Am votat, voi?

Fără absolut nici o legătură cu ziua de azi 😀 , acum doi ani scriam:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1077936815610323″ mbottom=”50″]

În aceeași ordine de idei, a votului, mi-e imposibil să înțeleg cum la proteste vă dă ghes inima, dar la vot, instrumentul democratic al menținerii ori schimbării, al democrației însăși, al vieții sănătoase politic, nu. Și dacă nici azi nu aveți pe cine vota, atunci cînd?! 🙂

A, și încă ceva. De data asta nu mai sînt două tururi. Și, mai ales, nu mai votează diaspora. Așa că, la vot! Fără calcule, fără socoteli, pentru astea este timp. După. După vot, bineînțeles.

E Duminica Orbului, da. O zi care înseamnă, nu așa cum ne-am obișnuit, ci cum spune Teodor Baconschi:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3/posts/801019433366393?notif_t=notify_me&notif_id=1465121323437713″ mbottom=”50″]

Votul nu este o obligație, asta era în comunism, este o datorie. Nu te achiți de datorie, nici nu mai ai cum protesta după. Ai avut ocazia, ai scăpat-o – n-ai avut chef, nu te-ai deranjat, toți sînt la fel (aiurea, nu sînt deloc la fel!), nu se schimbă oricum nimic, ți-a fost lene, tîrșă – adio.

UPDATE: De aici.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/florina.neghina/posts/1078276972242974?notif_t=like&notif_id=1465128743098157″ mbottom=”50″]

UPDATE: Deci tinerii, ce ziceați că faceți?

Cea mai prezenta categorie de varsta la vot, la nivel de tara, e formata din cei intre 45-64 de ani, adica in jur 2, 4 mil. Electoratul peste 65 ani s-a prezentat si el masiv la vot, aproximativ 1,5 mil, comparativ cu cel tinar. Prezenta la vot pina la ora 16.00 este de aproximativ 6 mil. persoane.

Pe locul al doilea se afla femeile de peste 65 de ani si barbatii din aceeasi categorie de varsta.

Categoria de varsta cea mai putin prezenta la vot este cea a tinerilor intre 18 si 24 de ani, atat barbati cat si femei.

Categoriile de varsta intre 25 si 34 de ani, la de fel ca si cea intre 35 si 44 de ani sunt pe penultimele locuri, atat la barbati cat si la femei, prezenta lor la vot fiind jumatate sau chiar mai putin de jumatate din cea a categoriei aflata pe primul loc (45-64 de ani).

De aici.

votat

THE MAN WITHOUT PRIORITIES

There’s nothing sadder than a man without priorities. His life is being lived in his absence.

Let me go further into this matter.

First of all, a priority is not an ambition. The difference between the two is vast. An ambition is a desire or a weakness, while a priority is a value or a principle. Of course, they are both inner commitments and therefore the action of both produces notable effects in one’s life; it’s just that the fulfillment of ambitions often stirs a sense of distress, while the fulfillment of priorities always stirs a sense of order.

You cannot rule over your life unless you make a distinction between your ambitions and your priorities.

Secondly, a priority does not always assault you, even if only because a priority is not always self-evident. Thinking that everything is – or nothing is urgent – is just a cheap trick to indulge in either maniacal activity, or in do-nothingness.

When you think that everything or nothing is important, you’ve lost it. You’re out of the game. You’re just being ruled (and harmed) by your own life.

The loser is not the one who loses opportunities, but the one who loses perspective.

There is, I think, nothing noble about being busy unless you value your reasons of busy-ness over your ability of being so.

We love to stay busy these days. People tend to focus on the most recent issues instead of focusing on the most important ones. And there is no way you can actually FOCUS on a constantly FLOWING stream of inner and external events. That is just bad „existential journalism”.

priorities

(Foto: remodelingclay.com)

De ce sa demisioneze bunul simt?

Sîntem primitivi, sîntem bătăuși, sîntem ultimii oameni de pe Pămînt! Să demisioneze Lipă și poate ne mai calmăm orgoliile pentru ceva timp, pînă apare următorul motiv de indignare publică.

De ce să demisioneze Lipă, ministrul Sporturilor, pentru declaratiile acestea?

Eu nu o vad pe Mariana spunand lucrurile astea. Nu-l vad nici pe Bellu lovind sportivii.

Si daca am fost lovita, n-o sa spun! Pentru ca de antrenorii mei, care m-au scos campioana olimpica, mondiala si europeana, si daca ma calcau in picioare, la intrebarea asta n-o sa raspund niciodata. O sa spun despre ei doar ca au tot respectul pentru ca m-au scos campioana.

Trebuia sa fie o carte care sa povesteasca altceva, sa fie lansata la un concurs national de gimnastica. In performanta e ca o casnicie. Rufele murdare nu se spala in public, ci in familie. – ziare.com

Recapitulare. Maria Olaru lansează astăzi, la Bookfest, o carte. Carte care, cum am mai spus și aici, lasă niște semne serioase de întrebare asupra momentului ales, cel puțin. Ministrul Sporturilor, Elisabeta Lipă, dă niște declarații săptămîna trecută, referitoare la anumite povești din carte. Maria Olaru mai spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face exact același lucru în viață. Concluzia fantei de  lumină din mințile corecte politic? Să-și dea imediat demisia Lipă!

De ce? Ce s-ar rezolva cu asta? Să vină cineva care să-i ia la întrebări pe antrenori, să facă anchetă, să-i bată cu funia udă, să-i aresteze, să se sesizeze organele statului, dom’le, așa nu se mai poate!

Adică bunul simț al ministrului trebuie sancționat, nu lăsat să umble liber prin guvern, că poate contaminează și pe alții. Ce a spus Elisabeta Lipă, de fapt? Că le poartă respect pentru că a ajuns, datorită lor, a antrenorilor pe care i-a avut, campioană. Pentru că (și) datorită lor a ajuns unde a ajuns. Făcînd performanță în anii comunismului, în acei ani tulburi, cînd nici sportul nu era scutit de, să le spunem incidente. Că nu s-a întîmplat nici o oroare, din cîte știu.

Pentru cine a deschis blogul mai tîrziu, este de precizat că sport, atunci, nu făceau copii de profesori universitari, doctori, profesori sau alte categorii de intelectuali, ci copii ai oamenilor simpli, obișnuiți, mulți cu o situație grea acasă. Copii cu care, altfel, nimeni din imbecilitățile corect poliitc de azi nu ar fi făcut nimic, că nu te atingi de nimeni nici cu o floare, decît în limitele suprareglementate de stat. Și prin sport, acei copii au ajuns să fie cunoscuți peste tot în lume, să aibă pensii viagere, să ajungă chiar miniștri.

Repet, ce a făcut Elisabeta Lipă altceva decît să dea niște declarații de bun simț? Altceva decît să-și amintească cu respect de niște oameni care au ajutat-o să ajungă campioană? Nu-i așa că pentru acest bun simț trebuie să plece imediat din minister? Și să vină în locul ei cineva care să nu conceapă, să nu aibă habar, nici ca părere, nici ca experiență proprie, ce ar fi făcut în asemenea situație? Cineva care să strige isteric ”Miliția, miliția, aici s-a petrecut, acum țîșpe ani, un posibil caz de agresiune fizică! Veniți acum, veniți urgent de faceți anchetă”.

Și mai clar. Pentru ce să-și dea ministrul Lipă demisia, cînd Maria Olaru, autoarea cărții și cea supusă relelor tratamente, în același timp, după cum apare scris în volum, a declarat că dacă ar fi să o ia de la capăt ar face exact același lucru, adică gimnastică, cu pumnul, palma, bătaia, omorul sau ce-o fi fost acolo, de care vorbește în carte?

Cînd o experiență este traumatizantă fizic și psihic, nimeni, dar absolut nimeni nu mai vrea să treacă prin ea. Asta cred că se știe, chiar și numai din filme.

elisabeta lipa

(Foto: forbes.ro)

Bataie, copii si lansare de carte

1. Ieri am aflat cea mai bună veste a ultimelor luni, familiei Bodnariu i s-au dat copiii înapoi. Toți cinci sînt acasă acum. Comunicatul sună sec, dar indiscutabil se poate citi  bucuria printre rînduri.

The Naustdal Municipality of Norway has come to terms with Marius & Ruth Bodnariu for the return home of all of their five (5) children.

We thank you all for your love, support, prayers, and active participation in the reunification of this family. May God richly bless you and repay you for all you have done to bring this family back together.

It is very important for all of us to respect the privacy and uninterrupted intimacy of this family in the following period as the children resettle and reintegrate themselves in their natural family home and environment.

We appreciate your understanding and collaboration on these points. – bodnariufamily.org.

Ce urme a lăsat această acțiune a Barnevernet, care sînt implicațiile psihologice ale cazului, pentru copii și părinți deopotrivă, unde și cum au stat, ce au făcut în această perioadă de șase luni cei mici, rămîne de văzut. Ce e clar acum este că nimeni din cei care susțineau că bine le-a făcut cînd le-au luat copiii, că nu așa se cresc copiii, experții baby sittingului corect politic, cei care știu, înainte de orice, ce s-a întîmplat la mii de kilometri distanță, cum au fost bătuți și îndoctrinați religios – oroare! – cei cinci copii, nu scot o vorbă. Sau dacă, în cel mai fericit caz, o fac totuși, este în orice caz o manevră, ceva dubios, frica de ceva ori cineva, nici vorbă de o hotărîre a unei instanțe de judecată, nici vorbă de toate eforturile depuse pentru a contracara acțiunile acelei instituții, Barnevernet, nici vorbă de o mobilizare exemplară a societății civile de aici și nu numai, nici vorbă de eforturile autorităților române. Unii nu vor să creadă, pur și simplu – e sinistru cît de eficientă a devenit această spălare pe creieri – că totul s-a desfășurat legal, că acolo, la autoritățile statului norvegian sînt probleme, nu în mijlocul familiei, atunci cînd îți aștepți copiii de la școală și, în locul lor, vin două mașini și o femeie necunoscută îți spune că trebuie să te prezinți la poliție, pentru declarații. După care – și după cîte eforturi – abia reușești să îi mai vezi, pentru foarte scurt timp, timp de jumătate de an.

2. A doua știre vine tot din perioada copilăriei, cea a gimnastelor românce, mai precis Maria Olaru, fosta campioană din anii 2000, își lansează mîine o carte. ”Prețul aurului. Sinceritate incomodă” se numește, și în ea sînt povestite, printre altele, tratamentele inumane – palme, bătăi, jigniri – pe care le-a suportat de la cuplul de antrenori Bellu – Bitang, pe vremea cînd a fost antrenată de aceștia. Lansarea are loc la Bookfest, de ziua de naștere a autoarei, dar ca să vedeți coincidență, și cu o zi înaintea desfășurării alegerilor locale, la care soțul Mariei Olaru, deputat și președintele Partidului România Unită, candidează pentru funcția de primar general. Sigur că în economia cifrelor această carte nu va schimba nimic pentru soț, dar este o problemă de morală, cel puțin, lansarea tocmai acum. How convenient! Aproape nimeni de pe Facebook, din lista mea, nu știa că ea și candidatul sînt, de anul trecut, soț și soție.

Nu sînt un susținător al cuplului de antrenori, dimpotrivă aș zice, nu-mi trezesc simpatia. Dar în situația aceasta nu pot să nu apreciez ce a declarat Octavian Bellu:

Mă întristează ceea ce aud. Am văzut că Maria şi-a ţinut un jurnal în care şi-a notat anumite lucruri. Ştiam că există în obiceiul gimnastelor să ţină un astfel de jurnal, dar chiar după atâtea vreme, un jurnal scris de un copil la 12 ani reprezintă viziunea pe care o avea despre viaţă de gimnastă la vârstă respectivă. Eu nu o să întru în polemică cu Maria Olaru. Am muncit împreună şi rezultatele s-au văzut. Şi eu şi Maria suntem produsul unui sistem cu lumini şi umbre. Eu nu-mi aduc aminte în 1994 să fi avut o ieşire violenţă. Un om de 95 de kilograme să lovească un copil e total deplasat. Amintirile sunt ale ei. Dacă a rămas doar cu atât din ce s-a întâmplat în perioada respectivă este problema Mariei. Pe mine mă doare. Noi pentru aceşti copii am fost şi mamă şi tată şi maseur de multe ori. Simt o anumită tristeţe pe care nu pot să mi-o reprim. Eu am vrut să pregătesc aceşti copii că pe nişte oameni care să reziste la orice. – click.ro

Cum nu intenționez să citesc cartea, nu voi ști nici dacă Maria ar fi preferat să rămînă acasă, în loc să fie adusă la lotul de gimnastică, nici dacă a fost luată cu forța, nici ce a îndurat pentru performanță. Nici dacă o deranjează cumva pensia viageră – de aproape 8000 de lei pe lună -, nici dacă le e măcar puțin recunoscătoare antrenorilor pentru că a ajuns la un standard de viață pe care, altminteri, nu  l-ar fi avut. Nu voi ști decît că așa ceva nu se face, și mă refer la lansarea cărții cu o zi înaintea alegerilor la care soțul este candidat, nu voi ști decît că pentru performanță, în alte țări se plătesc bani grei la săli de gimnastică particulare, după care urmează selecția, nu voi ști decît că anul acesta nu avem lot reprezentativ la Jocurile Olimpice de la Rio – și poate e mai bine așa, de ce să fie torturați fizic și psihic copiii pentru o medalie și o pensie viageră?! – nu voi ști ce a fost între ea și antrenori, pentru că, la urma urmei, e cuvîntul ei împotriva cuvîntului lor. Și consider că, pentru acum, e suficient ceea ce știu. Pentru altele, am să pot citi ce scrie Cătălin Tolontan, cel care a și scris prefața cărții, pe blogul personal.

Dar vă dați seama ce-ar fi însemnat să avem Barnevernet în România? Cîte medalii și cîte titluri olimpice, mondiale și europene am fi luat?

UPDATE: click.ro scrie: ”Maria Olaru, părăsită de fostele colege”

Dacă la lansările altor cărţi scrise de sportivi am văzut o mulţime de oameni din sport sau de foşti colegi ai autorului, de data aceasta lucrurile au stat altfel. Rememorarea şi recunoaşterea durităţii vieţii de sportiv şi felul în care aceasta a fost evocată în carte le-a făcut pe fostele colege să nu participe la lansarea volumului, chiar dacă majoritatea erau în ţară. Singura care a absentat motivat este Andreea Răducan, cea care în aceste zile conduce delegaţia României la Campionatele Europene de la Berna (Elveţia). A fost prezentă în public, însă, Silvana Peng, sportiva înlăturată de antrenorii Bellu şi Bitang de la lot, a cărei mamă a declanşat o adevărată furtună în lumea sportului. Cele două gimnaste au şi discutat câteva minute la masa de autografe.

bodnariu family

(Foto: lifesitenews.com)

Raed? Psst! Raaaeeeeed!!! Pleaca!

Îţi tot cad, Raed. Aparate de zbor. Crapă oameni, sărmanii. Evident, însă, ce treabă ai tu? Doar nu le pui tu să cadă, aparatele. Tu altă treaba ai: Secretar de Stat. Aşa e. De stat, stai bine. Că altceva, ce mai e de făcut, la Stat? Şi oamenii de la SMURD care tot crapă stau bine. În sicriu, tot ce trebuie, toate condiţiile. Bun, ei nu asta îşi doreau – dar dacă ar fi aşa, na, după ce-şi doreşte fiecare, unde s-ar ajunge?

Dar n-ai tu nici o legătură. Normal. Tu eşti tehnocrat. Pe salvare de vieţi, pe situaţii de urgenţă, pe aspecte din acestea. Sau poate că nu? Poate nu de-aia te-au adus la M.A.I. Poate eşti Secretar de Stat pe şah, ţintar şi moară. Sau ergonomie. Sau spaţii verzi din incinte. Sau fanfare. Sau ceva. Altceva. Căci e ştiut: tehnocratul e altceva! Nu-i el, aşa, ca orice fel de om în funcţie. Nepolitic, nepartinic, nenimic.

Alţii, cu Statul mai altfel, au o cutumă – dacă apar asemenea probleme, grave, cu crăpat în serie pe zona lor, în aria lor de competenţă, e clar: demisia. Demisia de Onoare. Dar nu de Onoare e vorba aici, ci de Competenţă. Este? Or, nu eşti tu Simbol Naţional de Excelenţă în Competenţă? Eşti. Şi-atunci, Excelenţă, cum să-ţi dai demisia? Logic. N-ai cum. Mai ales că, tot de la voi, de la tehnocraţi medicali, dăinuie şi exemplul luminos al lui Sorin. Oprescu, desigur.

Cînd cu copilul acela, sărmanul, mîncat de cîini. Gen: „Ce să fac, doamnă? Să-mi dau demisia? Păi dacă îmi dau demisia, învie copilul?” Şi gata. Ce demisie? Logic. Nu? Păi nu, tocmai. De bun-simţ, adică perfect logic, venea cam aşa: „Da, Sorine, să-ţi dai demisia. Să rezolve problema cine vine în locul tău, din moment ce tu n-ai fost în stare. Să nu mai ajungă să crape copii mîncaţi de cîini, ca să se rezolve.” Aceeaşi soluţie se aplică şi în cazul acestor aparate care tot cad, în serie, şi crapă oameni, în serie. Ce să-i faci? Învie, dacă demisionezi? Nu. Dar poate nu mai mor alţii. Uite-aşa. Chiar şi Secretarii de Stat nu mai stau, pleacă, dacă le crapă oameni în serie, pe zona lor de competenţă. Pleacă, da. Pleacă.

raed arafat

 

(Foto: radiocraiova.ro)

In sprijinul votarii. De ce votati cu Nicusor Dan

Fără politicieni! Noi nu sîntem partide! Hu-hu-hu = he-he-he = aceeaşi mizerie! Ne-am saturat de “raul cel mai mic!” Sîntem tari! Puri! Duri! Maturi! Jos Sistemul! Hai cu Antisistemul! Hai cu Independentul! Independent de ce? Mmm… De realitate?

Realitatea că “Primar” este, gen, o funcţie POLITICĂ? Realitatea că sînt numai două linii politice, de cînd lumea: stînga sau dreapta? (aia “de centru” e stînga în rate, nu cu vagonul). Realitatea că a crede sincer într-o minciună nu o transformă niciodată în adevăr? Realitatea că un candidat care îşi construieşte cariera politică pe ideea că nu e politică, dar totuşi e politică, însă nu-i nici de stînga, nici de dreapta, minte? Sau e rupt de realitate? Adică minte, gen, cu onestitate, sincer convins de adevărul minciunii în care îi place să creadă?

Sînt doar două variante: fie minte, fie trăieşte într-o ficţiune, deci se minte, minţindu-i şi pe alţii. Iubind adevărul, cinstea, competenţa, puteţi vota liniştiţi pentru o minciună, desigur, sinceră. Iubind adevărul, cinstea, competenţa, puteţi vota pentru o ficţiune. Puteţi? Evident. Şi aşa ajunge Antisistemicul Primar? Sau ajunge Firea Primar? Că Primăriţă e sexist, na. De fapt, aşa ajunge Pandele. Primar. Dar să nu divagăm.

(Totuşi, de ce nu îi spune nimeni Gabriela Pandele, doar omul e actualul titular, de ce atîta marginalizare? E revoltător! Să nu mai divagăm, însă. Nu, pe bune: o cheamă PANDELE? O cheamă. Un nume frumos, de om frumos. Navigator. Frumoasa lui echipa lui de fotbal, deşi din Voluntari, are o ancoră pe emblemă. Voluntari, port de tradiţie! Poate chiar maritimă. Dar ce spun eu, oceanică! Voluntari, port la Pacific, dacă nu la Atlantic! Ce, n-ar fi bine? Sau la Indian. De unde au venit indienii. Dar să nu mai divagăm chiar deloc).

Necunoscute dar recunoscute

Surprinzător pentru mulţi, şmecheria Antisistemică e veche de cînd hăul. “Divide et impera,” vorba aceea. Concret, candidatul catastrofal pentru “Polis,” cu un electorat captiv substanţial, dar nu şi majoritar, câştigă doar dacă restul electoratului este scindat. Cel mai bine, scindarea o face Antisistemicul. Care atrage fix voturile cu care Catastrofa poate învinge (“Polis” nu vine de la “fuck da polis,” nu, gugliţi şi găsiţi).

La noi, metoda a fost, temporar, la modă (“Noi nu sîntem Partide!!!”) în postcomunismul incipient. Revine, magnific, în precomunismul avansat. Nu că am avea noi monopolul… De pildă, cu mult rafinament, Hilara, soţia grotescului Bill, l-a obţinut ca adversar în cursa pentru Casa Albă pe Trumpilică (Trumpulică ar fi cam mult zis, dar nu e timpul pierdut). Nici o legătură cu Primăria Capitalei? Hmmm. Rafinamentul hilar (sau hilaric) a fost că Trumpişor a candidat la Republicani ca Independent-şi-totuşi-membru de partid istoric. Nici măcar Oprescu nu s-a gîndit la asta! “Jos sistemul, sînt toţi nişte nenorociţi. Rezolv Eu: dinafară, dar dinăuntru. Ca Independent. Antisistem.” Şi Tehnocrat, din tehnocraţia pe biznis.

Da, pînă acolo a mers manipularea publicului, căci Trumpiloi a primit de la televiziuni apariţii gratis care l-ar fi costat peste două miliarde de dolari! Ceea ce nimeni nu-şi poate permite. Iar televiziunile, spre surprinderea voastră, ţin cu stînga şi la americani (în timp ce, la noi, Antena 3 sau Realitatea ţin cu capitalismul, este?). Jucînd cu brio Independentul Antisistem, Trumpiluţ a cîştigat la Republicani cu un electorat captiv de sub 40%, graţie scindării electoratului între 17 candidaţi! Că aşa s-a gîndit Partidul Republican că e mai bine. La sugestia televiziunilor, ca să facă Republicanii rating. Aceleaşi televiziuni care, tradiţional, ţin cu Hilara.

Ţeparii vechi şi noi

Trumpia-Sa poate fi cel mai tare Cal Troian din istoria politicii. Cu învestitura Republicană în buzunar, a cotit-o la stînga pe toate fronturile! Astfel, americanii vor avea de ales între un penibil de bîlci şi o sinistră de puşcărie, ambii pe stînga. Democrata Hilara e anchetată de FBI pentru trădare, gen, prin încălcarea voită a regulilor secretizării emailurilor de serviciu, pe cînd era la Externe (Departamentul de Stat). Poate contra donaţii electorale, de la toţi greşiţii. Deghizate în “onorarii pentru discursuri motivaţionale,” de la două sute de mii de parai în sus. Mult în sus. Iar Trumpăcel are şi el bubele lui penale. Încă o ţeapă luată de alegători? Exact. Ca stînga să cîştige prin orice ţepar, gen.

Spre deosebire de socialista americană Clinton, socialista voluntară Pandele nu evoluează într-un sistem cu două partide parlamentare. E mai simplu: se poate folosi de un Antisistemic extern partidelor mari. Sincer extern. Şi atunci, ce variante rămîn? Dumitru Pelican, ecologistul de la Sectorul 2, sigur v-a cucerit, ecologia fiind esenţiala pentru Planetă, dar vorbim de Primăria Generală. Alde SIDA-Shakesperare, politologul lui Tăriceanu, cel cu banii pentru bolnavii de SIDA daţi mai bine pe alde piese de alde Shakespeare? Nici. Candidatul Robert? Nici, nici. Deci cine? Nimeni!!! Că doar nu Predoiu?!?! Ptiu!!! Piei, satană!!! Nenorocitul ăla, din partidul ăla de nenorociţi (că toţi politicienii sînt nenorociţi)?

Răspunsul din lumea reală, nu imaginară, ar fi: Predoiu, da. Din PNL. Care PNL nu e PSD. Peneleii încearcă, na, să fie de dreapta, cît pot şi ei, cît înţeleg. Dar sigur NU SÎNT PSD. Oricum, nu toţi. În timp ce în PSD, toţi sînt PSD, cu excepţia lui Ponta, PNŢ-CD. (A votat cu Raţiu, nu?)

Bine, dar sondajele!!! Intenţiile de vot!!! Exact. Intenţiile de vot nu sint voturi. Voturile se dau in ziua votului, nu inainte. Şi ce, Predoiu ar fi groaznic de bun, cinstit, priceput? Ca Primar? Habar n-am. N-am cum să ştiu dinainte. Şi nici voi, şi nici nimeni. Dar ce ştiţi sigur e că Firea (cum îi zic ai ei, ca să uitaţi de Pandele), e PSD. Şi ştiţi sigur ce-i PSD. Mai ştiţi, sigur, ce a făcut Independentul Antitistem Oprescu la Primăria Capitalei. Ştiţi, aşadar, că pastila Antisistemică a mai fost livrată şi înghiţită, cu rezultate cunoscute.

Antilogica e logica victoriei, nu?

Bineînţeles că Nicuşor Dan nu e Oprescu, n-are cum. Dar ce ştiţi, precis, e că N. Dan nu va lua voturi de la G. Pandele, ci de la C. Predoiu. G. Pandele nu poate cîştiga fără ca N. Dan să ia voturile de la C. Predoiu. De altfel, ştiţi sigur că N. Dan a refuzat, clar, vreo alianţă mai “pe dreapta” cu Predoiu (bine, la fel a făcut şi SIDA-Shakesperare, alde politologul lui Tăriceanu, dar alde Tăriceanu vrea iar USL, deci PCR). Predoiu nu e debutant în politică. A fost Ministru de Justiţie, a fost şi Premier interimar. În fine, ştiţi că N. Dan n-a exercitat nici o funcţie politică, la nici un nivel. Ceea ce nu contează. Nefiind politician, Nicuşor Dan n-are cum să fie mai rău decît politicienii, în meseria numită politică. Perfect logic. Nu poate fi decît mai bun. Exact asta vrea să credeţi şi G. Pandele, PSD. Dar dacă N. Dan cîştigă?

Ceea ce nu ştiţi, pentru că nu vrea să spună, e ce fel de politică face Nicuşor Dan: de stînga sau de dreapta? Ideea că politica lui nu e de nici un fel (iar felurile sînt doar două, cum ziceam, “centrul” e stînga în rate) e o minciună. Şi n-ar fi bine să votaţi o minciună. “Nu, dar ei sînt sinceri în ce spun, şi are ditamai echipa!” Atunci, sînt duşi în lumea basmelor. Să votaţi un personaj de basm ar fi perfect. Nu de alta, dar Bucureştiul e imaginar, nu real. “Nu contează, ne e prea silă!!! De Sistem!!! Nu mai vrem să alegem răul cel mai mic!!! Că politica doar asta înseamnă: rău!!!” Excelent. Dacă v-aţi săturat de “răul cel mai mic,” veţi avea, obligatoriu, răul cel mai mare. Sau cel mai mare rău, cum preferaţi. Fara ghilimele. Fiindcă Antisistemicii nu cîştigă, nicăieri în lume – decît intr-un sigur caz: cînd independenţa lor e doar o iluzie.

Alte variante nu există. Fie pierd, subminînd, matematic, candidatul (cît de cît) de dreapta, deci ajutînd stînga, fie cîştigă prin Sistemul pitit, cu grijă, în spatele Antistemului. Iar Antisistemul acesta, considerat a fi “de centru,” e tot de stînga. Gen dreapta plus stînga egal zero, căci plus cu minus egal zero. Iar decît zero, mai bine minus! Minus politicaaaa, evideeeent! Din moment ce “FĂRĂ POLITICIENI”! Şi-atunci? Conducere Ştiinţifică, normaaal!!! Nouă! Da. Decît că a mai fost. Şi aia veche era tot Ştiinţifică. Socialism Ştiinţific. Ştiinţific, da, fix aşa era. Sigur că aţi uitat. N-aţi dat examen la materia asta. Aşadar, stînga sau stînga? Că doar n-o fi şi altă variantă? Vot plăcut.

nicusor dan antena 3

(Foto: revistapresei.hotnews.ro)

Nicusor Dan NU este un om de dreapta. I-a sprijinit pe Geona si pe Crin Antonescu

Nu am să înțeleg niciodată prostiile din politica românească, prostii de nivel de grădiniță, ori făcute din disperare, ori din ranchiună, ori din orice altceva în afara unui calcul politic corect.

Nicușor Dan NU este un om de dreapta. De ținut minte! Mai mult decît atît, din fragmentele următoare vă veți da seama că Ecaterina Andronescu era chiar o persoană ”foarte rezonabilă”, că l-a susținut pe Geoană în 2009 și pe Crin Antonescu, că a făcut lobby pentru demiterea lui Băsescu încă din 2007, că e la stînga clară a spectrului politic.

Sîntem în 2012, și se descoperă o corespondență internă a unui grup de discuții, dispărut între timp din online, dar recunoscute de Nicușor Dan.

Cîteva citate de acolo vă vor lămuri cu cine avem de a face. Oricît de anti-Băsescu ați fi acum, judecați prin prisma momentelor de atunci, și prin prisma a ce au arătat cei susținuți de atunci încoace. Deci:

Da. Am scris pe o retea INCHISA, nu publica, un text in 2007 in favoarea suspendarii presedintelui si in 2009 un text de sustinere a lui Crin Antonescu.

Va invit sa parcurgeti si sa distribuiti pe listele de e-mailuri si argumentele urmatoare PENTRU DEMITEREA lui Traian Basescu.

Alegerile din 6 decembrie sint intre Basescu-PDL si  PSD-PNL-UDMR-minoritati. Nu am nici o ezitare intre a vota a doua varianta,  adica Geoana: a) votez o mafie mai mica; b) votez o coalitie, deci un  oarecare control reciproc al partenerilor; c) votez speranta unei schimbari  in atitudinea institutiilor statului (de care Antonescu isi leaga viitoarea  cariera politica); d) votez si pentru bucuria de a vedea la Parchet niste oameni care au fost 5 ani scutiti: Videanu, Negoita, Udrea, Falca, Basescu.

Articolul lui Patapievici care a fost trimis pe lista este jalnic. In  ciuda formei stiintifice pe care o pretinde, nu demonstreaza nimic. Argumentele pro Basescu pe care le-am citit in discutia de aici de pe lista  sint mult mai pertinente. Imi aduce aminte de articolul lui Cartarescu,  postat acum vreo 3 saptamini, care era o miorlaiala patetica. In schimb,  articolul lui Tolontan si mai ales cel al Alinei Mungiu sint foarte pertinente.

Unde este surpriza si unde este indecenta? Nu a declarat Antonescu in mod constant in campania electorala (si de ani buni incoace) ca Basescu este principalul rau al clasei politice, ca este principalul lui adversar in campanie si ca principala miza a campaniei sale este indepartarea lui? A spus Antonescu deodata ca Geoana este politician minunat, plin de calitati? A spus doar ca, din aceste doua optiuni, o alege pe cea mai putin rea (nu avea din pacate optiunea Remus Cernea).” – Nicușor Dan, 24 noiembrie 2009

Admit ca PNL-ul l-a sustinut pe Nastase. Chiar daca sint nuante aici  (partizanatul politic al DNA si al parchetului, chemarile televizate la DNA  si la parchet, etc. ), faptul e condamnabil.” Nicușor Dan, 20 noiembrie 2009

Cunosc foarte bine situatia cu reforma educatiei. Raportul comisiei prezidentiale si propunerile de reforma, foarte bune. Pactul pentru Educatie, foarte bun. Transpunerea lor in practica, esec lamentabil: Basescu  isi face capital politic atacind-o pe E. Andronescu la sedinta de guvern si  ostilizindu-i pe Miclea si Andronescu. Forteaza asumarea raspunderii guvernului la o data fixa. Legea educatiei este scrisa intr-un week-end,  pina noaptea tirziu, prin compilatie dupa 2 texte. O cunosc personal pe E. Andronescu si va asigur ca este o persoana foarte rezonabila, care ar fi  inclus tot ce s-a stabilit in Pactul pentru Educatie in Lege. Si asta este un caz “fericit”. Cite din temele lansate de Basescu au fost urmate de ceva concret. E un loc totusi in care il recunosc pe Basescu pragmatic si operativ: averea familiei. Casa din Mihaileanu, fata mica angajata la Luxten, fata mare  cazata la Puiu Popoviciu, fratele in afaceri imobiliare cu statul, etc.”  Nicușor Dan, 20 noiembrie 2009

Găsiți textul integral al articolelor de atunci aici și aici. Eu închei cu ce spunea atunci Paul Dragoș Aligică:

Cum adica daca m-am lamurit? Eram lamurit de la inceput. Ce nu stiam era ca in cele doua momente in care s-a testat totul in politica romaneasca si s-au despartit apele, omul a dovedit daca nu ticalosie atunci (si folosesc aci termenul in mod tehnic, nu peiorativ) imbecilitate politica si morala – adica o deficienta morala si cognitiva in a sesiza conturile realitatii.

Acolo unde un C. Rogozanu a trecut testul cu brio, individul in cauza a clacat. Deci pana la proba contrarie cand acest personaj ma va uimi cu o atitudine principiala si inteligenta, acesta e ultimul cuvant.

Am spus aseară că avem nevoie de zilele acestea pentru a ne gîndi cu cine votăm. Că avem nevoie de o pauză. Dar o piedică în calea amintirii nu strică. Cu atît mai mult, repet, cu cît e clar pe ce linie a jucat și, avînd în vedere acțiunile și declarațiile și comportamentul în actuala campanie, încă e posibil să mai joace Nicușor Dan.

Azi noapte, tîrziu, a fost o întîlnire electorală la Realitatea TV. Ce pot să spun e să ne ferească Dumnezeu de oamenii care vin în politica românească, dacă ăștia sînt. Și nu-mi iese din cap cum Nicușor Dan era ”obsedat” de un fluturaș răspîndit de PNL, în care se spunea, printre altele, că va fi viceprimarul Gabrielei Firea, cînd el a declarat că așa ceva nu va face. Ei, din ce aveți mai sus vă dați seama și cine este, și cum procedează.

Mergeți la vot. Am scris deja de ce, aici și aici. Mergeți chiar făcînd excepție de acest articol. L-am scris pentru că nu uit, am memorie bună și o arhivă care mă ajută. Și pe mine nu m-a convins, cîtuși de puțin, de atitudine principială și inteligență, așa cum spunea Dragoș Aligică în 2012. Articolul e doar o piedică în calea uitării.

nicusor_dan

(Foto: hotnews.ro)

Sper ca e clar

1. Că Dragnea va zbura, mai devreme sau mai tîrziu, de la șefia PSD, în cazul în care (ha!) cîștigă Firea Primăria Municipiului București. Un condamnat penal nu va avea nici o șansă în fața unei femei fără pată, cu ambiții mari. Foarte mari. Cele mai mari.

2. Că drept de văicăreală – aoleu, sîntem nație de rahat, nu ne merită poporul, proștii votează și altele asemenea – nu vor avea decît cei care au fost la vot. Am scris în textul anterior de ce.

3. Repet, indiferent cît de fărîmițate vor fi celelalte voturi, ale non-Firea, e bine, e indicat, e necesar, e imperios să fie cît mai multe. Cu cît cîștigă cu un procent mai mic, cu atît mai bine.

4. ”Încurajez românii să nu voteze candidați care au fost acuzați de corupție” – Hans Klemm, Ambasadorul SUA la București.

5. Nu ne mobilizăm și nici demoralizăm pentru/din cauza unui candidat anume, votăm! E tot ce mai contează acum.

PS: Faza asta e urîtă rău de tot. Așa ceva nu se face, pur și simplu. Decît de către o singură persoană, numai la aceea mă așteptam.

Și da, acum sînt la A3. Firea, Predoiu, Dan și Barbu. Atît.

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/robertnicolae.turcescu/posts/992740127488462″ mbottom=”50″]

dragnea firea

(Foto: b1.ro)

Nu Fi rea! Voteaza!

Scriu repede și pe apucate, volumul prea mare de date din platformă, combinat cu un atac, actualizări la temă se vor rezolva după alegeri. Blogul e up and down din 5 în 5 minute. Știe hostingul și ce e, și ce e cel mai bine de făcut. 🙂

Așadar, direct în subiect.

Ieri, băiatul vitreg  – cel din prima căsătorie a lui Firea, primul ei soț – al candidatei PSD la Primăria Municipiului București a postat un scurt mesaj pe Facebook. Acesta:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/razvan.firea/posts/10209592288262635″ mbottom=”50″]

Are aproape 5000 de like-uri, nu știu cîte se vor transpune în practică. Dar merită apreciat gestul.

Și de astăzi, circulă acest film pe Facebook:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/almanahe.mic/videos/1043147995753906/” mbottom=”50″]

Liviu Avram, jurnalistul care s-a luptat și pînă acum la CCR pentru alegeri în două tururi, scria ieri:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/liviu.avram.1806/posts/134860996918608″ mbottom=”50″]

Iar astăzi a anunțat înființarea unei platforme, primarindouatururi. Vedeți despre ce este vorba acolo.

Știu, totul sună a disperare. În colțul meu de Facebook, e o amărăciune și-o resemnare cum nu am mai văzut de mult. Sau chiar niciodată pînă acum, și de fiecare dată am zis că e ultima dată. Și totuși, mai merită încercat. Nu pentru ei, despre care nu mai e nevoie să spun cum sînt, ci pentru noi. Nu pentru ei, care nu au făcut absolut nimic ca să tranșeze aceste alegeri mai demult (inclusiv legea alegerilor locale în două tururi), ci pentru noi. Pentru copiii noștri, poate?!

Știu, sună îngrozitor de dulceag, îngrozitor de sentimental, dar asta e, asta mai pot spune acum, în penultima clipă. Și mai e ceva, votați. Nu contează că așa zisa dreaptă e fărîmițată în nu știu cîte bucăți, votați. Dați-le de numărat pînă n-or mai putea. Pe asta mizează, pe prezența scăzută la vot și pe divizarea dreptei. Acolo unde nu aveți ce vota, e simplu, anulați votul. În rest, eu zic că este.

Arătați-le, în acest fel, că vă pasă, că doriți să avem o clasă politică responsabilă, poate pînă în toamnă, la alegerile parlamentare, nu vom mai vedea măcar niște figuri pe buletinele de vot. Arătați-le așa, mergînd în număr masiv la vot, că pe voi vă interesează, și indiferent ce fac ei, nu vom renunța. Că nu lăsăm penali, ”doctori” fără studii și alte categorii de lingăi ai statului, de stat pe banii statului, să ne mai conducă. Poate așa, cine știe?!

Votați-l și pe ultimul de pe listă, dacă pe altcineva nu aveți, dar votați. Nu vă chem la proteste, nu vă instig la cine știe ce grozăvie, vă rog să vă rupeți 10 – 15 minute din timpul vostru de duminică ca să votați. E dreptul nostru democratic, conferit de Constituție, nu renunțați la el! Nu renunțăm la nici un drept, dacă nu vrem să le vedem cum se duc, încet, încet. Și se vor duce, dacă noi, în primul rînd, arătăm că nu ne interesează.

Sper să vă mai scriu astăzi, despre Nicușor Dan, dacă mai pot. Dacă nu, găsiți ce trebuie aici:

De cine este independent Nicușor Dan?

Nicușor Dan, 70 ooo de bucureșteni, demiterea lui Băsescu și alegerea lui Geoană

Șeful de campanie al lu Nicușor Dan este pro-rus. Face vizite ”repetate” la Moscova

Nu, Nicușor Dan nu este de dreapta, nu are nimic de-a face cu dreapta, iar ideea schimbului, a renunțării la candidatura lui Predoiu în favoarea lui, ori invers, a fost o prostie mai mare decît ei, toată așa zisa opoziție. În loc să scindeze electoratul PSD, afirmînd clar că Nicușor Dan este un om de stînga, au făcut o prostie, au acreditat ideea unei coaliții anti-PSD. De parcă ne așteptam la altceva…alegeri locale

Infrastructura raului

Povestea asta cu Hexi Pharma tine de infrastructura raului in societatea noastra. Este raul cel mai rau, ala de la radacina, care strabate partide, gasti, generatii.

Reprezentantii firmelor de felul Hexi Pharma sunt cei care formeaza armatura regimurilor dictatoriale, retelelor mafiote, criminale, pe scurt, a tuturor formelor de rau fara scrupule pe care le-a cunoscut omenirea. In raport cu gravitatea si amploarea acestui rau orice alta problema este secundara, si daca nu suntem constienti de asta, putem fi pe drept suspectati – daca nu de complicitate directa sau indirectă – de un comportament defensiv. Sa explic: exista o categorie de adevăruri tari, paralizante, carora nu le putem face fata direct, cum ar fi o boala mortala, ura mamei, trădarea fatala a cuiva apropiat, ma rog, toate acele adevăruri care spulbera temelia existentei noastre.

Abordarea oblică, imblanzirea acestor adevăruri asigura, la un anumit nivel, supravietuirea. Bascalia, scenariile politiste te ajuta sa iei distanta, te securizeaza. Nimic și nimeni nu ar trebui sa ne abata atentia de la problema asta. S-ar putea incepe chiar aici, pe rețelele de socializare, unde fiecare dintre noi are totusi propria libertate de miscare si o poate folosi cum dorește. Le-o datoram copiilor nostri si parintilor nostri si noua insine.

hexi pharrma(Foto: libertatea.ro)