paralel cu mandatul, acele funcții și activități care pot duce la situații de conflict de interese, de pildă inițierea unor proiecte de lege sau amendamente sau prin luarea unor decizii în interes personal sau clientelar contrar interesului public. Activitatea în Parlament sau Guvern trebuie să fie dedicată exclusiv interesului public.

Justiție independentă și anticorupție

23. Definirea principiului independenței justiției ca dreptul persoanei de a fi judecată de judecători independenți, nu ca un “privilegiu” al judecătorilor; participarea cetățenilor la stabilirea răspunderii magistrațilorreducerea duratei mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii la 3 ani; eliminarea prevederii referitoare la votul secret în Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se asigura responsabilitatea, transparența și motivarea deciziilor.

24. Ameliorarea sistemului de justiție prin: echilibrarea raporturilor dintre profesiile juridice, regândirea sistemului de recrutare a judecătorilor, înființarea poliției judiciare în subordinea procurorului, care trebuie să aibă exclusiv funcția de susținere a acuzării, investiții în resurse umane și în infrastructură (sedii pentru instanțe și săli de judecată).

25. O metodă sigură anti-corupție este transparența. Avem în vedere transparența bugetară care include transparența cheltuielilor publice, transparența informațiilor referitoare la cei care lucrează în sistemul public sau transparența achizițiilor publice (care ar trebui, de altfel, să se bazeze pe reguli clare, fiind domeniul cu cel mai mare risc de fraudă și corupție). Susținem de asemenea incriminarea “îmbogățirii ilicite” a angajaților din sistemul public (recomandată de art. 20 din Convenția ONU împotriva corupției) și confiscarea averii nejustificate în cazul oricărei persoane. Este necesarăeliminarea prezumției constituționale de dobândire licită a averii, inexistentă în alte state democratice. Stabilitatea legilor și a instituțiilor care și-au dovedit eficiența trebuie asigurată indiferent de cine se află la guvernare.

26. Unificarea practicii judiciare și a sistemului de aplicare a pedepselor, publicarea on line imediată și integrală a tuturor deciziilor judecătorești pentru a asigura previzibilitatea justiției și creșterea încrederii în sistem.

27. Îndepărtarea din magistratură a judecătorilor și procurorilor care nu vor sau nu pot să justifice proveniența bunurilor pe care le dețin sau le folosesc, în cursul unui proces de verificare permanentă; aplicarea periodică a unor teste de integritate pentru cei din serviciul public.

Politică externă

28. Politică externă în acord cu interesele europene, apartenența României la UE fiind mai mult decât sincronizare economică și libertate de mișcare. Politica externă trebuie să includă în următorii ani participarea semnificativă a României la realizarea Politicii Europene de Vecinătate, ca și la politicile de ajutor pentru dezvoltare ale UE.

29. Creșterea profilului României în cadrul Alianței Nord-Atlantice și susținerea politicilor care duc la creșterea coeziunii și eficienței Alianței în ansamblu. Asigurarea securității naționale a României se realizează în interiorul și prin intermediul NATO.

30. Dezvoltarea relației privilegiate cu SUA, ca opțiune fermă și robust asumată în câmpul relațiilor internaționale ale României.

Identitatea popular-europeană

31. La fel ca în partidele partenere din PPE, și la Partidul Democrat Liberal atragerea de noi membri şi susţinerea lor în competiţiile politice, ca şi în funcţiile ori demnităţile publice numite trebuie să aibă în vedere exclusiv oameni competenţi în domenii precise. Avem nevoie de persoane care s-au distins deja în cariera profesională, nu de unele care sunt înregimentate tocmai pentru că nu au o formare solidă şi o carieră profesională consistentă. Este crucială, pe de altă parte, punerea în funcțiune a departamentelor de specialitate ale PDL.

32. Fiecare organizaţie PDL trebuie să identifice competenţe şi să le susţină pentru poziţii şi responsabilităţi adecvate. O persoană nu poate fi pregătită să fie oricând şi consilier local sau judeţean, şi primar, şi deputat sau senator sau euro-parlamentar, şi secretar de stat sau ministru în oricare domeniu şi specializare. Competenţa individuală şi discernământul colectiv sunt în egală măsură necesare în gestiunea resurselor umane în interiorul PDL. Partidul trebuie să dezvolte o structură centrală cu ramificații în teritoriu care să se ocupe exclusiv de managementul resurselor umane. În managementul resurselor umane ale partidului, criteriile de integritate trebuie să fie la fel de importante precum cele de competență și, în general, este de dorit să fie mereu mai exigente decât cele ale celorlalte partide.

33. Transparenţa trebuie să vizeze atât fondurile de care dispune PDL, cât şi modul în care ele sunt cheltuite. În acest sens, PDL trebuie să fie inițiatorul reformei sistemului de finanțare a activităților politice din România, după model german. În ceea ce-l privește, PDL va trebui să publice la intervale regulate (de pildă, la fiecare 6 luni) informaţii despre veniturile şi cheltuielile partidului. Este nevoie, de altminteri, ca finanţarea generală şi cheltuielile să fie decente, inclusiv în timpul campaniilor electorale.

34. Asumarea unei identităţi de dreapta deschise, care să includă orientarea  liberală sau neoliberală, orientarea conservatoare (în sensul tradiţiei politice româneşti de la finele secolului al XIX-lea și în sensul anglo-american contemporan), dar şi orientarea  creştin-democrată sau democratică de centru. Diversitatea va îmbogăţi, nu va diminua identitatea PDL. Ideea populară în Europa este o idee, dacă nu a fuziunii, măcar a federării tuturor curentelor dreptei. La fel trebuie să fie și la noi, iar PDL se va construi ca un astfel de partid.

35. Consolidarea Institutului de Studii Populare ca laborator doctrinar, dar şi ca locul privilegiat al întâlnirii PDL cu societatea civilă care are opțiuni și credințe politice apropiate de ale noastre.”